De ce un sindicat al militarilor?

Daca am fi inceput organizarea Sindicatului cu un an in urma, astazi nu ar fi fost promovata in Parlamentul Romaniei o lege care elimina sau interzice accesul in structurile organizatorice ale Statului roman a zeci de mii de oameni, cei mai multi aflati la varsta maximului potential de munca, cu pregatire intelectuala si civica deasupra mediei populatiei, cu spirit organizatoric, pragmatici, disciplinati, implicati in problemele de interes public.


State mai civilizate cauta sa atraga in administratia publica fostele cadre militare, Romania le elimina.


Acest lucru se intampla deoarece suntem dispersati, cele cateva ONG-uri – UNCMRR, alte federatii si asociatii ale fostilor militari – nereusind sa-si uneasca eforturile si sa se impuna, sa fie vizibile si respectate in plan social si politic.

Este pacat ca se intampla asa ceva atat timp cat noi, cadrele militare disponibilizate constituim o forta numerica considerabila – aproape 200.000 de oameni. Daca la acest numar adaugam si celelalte cadre militare in rezerva din Ministerul Apararii Nationale, precum si disponibilizatii si cadrele in rezerva din Ministerul Administratiei si Internelor si din celelalte structuri ale Sistemului National de Aparare, atunci vom constata ca acest numar se extinde la aproximativ o jumatate de milion de persoane.


La acest numar impresionant putem adauga si cadrele militare active din intregul Sistem National de Aparare, de care ne leaga aceleasi idealuri si interese, prietenii si afinitati specifice meseriei. Ba chiar credem ca nu este departe timpul cand si cadrele active se vor putea organiza, legal, in sindicate (noi vom promova pe toate caile aceasta idee).


Daca in afara de numarul potential al aderentilor la Sindicatul nostru, luam in calcul si calitatile individuale ale fostilor militari, enumerate mai sus, la care adaugam si spiritul de corp si solidaritatea specific ostaseasca, atunci realizam cu adevarat forta de care putem dispune si prin care am putea sa ne implicam direct in rezolvarea marilor probleme cu care se confrunta tara.


Nu este nici o exagerare in concluziile de mai sus. Sa ne gandim cate partide politice actuale dispun de o astfel de forta. Sa ne gandim ca, prin vointa noastra, am putea introduce in Parlamentul Romaniei un partid care se afla sub limita numerica de voturi necesara, sa ne gandim ca putem influenta major alegerea Presedintelui Romaniei. Sa ne gandim ca am putea trimite in Parlament proprii nostri reprezentanti. Si toate acestea fara a ne constitui intr-un partid politic.


Pe de alta parte, este stringenta necesitatea de a ne apara imaginea noastra publica, grav atacata si subminata chiar de catre actualul Guvern si de catre actualul Presedinte al Romaniei. Suntem pe nedrept supusi oprobiului public, fiind prezentati ca cetateni care paraziteaza bugetul de stat al Romaniei, avand pensii "nesimtite" de ordinul zecilor de mii de lei. Aceasta minciuna grosolana trebuie demascata si vom cere in curand, oficial, MApN si MAI sa faca publice cuantumurile pensiilor aflate in plata la ora actuala, pe transe de venit si sa publice nominal lista acelor pensionari care dispun de pensii mai mari de 5.000 lei.



Fie ca sunteti in rezerva, fie ca sunteti inca in structurile militare active este timpul sa strangem randurile, sa lasam la o parte orgoliile si sa aratam de ce este in stare o mare masa de cetateni responsabili, disciplinati, aparatori ai legalitatii, eficientei si corectitudinii in viata publica romaneasca.


Pentru organizare nu trebuie sa facem congrese sau mari adunari generale, consumatoare de timp si de bani ; trebuie sa folosim in mod inteligent resursa deosebita pe care o reprezinta Internetul. Prin Internet putem institui un cadru de lucru cu adevarat democratic, eficient, putem crea structuri organizatorice in oricare colt de tara si ne putem consulta rapid, astfel incat cele mai valoroase idei si initiative sa poata fi puse imediat in aplicare. Putem alege persoane in structurile de conducere ale Sindicatului care sa domicilieze oriunde in aceasta tara, deorece putem organiza intruniri on-line in orice zi, la orice ora, cu orice fel de participare.


Dupa cum ati vazut, exista déjà oameni politici care au intuit potentialul nostru si sunt deschisi colaborarii cu Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate. Estimam ca in scurt timp numarul lor va creste.


Va informam ca primim in fiecare zi cereri de adeziune la Sindicat si, ceea ce ne bucura cel mai mult, exista déjà asociatii ale fostilor militari care se declara gata de colaborare cu Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate.


Asadar va rugam sa faceti cunoscuta existenta Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate in randurile tuturor fostilor colegi, fostilor sefi sau subordonati si va

asteptam alaturi de noi. Daca vom fi rapizi in actiuni vom putea arata opiniei publice o prima dovada a potentialului nostru organizatoric si civic chiar in apropiata campanie de alegeri prezidentiale.


Nu uitati ca Guvernul Romaniei lucreaza deja la noua lege a pensiilor. De data aceasta trebuie sa fim in masura sa participam la discutiile si negocierile pe marginea unei astfel de legi si sa ne aducem contributia la o constructie corecta, echitabila si durabila in acest domeniu extrem de sensibil si extrem de important al societatii romanesti contemporane.

Ingrijorari ale FILIALEI OLT a ANCMRR

ARMATA TARII, MILITARII NIMANUI – intre marginalizare si abandon

"O tara care nu are o armata nationala puternica devine o casa cu o usa fara zavor si risca ca pe culoarele Parlamentului sau sa se plimbe în liniste orice caporal strain."

B. P. HASDEU

Filiala Judeteana Olt cu sediul la Caracal a Asociatiei Nationale a Cadrelor Militare în Rezerva si în Retragere "Alexandru Ioan Cuza", înfiintata la 28 februarie 1990, a încercat de-a lungul celor aproape doua decenii de existenta sa apere drepturile membrilor sai, carora le-a reprezentat pe cai legale interesele în relatiile cu autoritatile statului si institutiile publice centrale si locale.

