joi, 10 decembrie 2009
luni, 30 noiembrie 2009
CATEVA IDEI DE LUAT IN SEAMA PENTRU O ROSTIRE CU PRILEJUL ZILEI NATIONALE
* INTAI DECEMBRIE 1918 a fost si ramane o suma, “de jure”, a romanitatii istorice care si-a dorit, fara de istov, ca pe langa unitatea de cuget sa-si vada implinita si unitatea fizica, a tuturor vetrelor ei .
*Pentru bucuria de a fi impreuna a poporului viu de astazi, un simetric popor romanesc zace sub brazde - ucis nu de moartea cea buna, ci de fierul nemilos al dusmanului ; orice punere in discutie a ceea ce s-a infaptuit in acea zi unica de decembrie si orice atingere ticaloasa, de orice fel ar fi ea, adusa actului sacru al Unirii, sunt o necuviinta de neiertat fata de suferintele indurate si fata de sangele varsat.
*Cand se propune schimbarea continutului Articolului Unu din Constitutie, articol care stabileste ca “Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, osteanul sa traga sabia, iar neosteanul sa ceara si el una . Acest articol este consecinta nemijlocita si inscrisul de drept ale Marelui Act de la Alba Iulia si in simpla, dar densa lui expresie, se afla condensate doua milenii de istorie dictate cronicarului de insusi Dumnezeu.
*In numele Marei Uniri generatia interbelica a desavarsit opera de statalitate moderna a Printului de la 1859 – Colonelul Alexandru Ioan Cuza, a creat , in toate domeniile , la un adevarat nivel european si universal, a avut curajul sa loveasca dusmanul bolsevic “de la miazazi si miazanoapte” pentru a-i scoate din ghiare ceea ce rapise din nou, a eliberat Ardealul de Nord, a eliberat , de fapt, Budapesta, a inrosit raurile din vaile Muntilor Tatra, si-a odihnit luptatorii pe treptele palatului Belvedere din sanul Vienei.
*Dupa 1945, in numele aceleiasi neuitate Mari Uniri, alte generatii au izbutit sa scoata din Tara o uriasa armata rusa dimpreuna cu sangerosii ei comisari, au neutralizat diversiunea stalinisto-kominternista de ocupatie, au scos – pana in 1965- din temnite si lagare multimea celor condamnati pe nedrept , au pus in opera, in numai 20 de ani, un program energetic national greu de realizat si pentru state cu mare potential, au deschis Romania pentru colaborare economica si politica cu toate statele Lumii, au creat, in acelasi interval, o cat se poate de concreta avere romaneasca estimata la peste 350 miliarde Euro ( nivelul de referinta al anului ’89), au asigurat , in ciuda unor mari dificultati datorate naturii vremelnicului sistem, un mediu de manifestare si de continuitate pentru creatia si cultura nationala.
Desi lista infaptuirilor este cu mult mai lunga, ne rezumam doar la cele afirmate mai sus.
In numele aceluiasi nepereche respect datorat si simtit pentru actul Marei Uniri de la 1 Decembrie 1918, vom adauga insa, cu multa amaraciune, cele ce urmeaza :
*Din punctul nostru de vedere , in locul transformarii imensului potential de speranta configurat de celalalt decembrie crucial romanesc, Decembrie ’89, intr-o realitate care sa ne impuna definitiv si fara rezerve lumii civilizate, ne-am trezit in ipostaza de tolerati, de integrati, pe criterii mereu ocultate, unei lumi care ne refuza insusi spiritul integrarii.
*O clasa politica fraudocratica, lipsita de orice respect pentru sinteza de valori care este Patria Romana, dedicata exclusiv si indiferent de consecinte doar interesului individual, aparent oarba la vasta diversiune antinationala desfasurata , in cele mai multe cazuri, chiar cu nemijlocitul ei aport, aproape ca ne-a intors la incerta stare de ajun a lui Decembrie 1918.
