LA MULTI ANI ROMÂNIA!

luni, 30 iunie 2014

Discutii la Curtea Constitutionala (CCR)



In atentia tuturor membrilor SCMD

Cu sprijinul liderilor Fundatiei Romane pentru Democratie prin Drept (aliatii nostri in cadrul CNSC), asociata Comisiei de la Venetia, am avut astazi, 30.06.2014, intre orele 11.30-13.00, o intrevedere la sediul CCR cu dl. presedinte Augustin Zegrean. Am abordat punctual aspectele de neconstitutionalitate existente in legislatia basista referitoare la toate categoriile de militari, precum si unele inadvertente aparute chiar in citatia trimisa noua de CCR, in legatura cu solutionarea solicitata de noi a exceptiei de neconstitutionalitate, programata pentru ziua de 3 iulie 2014.
Dupa cinci ani pot sa apreciez ca, in sfarsit, apar semnele normalitatii, dialogul fiind nu numai posibil ci si necesar. Pentru noi, este vorba despre valorificarea demersurilor juridice facute prin grupul de filiale Muntenia Sud, gratie tenacitatii domnului vicepresedinte Col. (r) Popescu Victor, caruia ii multumim inca odata pe aceasta cale.

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

luni, 23 iunie 2014

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XIV-a

XVI. MARETIA SI ESECURILE GLOBALISTILOR IN ANII ‘90
“Portocaliul” Traian Basescu, aflat intr-o perpetua campanie electorala are idei putine, dar fixe si crancen sustinute. Una dintre acestea este ca “Cine nu este cu americanii este cu rusii !”. Sloganul este aberant, in primul rand pentru ca un roman care are toti boii acasa si mai si gandeste romaneste, nu poate tine nici cu americanii nici cu rusii ci cu …romanii. Asta este traditia noastra, admirabil ilustrata de ultimul cronicar, Nicolae Stoica de Hateg in “Cronica Banatului”. Omul descria atmosfera din tara in timpul razboiului ruso-germano-turc din anii 1736-1739 purtat pe, si pentru teritorii romanesti. Romanii banateni se aflau cu miile atat in armata imperiala germana cat si in armata turca. Dar erau si organizati in sute de cete de haiduci care pastrau legatura intre ele, fara a alege un conducator suprem si actionau in interes romanesc, pe baza informatiilor primite de la soldatii celor doua armate. Cu uimire notau spionii germani ca in satele romanesti vedeai la hore, duminica, tineri in uniforme germane, turcesti sau in port haiducesc jucand umar la umar chiuind si strigand: “Tine-o Doamne tot asa/Tine-o Doamne n-o lasa/Nici cu turcul nici cu neamtul/Tine-o Doamne tot asa”. Dictonul “divide et impera” aplicat invers, de jos in sus! Iar romanii au prelungit atunci razboiul un an de zile, in interes romanesc.
In al doilea rand dictonul basist este stupid deoarece de 70 de ani puterea pe pamant este bipolara, la nivel statal, americanii si rusii actionand in deplina concordanta. In al treilea rand este stupid deoarece ii priveste pe “americani” ca pe un tot unitar. Or S.U.A. sunt fracturate in doua, de o parte aparatorii statului si ai vechilor idealuri ale umanitatii, de cealalta neoconservatorii, cu alte cuvinte comunist-globalistii nascuti din fuziunea conservatori-trotkisti, dovada si culoarea portocalie adoptata ca rezultat al topiri rosului comunist in galbenul simbolizand porumbul (corn), valoarea suprema a vechilor comunitati stabile de farmer-i americani. In al patrulea rand dictonul basist este stupid, deoarece este rupt complet de realitate, conflictul derulandu-se astazi nu intre state ci intre statele care lupta pentru supravietuire, pe de o parte si transnationalele care vor sa le distruga, substituindu-li-se.
Ce vor reprezentantii transnationalelor? Inlocuirea puterii firesti, bipolare, cu monopolaritatea. Un singur guvern mondial de tehnocrati, care sa decida utilizarea capitalului mondial suprastatal, un singur stat vazut ca un super trust, cu subdiviziuni administrative usor de manipulat, o singura natiune formata prin topirea raselor, disparitia caracteristicilor etnice, culturale si religioase ale popoarelor – natiunea mondiala de consumatori. O “natiune” asupra careia ei, globalistii, sa aiba puterea de decizie: cum si cand se nasc oamenii, ce beau, ce mananca, ce respira, cum si cat sunt instruiti, cum si cat au dreptul sa munceasca, cum si cat au dreptul sa traiasca, experientele africane ale “medicilor fara frontiera” demonstrand ca viata poate fi luata oricand, legal-accidental, cum sa gandeasca si cata libertate de deplasare si de contact interuman pot avea etc. Spre pilda astazi, un newyorkez scapa supravegherii electronice permanente doar 6 minute din 90. Aceasta dementa analizata de Marx la jumatatea sec. XIX este in fapt COMUNISMUL “visat” dar niciodata atins pana acum.
Neoconservatorii au intrat pe pozitii cheie in actiunea puterii bipolare de prefacere a Rusiei si inlocuire a sistemului socialist cu liberalismul (capitalismul). Controlau Uniunea Europeana la varf prin Francois Miterrand iar statul american prin partidul republican aproape integral infestat, si prin marioneta George H. W. Bush. Vicepresedinte in perioada consolidarii neoconservatorilor, adica in mandatele lui Ronald Reagan (1981-1989) apoi presedinte exact in momentul cheie (20.01.1989-20.01.1993). In aceste conditii nu numai Mihail Gorbaciov ci omenirea intreaga parea a nu mai avea nici o sansa. Ei au intervenit in stil caracteristic prin violenta si bai de sange exact in momentul prefacerii ultimului stat socialist european – Romania. A fost o lovitura dubla, agresiunea declansandu-se in Nicaragua si Romania, concomitant. In Asia, dupa ce scosesera pe rusi din Afganistan (1988) au preluat controlul printr-un regim “democratic”, marioneta. Analistii militari au sesizat imediat ca primul obiectiv al noului conflict mondial era acapararea nu de catre imperii ci de catre transnationale a ultimelor resurse clasice ale planetei: petrol, gaze naturale, minereuri, apa potabila. Succesele au fost rapide: spargerea unitatii imperiului rus in numele dreptului la independenta al popoarelor apoi stergerea acestui drept in numele „drepturilor minoritatilor”. Conceptul rege a devenit „discriminarea pozitiva”, adica acordarea de supradrepturi minoritatilor folosite ca „pana de despicat” natiunile si statele. Spre pilda, pentru fosta R.S.S. Moldoveneasca, a fost inventat conceptul de “popor gagauz, putin numeros”. Intrucat gagauzii (turci selgiukizi crestinati) au fost stramutati, dupa 1791, de catre rusi din Bulgaria in teritoriile romanesti din Dobrogea, Bugeac, Transnistria etc, existand astazi si in Bulgaria, in Ucraina sau Romania nu numai in R.S.S.M., am ridicat atunci intrebarea direct catre lansatorii conceptului: ”Cate popoare gagauze putin numeroase exista… 4?” Inca nu am primit raspunsul!
Mihail Gorbaciov a fost inlaturat si inlocuit la conducerea conglomeratului rus cu mujicul betiv si usor de manipulat, Boris Eltin. Pasii au fost urmatorii: o tentativa de puci realizata de Comitetul de Stat de Urgenta, Gorbaciov fiind practic retinut in Crimeea (dupa modelul Hrosciov) in zilele de 19-21 august 1991; armata si serviciile au reactionat promt, „Banda celor 8 globalisti rusi in frunte cu Vladimir Kriucikov, Dmitri Iazov si Ghennadi Ianaiev fiind arestata”; esecul a dus la activarea lui Eltin, ales la 2 iunie presedinte al S.R.S.R. care a fortat desfiintarea Tratatului de la Varsovia, declararea independentei republicilor sovietice pana la 22 septembrie si dizolvarea oficiala a U.R.S.S. la 25 decembrie 1991. In treacat fie spus, manipulat ani de zile de “Grupul de la Harvard”, Eltin avea sa inteleaga in final, intre 2 vodci, ce prostie a facut, avea sa se retraga din viata politica cedand functia de presedinte si misiunea refacerii imperiului, premierului Vladimir Putin (31.12.1999) si avea sa moara, uitat de toata lumea, la 23 aprilie 2007, ultimele lui cuvinte, transmise testamentar rusilor fiind: „Iertati-ma !”.
Tratatul de la Varsovia a fost desfiintat la 1 iulie 1991 si, dupa provocarea, in numele “libertatii”, de conflicte interetnice si religioase in fostele republici,  s-a trecut la faramitarea si adjudecarea lor pe bucatele incepand cu tarile baltice care corespundeau ca dimensiuni, profilului. Urmare a acestor succese si astazi de pilda piata de automobile din Rusia este dominata (30%) de concernele Renault-Nissan (care a pus mana si pe „Dacia” in Romania), Hyundai-Kia (12%) General Motors (7%) Volksvagen (6%). In plus asociat cu AvtoVaz grupul Renault-Nissan a profitat de recentele masuri intreprinse nu impotriva statului rus ci a concurentilor din Rusia pentru a solicita lui Putin controlul total asupra asociatului sau rus care produce „Lada”. Tot in urma masurilor „antirusesti” provocate de criza ucrainiana, Joe Kaeser, seful CEO SIEMENS s-a prezentat in martie 2014 la Putin solicitand intrarea pe piata ruseasca. Pentru a vedea care este interesul transnationalelor in zisa criza, ce substrat au zisele masuri impotriva nu a Rusiei ci a magnatilor rusi si cat le doare in cot de libertatea ucrainenilor, este suficient sa analizam cazul ROSNEFT. In acest mare concern petrolier rusesc al lui Igor Secin, British Petroleum avea deja 20% din actiuni. Bancile occidentale taind finantarea directa a lui Secin, British Petroleum l-a „imprumutat” cu 2 miliarde USD, prin aceleasi banci occidentale, largindu-si astfel participarea in ROSNEFT.
Marsul triumfal al globalistilor in spatiul rus s-a izbit nu de rezistenta politicienilor ci de rezistenta profesionista a complexului militar-industrial, a militarilor activi si in rezerva, de unde obsesia lor, manifesta dupa 1998 pana astazi, de distrugere a structurilor militare in toate statele tinta. De asemenea, de rezistenta bisericii si a mentalului colectiv, imperial, rus.
Concomitent cu spatiul rus, globalistii au declansat ofensiva in lumea petrolului, initiind primul razboi din Golf impotriva demonizatului Saddam Hussein, fapt de neinteles pentru cei ce stiau ca Saddam, ca si Bin Laden sau Gaddafi dealtfel, era o creatie americana. Succesul a fost partial: petrolul Emiratelor si cel de la Doha au fost adjudecate de transnationale, sub amenintarea cu bau-baul Saddam dar Irakul nu a fost cucerit si NATO s-a destramat datorita intereselor distincte si inca manifeste ale UE. In plus, in Afganistan s-a declansat reactia islamica, prin talibani.
Succes total au avut neoconservatorii in Cehoslovacia, unde beneficiau de sprijinul lui Vaclav Havel si al altor quislingi gen: Dana Baschova, Pavel Bem, Antonin Berdych, Rudolf Blazek, Jan Bubenik, Oldrich Cerny si Karel Schwarzenberg.
Prin Havel, ultim presedinte al Cehoslovaciei, au obtinut, ca prim pas, federalizarea extrema la 20 aprilie 1990, schimband denumirea tarii in R.F.C.S. (Republica Federativa Ceha si Slovaca). Apoi intelegand ca un referendum pe criterii religioase le-ar fi potrivnic, fortand constitutia, au obtinut separarea, ca si odinioara Hitler, in Cehia si Slovacia, in iunie 1992.
Un esec neprevazut gratie atat specificului romanesc constand in arta rasucirii la 180 de grade dar si in arta saririi calului, cat si rezistentei structurilor militare, l-au inregistrat in Romania. Desi a fost agresata violent, Romania nu a putut fi sparta la 22 decembrie 1989 nici pe 15 martie 1990 nici pe 13 iunie 1990 cand, pe langa fortele straine existente pe teritoriu, au adus alte 7000 de profesionisti in diversiune, beneficiind si de sprijinul neocominternistilor care isi miorlaiau ... anticomunismul in „Golania”. Nimeni nu s-a intrebat atunci nici de ce un cetatean strain ca Ion Ratiu, in loc sa umble cu cecuri la purtator, avea sute de mii de dolari cash (un miner autentic si doi mineri „acoperiti” i-au dat „tunul” la rezerva din casa de 80000 USD) de ce tinerii pusi pe distractie si atatati de blandiene si constantinesti erau alimentati la sediul PNTCD, de ce politrucii fenomenului erau platiti cu 30 USD/zi de lucru si cu 40 pe timp de noapte, de ce au jucat prost ministrii apararii si internelor, de ce militarii au fost dusi ca vitele la taiere la unitati cu armamentul si munitia sigilate, in timp ce trupele de asalt „revolutionare” le incercuiau etc. Dar, mai ales de ce au fost atacate peste tot birourile de „evidenta populatiei”, incercandu-se incendierea arhivelor acestora! In aceste imprejurari, pe 14 iunie, intr-un Bucuresti in flacari, au aparut minerii, rasturnand situatia. Globalistii aveau sa invete din esec, utilizandu-i ei insisi pe mineri, in toamna lui 1991, cand Iliescu trebuia debarcat pentru ca globalistul, initial prevazut, sa preia conducerea Romaniei. Fara ezitare, la sfarsitul lunii iunie au mutat „Scenariul Bucuresti” la Belgrad, mizand pe faptul ca Iugoslavia ar fi o prada mai usoara deoarece: era deja federalizata, spre deosebire de Romania; avea forte militare teritoriale apte sa se implice intr-un razboi de secesiune; existau de secole animozitati (alimentate extern) pe criteriul segregarii bisericesti a sarbilor. Socoteala a fost gresita pentru ca nu au tinut cont de caracterul sarbilor care s-au batut intre ei dar si impotriva transnationalelor, rezultatul final fiind acela ca sarbii aveau sa-si primeasca dusmanul traditional Rusia cu flori. Rezistenta lor s-a prelungit un deceniu.