În ultima perioada, adunarile saptamânale ale membrilor asociatiei sunt marcate de luari de pozitie care scot în evidenta faptul ca statul roman si ministerul de resort nu mai vad padurea din cauza copacilor. Armata româna, institutia care pâna acum a fost un simbol al sacrificiului pentru tara si popor, a devenit un obiect desuet de care politicienii nu mai nevoie pentru ca nu mai aduce nici numarul de voturi de altadata, nici avantaje de alta natura cu care acestia s-au obisnuit în cei douazeci de ani de democratie originala si generatoare de averi incomensurabile pentru unii si boli cauzate de privatiunile serviciului militar pentru altii.

Discutiile participantilor sunt realiste pâna la indignare, fiind marcate de realitatea trista a societatii românesti de azi, implicit de modul în care sunt privite si tratate de catre autoritati atât cadrele militare active cât si cele în rezerva ori în retragere. Cei care iau cuvântul abordeaza atât situatia militarilor activi care se pregatesc în tara sau se afla în teatrele de operatii din strainatate, cât si propria lor situatie, aceea de oameni care au muncit o viata întreaga în conditii deloc usoare pentru îndeplinirea cerintelor impuse unei armate ce si-a îndeplinit întotdeauna misiunile care i s-au încredintate. Cuvintele cel mai des rostite de vorbitori, militari în rezerva si în retragere, sunt marginalizare si abandon.

Marginalizare

Asistam în ultima perioada de timp la o campanie fara precedent împotriva armatei care, desi se afla pe locul doi, dupa biserica, în topul încrederii populatiei în institutiile statului, a devenit tinta unor atacuri si insulte care ofenseaza prin generalizare întregul organism militar. Plecând de la megapensia unui pilot în aviatia civila, tot felul de dudui dornice de rating, analisti de ocazie si lideri de sindicat considera ca un general care are în subordine mii de militari si tehnica de lupta aferenta trebuie sa primeasca aceeasi leafa ca un cadru didactic care-si pregateste un curs în linistea bibliotecii sau lânga calorifer, dupa care îl prezinta ani în sir studentilor dintr-un amfiteatru mai mult sau mai putin gol. Acestia nu stiu probabil ca cei care au ajuns la gradul de general sau colonel în armata româna au respectat cerintele unui juramânt depus sub faldurile drapelului de lupta, de-a lungul vietii lor au fost mutati la ordin în "N" garnizoane, stricând acelasi numar de garnituri de mobila, iar copiii lor au schimbat acelasi numar de case cu chirie si de scoli, educatia acestora revenind aproape exclusiv sotiilor. Coloneii si generalii de azi si de care se face atît de mult vorbire au executat, alaturi de ceilalti militari, o viata întreaga misiunile primite timp de 24 de ore din 24, ziua sau noaptea, indiferent de conditiile meteo si de anotimp, facându-si datoria acolo unde erau trimisi: în lungi si dure aplicatii cu trupe si tehnica de lupta, pe aerodromuri si în dispozitive izolate, în economia nationala si în agricultura, la canale de irigatii sau în minerit. Cine îsi asuma riscul de a aduce în derizoriu încarcatura de semnificatii a unui grad militar purtat în trecut de oameni care au schimbat cursul istoriei, au câstigat razboaie, ori si-au dat viata pentru împlinirea unor idealuri, pentru apararea hotarelor si binele natiunii careia apartineau? Se pare ca cei care tin isonul deontologilor din presa sunt tocmai fostii si actualii guvernanti, cei care hotarasc alocatiile bugetare pentru armata si care nu respecta nici pe departe angajamentul de 2,38% din PIB luat de România odata cu primirea în NATO. Guvernul de azi al Parteneriatului pentru România a batut recordul, alocând armatei cel mai scazut procent din PIB de pâna acum. În vreme ce militarilor li s-au amânat la plata unele drepturi salariale, functionarii publici numiti pe criterii politice beneficiaza, în vreme de criza, de prime de vacanta de sute de euro, iar niste tinere absolvente de facultati particulare câstiga peste patru sute de milioane de lei pe luna. Toate acestea si multe altele reprezinta pentru cei care îmbraca astazi uniforma armatei române, multi dintre acestia luptând în teatre de operatii de peste mari si tari cu o diurna care este depasita si de cea a militarilor ugandezi, o marginalizare nedreapta si cu siguranta nemeritata a unei institutii care a contribuit din plin la primirea României în NATO si în marea familie a statelor europene civilizate.

Abandon

Dupa ce o viata de om au îndeplinit misiuni într-un sistem reglementat strict, straduindu-se sa execute întocmai ordinele primite si suportând privatiunile vietii militare, odata trecute în rezerva prin pensionare, cadrele militare nu se multumesc cu postura de bunici care-si plimba nepoteii prin parc. Acestia, obisnuiti cu o viata activa si cu rezultatele palpabile a ceea ce fac, se implica fara rezerve în tot ceea ce se întâmpla în administratia locala, participa la viata culturala si se preocupa de îmbunatatirea vietii sociale a comunitatii. În garnizoana Caracal, unde au fost la un moment dat 15 unitati militare, astazi ramânând numai 3, ponderea cadrelor militare în rezerva si în retragere în raport cu populatia municipiului este destul de însemnata.

Cei aproape douazeci de ani de prezenta în viata comunitatii a Asociatiei Cadrelor Militare în Rezerva si în Retragere, filiala Caracal, au însemnat ani de eforturi si daruire dezinteresate atât pentru cei care au înfiintat-o si au condus-o cu rezultate care nu pot fi contestate de nimeni, cât si pentru cei aproape sapte sute de membri care au aderat la ideea de a avea o entitate care sa-i reprezinte si care au transformat-o într-un veritabil organism viu, care s-a dezvoltat an de an si a ajuns la nivelul actual de recunoastere.

Din pacate, în loc ca oamenii care si-au facut datoria timp de zeci de ani în uniforma militara sa se bucure de un final demn al vietii lor în tara pe care slujit-o, acestia se simt acum abandonati de catre cei care hotarasc destinele românilor. Cei care au fost educati în spiritul respectarii întocmai a legilor si regulamentelor, sunt acum obligati sa se judece pentru a fi puse în aplicare legile prin care ar trebui sa li se acorde drepturi banesti pentru care au contribuit în anii când erau militari activi. Acestia sunt acum umiliti de medicii din spitalele civile, cele militare fiind la sute de kilometri, slujitorii lui Hipocrat neuitându-se la ei pentru ca tin de alta Casa, asteapta luna de luna sa primeasca o reteta compensata pentru medicamentele care ar trebui sa le fie acordate gratuit si pe masura bolilor contractate în si din cauza serviciului militar, si tot asa… Într-un cuvânt, asistam pur si simplu la abandonarea celor care si-au facut datoria o viata întreaga purtând uniforma armatei române.