*O retrocedare zisa “in integrum”, aplicata in absenta unui temei juridic decurgand din izbanzile si reperele Marei Uniri, a repus pretutindenea in drepturi fosta grofime, fosta aristocratie imperiala austro ungara, a instalat drept mostenitoare de asezaminte si domenii progenitura deposedata de titluri a unor foste case domnitoare, progenitura care nici nu stie bine unde este Romania pe harta Europei.
*O privatizare facuta in aceleasi conditii a instrainat avutia nationala si a permis PRIN LEGE valului de investitori, de extractie dubioasa in chiar tarile de provenienta, sa o lichideze fara mila, eradicand din peisajul social romanesc peste CINCI MILIOANE DE LOCURI DE MUNCA si stergand de pe tabloul muncii sectorul ei cel mai important – PRODUCTIA.
*O reimproprietarire funciara dictata ,zice-se, “de strigarea momentului istoric”, ne-a readus in datele anjului 1907 si a permis instalarea unei insecuritati alimentare de care profita din plin vecinii pe care ii hraneam altadata cu painea noastra si cu vinul nostru .
*O vasta malvexatiune financiar-bancara, paralela dubioasei crize economice mondiale, dar inseriindu-se ei, a facut din aproape fiecare roman un datornic vandut pe viata, un posesor de “avere” care nu produce, ci doar pretinde si cheltuie resurse. Tara insasi are o datorie (peste 70 de miliarde de Euro dupa sursele cele mai blande!) care o poate scoate la mezat in orice secunda.
*Valorile si sistemele de valori care alcatuiesc sinteza forma-fond a ceea ce numim Patria Romana au fost supuse , intr-o dubioasa maniera operativa si tehnica de formula simili kominternista, unui tratament care a facut gloria trista a anilor ’50, Romania insasi fiind declarata de niste autoinstalate si autoproclamate elite culturale cu pretinse mari merite disidente si revolutionare, ca teritoriu exemplar al represiunii totalitare, ca infaptuitoare a unui odios Holocaust in numele caruia am platit si continuam sa platim daune de miliarde de Euro.
Daca mai adaugam la cele de mai sus tribulatiile unei justitii permanent siluite politic, prabusirea sistemului national de aparare care nu are in integrarea NATO decat o fragila garantie de conjunctura, precaritatea serviciilor de siguranta si ordine publica aflate mai mult la dispozitia infractorului decat a cetateanului, comitialitatea unei administratii care nu-si mai gaseste coada, necum capul, decaderea din sfanta lui datorie a domeniului sensibil al educatiei si formarii, avem la dispozitie descurajantul tablou care ne da dreptul sa ne intrebam in ce masura marile semnificatii ale actului de la INTAI DECEMBRIE 1918 mai alcatuiesc o realitate vie, capabila sa reziste vremii si vremurilor.
De fapt cu ce drept, cu ce obraz mai sarbatorim, mai omagiem, mai comemoram, noi, azi , intai decembrie 2009, un INTAI DECEMBRIE 1918 caruia i-am risipit, i-am furat si i-am consumat, iresponsabil, continutul ?
Valeriu Pricina, 30 nov, 2009
*Pentru bucuria de a fi impreuna a poporului viu de astazi, un simetric popor romanesc zace sub brazde - ucis nu de moartea cea buna, ci de fierul nemilos al dusmanului ; orice punere in discutie a ceea ce s-a infaptuit in acea zi unica de decembrie si orice atingere ticaloasa, de orice fel ar fi ea, adusa actului sacru al Unirii, sunt o necuviinta de neiertat fata de suferintele indurate si fata de sangele varsat.
*Cand se propune schimbarea continutului Articolului Unu din Constitutie, articol care stabileste ca “Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, osteanul sa traga sabia, iar neosteanul sa ceara si el una . Acest articol este consecinta nemijlocita si inscrisul de drept ale Marelui Act de la Alba Iulia si in simpla, dar densa lui expresie, se afla condensate doua milenii de istorie dictate cronicarului de insusi Dumnezeu.