Nu s-a renuntat cu totul la Romania, in toamna lui 1991 prevazandu-se debarcarea lui Ion Iliescu si inlocuirea lui cu globalistul initial prevazut. Pus la punct in vara, evenimentul prevedea declansarea actiunii in toamna prin manipularea minerilor, care sa vina la Bucuresti, unde „intamplator” erau asteptati la Cotroceni de „goarnele” civice. Afland inca din vara, un grup de tineri patrioti, au difuzat in presa scrisa poezia „Dor de mineri”, in luna iulie, relatand ceea ce avea sa se petreaca in septembrie. Pe 24 septembrie insa nemultumirile minerilor din valea Jiului, stimulate de refuzul premierului Petre Roman de a se duce acolo la discutii, dar si de punerea la dispozitie de catre mana dreapta a premierului pe linie politica, numitul Traian Basescu, secretar de stat la ministerul transporturilor, a 12 garnituri de tren, au pregatit marsul asupra Capitalei. Structurile nu au fost alarmate, ministrii apararii si internelor erau de negasit, soarta presedintiei si a Romaniei pareau pecetluite, Iliescu fiind parasit de toata lumea. In aceste conditii, asa cum avea sa apara, in 2005, povestea intr-o alta balada, in presa scrisa, sub titlul „Balada lui Cozma ... Racoare”, un tanar ofiter din garda prezidentiala a aparut desfigurat de teama, la poarta ministerului apararii, convocandu-si prietenii la o tigara. Mesajul era: „Suntem tradati de toata lumea, nu se poate lua legatura cu ministrii de resort,in doua ore si jumatate, vreo 12 mii de mineri vor fi in gara de Nord, de unde in 10 minute ajung la Cotroceni pe jos. Acolo ii asteapta gaitele democratiei inclusiv disponibilizati din armata, care cauta unghiurile moarte pe unde se poate forta intrarea – De unde stiti?- De la comandantul Armatei a 3-a. Asta i-a oprit la Craiova, i-a dat jos din trenuri, s-a certat cu liderii lor si a decis sa-i trimita inapoi pe la Turnu Rosu, cand a primit un telefon de la guvern, a fost injurat de toti sfintii, i s-a cerut sa nu se bage ca asta e problema sociala, deci sa le dea drumul spre Bucuresti. Omul, destept si patriot, vazand ca nu da de nimeni pe linia noastra, a sunat direct la Cotroceni si ne-a informat – Cati oameni aveti? – 800 – Adica tara a ajunsa sa depinda de reactia a 800 de oameni! – Da, si nu vad ce-am mai putea face in doua ore! – Invers ca in 13 iunie 1990. Retrageti tot ITB-ul de pe traseu si dirijati garniturile pe Baneasa. Gara mica, ei multi si deja imbatati ca sa nu gandeasca, va fi imposibil pentru cineva sa controleze situatia. Acolo ii asteptati voi, daca aveti uniforma de miner – Avem de la munci, 3000. Stoc! – Imbracati-le si dotati-le. In fiecare buzunar sa aveti o sticla de vodca ”. Si au venit minerii si au inaintat spre centru, talazuind ca marea, din bordura in bordura. Cand au ajuns la Palatul Victoria, s-a auzit strigatul: - „Intai pe astia, ca au scumpit parizerul!” Cum ezitau, un ofiter din garda a aruncat o fumigena pe geam. Si a inceput balamucul. Cureaua de transmisie a lui Silviu Brucan catre premier a iesit sa vada ce se intampla dar a fost pocnit de minerii nemineri care s-au angajat artistic in „lupta” cu colegii lor in uniforma. Omul a fost „salvat” ca si seful lui, Petre Roman, amandoi fiind artistic scosi pe o fereastra dosnica, bagati intr-o salvare, de gardistii care-i aparau „cu trupurle lor” si indepartati. Minerii care aveau obiective strict economice si sindicale au continuat sa-si ceara drepturle scapati de manipularea globalistilor intrati in deruta, dar furia lor era acum indreptata impotriva guvernului. Aceasta este imprejurarea in care, dupa negocieri cu Miron Cozma, Alexandru Barladeanu a anuntat pe 26 septembrie demiterea guvernului Petre Roman. Experienta avea sa fie folosita dar nu in Romania ci in Serbia, cand cei 3000 de mineri manipulati sa ia cu asalt palatul lui Milosevici, reales presedinte, au fost dotati de globalistii sarbi cu AK-47. Milosevici a cazut la 5 octombrie 2000 (mare succes al neoconservatorilo americani in preajma alegerilor, valorificat ca atare) spre paguba noastra, intrucat era roman dupa mama si vorbea romaneste in familie.
Cel mai mare esec l-au inregistrat insa globalistii, prin pierderea alegerilor de catre republicani in fata baiatului din cel mai sarac stat american Arkansas – Bill Clinton, in toamna lui 1992. Un fost hippie, dragut, simplut dar dotat cu o nevasta de fier. Drept urmare, toate tentativele neoconservatorilor de a smulge petrolul iranian si irakian, cu forta, prin invazie militara, contra „Democratie Coca Cola” s-au izbit de un refuz net. Au esuat si in spargerea unitatii Canadei, prin proclamarea independentei Quebec-ului, in 1995 si a Italiei prin proclamarea Republicii Federale a Padaniei, in 1996. Ca mic succes, au inregistrat insa aducerea CDR-ului la putere, in Romania, si impunerea ca presedinte a lui Emil Constantinescu desi Ion Iliescu a castigat alegerile din 1996, apucand chiar sa fie felicitat de Bill Clinton. De „lover-ul” Bill, au incercat sa scape in 1998, prin „scandalul Lewinski”, dar procedurile de impeachement au fost stopate in Congres. A fost totusi suficient sa obtina in luna octombrie dreptul de a bombarda Irakul, actiune la care au participat doar SUA, Canada si Marea Britanie si care a fost anuntata de mine, aflat atunci in Canada, cu o luna inainte, inclusiv in ceea ce priveste consecintele – condamnarea de catre intreaga lume cu Franta si Rusia, mergand pana la amenintarea cu retragerea ambasadelor din SUA. Eram acolo, alaturi de alti 200 de militari europeni, cand pilotii escadrilelor de interventie erau adusi la refacere, fiind complet debusolati. Se duceau sa bombardeze Bagdadul, acolo luminile se aprindeau, vedeau femei si copii pe strazi, adica viitoarele victime. A doua zi, aparea la posturile internationale Tarik Aziz, smiorcaindu-se mai ceva ca Basescu si declarand: „Aseara bombardamentele americane, canadiene si britanice ne-au distrus cea mai mare fabrica de gaz Sarin” (si in imagini aparea o scoala cu brate, picioare si capete de copii, sfartecati de explozii) sau „Aseara, bombardamentele americane, britanice si canadiene ne-au distrus cel mai important punct de comanda” si in imagini aparea o gradina zoologica cu bucati de elefanti, girafe, tigrii si lei, imprastiate in toate partile. Bietii „Rambo” se adunau ca oile, insarcinandu-l pe cel mai mare in grad sa converseze cu noi, europenii pentru a afla raspunsurile. La fiecare raspuns al nostru se consultau si veneau cu noul argument astfel: „- Din noiembrie, cand incepem sa serbam Anul Nou, copii nostri vor primi bomboane si jucarii iar Saddam va primi rachete. – Rachetele voastre nu-l vor atinge pe Saddam fiindca e in buncar. In schimb vor omori copii. Scrie in constitutiile voastre, si la americani si la canadieni ca n-aveti voie sa bruscati un copil ca va ridica politia. – Dar Saddam trebuie sa cedeze. – De ce? – Pentru ca altfel pretul benzinei va creste. – Voi canadienii, traiti vanzandu-le astorlalti, americanilor lemn si energie electrica. – Asa e! – Si cine stabileste pretul la metrul cub de lemn si la kw? – Noi! – De ce? – Pentru ca sunt ale noastre! – Dar petrolul al cui e, al vostru sau al lui Saddam? – Al lui. – Si atunci, cine trebuie sa stabileasca pretul? – Nu el, pentru ca e al lui? – De ce-l bombardati voi cu rachetele, ca sa-i stabiliti pretul ? – Dar noi producem calculatoare. – Sa fiti sanatosi! – El produce camile si feregele. Asta e cultura lui. Scrie la voi in constitutii ca fiecare are dreptul la propria cultura si ca voi trebuie sa i-o respectati?” La punctul asta, eroicii luptatori pentru democratie se luau cu mainile de cap, la propriu, il clatinau si repetau in cor: „- Da, nu e bine ce facem! Nu e bine ce facem!”. Drept urmare, reprezentantii Pentagonului ne-au rugat pe noi, cobaii europeni, sa nu mai discutam cu eroii „democratiei”, ca nu-i mai recupereaza.
Si mai rau stateau lucrurile cu luptatorii terestri din IFOR, KAFOR si alte minuni ale implementarii democratiei globaliste. O doamna general, de la Pentagon, pe langa care Codruta Kovesi ar parea o pitica subnutrita, imi ordona intr-o zi, ca impreuna cu colegii romani, sa urmaresc un post de televiziune newyorkez care transmitea un film superb facut de propaganda, cu titlul: „Vanati-l pe Karagici !”. Era de parere, doamna general, ca noi romanii fiind mai isteti i-am putea explica de ce obtin la public efectul contrar celui scontat. Zis si facut! In primul episod, profesionist facut, vedem noi cum la baza NATO se primeste informatia ca numitul Karagici s-ar ascunde in satul natal. Asistam la pregatirile minutioase, la imbarcare si la plecarea Labradoarelor, la zbor si la desantul pe o pajiste, pe care pastea o turma de vaci, pazite de un mos de vreo 100 de ani. Il vedem pe batran, fugind speriat, cusma cazandu-i din cap, il vedem inconjurat, facand pe el de spaima, cu pata latindu-se artistic pe cracul nadragului, in timp ce „martienii” ii strigau in sarba sa nu se teama. Cu greu, mosul a inteles ca strainii il cautau pe criminalul de razboi Karagici. Atunci s-a transfigurat sub ochii privitorului. Parea alt om, cu alta statura. Si intinzand miinile incrucisate spre a fi arestat, a spus: „- Eu sunt Karagici! – Te-o fi chemand pe dumneata la fel, dar noi il cautam pe criminalul Radovan Karagici. – Da, da, eu sunt Radovan Karagici, arestati-ma”. Din niste tufe, s-a itit figura unui barbos, de vreo 40 de ani, care a inceput sa strige:”- Ce stati de vorba cu prostul ala batran! – Nu vedeti ca e senil! Cum sa fie el Karagici? Eu sunt Radovan Karagici”. In cateva minute, castile albastre au fost inconjurate de zeci de sarbi, care se ofereau strigand: „Eu sunt Karagici !”. Concluzia era de-a dreptul halucinanta. De un cretinism perfect, comentatorul ii caina pe sarbi ca au fost imbecilizati de anii de opresiune „comunista”, de-aia sunt refractari la „democratie”.
La al doilea episod, castile albastre, cu o coloana de transportoare, intrau in satul generalului Radko Mladici, spre al surprinde, tot in baza unui pont. Numai ca drumul era barat de 7 babe, ca intr-un film usurel, de Sergiu Nicolaescu, imbracate in negru, zbarcite la culme, stirbe, ce se zgaiau surde la necunoscutii care veneau sa-l aresteze pe criminalul Mladici. Pe flancuri, prin santuri, au inceput sa inainteze copii, nu mai mari de 10-12 ani, iar in spate sa vina alte babe. Brusc, batranele si-au sfasiat bluzele, lasand la vedere mandria lor de cu 60-70 de ani in urma, si-au inceput sa inainteze strigand: „Trageti!”. De pe laturi, copii aruncau cu pietre. I-au dus kilometri, castile albastre ferindu-se de pietre si incercand sa parlamenteze. Aceeasi concluzie cretina in genul „ – Iata ce-a facut din bietii oameni, indobitocirea comunista!”
In al treilea episod, o echipa de reporteri agata lumea pe strada, intr-un mic oras de provincie, cu intrebarea: „Sunteti de acord ca Radovan Karagici sa fie deferit justitiei pentru crime de razboi?”. La care oamenii o luau la fuga instantaneu. In timp ce reporterii trageau aceeasi concluzie despre consecintele „comunismului” un individ mai in varsta si mai spalatel, s-a apropiat de ei vorbind in engleza: „Domnilor, ma uit la dumneavoastra de catva timp si constat ca sunteti total dezinformati, in ceea ce ne priveste. Ca n-ati inteles nimic! Sunt de decenii medicul acestei comunitati. Am fost de 6 ori arestat pentru convingerile mele, pe vremea lui Tito, si de 2 ori de politia lui Milosevici. Batut si umilit! Dar frica mi se face abia acum, vazandu-va pe dvs. Uitati, aceea e casa mea. Va rog sa veniti cu mine, sa filmati ceva, ca sa intelegeti”. Pe drum, omul explica: „Noi sarbii suntem un popor profund religios. Nimeni n-a putut sa ne ia asta! Pe primul plan e Fecioara cu Pruncul. Apoi vine Sfantul Sava – patronul nostru. Pe urma, ceilalti sfinti”. Ajungand la casa a deschis usa si i-a pus sa filmeze dupa ea, unde se vedea un tablou invelit itr-o carpa alba. L-a dezvelit. Era Fecioara cu Pruncul. Pe urma, i-a pus sa filmeze peretele cu icoane. Erau toti sfintii acolo, cu Sf. Sava, la mijloc. Dar deasupra, unde fusese fecioara, era altceva – portretul lui Karagici! – „Acela este, acum, Dunezeul poporului meu! Nu intelegeti ca pentru noi, incercati de fapt sa-l ucideti pe Dumnezeu? Nu stiu cati sarbi mai sunt pe lume dar daca-l atingeti, toti vom deveni dusmanii vostrii si va vom lovi oricand vom putea si oriunde pe pamant!”.
A fost ultimul episod pe care noi romanii am rezistat sa-l mai vedem fiindca deja incepuseram sa ne pierdem controlul. Cascadele noastre de injuraturi, cu Pasti, Dumnezei si Sfinti, presupun ca au constituit deliciul inregistrarilor. A doua zi m-am prezentat la raport.