Alexandru Ioan Cuza, domnitorul si omul politic care a pus bazele statului român modern si a înmânat primele drapele de lupta armatei este si cel care prin "Legea asupra pozitiei ofiterilor", promulgata la 3/15 decembrie 1864, stabilea pentru prima data "rostul ofiterilor care treceau în disponibilitate". Pentru cadrele militare devenite disponibile legea prevedea posibilitatea accederii acestora în Parlamentul tarii în calitate de deputati de drept, numirii lor în aparatul administrativ, continuarii activitatii pentru finalizarea unor lucrari începute în activitate, prestarii unor alte activitati în folosul armatei. Aceste forme de continuare a activitatii pentru cei care-si facusera o cariera militara în slujba tarii, aveau drept argumente capacitatea organizatorica si spiritul de ordine si disciplina caracteristice acestui corp de cadre. Vine firesc si întrebarea: unde sunt oare vremurile de altadata? Parca ne e un dor cumplit de acele vremuri în care scara valorilor nu era inversata, iar cuvintele PATRIE, ONOARE, DEMNITATE nu erau vorbe goale care sa fie folosite doar odata la patru ani de insi care au memoria din ce în ce mai scurt?.

Se pare ca oamenii politici de azi au cu totul alte priorittai si cuvintele aceluiasi domnitor care a pus bazele României moderne: "Doresc dar ca uniforma armatei sa fie pururea respectata si iubita" ramân abandonate în cartile de istorie, abandonati fiind în aste vremuri de restriste si cei care au purtat uniforma militar? o viata întreaga.

Urmeaza si întrebarea legitima: ce-i de facut? Ce-i de facut stimati colegi, membri ai filialelor judetene ai A.N.C.M.R.R.?

Ce-i de facut stimati membri ai Biroului permanent al A.N.C.M.R.R.?

Purtator de cuvânt,

Col. (r) ing. Gheorghe BANICA

Raspuns catre un membru de sindicat : Sindicatul CMD nu face politica

-- Olteanu Marian schrieb am Sa, 26.9.2009:
Von: Olteanu Marian
Betreff: Fara politica.
An: "Sindicatul CMRz"
Datum: Samstag, 26. September 2009, 8:22

"Sa ne gandim ca, prin vointa noastra, am putea introduce in Parlamentul Romaniei un partid care se afla sub limita numerica de voturi necesara ..............."

Sa fie vorba cumva de Partidul Conservator ?
Daca incepem sa "simpatizam" cu un partid sau altul ne vom pierde credibilitatea.
O simpla parere !

Marian Olteanu.

STIMATE DOMNULE OLTEANU,
In mod categoric, nu suntem adeptii unui partid politic si nu vom fi nici in viitor.

Este sugestiv ca nici unul din cei 20 de membri fondatori ai Sindicatului CMD nu sunt membri de partid.

Sindicatul este apolitic, prin lege, dar daca doreste sa schimbe si sa construiasca ceva in aceasta tara, trebuie sa fie capabil sa influenteze deciziile politice.

Daca un partid, o organizatie, o asociatie, o institutie - oricare ar fi acestea, oricare ar fi marimea si infuenta lor in societatea romaneasca - lupta pentru aceleasi idei, acelasi sistem de valori, aceleasi transformari pe care le dorim si noi, atunci este de datoria noastra sa le sprijinim din toate puterile, sa le facem mai influente in societate.


Acest lucru dorea sa exprime pasajul citat de catre dumneavoastra.


Va multumim pentru opinia exprimata si nu ezitati sa ne contactati de fiecare data cand constatati o problema care ar putea prejudicia imaginea publica a Sindicatului CMD.
 

Scrisoare deschisa catre viitorul presedinte al Romaniei

UMILIREA ARMATEI NAŢIONALE
Scrisoare deschisă către viitorul preşedinte al României
Acum şase luni am luat decizia să trec în rezervă, după ce, la bilanţul
Direcţiei Planificare Strategică – pe care o conduceam -, apoi la cel al
Statului Major General/SMG, am făcut propuneri pentru reconsiderarea
modului de a face “businessul militar”.
Astfel, la bilanţul SMG am sensibilizat ministrul apărării naţionale în
legătură cu : 1.) inexistenţa unui proiect politic privind organismul militar,
dovadă fiind ridicola proiecţia bugetară de 1,5% din PIB, pentru apărare; 2.)
compromiterea obiectivelor asumate faţă de Alianţă; 3.) necunoaşterea de
către societatea civilă a eforturilor pe care militarii le-au făcut, în perioada
postdecembristă, pentru a reforma armata şi pentru integrare în NATO; 4.)
ignorarea spiritului de corp, în ultimii 20 de ani, de către civilii numiţi pe
diferite posturi în minister; 5.) persiflarea valorilor instituţiei militare, de
care militarii rămân ataşaţi: onoare, demnitate, respectul sacru faţă de
Tricolor, sacrificiul suprem.
Bugetul pe 2009 amendează şi pe cei care mai credeau - eu nu mă
număr printre aceştia - că, în al doisprezecelea ceas, cineva va înţelege cum
obiectivele politice sunt determinate şi de capacitatea militară. Afirmaţia
mea de la bilanţul menţionat, că “nu cred în promisiunea de 1,5%” nu a
fost decât o premoniţie confirmată de lipsa de viziune în domeniul militar a
întregii clase politice.
Domnule viitor comandant al Armatei României,
De prea multe decenii s-a făcut orice pentru a umili militarii,
indiferent de gradul acestora. Comuniştii ne-au îmbrăcat în salopete, ne-au
pus lopata într-o mână şi lămpaşul într-alta, ca să dăm ţării cât mai mult
cărbune! Mai târziu, respectul faţă de uniformă şi portul acesteia era asimilat
cu cel al pufoaicei! Despre instrucţie nu mai vorbim, când nu mai avem
echipamente, carburanţi, deprinderi, o viziune credibilă privind reforma din
armată şi nici ardoarea profesionistului adevărat.
După 1990, armata a fost prima care a înţeles că trebuie să se
reformeze conform noului context strategic, printr-un proces care cere nu
numai foarte mulţi bani, dar şi asumarea, de către cadrele militare, a
consecinţelor dureroase, uneori frustrante, generate de restructurare.
Aşa este: “Armata tace şi înghite!”. Dar, în compensaţie, cineva
trebuie să vegheze ca priorităţile sale sa fie în atenţia liderilor politici. Ei