*In numele Marei Uniri generatia interbelica a desavarsit opera de statalitate moderna a Printului de la 1859 – Colonelul Alexandru Ioan Cuza, a creat , in toate domeniile , la un adevarat nivel european si universal, a avut curajul sa loveasca dusmanul bolsevic “de la miazazi si miazanoapte” pentru a-i scoate din ghiare ceea ce rapise din nou, a eliberat Ardealul de Nord, a eliberat , de fapt, Budapesta, a inrosit raurile din vaile Muntilor Tatra, si-a odihnit luptatorii pe treptele palatului Belvedere din sanul Vienei.
*Dupa 1945, in numele aceleiasi neuitate Mari Uniri, alte generatii au izbutit sa scoata din Tara o uriasa armata rusa dimpreuna cu sangerosii ei comisari, au neutralizat diversiunea stalinisto-kominternista de ocupatie, au scos – pana in 1965- din temnite si lagare multimea celor condamnati pe nedrept , au pus in opera, in numai 20 de ani, un program energetic national greu de realizat si pentru state cu mare potential, au deschis Romania pentru colaborare economica si politica cu toate statele Lumii, au creat, in acelasi interval, o cat se poate de concreta avere romaneasca estimata la peste 350 miliarde Euro ( nivelul de referinta al anului ’89), au asigurat , in ciuda unor mari dificultati datorate naturii vremelnicului sistem, un mediu de manifestare si de continuitate pentru creatia si cultura nationala.
Desi lista infaptuirilor este cu mult mai lunga, ne rezumam doar la cele afirmate mai sus.
In numele aceluiasi nepereche respect datorat si simtit pentru actul Marei Uniri de la 1 Decembrie 1918, vom adauga insa, cu multa amaraciune, cele ce urmeaza :
*Din punctul nostru de vedere , in locul transformarii imensului potential de speranta configurat de celalalt decembrie crucial romanesc, Decembrie ’89, intr-o realitate care sa ne impuna definitiv si fara rezerve lumii civilizate, ne-am trezit in ipostaza de tolerati, de integrati, pe criterii mereu ocultate, unei lumi care ne refuza insusi spiritul integrarii.
*O clasa politica fraudocratica, lipsita de orice respect pentru sinteza de valori care este Patria Romana, dedicata exclusiv si indiferent de consecinte doar interesului individual, aparent oarba la vasta diversiune antinationala desfasurata , in cele mai multe cazuri, chiar cu nemijlocitul ei aport, aproape ca ne-a intors la incerta stare de ajun a lui Decembrie 1918.
*O retrocedare zisa “in integrum”, aplicata in absenta unui temei juridic decurgand din izbanzile si reperele Marei Uniri, a repus pretutindenea in drepturi fosta grofime, fosta aristocratie imperiala austro ungara, a instalat drept mostenitoare de asezaminte si domenii progenitura deposedata de titluri a unor foste case domnitoare, progenitura care nici nu stie bine unde este Romania pe harta Europei.
*O privatizare facuta in aceleasi conditii a instrainat avutia nationala si a permis PRIN LEGE valului de investitori, de extractie dubioasa in chiar tarile de provenienta, sa o lichideze fara mila, eradicand din peisajul social romanesc peste CINCI MILIOANE DE LOCURI DE MUNCA si stergand de pe tabloul muncii sectorul ei cel mai important – PRODUCTIA.
*O reimproprietarire funciara dictata ,zice-se, “de strigarea momentului istoric”, ne-a readus in datele anjului 1907 si a permis instalarea unei insecuritati alimentare de care profita din plin vecinii pe care ii hraneam altadata cu painea noastra si cu vinul nostru .
*O vasta malvexatiune financiar-bancara, paralela dubioasei crize economice mondiale, dar inseriindu-se ei, a facut din aproape fiecare roman un datornic vandut pe viata, un posesor de “avere” care nu produce, ci doar pretinde si cheltuie resurse. Tara insasi are o datorie (peste 70 de miliarde de Euro dupa sursele cele mai blande!) care o poate scoate la mezat in orice secunda.