Tot atunci s-a declansat, in media, pregatirea psihologica a occidentalilor pentru sfartecarea programata a Romaniei in 1999. Au aparut valuri de articole in presa americana despre mizeria din Romania, ilustrate cu aurolacii din Gara de Nord, desi, ca primar, Traian Basescu (ce-i al lui, e al lui) facuse gara oglinda, (reintroducand, sub pretextul taxei de intrare, paza), despre ororile “comunismului” si despre incapacitatea romanilor, „popor neterminat”, de a construi ceva, concluzia fiind nu numai ca romanii nu sunt buni de nimic, dar si impiedica minoritatile active si pline de calitati sa creeze si sa prospere prin munca. Am atacat violent liderul de campanie, ziarul american „The Gazette” printr-un material de 16 pagini sub titlul „Paiul si barna”, in „Luceafarul romanesc. Magazin al romanilor din strainatate” (Montreal, An 8, nr. 95/1998). Ideea era ca rebuturi sociale se gasesc in toate societatile si in toate timpurile, dovada ca in orasele nord-americane, unde nu a fost „comunism”, mergi prin centru sarind peste tineri beti sau drogati care zac pe trotuare si, cand fac ochi, intind mana, cersind cateva monede. A doua zi am fost contactat de redactorul sef care m-a intrebat daca sunt de meserie si ca trebuie sa inteleg ca ei nu au nimic cu noi dar trebuie sa informeze opinia publica. I-am replicat: „- Opinia dvs. publica, habar nu are pe ce continent este Romania. Dovada ca madam Tattweiler plasa acum cativa ani Transnistria in Siberia. Au auzit cate ceva despre Ilie Nastase, Nadia Comaneci si Ceausescu, in rest ... pata alba. Deontologia profesionala v-ar obliga sa prezentati intai poporul, Tara, si pe urma sa cautati pete in Soare”. A doua zi, omul m-a sunat sa ma intrebe daca sunt multumit. In ziar aparuse un imens material pe mai multe pagini, elogios, sub titlul „Romania, Tara civilizatiei ortodoxe”.
Stoparea campaniei antiromanesti ne-a adus noua romanilor, care eram acolo, sub aspect financiar „fiii ploii”, un castig neasteptat. M-am trezit cu cei 42 de ofiteri ucraineni, condusi de polcovnicul Nikolai Usakov, ca ma acosteaza indignati, avand in mana acelasi ziar, care pretindea ca toate nenorocirile in spatiul exsovietic se trag de la reminiscentele „comunismului” acesta continuand sa existe violent datorita Armatei Rosii, militarii fiind retrograzi si bolsevici. Isi bazau concluziile pe o fotografie aparuta in „Izvestia” unde, sub un arc de cerc format din portretele tuturor liderilor rusi, de la Lenin la Eltin, aparea central, portretul unui ofiter rus cu cascheta specifica pe cap. Am adunat toata gasca de ofiteri polonezi, cehi, slovaci, unguri, lituanieni etc., ne-am tavalit cu totii de ras, am negociat in sticle de vodca si tigari cu Usakov, si am pus mana pe telefon, cerandu-l pe redactorul sef al ziarului: „- Domnule, sunt polcovnicul Nikolai Usakov, va sun de la baza de instruire Saint Jean, in legatura cu articolul dvs. de azi. Suntem aici de toate: ucraineni, polonezi, romani, unguri, cehi etc. Daca o asemenea tampenie, se imtampla in oricare din tarile noastre, toti erati dati afara, pentru incompetenta si incultura crasa. – Ce vreti sa spuneti? – Uitati-va la poza si spuneti-mi ... care este primul om care a pasit pe Luna? – Armstrong! Toata lumea stie! – Dar primul om care a zburat in Cosmos? - Aaaa... un rus. – Iuri Gagarin. – Da, da asa e, Gagarin! – Ei bine, ala e militarul din poza. Parabola era, dupa Izvestia, ca peste 4000 de ani, nici dracu nu o sa-si mai aduca aminte de Lenin, de Brejnev sau de Eltin dar primul om care a zburat in Cosmos va ramane in constiinta umanitatii cat timp va exista aceasta. N-ati inteles nimic!”. A doua zi, ziarul aparea in pagina dubla cu materialul „Iuri Gagarin – primul om care a zburat in Cosmos”, cerandu-si scuze de la cititori pentru interpretarea eronata si anuntand ca redactorul responsabil a fost dat afara.
Astfel de experiente au avut, cel putin pentru noi, romanii, consecinte neasteptate. Daca Usakov a fost facut dupa doua luni general, noi, dupa un an si jumatate, cand o delegatie NATO a cerut sa discute la Bucuresti, la Academia Militara, cu absolventii de la Borden si Saint Jean, a constatat ca, din 241 mai erau in activitate 18, in fapt 17, intrucat eu absolvisem 2 cursuri in acelasi timp. Toti ceilalti fusesera trecuti in rezerva. Atunci, necopt fiind inca, am dat vina pe rusi si pe UE, intrucat toti absolventii de la Moscova si Garmish au fost, cum spun americanii, avansati si „postati”. Abia cand mi-a venit si mie randul am inteles adevarul. Fuseseram selectati de neoconservatori pe post de cobai, fuseseram testati si concluzia a fost ca avem prea multa carte ca generatie, ca intelegem prea multe, ca reactionam la orice tentativa de indobitocire, deci ca suntem periculosi. S-a scapat de noi rapid, sub lozinca educatiei „comuniste” pentru a se face loc copiilor crescuti si indopati cu lozinci, in ideea ca atunci cand astia se vor trezi, daca se vor trezi, va fi prea tarziu pentru Romania.
Prima tentativa din 1999, de dezmembrare a Romaniei, a avut loc in februarie, cand la Budapesta superdemocrata s-a desfasurat un mare congres neonazist. Au participat extremisti unguri din toate tarile mai putin din Romania. Astia trebuiau sa vina la Bucuresti in mars, ca in cele doua capitale sa se raga concomitent pentru autonomie. In aceste imprejurari, minerii care luptau inca pentru drepturi, au fost manipulati din nou, pornind ei spre Bucuresti cu un Miron Cozma care nu excludea, in declaratiile televizate, posibilitatea de a ajunge ministru. De ce minerii s-au oprit la Olt, fataindu-se in sus si jos? Pentru ca asta a fost ordinul! Fiind luati ca pretext, armata fusese mobilizata si ungurii renuntasera la mars. De ce a fost arestat atunci Miron Cozma? Fiindca serviciile fusesera informate ca, daca trece Oltul, la Ploiesti i se va alatura regimentul de la Negoiesti al col. Ion Niculescu, singura unitate de elita, cu adevarat profesionista a Tarii, Niculescu fiind cel care la inarmat, l-a adus pe tancuri pe Sergiu Nicolaescu la televiziune, in 22 decembrie 1989, si a tras cu tunurile in „blocul rusesc” de langa aceasta. Ba se mai zvonea si ca la Universitate vor fi asteptati de sute de ofiteri in uniforma. Atat de mare era, atunci, ura impotriva CDR-ului, coalitia distructiva, a minciunii si razbunarii! Nu confirm dar nici nu infirm!
A doua tentativa a fost in iunie 1999, cu ocazia Conventului Masonic planetar de la Bucuresti cand lojile franco-belgiene au fortat dezmembrarea Romaniei. Ne-au salvat democratii, adica militarii americani prin Marea Loja NATO si Marea Loja Americana. Multumim Bill si Hilary Clinton!
A treia lovitura s-a incercat pe 6 decembrie 1999 prin incriminarea lui Ion Iliescu si armatei in ansamblu. Eram redactor sef al Editurii Militare cand un general, mare profesor universitar spagar, a venit la ora 10 sa ma vrajeasca sa particip la ora 13 la o lansare de carte la Cercul Militar, ca „moderator”. „Cum dracu moderator, la o lansare de carte?”, mi-am zis, si simtind ca ceva pute, am dat tarcoale CMN pe la ora 12. Era o desfasurare de servicii, romane si straine, prin zona, de mai mare dragul! Toti panicati! Am tras si eu de limba pe un revolutionar si am aflat ca in prezenta si a lui Ion Iliescu si a presedintelui Emil Constantinescu, liderii revolutionarilor de la Timisoara, Cluj, Pitesti etc., urmau, zdravan manipulati de baietii strecurati printre ei, sa acuze in bloc toata generalimea trecuta si actuala, pe cantecul „Cine a tras in noi/Dupa 22?”, eu si un taranist, profesor universitar, urmand sa fim papagalii de sacrificiu, pe post de moderatori. Drept urmare, m-am dat lovit si am intrat in sala la 13.15. Totul era un urlet, bietul profesor taranist mai avea un pic si facea infarct. I-am soptit ca, daca vrea sa scape intreg, sa-mi tina isonul si am zbierat ca la infanterie „Liniste!”. Generalii au tacut, „acoperitii” dintre revolutionari, nu: „ – Nu te acceptam, esti militar! – Sunt cel mai civil dintre militari si cel mai militar dintre civili! – Ne-ati adus sa ne manipulati! – Vreti sa ascundeti adevarul ! – Unde sunt Iliescu si Constantinescu? – Nu sunt dar sunt reprezentantii lor, Gelu Voican Voiculescu si Dorin Marian! Si aveti dreptate! Nu e in Romania democratie! Nici macar anarhie! E tembelism! E dementa! Pai unde dracu ati mai pomenit, in ce armata, ca un lt.col. sa urle si toata comanda armatei sa taca si sa execute?”. In linistea care s-a lasat, le-am explicat ca sunt istoric, evenimentele petrecute cu 10 ani in urma sunt Istorie, deci trebuie analizate cu armele istoricului, adica apeland la intrebarile: „ – Cine? Cand? De ce? Cum? Unde?” si mai ales „- Cui foloseste?”. Le-am mai explicat ca toate revolutiile, incepand cu cea franceza din 1789, s-au desfasurat dupa acelasi tipic: „ – Intai au fost VISATORII, care au murit cu pieptul dezvelit, pe baricade, iar daca au supravietuit, vazand ce a iesit, ori s-au sinucis ulterior, ori si-au luat lumea in cap. In valul doi au fost PROFITORII, care au iesit la revolutie sa ciordeasca, de prin magazine, ajungand pana la colierul sau blana reginei din Primaverii. In valul trei – INTAMPLATORII, care au iesit sa ia o paine sau sa caste gura si acum revendica Delta Dunarii, pentru ca au facut revolutie. Ultimii sunt INITIATII. Adica cei care stiu exact ce se petrece, ce se vrea si in interesul cui si mana primele trei categorii la macel in prima faza, ulterior la disperare. Va reamintesc, toate lectiile din cartile de istorie, incep la prima pagina cu: Robespierre, Saint-Just, Marat, Danton etc., sunt parintii revolutiei franceze. Dar dupa 30 de pagini, cand povestea se incheie, constatam ca toti astia sunt morti si ni se spune cu tristete: Revolutia isi devoreaza copii! Pai ce-au fost respectivii ... parinti sau copii?. Asta trebuie sa aflam noi acum si o putem face pentru ca, din prostie, au facut o greseala cat casa! In decembrie 1989 am fost numai noi in strada, unde am murit ca prostii. Si cand noi eram prea ocupati sa strigam Libertate si Democratie, n-am observat cum sobolanii ni se strecoara printre picioare si se infig in cascavalul Puterii. Dupa care ne-au manipulat, aruncandu-ne bucuria in scarba, inveninandu-ne si asmutindu-ne pe unii impotriva celorlalti. Acum au facut imensa prostie sa ne aduca din nou fata in fata, fara intermediari. Dialogand, punandu-ne cap la cap amintirile, vom scoate la lumina adevarul si le-am tras-o! Dumneata, ala care tot tipi la generalul Paul. Ce ti-a facut Vasile Paul, pe vremea aceea maior? - Pai a tras in noi in Piata. – Tacere! Dumneata inchide ochii si incearca sa retraiesti momentul. Cand a inceput sa se traga, il vedeai pe Paul? – Da! – Ce vedeai din el? – Cum adica? – Adica ce vedeai: ochii, gura, nasul? – Nu, ceafa! – Adica omul era cu spatele la tine? – Da. – Si ce facea, venea cu spatele spre tine? – Nu, pleca din Piata. – Si atunci cum tragea? – Cu pistolul pe dupa ceafa? – Nu, nu tragea. – De unde veneau gloantele? – Din lateral, dreapta. – Cine era acolo? – Nimeni. – Cine tragea? – Nu stiu!”. Asa s-a derulat dialogul 4 ore, pe masura ce se scurgeau minutele, fiori de ghiata incepand sa ne treaca pe toti. Iesea la lumina Adevarul! Finalul a fost apoteotic! Revolutionarii si militarii s-au infratit din nou, hotarand sa faca o comisie care sa lucreze permanent, in aceeasi componenta, cu mine coordonator, dar viitoarele sesiuni sa se tina la Timisoara sau Cluj, daca voi avea curajul. „– Va dau si in scris ca vin! – Adica ce vreti sa spuneti? – Ca o a doua intalnire nu v-a mai fi! – Deja zbarnaie telefoanele si-si dau pumni in cap, ca ne-au pus fata in fata si-am ajuns din nou umar la umar. Iar cel care va plati, voi fi eu! – Sa incerce, va lasam telefoanele! La primul semnal venim toti la Bucuresti si dam cu ei de pamant!”. Nu i-am sunat dar acum e limpede de ce revolutionarii m-au sprijinit in infiintarea sindicatului si de ce au sustinut toate actiunile SCMD. Si nu i-am chemat deoarece, am scapat de consecinte facand publica povestea sub titlul „Visatorii, profitorii si initiatii”. Materialul l-a preluat fratele meu de cruce, un mare istoric militar, lt.col. Ion Munteanu, si i-a dat drumul catre toata presa, de la Cotroceni, deoarece era detasat in grupul special de analiza si manipulare media al presedintelui de atunci. Horia Alexandrescu, un Ion Cristoiu mai mic pe la curtile imparatesti, a muscat momeala, crezand ca e ordin si i-a dat drumul in „Cronica Romana”, nr. 2099/08.12.1999. Bietul Horica ... a ramas fara jucarie! Cat despre fratele meu de cruce, a cazut prada pandemiei care ne-a lichidat peste 4000 de militari patrioti, in prima parte a postrevolutiei. Dumnezea sa-l odihneasca, a fost un mare patriot!
In anul 2000, neoconservatorii ne-au „iertat” intrucat isi pregateau revenirea in forta in SUA, actionand pana la falsificarea alegerilor, pentru impunerea ca presedinte a lui George W. Bush. Consecinta a fost infrangerea catastrofala a CDR-ului in Romania si infruntarea in prezidentiale, pe fondul urii antitaraniste a populatiei, a lui Ion Iliescu si ... Corneliu Vadim Tudor! Cat despre revenirea neoconservatorilor, despre Apocalipsa declansata de ei cu incepere din 2001, vom discuta in cele ce urmeaza.
(VA URMA)