însă nu ştiu că impostura, incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa faţă de
problemele de securitate naţională pot dăuna grav imaginii Armatei în
societate, dar şi credibilităţii acesteia in situaţii de criză.
Recent am urmărit pe micul ecran, doi reprezentanţi ai partidelor
aflate la putere, care discutau despre achiziţia avioanelor multirol. Jalnică
prestaţie, prin ignoranţa şi suficienţa cu care abordau o chestiune importantă
de securitate naţională! Unul dintre ei afirma că NATO ne va rambursa banii
pe care îi vom cheltui pentru achiziţia avioanelor ! Iar celălalt declara că
România nu mai are nevoie de aviaţie, pentru că aliaţii ne asigură apărarea
aeriană. Stupefiant !
Armata are un singur scop – victoria. Şi o voinţă: disciplina. În
ultimele două decenii “s-a făcut totul” ca să ni se demonstreze că victoriile,
atâtea câte au fost, sunt ale “celorlalţi”.
Inexistenţa unei viziuni robuste şi credibile privind viitorul
armatei, indiferenţa faţă de propunerile făcute pentru abordarea punctuală a
problemelor stringente, care preocupă personalul militar, dar şi civil sunt
ignorate printr-o tăcere condamnabilă. De pildă: indiferenţa faţă de
asigurarea concordanţei între gradele avute şi funcţiile ocupate de militari,
îmi aminteşte de perioada dinainte de 1989, când maiorii comandau divizii,
sau aveau în subordine colonei! Astăzi avem generali de brigadă avansaţi
acum 7 ani, deşi se află pe poziţii de două stele de 5 ani! După cum există
colonei pe poziţii de general cu două stele! Aici trebuie tăiat nodul gordian.
Ori se constată că sunt incompetenţi, după ce au fost promovaţi şi atunci
trebuie destituiţi. Sau se aplică prevederile Statutului cadrelor militare şi
atunci trebuie avansati.
Ce-i de făcut? O viziune strategică, fără un buget multianual şi
credibil este imposibil de creionat! Iar Strategia de transformare a
Armatei României -, aprobată de CSAT în 2007, trebuie revizuită.
Reproiectarea sistemului de apărare este singura soluţie. Controlul
democratic asupra organismului militar ar trebui să garanteze succesul unui
asemenea demers.
Acum, nu există o preocupare a politicienilor de la putere, sau din
opoziţie, pentru aspecte vizând securitatea naţională, cum ar fi stadiul
îndeplinirii angajamentelor faţă de NATO, sau consecinţele profesionalizării
armatei. Ministerului Apărării Naţionale i s-a dat un procent, din buget, a
urmat rectificarea şi atât. Descurcaţi-vă!
Jenant pentru o armată care abia reuşeşte să plătească soldele!
Darmite să îndeplinească misiunile în teatrele de operaţii, unde decisiv este
sprijinul logistic primit de la aliaţi. Degradant pentru ofiţerii care trebuie să
se umilească acceptând verdictul incredibil: “suntem o ţară săracă!”. Aşa

mi-a răspuns actualul ministru, când am făcut comparaţia între bugetul
nostru şi cel al unei armate aliate care, cu o finanţare de 10 ori mai mare, are
doar jumătate din efectivele Armatei Romaniei! În prezent, nimeni nu mai
vorbeşte de transformarea organismului militar din perspectiva unui obiectiv
final. Şi nici nu vrea să ştie cât reprezintă...”destul”! Dacă ar dori, sigur ar
avea revelaţii de cosmar.
Acum este necesară iniţierea procesului de analiză strategică a
apărării. Evaluarea performanţei în acest domeniu, pe perioada
postdecembristă, trebuie să aibă în vedere: analiza mediului de securitate;
misiunile pe care ar trebui să le execute armata; experienţa rezultată în urma
participării în diferite teatre de operaţii; consecinţele diminuării sistematice a
bugetului pentru apărare; angajamentele asumate de România faţă de
NATO; măsurile preconizate de Alianţă prin procesul de revizuire a apărării;
evoluţiile în formularea noului concept strategic al NATO; nivelul de
ambiţie al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic şi al Uniunii Europene;
concluziile rezultate în urma aplicării Planului de Implementare a Strategiei
de transformare; nivelul de ambiţie al Armatei României; concluziile
procesului de transformare succesivă a organismului militar românesc, atât
cu aspectele pozitive, cât şi cu cele negative generate de acesta; stadiul de
realizare a celor 6 programe majore de inzestrare.
O asemenea analiză strategică nu s-a făcut niciodată pentru
Armata României, deşi finalizarea ei ar permite atât evaluarea capacităţii
sale de luptă, cât şi formularea de opţiuni cu propuneri pentru decidentul
politic.
Algoritmul si premisele necesare analizei strategice
1. Obiectivele politico-militare ale acesteia trebuie discutate şi
aprobate de CSAT. Asta deoarece clasa politică nu cunoaşte realităţile din
armată, nici eforturile şi costurile pe care aceasta le face pentru a-şi
îndeplini misiunile în teatrele de operaţii, nici angajamentele asumate în
structurile euroatlantice, nici starea deplorabilă a capacităţii de reacţie, ca
urmare a unei dotări vetuste! Opţiunea care se va adopta trebuie să
responsabilizeze clasa politică, indiferent de succesiunea unui partid sau
altul la guvernare.
2. Documentul care va fi prezentat CSAT va detalia: capacităţile
actuale (abordarea pe bază de capabilităţi este folosită şi în procesele NATO
de planificare a apărării şi poate duce, printre altele, la adaptarea structurii
de forţe, datorită evoluţiei ameninţărilor regionale şi globale); tipurile de
misiuni specifice armatei; complementaritatea în executarea unor misiuni de