*Valorile si sistemele de valori care alcatuiesc sinteza forma-fond a ceea ce numim Patria Romana au fost supuse , intr-o dubioasa maniera operativa si tehnica de formula simili kominternista, unui tratament care a facut gloria trista a anilor ’50, Romania insasi fiind declarata de niste autoinstalate si autoproclamate elite culturale cu pretinse mari merite disidente si revolutionare, ca teritoriu exemplar al represiunii totalitare, ca infaptuitoare a unui odios Holocaust in numele caruia am platit si continuam sa platim daune de miliarde de Euro.
Daca mai adaugam la cele de mai sus tribulatiile unei justitii permanent siluite politic, prabusirea sistemului national de aparare care nu are in integrarea NATO decat o fragila garantie de conjunctura, precaritatea serviciilor de siguranta si ordine publica aflate mai mult la dispozitia infractorului decat a cetateanului, comitialitatea unei administratii care nu-si mai gaseste coada, necum capul, decaderea din sfanta lui datorie a domeniului sensibil al educatiei si formarii, avem la dispozitie descurajantul tablou care ne da dreptul sa ne intrebam in ce masura marile semnificatii ale actului de la INTAI DECEMBRIE 1918 mai alcatuiesc o realitate vie, capabila sa reziste vremii si vremurilor.
De fapt cu ce drept, cu ce obraz mai sarbatorim, mai omagiem, mai comemoram, noi, azi , intai decembrie 2009, un INTAI DECEMBRIE 1918 caruia i-am risipit, i-am furat si i-am consumat, iresponsabil, continutul ?
Valeriu Pricina, 30 nov, 2009
O sugestie pentru militarii in rezerva, autor Col. (r) Misca Toma
Se pune şi s-a pus de multe ori întrebarea ce îi deosebeşte s-au mai curând ce i-a deosebit pe militari de celelalte categorii socio-profesionale?
De multe ori s-a răspuns, dar în actuala conjunctură socio-politică se uită ori cei care ar trebui să reamintească aceste lucruri se fac că nu mai ştiu sau iau "poziţia" struţului.
De aceea, în aceste momente, aş dori să reamintesc doar câteva dintre acestea:
- obligativitatea acceptării servituţiilor serviciului militar în sensul de a executa fără drept de comentariu ordinele primite, de a nu desfăşura alte activităţi în afara celor profesionale, de a nu se asocia în partide politice sau sindicate, etc;
- executarea serviciului militar înseamnă răspunderea la ordinele primite sau atunci când ţara o cere în orice moment al zilei sau al nopţii, indiferent că este sâmbăta, duminica sau de sărbătorile legale fără a fi remunerat în plus, în vreun fel pentru aceste eforturi suplimentare;
- orice militar acceptă la intrarea sub arme, prin jurământ, să apere ţara cu preţul propriei vieţi; în paranteză fie spus acest jurământ nu repreziuntă vorbe goale deoarece mulţi militari şi-au adus jerfa de sânge (şi mă refer aici doar la perioada de când eu am intrat în instituţia militară) pe şantierele patriei,în misiuni de luptă, pe timpul revoluţiei din 1989 şi în teatrele de operaţii pentru sprijinul păcii;
- obligativitatea de a purta în timpul serviciului uniforma miliară şi de a se conforma permanent rigorilor impuse de aceasta.
Am amintit ca ultimă deosebire uniforma militară, cu toate că aceasta a reprezentat pentru mine ceva sacru care mă făcea să mă simt într-un anumit fel deosebit în comparaţie cu alţii. Spun acest lucru deoarece, pentru mine, uniforma militară a reprezentat permanent obligativitatea respectului de sine, a respectului faţă de superiori şi faţă de cei cu care am intrat în contact dar în acelaşi timp şi prestanţă, autoritate, ordine şi disciplină, rigurozitate şi sentimentul de mândrie că îmi pot aduce contribuţia, pe o anumită treaptă a ierarhiei militare, la pregătirea pentru apărarea ţării.