Col. (r) dr. Mircea DOGARU,
Presedintele SCMD

miercuri, 18 iunie 2014

APEL LA UNITATE


APEL LA UNITATE
 
IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR S.C.M.D.
 
Intrucat unii membri de sindicat au ramas cu semne de intrebare referitoare la dezbaterile din ultimul CD, reprosand vicepresedintilor responabili de zone ca nu le-au transmis punctele de vedere, facem urmatoarele precizari:

·        toti vicepresedintii au transmis fidel propunerile venite de la filiale, care au fost discutate, cu atat mai mult cu cat acestea nu converg, fapt firesc dat fiind specificul problemelor in fiecare zona si nivelul de informare;

·        in pagina 2 a rezolutiei CNR 2013, puteti constata ca au fost aprobate prin vot “Raportul privind bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013 si executia bugetara pana la 22.11.2013” dar si “Proiectul de buget pe 2014”. A fost deci o scapare a membrilor CD ca au propus elaborarea a ceva déjà aprobat de CNR. Vom discuta cu siguranta modul in care datele reale privind plata cotizatiilor confirma sau nu proiectul de buget;

·        in mod expres la solicitarea filialelor din Zona 6 - domnul col. (r) Cotoi Anton a facut un apel la pastrarea unitatii sindicatului si renuntarea la orgoliile care ar periclita existenta SCMD. Aceasta este obligatie statutara pe care si-au asumat-o toti aderentii la SCMD, trebuie inteleasa ca obligatie si nu supusa la vot. In acest context s-a admis punctul de vedere al vicepresedintelui pe Zona 7 – domnul col.(r) Tudosie Stefan, ca statutar, membrii SCMD pot sa se abtina de la a da curs unor solicitari ale CD sau CNR daca nu le inteleg sau personal nu sunt de acord, dar nu pot actiona impotriva, expunandu-se sanctiunii excluderii din sindicat. Tot in acest context si-au anuntat intentia retragerii din functii, vicepresedintii zonelor 1 si 2. Contrapropunerea presedintelui SCMD a fost ca domniile lor sa ramana in functie pana la capat, la CNR, data fiind complexitatea problemelor carora SCMD trebuie sa le faca fata pana la alegerile prezidentiale, tinand cont de obiectivele propuse. Am mai constatat ca de ani de zile preocuparea unora, pe care ii consider infiltrati ai puterii, este nu de a lupta pentru obiectivele SCMD ci pentru schimbarea pe orice cale a conducerii acestuia considerate de Putere periculoasa. Situatia este cu atat mai grava acum cand Cotrocenii vizeaza printr-un proiect organizarea rezervei pe “unitati militare” in scopul transformarii ei intr-o “mare muta” fluturand pe la nasul unora ridicule promisiuni de functii, grade si bani;

·        cele de mai sus au constituit o parte a motivatiei presedintelui si a unora dintre vicepresedinti de a raspunde propunerii facute de domnul col. (r) Cotoi Anton, ca CNR 2014 sa se tina inaintea alegerilor prezidentiale. Este contraperformant sa schimbi regulile in timpul derularii jocului si sa faci un CNR de bilant de 5 ani inainte sa ai rezultatel finale. Sansa sa atingem restul obiectivelor este sa actionam in deplina unitate prin presiuni asupra factorului politic pentru a-l obliga sa accepte indeplinirea revendicarilor noastre inainte de alegeri;

·        potrivit procedurii CD, chestiunile ramase in suspensie sau care nu au apucat sa fie dezbatute se reiau ca puncte pe ordinea de zi in sedinta urmatoare;

·        pentru modul in care am actionat la europarlamentare nu s-au facut critici si nu s-au adus invinuiri nimanui, s-a constatat doar ca strategia adoptata la CNR a vazut mai mult decat limpede bulversarea clasei politice in 2014, atentionarea ca SCMD trebuie sa actioneze unitar fara a intra in jocul politic, raportandu-se doar la el prin prisma propriilor obiective, ramanand in continuare valabila. In acest sens s-a facut apel la domnii vicepresedinti sa prezinte invatamintele extrase pe zone din acea experienta pentru a invata din greseli si a putea actiona mai eficient la prezidentiale.
 