către alte structuri din sistemul de securitate naţională; identificarea
deficienţelor previzibile în procesul de planificare a apărării pentru
îndeplinirea misiunilor interne şi a angajamentelor internaţionale.
3. Stabilirea de etape intermediare, cu sub-obiective, menite să asigure
îndeplinirea obiectivelor agreate politic printr-o susţinere financiară
rezonabilă;
4. După finalizare, rezultatele analizei, inclusiv opţiunile, vor trebui
prezentate CSAT, urmând ca, după aprobarea variantei agreate, să se
convină realizarea planurilor de implementare, gândite pe durata a 10-20 ani;
5. Stabilirea unui termen de încheiere a analizei – cel mult de 6-8 luni;
6. Elaborarea şi publicarea Strategiei Naţionale de Apărare, până în
iunie-iulie 2010, urmată apoi de Carta Albă, Strategia Militară, Legea
apărării, Viziunea strategică, pe 20 de ani, a ministerului, cu privire la
problemele de apărare şi Legea privind planficarea bugetară multianuală;
7. MAE, MAI, SRI, STS, SIE trebuie să fie parte la momentele
relevante din perspectiva expertizei acestor structuri, dar şi a locurilor pe
care le au în sistemul de securitate naţională - potrivit diviziunii agreate prin
lege. Abordarea interinstituţională va îmbunătăţi relaţionarea ministerului
apărării naţionale cu structurile nominalizate, asigurând viziunea unitară
asupra securităţii României.
8. Strategia actuală de transformare a Armatei României şi Planul de
Implementare al acesteia constituie atuuri esenţiale pentru susţinerea
analizei. Analiza Strategică a Apărării va oferi concluzii vizând dificultăţile
legate de transformare şi - prin limitele rezultate în aplicarea planului de
implementare – va motiva declanşarea analizei propuse.
9. Analiza presupune reconsiderări ale strategiei de înzestrare, precum
şi costuri de fezabilitate necesare pentru continuarea modernizării
organismului militar. La sfârşitul acestui proces va rezulta noua structură de
forţe a armatei.
10. Aşa se va pregăti terenul pentru măsurile care ar putea, la un
moment dat, să genereze reţineri, lentoare, critici sau dezamăgiri. Pentru
prima oară vor fi generate opţiuni bazate pe o analiză a apărării fără
precedent, iar măsurile nu vor fi conjuncturale sau viscerale. Demersul în
echipă va genera concluzii şi propuneri asumate colectiv.
11. S.M.G. va avea rolul principal în efectuarea acestei analize,
asigurându-se astfel concreteţea şi fermitatea necesare aplicării concluziilor
şi propunerilor/opţiunilor rezultate. Altfel va fi doar un banal demers politic,
care nu va urmări altceva decât să-i ţină ocupaţi pe militari.

Ministerul Apărării Naţionale are experţii militari şi civili
capabili să realizeze această evaluare, care va evidenţia măsuri urgente:
1.Reconsiderarea radicală a actelor normative existente in minister.
Revederea dispoziţiilor care doar repetă ceea ce prevăd
legile/ordinele/regulamentele/instrucţiunile/normele/etc în vigoare. Actualul
sistem de legiferare dublează actele normative existente, sau se substituie
iniţiativei comandanţilor/şefilor în aplicarea regulamentelor, îngreunând
astfel exercitarea actului de conducere şi responsabilizarea la toate
nivelurile, consecinţa fiind perpetuarea tutelării.
2.Necesitatea reducerii drastice a numărului documentelor produse în
M.Ap.N. Acum toate se duc în “sus”, indiferent de complexitatea lor. Asta
abate pe lideri de la problemele importante ţinându-i ocupaţi cu cele
mărunte, care ar putea fi rezolvate la nivele inferioare sau de execuţie. În
context, poziţia de colonel trebuie sa fie una cu atribute de decizie, potrivit
expertizei şi responsabilităţilor stabilite prin fişa postului, sau conform
ordinelor şefilor ierarhici.
3. Îmbunătăţirea stilului de conducere. Principiul fundamental trebuie
să fie “avem o problemă, cum o rezolvăm?” sau “am încercat să soluţionăm
o dificultate, în ce etapă suntem?”. Liderii vor răspunde oportun la grijile
celor din unităţile operative, oferind soluţii echilibrate, altfel pierd legătura
cu ceea ce administrează!
4. Anual să fie emisă Directiva ministrului apărării. Aceasta va preciza
priorităţile, responsabilităţile şi rezultatul aşteptat pentru fiecare din acţiunile
iniţiate. Altfel, structurile subordonate nu vor avea imaginea de ansamblu a
armatei şi nu vor cunoaşte resursele puse la dispoziţie.
5. Îmbunătăţirea legislaţiei privind statutul soldaţilor şi gradaţilor
voluntari (SGV). Este necesar un studiu cu privire la ceea ce trebuie făcut în
continuare pentru voluntari: reglementări legale vizând criteriile de selecţie
şi momentul (nu vârsta!) încheierii activităţii în domeniul militar; drepturile
lor după trecerea în rezervă; sporirea atractivităţii meseriei armelor prin
măsuri de ordin financiar, acordarea unor drepturi şi privilegii. SGV-iştii au
dat ministerul în judecată deoarece nu li se recunoaşte vechimea în muncă
pentru anii cât au purtat uniforma militară.
6. Reproiectarea rolului funcţionarului public (F.P.) in armată. Acum,
mulţi F.P.-i sunt demotivaţi, decuplaţi de interesele şi eforturile institutiei. Ei
consideră că le sunt subestimate capacitatea si expertiza. Legislaţia pentru
această categorie de personal este inoperantă în structura militară.
7. Elaborarea legii cu privire la planificarea bugetară multianuală. Va
fi utilă concretizării programelor de înzestrare, a obiectivelor asumate faţă de

