CATEVA IDEI DE LUAT IN SEAMA PENTRU O ROSTIRE CU PRILEJUL ZILEI NATIONALE

* INTAI DECEMBRIE 1918 a fost si ramane o suma, “de jure”, a romanitatii istorice care si-a dorit, fara de istov, ca pe langa unitatea de cuget sa-si vada implinita si unitatea fizica, a tuturor vetrelor ei .

*Pentru bucuria de a fi impreuna a poporului viu de astazi, un simetric popor romanesc zace sub brazde - ucis nu de moartea cea buna, ci de fierul nemilos al dusmanului ; orice punere in discutie a ceea ce s-a infaptuit in acea zi unica de decembrie si orice atingere ticaloasa, de orice fel ar fi ea, adusa actului sacru al Unirii, sunt o necuviinta de neiertat fata de suferintele indurate si fata de sangele varsat.

*Cand se propune schimbarea continutului Articolului Unu din Constitutie, articol care stabileste ca “Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, osteanul sa traga sabia, iar neosteanul sa ceara si el una . Acest articol este consecinta nemijlocita si inscrisul de drept ale Marelui Act de la Alba Iulia si in simpla, dar densa lui expresie, se afla condensate doua milenii de istorie dictate cronicarului de insusi Dumnezeu.

*In numele Marei Uniri generatia interbelica a desavarsit opera de statalitate moderna a Printului de la 1859 – Colonelul Alexandru Ioan Cuza, a creat , in toate domeniile , la un adevarat nivel european si universal, a avut curajul sa loveasca dusmanul bolsevic “de la miazazi si miazanoapte” pentru a-i scoate din ghiare ceea ce rapise din nou, a eliberat Ardealul de Nord, a eliberat , de fapt, Budapesta, a inrosit raurile din vaile Muntilor Tatra, si-a odihnit luptatorii pe treptele palatului Belvedere din sanul Vienei.

*Dupa 1945, in numele aceleiasi neuitate Mari Uniri, alte generatii au izbutit sa scoata din Tara o uriasa armata rusa dimpreuna cu sangerosii ei comisari, au neutralizat diversiunea stalinisto-kominternista de ocupatie, au scos – pana in 1965- din temnite si lagare multimea celor condamnati pe nedrept , au pus in opera, in numai 20 de ani, un program energetic national greu de realizat si pentru state cu mare potential, au deschis Romania pentru colaborare economica si politica cu toate statele Lumii, au creat, in acelasi interval, o cat se poate de concreta avere romaneasca estimata la peste 350 miliarde Euro ( nivelul de referinta al anului ’89), au asigurat , in ciuda unor mari dificultati datorate naturii vremelnicului sistem, un mediu de manifestare si de continuitate pentru creatia si cultura nationala.

Desi lista infaptuirilor este cu mult mai lunga, ne rezumam doar la cele afirmate mai sus.

In numele aceluiasi nepereche respect datorat si simtit pentru actul Marei Uniri de la 1 Decembrie 1918, vom adauga insa, cu multa amaraciune, cele ce urmeaza :

*Din punctul nostru de vedere , in locul transformarii imensului potential de speranta configurat de celalalt decembrie crucial romanesc, Decembrie ’89, intr-o realitate care sa ne impuna definitiv si fara rezerve lumii civilizate, ne-am trezit in ipostaza de tolerati, de integrati, pe criterii mereu ocultate, unei lumi care ne refuza insusi spiritul integrarii.

*O clasa politica fraudocratica, lipsita de orice respect pentru sinteza de valori care este Patria Romana, dedicata exclusiv si indiferent de consecinte doar interesului individual, aparent oarba la vasta diversiune antinationala desfasurata , in cele mai multe cazuri, chiar cu nemijlocitul ei aport, aproape ca ne-a intors la incerta stare de ajun a lui Decembrie 1918.

*O retrocedare zisa “in integrum”, aplicata in absenta unui temei juridic decurgand din izbanzile si reperele Marei Uniri, a repus pretutindenea in drepturi fosta grofime, fosta aristocratie imperiala austro ungara, a instalat drept mostenitoare de asezaminte si domenii progenitura deposedata de titluri a unor foste case domnitoare, progenitura care nici nu stie bine unde este Romania pe harta Europei.

*O privatizare facuta in aceleasi conditii a instrainat avutia nationala si a permis PRIN LEGE valului de investitori, de extractie dubioasa in chiar tarile de provenienta, sa o lichideze fara mila, eradicand din peisajul social romanesc peste CINCI MILIOANE DE LOCURI DE MUNCA si stergand de pe tabloul muncii sectorul ei cel mai important – PRODUCTIA.

*O reimproprietarire funciara dictata ,zice-se, “de strigarea momentului istoric”, ne-a readus in datele anjului 1907 si a permis instalarea unei insecuritati alimentare de care profita din plin vecinii pe care ii hraneam altadata cu painea noastra si cu vinul nostru .

*O vasta malvexatiune financiar-bancara, paralela dubioasei crize economice mondiale, dar inseriindu-se ei, a facut din aproape fiecare roman un datornic vandut pe viata, un posesor de “avere” care nu produce, ci doar pretinde si cheltuie resurse. Tara insasi are o datorie (peste 70 de miliarde de Euro dupa sursele cele mai blande!) care o poate scoate la mezat in orice secunda.

*Valorile si sistemele de valori care alcatuiesc sinteza forma-fond a ceea ce numim Patria Romana au fost supuse , intr-o dubioasa maniera operativa si tehnica de formula simili kominternista, unui tratament care a facut gloria trista a anilor ’50, Romania insasi fiind declarata de niste autoinstalate si autoproclamate elite culturale cu pretinse mari merite disidente si revolutionare, ca teritoriu exemplar al represiunii totalitare, ca infaptuitoare a unui odios Holocaust in numele caruia am platit si continuam sa platim daune de miliarde de Euro.

Daca mai adaugam la cele de mai sus tribulatiile unei justitii permanent siluite politic, prabusirea sistemului national de aparare care nu are in integrarea NATO decat o fragila garantie de conjunctura, precaritatea serviciilor de siguranta si ordine publica aflate mai mult la dispozitia infractorului decat a cetateanului, comitialitatea unei administratii care nu-si mai gaseste coada, necum capul, decaderea din sfanta lui datorie a domeniului sensibil al educatiei si formarii, avem la dispozitie descurajantul tablou care ne da dreptul sa ne intrebam in ce masura marile semnificatii ale actului de la INTAI DECEMBRIE 1918 mai alcatuiesc o realitate vie, capabila sa reziste vremii si vremurilor.

De fapt cu ce drept, cu ce obraz mai sarbatorim, mai omagiem, mai comemoram, noi, azi , intai decembrie 2009, un INTAI DECEMBRIE 1918 caruia i-am risipit, i-am furat si i-am consumat, iresponsabil, continutul ?


Valeriu Pricina, 30 nov, 2009