Pănă la un anumit moment al carierei mele militare portul ţinutei militare era obligatoriu atât la serviciu cât şi pe timpul deplasării de la şi la unitate. Consider că acest lucru era oarecum benefic pentru instituţia militară deoarece conştientiza populaţia şi factorii politici de existenţa şi importanţa armatei în plan social. De când s-a desfiinţat serviciul militar obligatoriu iar personalul miliar activ nu mai poartă ţinuta militară în afara cazărmilor decât la diferite ceremonii percepţia populaţiei şi a societăţii în ansamblu (total eronată dealtfel)este că armata reprezintă o instituţie nesemnificativă, în curs de desfiinţare, nu mai este necesară şi nu-şi mai are rolul de principal apărător al suveranităţii şi integrităţii naţionale.
De aceea, fac apel la toate cadrele militare în rezervă şi în retragere care au dreptul să poarte uniforma militară ca pe data de 01 decembrie-Ziua naţională a României să participăm activ la festivităţile organizate cu această ocazie în localităţile de domiciliu şi în acest fel să arătăm că Armata Romînă există, este numeroasă (pentru că şi cei din rezervă îşi au rolul şi importanţa lor) şi va fi nevoie de ea totdeauna.
Col.(r) Toma Mişcă
De multe ori s-a răspuns, dar în actuala conjunctură socio-politică se uită ori cei care ar trebui să reamintească aceste lucruri se fac că nu mai ştiu sau iau "poziţia" struţului.
De aceea, în aceste momente, aş dori să reamintesc doar câteva dintre acestea:
- obligativitatea acceptării servituţiilor serviciului militar în sensul de a executa fără drept de comentariu ordinele primite, de a nu desfăşura alte activităţi în afara celor profesionale, de a nu se asocia în partide politice sau sindicate, etc;
- executarea serviciului militar înseamnă răspunderea la ordinele primite sau atunci când ţara o cere în orice moment al zilei sau al nopţii, indiferent că este sâmbăta, duminica sau de sărbătorile legale fără a fi remunerat în plus, în vreun fel pentru aceste eforturi suplimentare;
- orice militar acceptă la intrarea sub arme, prin jurământ, să apere ţara cu preţul propriei vieţi; în paranteză fie spus acest jurământ nu repreziuntă vorbe goale deoarece mulţi militari şi-au adus jerfa de sânge (şi mă refer aici doar la perioada de când eu am intrat în instituţia militară) pe şantierele patriei,în misiuni de luptă, pe timpul revoluţiei din 1989 şi în teatrele de operaţii pentru sprijinul păcii;
- obligativitatea de a purta în timpul serviciului uniforma miliară şi de a se conforma permanent rigorilor impuse de aceasta.
Am amintit ca ultimă deosebire uniforma militară, cu toate că aceasta a reprezentat pentru mine ceva sacru care mă făcea să mă simt într-un anumit fel deosebit în comparaţie cu alţii. Spun acest lucru deoarece, pentru mine, uniforma militară a reprezentat permanent obligativitatea respectului de sine, a respectului faţă de superiori şi faţă de cei cu care am intrat în contact dar în acelaşi timp şi prestanţă, autoritate, ordine şi disciplină, rigurozitate şi sentimentul de mândrie că îmi pot aduce contribuţia, pe o anumită treaptă a ierarhiei militare, la pregătirea pentru apărarea ţării.
Pănă la un anumit moment al carierei mele militare portul ţinutei militare era obligatoriu atât la serviciu cât şi pe timpul deplasării de la şi la unitate. Consider că acest lucru era oarecum benefic pentru instituţia militară deoarece conştientiza populaţia şi factorii politici de existenţa şi importanţa armatei în plan social. De când s-a desfiinţat serviciul militar obligatoriu iar personalul miliar activ nu mai poartă ţinuta militară în afara cazărmilor decât la diferite ceremonii percepţia populaţiei şi a societăţii în ansamblu (total eronată dealtfel)este că armata reprezintă o instituţie nesemnificativă, în curs de desfiinţare, nu mai este necesară şi nu-şi mai are rolul de principal apărător al suveranităţii şi integrităţii naţionale.