NATO şi a obligaţiilor din domeniul PESA al UE, precum şi la EDA.
Discrepanţa între aspiraţiile/obiectivele asumate şi resurse este vizibilă.
Adoptarea Codului de conduită al UE este esenţial şi din perspectiva altor
obiective pe care România ar trebui să le aibă în vedere: competiţia pentru
ocuparea unor posturi civile/militare în structurile integrate ale Alianţei sau
la UE, dar şi participarea substanţială la misiunile lansate de UE.
8. Iniţierea programului de construire a locuinţelor pentru cei care sunt
la începutul carierei militare. Actualele demersuri nu se adresează acestora.
Noul program ar trebui să vizeze şi mobilitatea specifică cadrelor militare,
mutate dintr-o garnizoană în alta, în interesul serviciului. Lipsa actuală a
spaţiului locativ necesar obstrucţionează evoluţia şi performanţa în carieră a
cadrelor militare. Sistemul practicat acum, de închiriere, consumă resurse
financiare substanţiale şi nu rezolvă problema pe termen lung, ca măsură de
protecţie socială şi argument al atractivităţii carierei militare.
9. Înfiinţarea Televiziunii Armatei României - urmând exemplul
Patriarhiei, care a înfiinţat TV Trinitas. Aceasta ar revoluţiona comunicarea
atât cu personalul propriu, cât şi cu contribuabilii la bugetul ţării, pe subiecte
de interes general. Promovarea carierei militare se va face non-stop, 24 de
ore din 24. Telespectatorii vor beneficia de abordări inedite ale unor subiecte
de istorie militară, istorie naţională şi universală. Se vor difuza ştiri şi
reportaje despre trupele care acţionează în teatrele de operaţii. Într-o manieră
dinamică vor fi prezentate evoluţiile diferitelor categorii de forţe armate,
genuri de arme, tipuri şi sisteme de armamente, participarea României la
structurile aliate integrate. Actuala variantă, a televiziunii militare difuzate
pe Internet nu are impactul scontat.
10. Regândirea avantajelelor prin care pot fi atraşi în armată tineri
performanţi intelectual. Vizez contraoferte la oportunităţile pe care le oferă
meseriile din viaţa civilă. În prezent, voluntarii au o valoare de intrebuinţare
mai mare dincolo de perimetrul instituţiilor militare.
11. Revizuirea sistemului de ierarhizare a valorilor la nivelul
Ministerului Apărării Naţionale. Aprecierile de serviciu trebuie modificate
astfel încât să aibă credibilitate pentru militari, iar civilii să le respecte.
Actualul sistem este nestimulativ. Fiind birocratic, nu evidenţiază
potenţialul, calităţile, aspiraţiile celui apreciat. În plus, nu ţine seama de
recomandările şi propunerile din aprecierile de serviciu, pentru că sunt
întocmite superficial şi nu au la bază efortul, performanţa şi contribuţia
individului la îndeplinirea obiectivelor. De pildă, acordarea recompenselor şi
decoraţiilor nu promovează competiţia loială şi recunoaşterea performanţelor
individului.

12. Instituirea sistemului de monitorizare a sănătăţii militarilor. Acum,
în aprecierile de serviciu se consemnează doar că militarul este sănătos! Nu
puţine au fost cazurile când vizita medicală anuală nu era efectuată. S-au
înregistrat şi decese, care incriminează superficialitatea din sistemul militar
de sănătate. Reconsiderarea statutului doctorilor militari poate fi o parte a
soluţiei, astfel încât aceştia să beneficieze de toate avantajele privind
evoluţia în carieră - acordarea gradelor, salarizare, echipament, etc.
13. Schimbarea criteriilor de calificare la selecţiile pentru acordarea
titlului de doctor în ştiinţe militare. Altfel, peste 10 ani, toţi ofiţerii de la
gradul de maior în sus vor fi doctori! Exigenţa în ceea ce priveşte alegerea
temelor trebuie reconsiderată, după cum şi racordarea la realităţile lumii
militare de azi a profesorilor care coordonează doctoranzii. Lipsa ideilor
vizând transformarea organismului militar caracterizează multe lucrări de
doctorat, văduvite de soluţii aplicabile în procesul de reformă.
14. Eliminarea disfuncţiilor privind avansările. Stabilirea unor criterii
clare, stricte şi rezonabile legate de avansare. Acum există convingerea că
orice avansare este o întâmplare, fără legătură cu competenţa şi performanţa
celor care îşi văd astfel un vis împlinit. Unele posturi de general par că nu au
fost stabilite pe baza corelaţiei cu nevoile justificate ale instituţiei.
15. Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră
militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite.
În nici o armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta
trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au
absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie
electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut.
Domnule viitor preşedinte al României,
Am enumerat probleme care impun implicarea dumneavoastră
energică. Altfel va continua umilirea armatei naţionale, prin ignorarea
dificultăţilor cu care se confruntă în privinţa bugetului, instrucţiei, a atuurilor
profesiei militare, a înzestrării forţelor participante în teatrele de operaţii, a
priorităţilor şi stadiului de indeplinire a programelor majore de inzestrare, a
calităţii vieţii militarilor, precum şi cele vizând motivaţia, efortul uman,
tehnic, material şi financiar al participării noastre la misiuni internaţionale.
Ca viitor comandant constituţional al Armatei României nu puteţi
accepta ca militarii să devină “blazaţi”, după 20 de ani în care au avut parte
doar de umilinţe succesive, promisiuni neonorate şi statutul de toleraţi în
societatea românească.
Am onoarea să vă salut!

General maior (r.) Iordache OLARU

Continutul sesizarii la Curtea Constitutionala, primit de la Doamna Deputat Diana Tusa

Bucureşti, 23.09.2009

C ă t r e,

Secretariatul general al Camerei Deputaţilor

Domnului Gheorghe Barbu

Domnule Secretar General,

În temeiul preverilor art. 146 lit. a) din Constituţie, şi în baza art. 27, alin (2) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, vă înaintăm Sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului în şedinţa comună a celor două Camere, în data de 15 septembrie 2009.



Lider Grup PNL Camera Deputaţilor Lider Grup PNL Senat

Călin Popescu Tăriceanu Puiu Haşotti



Lider Grup UDMR Camera Deputaţilor

MÁRTON Árpád-Francisc









________________________________________________________________________________

telefon: (021) 402 10 70 fax: (021) 402 10 72 email:pnl@cdep.ro



DOMNULUI PROF. UNIV. DR. IOAN VIDA

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE



Stimate domnule Preşedinte,

În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţia României, al art. 11 lit. a) raportat la art. 15 alin 2 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, deputaţii înscrişi pe lista anexată formulează prezenta





SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE

a Legii privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului în şedinţa comună a celor două Camere, în data de 15 septembrie 2009.





Situaţia de fapt

Birourile Permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au fost sesizate în ziua de 07 septembrie 2009 asupra Proiectului de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, venit de la Guvern. În data de 7 septembrie 2009, proiectul de lege a fost înregistrat la Cameră pentru dezbatere. În data de 15 septembrie 2009, Guvernul îşi angajează răspunderea în faţa Parlamentului asupra proiectului de lege mai sus menţionat, iar în data de 21 septembrie 2009 acesta este depus la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii.



În opinia noastră, adoptarea acestui act normativ reprezintă o încălcare gravă a art. 117 alin (2), art. 41, alin (1) şi (5), ale art. 16, alin (1), ale art. 44, din Constituţia României, având în vedere argumentele pe care le vom expune în continuare.

I.