Intrutotul de acord cu apelurile la unitate si renuntare la orgolii venite din teritoriu, imi exprim dorinta ca acestea sa fie insusite de fiecare membru de sindicat. Reamintesc tuturor membrilor ca, la fiecare CNR, s-a dat girul prin vot activitatilor in toate domeniile, in fiecare an, deci toate zvonurile si acuzele de culise sunt nu numai neadevarate ci si contraproductive. Deasemenea s-a facut bilantul activitatii de peste an si, in functie de ceea ce s-a obtinut, s-au stabilit obiectivele prioritare pe anul urmator.

Multumind tuturor membrilor CD, tuturor presedintilor si B.O. de filiale, tuturor membrilor SCMD care se implica in activitatea acestuia, va reafirm ca hotararea celor care au infiintat SCMD ca organism de actiune pentru apararea drepturilor categoriei socio-profesionale a militarilor si politistilor, dar si (pentru ca suntem militari pana la moarte), drepturile la existenta statala, unitara, libera si democratica ale natiunii romane, a ramas intact. Ca initiator al acestui proiect (intrucat au fost zvonuri exprimate in scris, mediatic, cum ca as fi fost “infiltrat” pentru distrugere in ceva initiat si construit de mine cu ajutorul dvs.) sunt ferm hotarat sa-l apar pana la capat, cu orice risc si impotriva oricui, indiferent ca se numeste Basescu, Putin, Obama sau Papa de la Roma.

In situatia in care dvs. ca membri de sindicat aveti observatii, propuneri sau nevoie de un supliment de informatii pe linia intaririi unitatii de actiune a sindicatului va rog sa va adresati direct, catre B. O. Central si presedinte pentru  a le putea dezbate ulterior in CD, pe adresa de email: sindicatulmilitarilor@gmail.com

 
Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) Mircea DOGARU

luni, 16 iunie 2014

INFORMARE


INFORMARE

cu privire la sedinta C.D. din 11.06.2014


Convocata, dupa doua amanari solicitate de vicepresedintii cu responsabilitati teritoriale, sedinta Comitetului Director al SCMD, statutar intrunit, s-a desfasurat miercuri 11.06.2014, intre orele 11.00-15.30 la sediul central.

La primul punct al ordinei de zi, presedintele SCMD a informat asupra implicarii rezervistilor in alegerile europarlamentare, insistand asupra modului cum acestea au fost manipulate, in detrimental partidelor mici (chiar si din interiorul acestora) si al independentilor. S-a constatat neindeplinirea de catre majoritatea B.O. ale filialelor si membri ai CD a hotararilor CNR si CD pe aceasta tema. S-a votat in unanimitate ca la viitorul CD, domnii vicepresedinti sa prezinte in scris punctele de vedere privind invatamintele rezultate din actiunile SCMD pe timpul desfasurarii europarlamentarelor.

S-a subliniat ca SCMD nu face politica, dar drepturile si legile solicitate depend de un guvern si o majoritate parlamentara care sunt politice si asupra carora trebuie exercitate presiuni pentru ca SCMD sa obtina satisfactie.

S-a subliniat ca la vot s-au prezentat cu 3,5 milioane de votanti mai mult decat se estimase, la aceasta aducandu-si contributia si SCMD si aliatii acestuia, cu atat mai mult cu cat existau candidati proprii pe listele A.N.A. Alegerile trebuie analizate deoarece, in vederea evenimentelor din noiembrie, SCMD trebuie vazut ca un potential electoral de maxima importanta, astfel incat guvernul si majoritatea parlamentara sa aiba interesul sa urgenteze aparitia Legii Pensiilor militare de stat, in varianta propusa de SCMD si Federatia sindicatelor din politie.

Presedintele a mai informat asupra actiunilor concertate de destructurare a sindicatului si despre existenta la Bucuresti a unui grup de persoane care actioneaza in paralel si opus intereselor SCMD, pretinzand ca exprima vointa tuturor membrilor SCMD, actiuni concretizate prin: presiuni asupra cabinetelor de avocatura, soldate cu deteriorarea relatiilor cu cabinetele Galca si Barla; incercarea de rupere a relatiilor cu actualii avocati exact pe perioada derularii procesului intentat SCMD de catre persoane din conducerea ANCMRR si ACMDR. Din fericire, actiunea a fost contracarata si SCMD a castigat procesul; stricarea relatiilor cu diverse partide la care aceste persoane s-au prezentat ca o adevarata conducere paralela, erijandu-se in decidentii sindicatului; solicitari la posturile de TV in special RTV si Antena 3, vizand in mod expres ca presedintele SCMD si vicepresedintele responsabil cu media sa nu mai fie invitati in emisiuni; acuze aberante (aceleasi de ani de zile si care au provocat ilegalul control ANAF) privind visate fraude, deturnari de fonduri, miliarde cheltuite in profit propriu si alte aberatii.

La acest punct, membrii B. O. Central au comunicat ca nu se vor mai lasa supusi insultelor telefonice si pe bloguri, ca vor lua, statutar, toate masurile necesare impotriva celor susceptibili de a fi primit promisiuni basiste in contextul proiectatei organizari a rezervei ca anexa a Puterii. In momentul in care informatiile vor fi toate stranse, vor fi aduse la cunostinta domnului vicepresedinte responabil de zona Bucuresti si Ilfov, pentru masuri. Pana atunci s-a facut apel la toti domnii vicepresedinti si presedinti de filiale sa se intoarca la principala misiune, aceea de a se apleca asupra problemelor oamenilor, in locul stimularii atitudinii ultimative a unor membri si cautatului de tip basist a nodului in papura, pe principiul “trebuie sa existe neaparat ilegalitati, chiar daca nu le gasim de 4 ani, fiindca asa vrem, sa schimbam conducerea nu a tarii ci a … sindicatului”

S-a explicat relatia cu cabinetele de avocatura, votandu-se cu o abtinere si doar un vot impotriva, respingerea cererilor suplimentare de bani al cabinetului de avocatura Graziela Barla.

B. O. Central a informat asupra stadiului negocierilor privind amendamentele la proiectul Legii pensiilor militare de stat, propuse de SCMD si sindicatele din politie. Marul discordiei continua sa fie opozitia, pe linia Boc-Basescu, la racordarea soldelor de rezervist la cresterile salariale ale activilor.

S-au dezbatut procedurile financiare ale SCMD (eterna, marea si unica problema a unora) votandu-se in unanimitate, conform deciziei CNR 2013, ca procedurile anterioare CNR 2013 sa ramana in vigoare pana la CNR 2014, CD urmand sa propuna acestuia eventuale modificari procedurale. Din pacate, s-a votat si prezentarea de catre Dp.Ec.Fin. a unui proiect de buget la viitorul CD, toata lumea uitand (datorita vehementei sustinerii propunerii) ca proiectul de buget pe 2014 a fost prezentat si votat la CNR 2013. Va fi rediscutat in viitorul CD.

La cererea expresa a domnilor vicepresedinti responsabili de zone, formulata prin domnul col. (r) Cotoi Anton, presedintele SCMD a raspuns inca odata si a facut apel la presedintii de filiale sa clarifice lucrurile pentru toti zvonerii, ca nici d-sa nici col. (r) Valeriu Pricina nu primesc un leu de la nici o televiziune.

 Dimpotriva, pe presedintele SCMD il costa 200-300 lei lunar din buzunarul propriu participarea la emisiuni (taxiurile) iar pentru col. (r) Valeriu Pricina, cei 42 de km tur retur la fiecare invitatie, sunt decontati, conform hotaririi CNR si CD de SCMD pe baza de bonuri de benzina. De ce nu acceptam deplasarea cu mijloacele posturilor TV ? Pentru a nu ajunge in situatia d-nei senator Cristiana Anghel chemata de 4-5 ori pe saptamana la televiziuni, sumele de deplasare considerandu-i-se in mod politic si ticalos – electoral “spaga”, desi reprezentau deplasarea cu trenul pe ruta Craiova-Bucuresti si retur. O deplasare careia nu i-ar fi facut fata lunar o suta de salarii de invatatoare. Dar ticalosia umana este atat de mare incat numai reprezentantii SCMD i-au luat apararea, indemnand la ratiune urechile surde.

La capitolul modificari al statutului SCMD, s-a reamintit votul in unanimitate dat pe raportul de anul trecut in CNR, care a mandatat B.O.Central si Dp. Juridic sa armonizeze statutul cu Actul Constitutiv, principalul document al existentei SCMD, atacat astazi de basisti. Daca renunta la Actul Constitutiv, SCMD isi inceteaza existent ca sindicat deoarece Legea sindicatelor a fost abrogata si nu este in interesul nimanui sa ne reinfiintam ca “asociatie”, fapt imposibil, dat fiind specificul nostru: gruparea de rezervisti din toate structurile (Armata, Interne, SRI, etc.) si toate ramurile.

Proiectul de armonizare explicit si in ceea ce priveste alegerile va fi trimis spre dezbatere filialelor. De asemenea s-a convenit ca CNR sa-si desfasoare lucrarile in a doua parte a lunii noiembrie 2014, dupa clarificarea situatiei din tara (alegerile prezidentiale).

In baza hotararilor CNR 2012, care a aprobat reorganizarea departamentelor, cu exceptia Departamentului Munca, acesta urmand a fi reorganizat dupa redobandirea prin lege a dreptului nelimitat la munca si a hotararilor CNR 2013 s-au pus in discutie, analizat si solutionat solicitarile venite de la filiale si de la membri de sindicat.


Honor et Patria! Vae victis!


PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) Mircea DOGARU

vineri, 13 iunie 2014

Jocul de-a mobilizarea 13

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XIII-a

XV. REPERE ALE MARII MANIPULARI

Cum de-a fost posibil ca o intreaga natiune sa fie distrusa intr-un termen atat de scurt, o natiune cu un sistem de valori traditionale, inchegat in milenii, cu oameni inteligenti si patimas patrioti? Pentru ca in deceniile de pregatire a schimbarii la fata a Rusiei, de sabotare si distrugere a sistemului socialist, s-au facut ample studii si in privinta psihologiei si tarelor colective ale natiunilor satelit, in primul rand asupra romanilor si polonezilor, considerati atipici! Le-a facut KGB-ul, le-a facut CIA–ul cu puii ei, gen IREST (Allan Kassoff a fost unul dintre marii plasmuitori de intelectuali dizidenti post factum), le-a facut USIA, le-a facut MOSSAD-ul, le-a facut MOVE (cu gruparea sa “action”, numita KEOD) etc. Baza Coloanei a V-a in Romania au reprezentat-o vechii kominternisti, fiii, nepotii si ciracii lor, adica prozelitii formati in jurul unui “Mecena”, gen Gogu Radulescu, cei care aveau sa asigure diferitele grupuri de dialoguri sociale si civice, beneficiind de un fabricat statut de “dizident” sau de la fel de fabricate competente si valori. S-au adaugat, dupa 1978 (tradarea lui Pacipa), falangele de ofiteri de informatii trimisi in mod stupid in structuri paralele celor cunoscute de tradator, imediat prinsi si “intorsi”. Apoi, ambitiosii din serviciile de informatii si comerciale care au fost cumparati, unii in conditii de-a dreptul hilare. Este cunoscut cazul unui celebru sef de serviciu de informatii, ante si postdecembrist, care s-a lasat recrutat, in Germania, la Munchen,de, credea el, agenti ai CIA, pentru a afla, dupa ani si ani, ca respectivii fusesera agenti KGB. Au fost recrutati, pe teritoriu, cu ocazia diferitelor congrese si manifestari stiintifice, ofiteri tineri, jurnalisti, scriitori, poeti, regizori, momiti cu deplasari in Occident. Cine i-a recrutat, nu are importanta, deoarece, in privinta noastra, CIA si KGB, impreuna cu serviciile lor satelit, au realizat o perfecta “comunitate de informatii”. Au fost recrutati fosti detinuti de drept comun, vopsiti ulterior in detinuti politici si “dizidenti”, celebru fiind un  mare “luptator impotriva comunismului”, arestat pentru o gaura de 5.000.000 de lei la inceptul anilor ’50 si favorizat de coana Leana, toata viata, intrucat din materialele furate facuse si vila amantului ei, doctorul Osiac. Au fost cumparati fripturistii emigratiei sau doar manipulati nostalgicii acesteia. Din ordin, in frunte cu Ion Ratiu, (nepotul lui Tilea, cel care a furnizat englezilor, la Londra, date despre trupele noastre in timpul razboiului), multi ne-au invadat, incepand cu decembrie ’89, unii dintre ei chiar in fruntea cercetarii ungare de recunoastere, pe teren, a vechii granite austro-ungare, pentru ca primisera ordinul sa fie bureti ai democratiei si nu ai patriotismului.
Cand spectacolul de sunet si lumini s-a declansat, totul era pregatit in vederea inlocuirii sistemului de valori si a libertatii visate, cu democratia de gargara.
In ianuarie ’90, ma aflam la fosta Casa a Scanteii, botezata Casa Presei Libere, adica eliberata de orice deontologie profesionala. Imi cautam prietenii de la “Scanteia….Tineretului Liber” si, negasindu-i, am urcat la “Romania Libera”, primul organ al PCR devenit si primul etalon al “implementarii” Capitalismului, sub bagheta lui Petre Mihai Bacanu, unul dintre cei trei dizidenti fabricati pe spinarea unui biet muncitor, autentic luptator, care facuse un ziar de capul lui (Luneta), pe care il imprastia printr-un dispozitiv ingenios. (Mai tine minte dl. Bacanu, cu cine se intalnea sotia sa la Hotel Ambasador, pe vremea in care era in asazisa captivitate, pentru a se plange ca nu mai rezista, ca dureaza prea mult si ca va da totul pe goarna?) Ma uitam in lungul culoarului, unde aparuse un fel de om de serviciu, ponosit imbracat si cu miscari dezlanate, care deschidea, pe rand, usile, salutand. Dinauntru se auzeau urale. Intre timp, Bacanu si Blandiana au urcat scarile cu trei, vizibil, occidentali, carora le jucau scena “eliberarii spontane”, gratie sacrificiului “minunatului tineret”, de sub “comunism”. Atunci a aparut “omul de serviciu” si Blandiana a inflorit, gangurind: “Strategul nostru, omul care a conceput totul din punct de vedere militar!”. Eu m-am lipit, speriat, de usa liftului, nestiind pe unde sa fug, gandind:”Hait! Au pus nebunii mana pe cladire! Asta e colonelul Alfred.”. Un fost coleg de-al meu de la institutul de istorie si teorie militara, pensionat prin ’85, ca nebun fara speranta. Omul avea obiceiul ca, la fiecare adunare, cand venea vreun stab, sa inceapa, brusc, sa rada in hohote si sa-l arate pe individ cu degetul. A fost dus la “veseli”, saracul! Acum, insa, “strategul” i-a lasat balta pe papagalii civici si s-a intors spre mine, avea o cu totul alta mina: ”Este ca le-am tras-o!? Ani de zile au zis ca sunt nebun, m-au anchetat prin toate metodele, fara succes. Totul s-a petrecut conform planului.Din acest moment totul se schimba. Iti poti spune, pe urmatorii zece ani, de la presedinte, la sef de birou in orice institutie, cine va conduce aceasta tara.Totul este pe calculator. Nu stii tu ce e ala, dar o sa inveti. Pentru ca totul va fi controlat si la noi.Iti ofer o sansa si gandeste-te bine! Esti cu noi sau esti impotriva noastra?”.  Dupa trei luni de zile, revenind, din “economie”, la armata, in cadrul unei Directii cu nume imposibil (pentru ca structurile incepusera sa se croiasca si in armata ca in Evul Mediu, prin incropeala, ca sa corespunda individului care trebuia promovat general si mare sef), DSCOSPIM (Directia Studii si Cercetari Operativ Strategice Prognoza si Istorie Militara), peste cine dau eu la minister, vrajind santinela de la cladirea mea? Din nou jovial, din nou mascarici. Colonelul Alfred: “Bai soldat, vezi ca te prosteste sa-l lasi sa intre fara legitimatie! – Pardon, am vrut sa-i verific vigilenta.”. Si a scos un set de doi metri de portlegitimatii, plin. Avea intrare peste tot. “Oferta ramane valabil!.” Tanar inca, si crud, am mers la seful al mare, raportandu-i ca e un individ, asa si pe dincolo, extrem de periculos, care o sa vina la el. De unde sa stiu eu, ca seful in cauza fusese un stalp al “revolutiei”, facut de celebrul Nica Leon erou in gazeta “Revansa”, ca unul dintre fiii lui era casatorit cu o doamna de Hillerin, cu rude din Orientul Mijlociu, pana in Vestul Europei, ca din casa surorii acesteia avea sa fie scos de sub masa, de mascati, si mai celebrul Dinca Gogosarul si alte povesti de genul acesta? Atunci am inteles importanta informatiei , pentru ca, fix la miezul noptii, am primit telefonul: “Ásadar, ai ales…… Esti impotriva noastra!”
Ajunsi la putere, au trecut rapid la demolarea sistemului de valori traditionale si la dezgustarea de Romania a generatiilor tinere. Au fost distruse prin programele aprobate, materiile iedentitare in intreg invatamantul – istoria, limba si literatura romana si geografia Romniei, dandu-se cale libera, sub pretextul “demitizarii”, demolatorilor pe linia Vest, de tipul Lucian Boia, care a creat o adevarata scoala a mistificarii, sau pe linia KGB, a “isteriei dacice”, la care aveau sa fie agatati patriotii fara cultura solida, multi agramati cu pretentii de scriitori, cu alte cuvinte, patriotarzii. Au fost atacate autohtonia, continuitatea romanilor, procesul unificarii statal-nationale, acuzandu-se nationalismul …….. “comunistilor”. Repetam, pentru mintile crude: COMUNISMUL A FOST SI ESTE INTERNATIONALIST. SOCIALISMUL A FOST NATIONALIST. Inca odata, hotul care striga “Hotii!”. Adevaratii comunisti, acuzandu-i de “comunism” pe patrioti. Totul s-a facut cu o desfasurare imensa de dejectii in presa scrisa, in emisiuni radio si de televiziune. Eminescu a fost facut fascist; Ceausescu a devenit inventatorul si al Comunismului si al Nazismului; Antonescu - un bolnav de sifilis, in timp ce Horthy (Nicolae Horacek, pe numele adevarat), vopsit in mare democrat. Au fost atacati, injuriati, condamnati la moarte civila si, ulterior, executati ritualic, pe catafalc (adica injurati in presa de plesi, manolesti, patapievici, liiceni si alte facaturi), toti greii contemporani ai culturii romane, gen Eugen Barbu, Paul Anghel, Ion Lancranjan, Mihai Ungheanu, Raoul Serban etc., adica toti patriotii. Nu au scapat nici creatorii in uniforma (George Florin Cozma, Vasile Preda si, inca foarte deranjantul, Valeriu Pricina), ridiculizati, minimalizati, batjocoriti de “pigmei”.
Valorile au fost inlocuite cu agenti, tradatori din vocatie si spalati pe creier. In prima faza, prin promovarea “minunatului nostru tineret”, usor de manipulat si, cu cinism, sacrificat. Pe aceasta tema am avut o discutie interesanta cu Niculae Spiroiu, ministrul Apararii in 1992. Fusesem convocat sub acuza de a fi dat in presa date despre un globalist tradator, avansat dupa 1990 general si propozabil la functia de ministru adjunct.   L-am lamurit repede, ca nu aveam de unde sa stiu ce discutii a avut asta cu X si Y, pe la Londra,Washington sau Moscova, pe vremea cand pleca de unul singur in delegatii de 3-6 luni, in locul si in numele lui Ilie Ceausescu. Cu generalul meu de fata, ministrul mi-a oferit functia acestuia, pe principiul promovarii tineretului. I-am raspuns ca nu recunosc acest criteriu: “Cine se naste geniu, are toate sansele sa moara intreg la minte si sa fie de folos natiei pana la capat, dar cine se naste tampit, nu dobandeste geniu, odata cu albirea parului. Sunt de acord ca cine nu are batrani sa-i cumpere, dar nu de la solduri. Pe vremea lui Ceausescu, pentru ca omul imbatranea, adulatorii au proclamat prelungirea adolescentei pana la 45 de ani, varsta deplinei maturitati creatoare incepand pe la 70. Astazi, ne prostim in sens invers, luand pusti cu cas la gura, care n-au muncit o zi in viata lor, ca s-a desfiintat stagiatura si-i facem direct minstri. Un singur criteriu nu este luat in calcul, cel real, COMPETENTA care nu are varsta. Tine de dotare nativa, de pregatire, de experienta. De unde stiti ca sunt bun de asa ceva? Numiti-ma trei luni adjunctul dlui general si in trei zile v-ati lamurit daca am stofa sau nu. - Si eu gandesc la fel. – Si atunci, de ce nu aveti curajul s-o spuneti? – Draga, am primit trei propuneri de sus, pentru functia de ministru adjunct, sef departement DISC. Un militar, doi civili. Ce parere ai ? – Ca trebuie sa sacrificati o singura functie prin transformarea in civil, a dvs. Daca cedati un departament va urma invazia asupra armatei, sub pretextul controlului societatii civile si nici ministrul nu va mai fi militar, ci un civil reprezentant al intereselor partidelor, de capusare, in scop de spoliere a armatei. Prietenii mei  unguri imi spun ca la ei ministrul civil este doar legatura dintre guvern si armata, care are doar 20 de tuteri imprejurul lui si cand asta paseste, prin anticamera  plina de generali, se prelinge pe langa pereti, din respect. Adevaratul conducator al armatei este seful Statului Major General.- De astia trei de pe lista, ce spui? – Pai , primul, cum zic astia in presa, ni l-au dat in gat istoricii militari rusi ca a tradat KGB pentru CIA, generalii americani ca a tradat CIA pentru MOSSAD, iar nici cei ai isrelienilor nu par prea incantati. Al doilea, daca va uitati pe geam, desi e civil, il vedeti, brat la brat cu primul, patruland prin curte, in asteptarea deciziei dvs. Pe al treilea nu-l cunosc, stiu ca a fost declarat persona non grata, la Londra, cu doua saptamani inainte de balciul din decembrie ’89 si expulzat la timp sa prinda avionul cu cei 17 viitori FSN-isti, care au fost la Moscova. Este, insa, om de stiinta de meserie, are o teza de doctorat in domeniul istoriei militare moderne, deci s-ar putea sa fie de-al nostru.- Si cum sa-l numesc pe numarul trei , de pe lista? – Printr-un gest de forta.Ieri s-a schimbat denumirea bulevardului Armata Poporului. Ca tara arde si baba academica scrie cu “”Î din „U”. Bagati doua taburi la paza, schimbati placuta, dati ordin de concentrare a primarului, fiindca armata este a poporului, nu a lui X, Y, a rusilor sau a americanilor si pe urma negociati!” A fost numit numarul 3, dar procesul de distrugere a armatei a continuat.