De aceea, fac apel la toate cadrele militare în rezervă şi în retragere care au dreptul să poarte uniforma militară ca pe data de 01 decembrie-Ziua naţională a României să participăm activ la festivităţile organizate cu această ocazie în localităţile de domiciliu şi în acest fel să arătăm că Armata Romînă există, este numeroasă (pentru că şi cei din rezervă îşi au rolul şi importanţa lor) şi va fi nevoie de ea totdeauna.
Col.(r) Toma Mişcă
miercuri, 25 noiembrie 2009
Comunicat al SCMD
Comitetul Director anunta pe membrii si simpatizantii sai ca domnii senatori MIRCEA GEOANA si CRIN ANTONESCU si-au tinut promisiunile facute in campania electorala.
Astfel, proiectul de initiativa legislativa propus de catre SCMD a fost asumat de catre grupurile parlamentare PSD+PC, PNL, UDMR si parlamentari independenti. Multumiri deosebite le datoram urmatorilor parlamentari, care si-au asumat propunerea legislativa si au semnat ca initiatori:
• Senator DAN VOICULESCU
• Senator TEODOR MELESCANU
• Senator IOAN CHELARU
• Senator ATTILA VERESTOY
• Deputat NICULAE MIRCOVICI
Prin grija Secretarului General al SCMD, domnul Col (r) dr. Monac Constantin, in data de 24.11.2009, s-a depus pentru procedura de urgenta propunerea legislativa pe care v-o prezentam mai jos:
Către,
BIROUL PERMANENT AL SENATULUI
În conformitate cu prevederile art. 74 din Constituţia României şi ale art. 88 din Regulamentul Senatului (republicat), înaintăm alăturat, în vederea dezbaterii şi adoptării cu procedură de urgenţă, Propunerea legislativă pentru abrogarea Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor – cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
LEGE
pentru abrogarea Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Parlamentul României adoptă prezenta lege:
Art. 1 – Capitolul IV (articolele 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 761 din 9 noiembrie 2009 se abrogă.
Art. 2 – Guvernul României, autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, precum şi regiile autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale, societăţile comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat, ori de o unitate administrativ teritorială, alţi angajatori, după caz, vor face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în integralitatea lor, reparatiile materiale, morale şi de orice altă natură pentru daunele produse angajaţilor prin efectele aplicării Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009.
-------------------------------------------------------------------------------------------
EXPUNERE DE MOTIVE
Prezenta propunere legislativă reprezintă o intervenţie determinată de efectele prevederilor Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea 329/2009, prevederi care sunt în totală contradicţie cu legislaţia în vigoare privind dreptul la muncă, dreptul la pensie, dreptul la proprietate privată, cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi de art. 6, pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garantează necondiţionat dreptul la muncă.
Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Buchen contra Cehiei – 2002, noţiunea de „bun” înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu şi dreptul la pensie au fost asimilate unui drept de proprietate, iar interdicţia de a cumula pensia cu salariul a fost considerată expropiere.
Propunerea legislativă este, în acelaşi timp, în deplină concordanţă cu practicile din ţările membre NATO şi UE, unde în majoritatea ţărilor cumulul pensie-salariu este permis, iar în unele ţări, puţine la număr, (Marea Britanie, Suedia, Irlanda) unde cumulul nu este permis este vorba de cumulul în situaţiile de vârstă pestea cea standard de pensionare, în general peste 67 de ani. În nici o ţară membră a NATO sau a UE nu a fost adoptată ca măsură anticriză interzicerea dreptului la muncă sau cumularea pensie–salariu.
Prevederile Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea 329/2009 vizează pensionarii la modul general, dar acestea afectează şi persoane aflate sub vârsta standard de pensionare în primul rând, cadrele militare disponibilizate ca urmare a măsurilor de reorganizare a Armatei în conformitate cu angajamentele României de aderare la NATO. În temeiul mai multor prevederi legislative exprese, unele din ele prevederi de legi organice, în prezent în vigoare au fost disponibilizate cu drept de pensie cadre militare cu vârste cuprinse între 38 şi 55 de ani.