Legea ce face obiectul prezentei sesizări contravine art. 117 alin. (2) din Constituţie, în ceea ce priveşte procedura de înfiinţare a organelor de specialitate în subordinea Guvernului sau a ministerelor.

În ceea ce priveşte organizarea administraţiei publice centrale, potrivit Constituţiei „alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome” (art. 116 alin. (2)), sub rezerva avizului Curţii de Conturi şi a unei competenţe exprese prevăzute de lege: „Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă” (art. 117 alin. (2)).

Aşa cum se ştie, ministerele nu sunt singurele organe centrale de specialitate în sistemul administrativ românesc. Există şi alte organe de specialitate, care „ pot avea un caracter permanent sau temporar, pot fi înzestrate cu atribuţii de decizie sau cu caracter consultativ, ori pot avea un caracter interministerial, pentru soluţionarea unor probleme în care competenţa mai multor ministere se intersectează sau este complementară (I. Vida, în Constituţia României – Comentariu pe articole, CH Beck, Bucureşti, 2008, p 1120). Aceste organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot funcţiona ca agenţii, secretariate, autorităţi naţionale, institute, oficii (V. Prisăcaru, ibidem).

Proiectul de Lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, ce a făcut obiectul asumării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, conţine la Capitolul II – Măsuri de reorganizare a unor autorităţi şi instituţii publice, o serie de reglementări ce privesc înfiinţarea unor noi persoane juridice de drept public:

Art. 3 lit. d)

„desfiinţarea unei autorităţi sau instituţii publice, urmare divizării, şi preluarea activităţii acesteia de către două sau mai multe entităţi existente sau care iau astfel fiinţă” (art. 3 lit. d));

Art. 5

Art.5 - (1) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea, atribuţiile structurilor sau, după caz, entităţilor rezultate din reorganizarea autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute în anexele nr.1 şi 2, precum şi alte aspecte determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

(2) Desfiinţarea, realizată prin prezenta lege, a autorităţilor sau instituţiilor publice prevăzute în anexa nr.1 va produce efecte la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind înfiinţarea noii entităţi rezultate din reorganizare.

(3) Desfiinţarea autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute în anexa nr.2 se va realiza prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a noii entităţi rezultate din reorganizare.

(4) În situaţia în care, prin reorganizare, autoritatea sau instituţia publică se desfiinţează şi activităţile sunt preluate de o autoritate sau instituţie publică existentă, actul normativ privind organizarea şi funcţionarea acesteia din urmă se modifică în mod corespunzător.

(5) Actele normative prevăzute la alin.(1)-(4) se supun spre aprobare Guvernului în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Acestea vor reglementa şi situaţia patrimoniului autorităţilor si instituţiilor publice reorganizate, precum şi, după caz, a entităţilor aflate în subordinea acestora.

Aşadar, proiectul de lege reglementează, inter alia, înfiinţarea unor noi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale – nominalizate în Anexa nr. 1 şi 2 – fiind instituită în sarcina Guvernului obligaţia de a promova actele normative necesare (hotărâre a Guvernului) în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a legii. Cu titlu exemplificativ, enumerăm: înfiinţarea Oficiului de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică specială, în subordinea Ministerului Economiei (punctul 2, Anexa nr. 1), înfiinţarea Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Problemelor Speciale (punctul 37, Anexa nr. 1), înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (punctul 49, anexa nr. 1), înfiinţarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (punctul 1, Anexa nr. 2), înfiinţarea Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine (punctul nr. 6, Anexa nr. 2), înfiinţarea Institutului Naţional de Sănătate Publică, în subordinea Ministerului Sănătăţii (punctul 29, Anexa nr. 2).

Prin acest proiect de lege se instituie astfel o obligaţie de rezultat în sarcina Guvernului, cu eludarea cerinţelor stabilite prin art. 117 alin. (2) din Constituţie.

Legiuitorul constituant a condiţionat înfiinţarea unor noi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale de existenţa unui aviz al Curţii de Conturi, ca garanţie tehnică în luarea deciziilor politice, ori, proiectul de lege lipseşte de efecte această prevedere constituţională, în cel puţin două aspecte:

• Instituie un termen de 7 zile în care se supun aprobării actele normative necesare, prin urmare analiza Curţii de Conturi este a priori inferioară acestui termen;

• Instituie o obligaţie de rezultat în sarcina Guvernului, stabilind fără echivoc organele de specialitate care vor lua fiinţă – atât Guvernul cât şi Curtea de Conturi, prin natura lor, nu pot acţiona decât în executarea legii, prin urmare este exclusă a priori ipoteza unui aviz negativ din partea Curţii de Conturi; în alte cuvinte, indiferent de avizul Curţii de Conturi, Guvernul are obligaţia promovării hotărârilor necesare punerii în aplicare a legii în termenul prevăzut de lege. Per a contrario, în ipoteza unui aviz negativ al Curţii de Conturi, nepromovarea hotărârilor de Guvern potrivit art. 5 din proiectul de lege atacat, ar plasa Guvernul în ipoteza încălcării unui act al Parlamentului, situaţie cel puţin anormală, dacă nu vădit neconstituţională şi, în consecinţă, ilegală.

În opinia noastră, lipsirea de efecte a acestei prevederi constituţionale – existenţa unui aviz prealabil (indiferent de natura sa – consultativă sau conformă) luării unei decizii de înfiinţare a unui organ de specialitate în subordinea Guvernului sau a ministerelor – este o procedură ce încalcă în mod vădit litera şi spiritul art. 117 din Constituţie.

Aşa cum arată şi iniţiatorii proiectului, art. 117 alin. (2) din Constituţie a făcut obiectul analizei instanţei de contencios constituţional, aceste prevederi fiind clarificate prin Decizia Curţii Constituţionale nr.16/2007 referitoare la constituţionalitatea Legii privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, în subordinea Guvernului României (M. Of. nr. 66 din 29 ianuarie 2007).