Razboiul fiind de imagine si psihologic, insotit de jocuri cu sticle incendiare, legari cu lanturi, manifestatii, urlete la televiziuni, patriotii au fost timorati printr-o campanie abila, numita „Ce-ati facut in ultimii 5 ani?”. Unul nu a avut curajul sa se ia de piept cu ei si sa spuna „Am muncit pentru tara asta, bai tovarasi, deveniti domni pe 22 decembrie 1989, noapte, la orele 00.01, trecute fix” O campanie atat de stranie si fara vreo legatura cu spiritul european, incat a crucit intreaga lume civilizata. O campanie declansata tocmai de fostii secretari de partid, gen Zoe Petre, Lucia Hossu Longin, de foste profitoare, gen Ana Blandiana, impotriva simplilor cetateni pe principiul „comunistii si securistii lor sunt rai, ai nostri sunt buni”. Ne-au calcat in picioare inainte de ’89 in numele lui Lenin si Stalin, ardeau de nerabdare sa ne calce dupa, in numele idealurilor comuniste ale lui Marx si Engels, botezate, manipulator, „democratie”, „liberalism”, „europenism” etc.! Si au facut-o inteligent, operand un transfer de Istorie. Toate crimele comise de ei insisi, ori de inaintasii lor, colaborationisti ai ocupatiei sovietice in anii ’50, erau teleportate in anii ’80 si puse pe seama lui Ceausescu. Patapievicii si tismanenii ai batrani ne-au torturat si trimis in gulaguri bunicii si parintii, cei tineri, scoliti in familie, se pregateau sa procedeze frenetic si aidoma cu noi si fiii nostri.  Pentru singura vina ca eram romani si indrazneam sa gandim si sa visam romaneste intr-o tara a noastra, de care tineam cu dintii – ROMANIA!
Scopul era scoaterea din Istorie si aruncarea la marginea societatii, transformarea in niste paria timorati, supravietuind cu „sabia lui Damocles” deasupra capului, a reprezentantilor generatiilor de romani apte, prin pregatire si patriotism, sa reziste distrugerii programate a Tarii. Au fost ajutati de tarele noastre colective, de „Principiul caprei” evoluat, in conformitate cu noile necesitati: „Sa nu mai moara si capra vecinului”, „Sa moara vecinul, ca sa-i iau capra”. In subsidiar, se urmarea distrugerea oricarei idei de rezistenta, prin anihilarea profesionistilor in informatii si contrainformatii, formati in anii ’60-’80, cand se procedase la constructia armatei, militiei si serviciilor noi, nationale, prin eliminarea colaborationistilor kominternisti. Toti oameni cu carte, bine pregatiti, acestia au fost acuzati in bloc tocmai de crimele comise de kominternisti, in anii ’40 -’50, cand ei nici nu se nascusera inca sau erau copii.
Intr-o cumpana a vietii, maior fara perspectiva, umbland pe strada bantuit de ganduri, m-am ciocnit de generalul Gheorghe Aradavoaice, consilier prezidential si numarul doi in SPP la acea data, singurul ofiter activ care incercase sa ma salveze, in noiembrie’89, de furia globalistilor carora le incurcam planurile si ma convinsese sa nu atac Ministerul Apararii in februarie 1990, cand toata comanda armatei fusese retinuta, din ordinul lui Militaru, la sala MSTM. L-am apostrofat acuzator: „-Coane, ne leaga multe, stiu unde lucrezi, stiu ce functie ai, iti pun o singura intrebare.... De ce nu aveti nevoie de noi? – De tine , de Iosipescu, de Zodian, de Preda etc.? Nu, de noi toti, in general. – Tine minte, nici un sef nu va avea nevoie, vreodata de voi, pentru ca oricat ati fi de discreti nu poate apare in public vreodata cu unul dintre voi, cu alte cuvinte cu etalonul  alaturi, sa se intrebe lumea cum de un prost detine functia si baietii pregatiti, cu carte, il slugaresc. – Corect, si dvs. sunteti numarul doi, nu sef , doar loctiitor si in dosarul meu scrie cu rosu pe alb:<A nu i se incredinta niciodata o functie de comanda, cel mult loctiitor.>.”  Mi-am adus atunci aminte, ce a spus la moartea academicanului C. C. Giurescu, prin 1975, dna Ligia Birzu, una dintre marile specialiste in preistorie:”S-a prabusit ultimul copac. Sub coroanele copacilor cresc lastarii, dar locul lui se vor grabi sa-l ocupe bulumacii. Cand un bulumac va ajunge acolo, ca sa para geniu se va inconjura de prosti, adica de buruieni. Iar sub buruieni nu creste decat iarba.” Corect, iarba care se lasa jumulita, cuminte, de boi si de vaci!
Cu incrancenata apostrofare „Ce ati facut in ultimii cinci ani?”, ne-am dus in toamna lui 90, la Congresul de Istorie Generala de la Madrid. Acolo, presedintii Comisiei Internationale de Istorie Militara (Andre Corvisier si Cornelius Schulten) au salutat, pentru prima data, prezenta unei delegatii de istorici militari romani la o astfel de manifestare. La protestul meu ca participam de la inceput  si am organizat congrese, inclusiv la Bucuresti, au raspuns ca Romania nu trimitea niciodata istorici, ci altceva pe post de istorici si ca ei toti se faceau ca nu observa. Dar ca prezenta noastra acolo, in mod deosebit revenirea in comunitatea internationala a istoricilor, a colonelului Al. Gh. Savu, demonstreaza ca in Romania lucrurile s-au schimbat si ca tara merge spre normalitate. A mers pana in 97, cand s-a instalat la putere CDR-ul portocaliu. Gazda noastra, generalul duce de Sepulveda, loctiitor al sefului SMG spaniol, a timut sa ne duca sa vizitam Alcazar-ul, adica citadela in care eroii cadeti ai colonelului franchist Moscardo au rezistat asaltului republicanilor si comunistilor spanioli. Am vazut placutele cu numele mortilor cadeti si, in mijlocul lor, la fel de impodobit cu flori, mormantul unui capitan republican- comunist spaniol, Juan Ribeira, parca il chema. ”Ce cauta asta aici?”  am intrebat noi, romanii din tara lui „Ce-ati facut in ultimii cinci ani?”. Raspunsul ne-a umplut de jena: „ Acest om a cazut, ca un erou, aici, luptand pentru idealul sau care era binele Spaniei. Istoria a demonstrat ca s-a inselat, dar si el a murit onest pentru binele Spaniei. Si pe urma a descoperit un mecanism de racire a tevii mitralierei, care ne aduce bani si astazi si ne-a inscris in toate enciclopediile militare!” Doi ani mai tarziu, la Congresul Mondial dedicat descoperirii Americii, organizat de italieni, vizitam Cetatea Alexandria, transformata in sediul arhivelor militare.  In interior, pe zid, vedem o candela aprinsa, flori proaspte si o inscriptie: „Aici, in ziua de ....... a anului 1943, cinci patrioti italieni, dinRegimentul Camasilor Negre..... au fost executati de garibaldistii comunisti. Glorie etena, eorilor italieni!” – Normal - ne-am zis noi, cei veniti din tara „civicilor”  Acum sunt la moda fascistii.” Zece metri mai incolo, alta candela, alte flori, alta inscriptie: „Aici, in ziua de ......1943, trei patrioti italieni, apatinand unitatii garibaldiste din....., comunisti au fost executati de fortele Regiomentului Camasilor Negre din.....” Vazandu-ne cu gura cascata si uitandu-ne ca la urs, o pustoica de vreo 20 de ani, ghid, dupa ce a aflat ca suntem din Romania, ne-a comunicat cu un dispret care ne doare si astazi: „Si unii si altii sunt eroi ai Italiei. S-au jertfit pentru Italia. Numai Istoria, cine  stie cand, va demosntra care dintre ei a avut dreptate.”  Aceasta este lumea adevarata in care visam sa intram si din care ne-am intors atunci, plouati, intr-o Romanie bantuita de deja de doua noi mari diversiuni conexe, mult mai bine instrumentate: „Legea Lustratiei” si „condamnarea Comunismului”. Mai bine orchestrate, intrucat incepuse deja pregatirea noilor politruci, prin diferite fundatii si asociatii in tara si-n afara, ca bursieri Soros, inclusiv trimiterea spre instruire, ca viitori jurnalisti a unui batalion de baieti si fete gata la orice sub comanda tovarasei comisar, rosu atunci, Rodica Culcer (cacofonia nu ne aparine, dar e bine venita), la Londra. Acesti absolventi sunt cei care au fost unsi directori si producatori generali in televiziunile private, au fost facuti colonei in rezerva, unii fiind inapti militar, si de la inaltimea contractelor lor de pana la un milion de euro pe an, aveau sa atace cu ura pe oricine a indraznit sa se impotriveasca legilor basiste ale genocidului din anii 2009-2011, vizand scaderea salariilor si pensiilor si debarasarea, in primul rand, de pensionari si rezervisti. Se explica de ce, zece ani mai tarziu, o masa de aproximativ 30.000 de persoane, coordonate de SCMD a pornit din Piata Victoriei, pe 12 coloane, asupra Televiziunii Romane, solicitand si obtinand indepartarea respectivului comisar basist din pozitia de aburitor sef al natiunii.
Legea Lustratiei prevedea indepartarea din viata publica si demonizarea tuturor „fostilor”, adica a tuturor managerilor, ca sa folosim un termen modern, care construisera ceva in Romania. Pentru ca totul fusese distrus si vandut pe nimic si cei care sufereau la vederea dezastrului produs trebuiau incriminati, pentru a nu apare, candva, ei insisi ca martori si acuzatori. O palma la adresa minunatilor intelectuali autoproclamati , care nu stiau ca „lustratia” nu inseamna „interzicere”, ci „cautare”, cu sensul de verificare. Termen militar, se referea la verificarea starii armamentului si a pregatirii de lupta a ostenilor, de doua ori pe an, cand Domnul ii chema la „beleag”, adica la tabara. Cat priveste „condamnarea Comunismului”, alta palma, deoarece nu poti condamna o doctrina, nu poti ingradi libertatea de gandire si expresie si, vulgarizand, trebuie sa fii idiot sa acuzi China ca exista, ori SUA, Canada, Franta etc. pentru ca au partide comuniste legale care participa la alegeri. Demential a fost faptul ca, tocmai comunistii, din tata in fiu, condamnau, sub numele de „Comunism”- Socialismul, ca ordinul a fost dat de autodeclaratul comunist Traian Basescu si executat de comunist-globalistul Volodea Tisminicki (Vladimir Tismaneanu), concretizat in celebrul „Raport Tismaneanu”.
La citirea „Raportului Tismaneanu” de catre Traian Basescu, in timp ce senatorii Corneliu Vadim Tudor si Nicolae Iorga plimbau un banner  iinfatisand-ul pe presedinte dupa gratii, nu am reusit sa aud un cuvant.  A fost o explozie de furie generala a majoritatii reprezentantilor natiunii carora batalioanele de asalt elitiste, introduse de SPP-isti in Parlament, nu le-au facut fata. Ca functionari parlamentari, noi, cei care aveam sa intemeiem SCMD, aveam legitimatii de acces in toate punctele. Nu am putut intra in nici un balcon sa asistam, toate usile fiind pazite de SPP-isti. Degeaba ne-am certat cu ei, ca ne interziceau noua, gazdelor, accesul. Era ordinul noului Geniu al Carpatilor. Cand si la ultimul nivel ni s-a interzis accesul, am hotarat sa megem in sala printre ziaristi. In clipa in care am vrut sa coboram, am dat nas in nas insa cu grupurile elitistilor, conduse de Emil Hurezeanu, care urcau scarile. A fost ultima data in viata, sper, cand mi-am pierdut controlul. Ne-am intors urland spre SPP-isti:” De ce nu spuneti, ba, ca balcoanele sunt rezervate pentru serviciile germane, americane, ruse, israeliene etc.? Si, instinctiv, am avut toti aceeasi reactie.......... sa provocam scandalul international, daca tot era intreaga presa prezenta. Am coborat in unghi cu flancurile refuzate, hotarati sa procedam ca Adrian Nastase, in casa scarilor, cand i-a dat un sut vecinului sau, Traian Basescu. Daca vreunul misca, incepeam bataia ca-n filme. Profesionist insa, Hurezeanu, care era in fruntea grupului, a ramas nemiscat. Ne-am privit in ochi, ca de la militar la militar si am trecut ca pe o alee cu statui, gandind: „Asta este Deutsche Welle! A fost in prima gasca a lui Nicu Ceausescu, partas la petreceri. Iar Leana, periodic, ii zburatacea gastile prin toata lumea.Nu putem lovi pana nu stim toate datele, daca nu e ce pare? Si, oricum, i-am tras-o deja de doua ori.” Emil Hurezeanu organizase mari spectacole in duplex radiofonic (Romania – Germania), cu ocazia campaniilor vizand celelalte doua mari diversiunic conexe: integrarea in NATO si in UE. Primul, cu personalitati germane in piata de la Arhitectura, unde, peste inscriptia imbecila „Monarhia salveaza Romania!”, tinerii mei prieteni patrioti din PSD, PRM , TUNT si Noua Dreapta scrisesera, spre deruta totala a politicienilor de Dambovita, in perspectiva alegerilor din 2004: „Ochi pentru ochi si dinte, pentru dinte / Iliescu prim ministru – Iurie Rosca presedinte / Sau invers!” Asta, dupa ce umplusera tot orasul, ca americanii sa nu fie invidiosi pe rusi, cu efigia lui Bin Laden, inscriptionata „In God we trust!” Manifestarea a fost data peste cap, la momentele de transmisie directa in Germania, tineri civilizat imbracati sau veterani de razboi punand intrebai de genul: „ Dar de ce ne-ati transformat in groapa de gunoi pentru deseurile voastre radioactive?” sau „De ce creditati bancar achizitia de terenuri si cladiri de catre secesionistii unguri?”
A doua manifestare comuna, germano-romana, transmisa tot in duplex de SRR, a avut loc la „Club A”, sub triplul patronaj Emil Hurezeanu, Ana Blandiana, Ion Caramitru. Fiind colaborator la radio, mai tinerii mei prieteni patrioti mi-au solicitat invitatii de participare, fiindca voiau sa boicoteze „libidinoasa manifestare proaderare”. „- Voi, in principiu, aveti dreptate! Ne milogim ca niste tampiti sa intram acolo unde suntem prevazuti inca de la inceput. Mai destepti, ungurii au declarat ca la ei sunt 27% pentru aderare, 28% impotriva si restul nehotarati.Daca UE sau NATO ar baga ceva miliarde, ar putea fi rupte procentele necesare din masa nehotaratilor. In schimb propaganda imbecila a elitistilor nostri arata ca 500% dintre romani vor NATO s UE si ca nu mai pot babele de la Dabuleni sa-si caute gainile de oua, de teama ca nu intram. Dar nu asa, nu cu huiduieli si urlete! Va radeti, va puneti la patru ace, va raspanditi 20 prin sala, pentru ca de atatea invitatii va pot face rost si stati cu programul in mana. Exact in momentul in care se tranmite in direct in Germania, va ridicati, aclamati, ovationati, strigand Hurre! – Pai, ce-am castigat, ca-l aclamam pe Hurezeanu? Totul! Fiindca Germania toata n-o sa auda decat cuvantul ala, care la ei inseamna curva. Asa se castiga bataliile psihologice si de imagine.” Punct ochit, punct lovit!
Diversiunile integrarilor in NATO si UE, ca panaceu universal, ne-au mancat ficatii un deceniu. Intrarea in UE, ni se spunea , va face sa curga lapte si miere. N-o sa mai muncim, o sa stam cu zgaibaracele-n sus, o sa ploua cu bani. Intrarea in NATO, ne va apara pentru totdeauna de toate primejdiile. Nici de armata n-o sa mai avem nevoie. Ca ne apara NATO!
Ei bine, am intrat! De ziua pacalelilor, de 1 aprilie 2004, am intrat in NATO. Am castigat dreptul de a plati la greu fregate dezafectate si avioane F16 uzate moral, ca si dreptul de a ne trimite copiii la moarte sau la schilodire in Afganistan, Iraq si aiurea.
Pe 1 ianuarie 2007, ca urmare a deciziei summit-ului de la Salonic, din 2003, am intrat in UE. Am castigat dreptul de a plati la zi contributii, de a accesa 3-9%, in medie, din fondurile la care avem dreptul, pentru ca smecherii nostri nu au gasit, inca, posibilitatea de a stoarce partea leului in interes propriu, din mai mult. Am castigat dreptul de a deschide portile larg transnationalelor si de a renunta la orice idee de a mai produce ceva, industrial sau in agricultura. Dar fericirea continua sa ni se oglindeasca pe fete, stimulata de diversele curci ametite si closti care caraie pe la televiziuni, in special in actuala criza ucraineana, ca ne apara NATO.
Vazand atata imbecilism, Barack Obama ni l-a trims, in doua randuri, pe analistul militar numarul unu al SUA, George Friedman, presedintele STRAFOR, sa ne lamureasca, contrazicand entuziasmul basist referitor la Deveselu. Omul a aparut la RTV, la 17 mai 2013, la emisiunea „Jocuri de putere”, a mai tinut o conferinta la Banca Nationala.... a lui Isarescu, explicandu-ne textual: Scutul antiracheta? „ Este foarte scump. Nu va protejeaza de nici o amenintare anume. E mai degraba un simbol........E doar un simbol gigantic.Nu castigi razboaie cu ajutorul simbolurilor.” Iar dupa ce ne-a urecheat ca ne-am distrus, ca prostii, armata, ne-a sfatuit sa cerem „echipament antitanc si sprijin logistic”.
In privinta amenintarii nucleare dinspre Iran, alta poveste de adormit copiii, Friedman a spus „Pur si simplu  nu este o problema. Ceea ce este o problema, este sa va asigurati ca aveti granitele asigurate” Cu alte cuvinte, ca potentialii adversari ar fi ungurii care sunt in NATO si ucraineenii care aspira sa fie si de mila carora nu mai putem noi astazi. „NATO nu este o alianta, ci o grupare de tari...... NATO este in prezent incapabila sa raspunda unor necesitati de securitate mai presante in regiune....... Romania a vazut protectia in NATO, dar NATO nu o va proteja. NATO nu mai functioneaza cum trebuie, de ani buni.” Mai pe sleau, Friedman aconfirmat ceea ce spunem noi de decenii, si anuma ca NATO s-a desfiintat odata cu Tratatul de la Varsovia, ultima sa manifestare fiind  primul Razboi din Golf. In NATO  au mai ramas, real, doar SUA, Marea Britanie si Canada, la aceste state aderand si pitigoii din Est. Obiectivul lui Obama este refacerea NATO.
Despre UE, Friedman ne-a atentionat : „ Sistemul UE nu functioneaza. Germania vrea austeritate, pentru ca este in interesul sau, iar restul Europei vrea stimulente pentru ca este in interesul lor.”  In concluzie, a spus Fridman, surzilor de la Bucuresti: „Statutul de membru (NATO si UE) s-ar putea sa nu fie cea mai buna solutie pentru Romania” Si aceasta, dupa ce ne-au spoliat de tot ce-am avut, de am ramas in fundul gol. Vazand ca nu am priceput nimic, Obama l-a trimis din nou pe Friedman, anul acesta, omul reiterandu-si sfaturile, a doua zi dupa ce Joe Biden a plecat de la Bucuresti (22 mai a.c.). Contrazicandu-l pe Biden si anuntand apropiata vizita a lui Chuck Hagen, secretarul US al Apararii, Friedman a incercat sa mai potoleasca elanul presei basiste, aratand ca, in problema ucraineana, SUA „nu sunt in joc”, ca unele cercuri americane ar vrea sa scoata castanele din foc cu mana Poloniei si Romaniei. Convingerile sale intime sunt ca „Romania trebuie sa aiba singura grija de ea, pentru ca nici NATO nici UE n-o vor face.....Daca va angajati in nostalgii romantice, daca urmati visul minunat care a fost odata UE (moarta in clipa preluarii controlului de catre Germania – n.n.) veti avea de a face cu istoria, care isi arata fata urata........V-am vandut porcarii si voi le-ati cumparat, dar nu v-a obligat nimeni sa faceti acest lucru............Bine ca nu sunteti in zona Euro. Nu intrati acolo!”  Mai clar de atat nu se poate! De ce nu pricepem? De ce ne amagim, daca integrarea in UE si NATO sunt un mare fasssss? O scuza ar fi ca am devenit incapabili sa gandim , cu ofensiva asta supradimensionata a siliconatelor si gainarilor transformati de televiziuni in vedete, ale caror momente de scarpinat in diverse parti devin evenimente nationale. O alta scuza ar fi ca ne impiedica sa gandim marea diversiune numita PARTIDE, in a caror incalceala am intrat cu patima ca intr-un meci de fotbal aranjat. In fapt, sunt gasti de indivizi, de conditie indoielnica, manati doar de interese personale, meschine. Fara doctrine, fara coloana vertebrala, fara idealuri politice, trecand ( si partide si indivizi) de la extrema stanga la extrema dreapta si retur, cu frenezie. In Romania nu se face politica! Se face golaneala de partid, in fata unei multimi siderate care, din fericire, incepe sa devina din ce in ce mai constienta respingand insa, in  mod gresit, dar vehement, insasi ideea de partid. De vina, cred ca este, in fapt, chiar firea noastra, care ne impiedica sa vedem realitatea! Care ne indeamna sa ne luam drept realitate visurile, sa ne automintim si, odata autoconvinsi, sa ne proclamam cu pumnul in masa dreptatea punctului de vedere. Nici unul dintre noi nu a scapat pana acum! Imi cer, prin urmare, scuze doamnei Corina Dragotescu si altor teleaste pentru ca le-a taiat cam brutal entuziasmul manifest fata de NATO care ne-ar apara in actuala criza „ucraineana”. Eu insumi mi-am luat dorintele drept realitate si, dus de val, am mintit cand am spus de atatea ori ca „singura realitate care ne apara este parteneriatul strategic cu SUA”. Pentru ca si acesta este sublim, dar ..... lipseste cu desavarsire. Este doar „o vorba goala”, cum ar spune Friedman. Nu s-a incheiat niciodata un acord cu SUA in acest sens. Nu exista nici un act scris, semnat, parafat! Sunt doar vorbele de curtoazie rostite de Bill Clinton, la Bucuresti, in 1997, cum ca se impune incheierea unui Parteneriat Strategic cu SUA. Exista doar acordul, de un servilism dezgustator chiar si pentru o colonie, incheiat de Adrian Nastase in 2003, prin care transfera justitiei americane dreptul exclusiv de a-i judeca pe cetatenii americani care comit crime sau delicte pe teritoriul Romaniei. Si mai este susaneaua, semnata de Basescu in 2011, in privinta „gropii de bani” de la Deveselu care, din punct de vedere militar, poate fi comparata cu o „frectie la picior de lemn”.
De ce ne-am prostit in halul asta? Cine sunt alde Barroso si Basescu, cei doi numiti, fara a fi alesi vreodata? Cine este Joe Biden? Ce au urmarit si urmaresc „revolutiile portocalii”? Raspunsurile le vom afla in cele ce urmeaza.

(VA URMA)
Col.(r) dr. Mircea Dogaru,


Presedintele SCMD