Conform acestei decizii, „Dacă art.116 din Constituţie consacră principiile de organizare ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, regulile după care ele se constituie sunt stabilite de prevederile constituţionale ale art.117. Astfel, alin.(1) şi (3) ale art.117, prevăzând că ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii şi că autorităţile administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică, consacră principiul potrivit căruia acest domeniu este de competenţa exclusivă a Parlamentului. În ceea ce priveşte înfiinţarea altor organe de specialitate decât ministerele şi autorităţile autonome, dar ca autorităţi guvernamentale, art.117 alin.(2) din Constituţie stabileşte dreptul Guvernului de a le înfiinţa, dar numai în cazul în care acest drept îi este recunoscut prin lege şi cu avizul Curţii de Conturi […] normele cuprinse în alin.(2) şi (3) ale art.117 din Constituţie, referitoare la competenţa Parlamentului şi a Guvernului, care sunt de strictă interpretare constituţională, fac o distincţie, fără echivoc, cu privire la modalităţile de înfiinţare a celor două categorii de autorităţi menţionate. Or, Autoritatea Naţională pentru Turism este una dintre autorităţile a cărei înfiinţare intră, potrivit art.117 alin.(2) din Constituţie, în competenţa exclusivă a Guvernului, astfel că adoptarea de către Parlament a legii ce face obiectul prezentei sesizări este neconstituţională”.

Aşadar, potrivit interpretării Curţii Constituţionale, competenţele celor două autorităţi – Guvernul şi Parlamentul sunt delimitate fără echivoc de legiuitorul constituant. Autorităţile administrative autonome pot fi înfiinţate doar de Parlament, prin lege organică, în timp ce înfiinţarea organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor este competenţa exclusivă a Guvernului, sub condiţia existenţei unei baze legale şi a avizului Curţii de Conturi.

În ceea ce priveşte baza legală, ea este conferită de Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, care specifică la art. 11, competenţa Guvernului de a înfiinţa organe de specialitate în subordinea sa, cu avizul Curţii de Conturi.

Referitor la natura avizului Curţii de Conturi, doctrina este unanimă în a stabili caracterul său conform. În tot cazul, indiferent de natura sa (conform sau consultativ), avizul este, prin definiţie, o operaţiune administrativă anterioară luării/emiterii unei decizii (A. Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, Vol II, CH Beck, Bucureşti, 2005). În orice caz, potrivit doctrinei, „în literatura de specialitate s-a exprimat opinia că am fi în prezenţa unui aviz conform, „al cărui regim juridic presupune obligativitatea atât în a-l obţine, cât şi în a-i respecta conţinutul” (A. Iorgovan în M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, ES Tănăsescu, Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii, p. 236). O analiză ulterioară subscrie acestui punct de vedere (Constituţia României – Comentariu pe articole, CH Beck, Bucureşti, 2008).

Concluzionând, înfiinţarea următoarelor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conform art. 5 din Proiectul de lege atacat, încalcă prevederile art. 117 alin. (2) din Constituţie, întrucât Guvernul nu a solicitat şi, implicit, nu a ţinut cont de avizul Curţii de Conturi:

• Oficiul de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică specială, în subordinea Ministerului Economiei (punctul 2, Anexa nr. 1),

• Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Problemelor Speciale (punctul 37, Anexa nr. 1),

• Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (punctul 49, anexa nr. 1),

• Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (punctul 1, Anexa nr. 2),

• Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine (punctul nr. 6, Anexa nr. 2),

• Institutul Național de Sănătate Publică, în subordinea Ministerului Sănătăţii (punctul 29, Anexa nr. 2).

Solicitarea acestui aviz anterior emiterii Hotărârilor Guvernului de înfiinţare a noilor persoane juridice este irelevantă, întrucât decizia înfiinţării acestor organe a fost deja luată prin proiectul de lege atacat, Guvernul având obligaţia punerii în aplicare a legii.

Prin urmare, soluţia aleasă de iniţiatorul proiectului de lege contravine exigenţelor art. 117 alin. (2) din Constituţie.

II.

Dispoziţiile art. 17 - 22 din lege încalcă prevederile art. 41, alin. (1), ale art. 16, alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie.

Potrivit art.17, alin. (1) din lege, beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritorială pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Prevederile alin.(1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.

Potrivit art.18, alin. (1), pensionarii prevăzuţi la art.17 alin.(2) lit.a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, persoanele prevăzute la art.17 alin.(2) lit.b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat lafundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor socialede stat.

Prevederile art. 17 limitează dreptul la muncă, condiţionând continuarea raporturilor de muncă sau impunând încetarea forţată a raporturilor de muncă, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu: nivelul pensiei nete aflate în plată.

Stabilirea unui asemenea criteriu contravine principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fără discriminări. Or, nu poţi stabili ca o persoană care a contribuit mai mult la fondul de pensii, fiindcă (cel puţin prezumat) a muncit mai mult, să fie privată, pe acest motiv, de plata pensiei pentru o anumită perioadă de timp.

Mai mult, diminuarea veniturilor pentru persoanele care sunt deja în această situaţie (cele prevăzute la alin. 2, lit. a a aceluiaşi articol) încalcă dreptul la proprietate privată al acestor persoane, în ceea ce priveşte suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii, în conformitate cu art. 18, alin. 1 din lege. (CEDO, Cauza BUCHEÑ contra Cehiei din anul 2002).

III.

Dispoziţiile art. 6, din cap II "Măsuri de reorganizare a unor autorităţi şi instituţii publice", din lege încalcă prevederile art. 16, alin. (1) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 6, alin. 6 din lege, în absenţa criteriilor stabilite potrivit alin. 5, la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz de serviciu, se vor avea în vedere criterii de concediere minimale precum cele de la litera e) „dacă măsura ar afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, raportului de serviciu al soţului care are venitul cel mai mic”, iar la litera f) „măsura să afecteze în ultimul rând [...], salariaţii bărbaţi sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare”.

În opinia noastră, aceste criterii reprezintă discriminări pe bază de venituri, respectiv de vârstă, între salariaţi aflaţi, din punctul de vedere al raporturilor de muncă, în aceeaşi situaţie juridică.

IV.

Dispoziţiile art. 10, capitolul III, " Măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar", din lege încalcă prevederile art. 41, alin. (1) şi (5) din Constituţie, referitoare la dreptul la muncă şi la convenţiile colective de muncă.

Articolul 10 din lege prevede că „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar”, prin aplicarea mai multor măsuri dintre care prima vizează acordarea personalului, indiferent de statutul acestora, de „zile libere fără plată pentru o perioadă de până la10 zile lucrătoare”.

Această prevedere contravine principiului libertăţii absolute a dreptului la muncă, consacrată de art. 41, alin. 1, şi încalcă caracterul obligatoriu al convenţiilor colective în vigoare, care este garantat de art. 41, alin. 5.



Anexăm tabelul cu semnatarii prezentei sesizări de neconstituţionalitate.