Dintre aceste prevederi legislative amintim:
- Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998:
Art. 1: „Personalul militar şi salariaţii civili, din cadrul unităţilor militare, care se disponibilizează ca urmare a programului de restructurare a armatei, beneficiază de măsurile de protecţie socială pevăzute în prezenta ordonanţă.”
Art. 15 (2): „Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va asigura:
a) punerea la dispoziţie a listelor cu locurile de muncă vacante şi cursurile de calificare organizate contra cost;
b) medierea în vederea angajării.”
Art. 24: Personalul militar pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe, poate cumula pensia cu salariul obţinut, în cazul în care îşi continuă activitatea ca angajat, sau cu veniturile suplimentare realizate prin activităţi cu scop lucrativ.”
- Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat:
Art. 26 (1): „Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată/determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime în muncă, dobîndit până la data pensionării.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.”
În toate cazurile, angajarea celor în cauză s-a făcut pe bază de concurs sau examen, cu respectarea întocmai a condiţiilor de studii şi a prevederilor legale în vigoare.
Prin stabilirea arbitrară şi imperativă a limitei pensiei până la care se poate realiza cumulul se produc discriminări dar şi limitări ale accesului şi dreptului la muncă în sistemul public a persoanelor cu pregătire temeinică, experienţă şi expertiză în anumite domenii.
Vor fi lipsiţi aproape în totalitate de specialişti, consilieri şi experţi structuri precum Comisiile parlamentare pentru apărare, ordine publică, siguranţă naţională, de control parlamentar asupra SRI şi SIE, compartimentele de protecţie a informaţiilor clasificate, poliţiile comunitare, oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară etc.
Din aceste motive propunem abrogarea Cap. IV (art.17 – 26) din Legea 329/2009, prin prezenta propunere legislativă, care prin adoptare va pune capăt unei avalanşe de nedreptăţi îndreptate împotriva unor oameni nevinovaţi.
Astfel, proiectul de initiativa legislativa propus de catre SCMD a fost asumat de catre grupurile parlamentare PSD+PC, PNL, UDMR si parlamentari independenti. Multumiri deosebite le datoram urmatorilor parlamentari, care si-au asumat propunerea legislativa si au semnat ca initiatori:
• Senator DAN VOICULESCU
• Senator TEODOR MELESCANU
• Senator IOAN CHELARU
• Senator ATTILA VERESTOY
• Deputat NICULAE MIRCOVICI
Prin grija Secretarului General al SCMD, domnul Col (r) dr. Monac Constantin, in data de 24.11.2009, s-a depus pentru procedura de urgenta propunerea legislativa pe care v-o prezentam mai jos:
Către,
BIROUL PERMANENT AL SENATULUI
În conformitate cu prevederile art. 74 din Constituţia României şi ale art. 88 din Regulamentul Senatului (republicat), înaintăm alăturat, în vederea dezbaterii şi adoptării cu procedură de urgenţă, Propunerea legislativă pentru abrogarea Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor – cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
LEGE
pentru abrogarea Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Parlamentul României adoptă prezenta lege:
Art. 1 – Capitolul IV (articolele 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 761 din 9 noiembrie 2009 se abrogă.
Art. 2 – Guvernul României, autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, precum şi regiile autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale, societăţile comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat, ori de o unitate administrativ teritorială, alţi angajatori, după caz, vor face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în integralitatea lor, reparatiile materiale, morale şi de orice altă natură pentru daunele produse angajaţilor prin efectele aplicării Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009.
-------------------------------------------------------------------------------------------
EXPUNERE DE MOTIVE
Prezenta propunere legislativă reprezintă o intervenţie determinată de efectele prevederilor Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea 329/2009, prevederi care sunt în totală contradicţie cu legislaţia în vigoare privind dreptul la muncă, dreptul la pensie, dreptul la proprietate privată, cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi de art. 6, pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care recunoaşte şi garantează necondiţionat dreptul la muncă.
Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Buchen contra Cehiei – 2002, noţiunea de „bun” înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu şi dreptul la pensie au fost asimilate unui drept de proprietate, iar interdicţia de a cumula pensia cu salariul a fost considerată expropiere.
Propunerea legislativă este, în acelaşi timp, în deplină concordanţă cu practicile din ţările membre NATO şi UE, unde în majoritatea ţărilor cumulul pensie-salariu este permis, iar în unele ţări, puţine la număr, (Marea Britanie, Suedia, Irlanda) unde cumulul nu este permis este vorba de cumulul în situaţiile de vârstă pestea cea standard de pensionare, în general peste 67 de ani. În nici o ţară membră a NATO sau a UE nu a fost adoptată ca măsură anticriză interzicerea dreptului la muncă sau cumularea pensie–salariu.
Prevederile Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea 329/2009 vizează pensionarii la modul general, dar acestea afectează şi persoane aflate sub vârsta standard de pensionare în primul rând, cadrele militare disponibilizate ca urmare a măsurilor de reorganizare a Armatei în conformitate cu angajamentele României de aderare la NATO. În temeiul mai multor prevederi legislative exprese, unele din ele prevederi de legi organice, în prezent în vigoare au fost disponibilizate cu drept de pensie cadre militare cu vârste cuprinse între 38 şi 55 de ani.
Dintre aceste prevederi legislative amintim:
- Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998:
Art. 1: „Personalul militar şi salariaţii civili, din cadrul unităţilor militare, care se disponibilizează ca urmare a programului de restructurare a armatei, beneficiază de măsurile de protecţie socială pevăzute în prezenta ordonanţă.”
Art. 15 (2): „Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va asigura:
a) punerea la dispoziţie a listelor cu locurile de muncă vacante şi cursurile de calificare organizate contra cost;
b) medierea în vederea angajării.”
Art. 24: Personalul militar pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe, poate cumula pensia cu salariul obţinut, în cazul în care îşi continuă activitatea ca angajat, sau cu veniturile suplimentare realizate prin activităţi cu scop lucrativ.”
- Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat:
Art. 26 (1): „Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată/determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime în muncă, dobîndit până la data pensionării.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.”
În toate cazurile, angajarea celor în cauză s-a făcut pe bază de concurs sau examen, cu respectarea întocmai a condiţiilor de studii şi a prevederilor legale în vigoare.
Prin stabilirea arbitrară şi imperativă a limitei pensiei până la care se poate realiza cumulul se produc discriminări dar şi limitări ale accesului şi dreptului la muncă în sistemul public a persoanelor cu pregătire temeinică, experienţă şi expertiză în anumite domenii.
Vor fi lipsiţi aproape în totalitate de specialişti, consilieri şi experţi structuri precum Comisiile parlamentare pentru apărare, ordine publică, siguranţă naţională, de control parlamentar asupra SRI şi SIE, compartimentele de protecţie a informaţiilor clasificate, poliţiile comunitare, oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară etc.
Din aceste motive propunem abrogarea Cap. IV (art.17 – 26) din Legea 329/2009, prin prezenta propunere legislativă, care prin adoptare va pune capăt unei avalanşe de nedreptăţi îndreptate împotriva unor oameni nevinovaţi.
marți, 24 noiembrie 2009
PROTEST - de lt. col. (r) LOLOS FELICIAN
MEMORIU – PROTEST
Subsemnatul LOLOŞ FELICIAN fiul lui Ioan şi al Mariei, născut la data de 07.09.1960 în jud. Sălaj, domiciliat în mun. Zalău, jud. Sălaj, ( tel. 0744110270 ; 0762283779; e-mail : lolosfelician@yahoo.com ) vă aduc la cunoştinţă următoarele:
Ø În perioada 1979–1982 am urmat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi “Nicolae Bălcescu” din cadrul M.Ap.N., pe care am absolvit-o cu media generală 9,20 fiind avansat la gradul de “Locotenent”;
Ø În perioada 1982–2002 (20 de ani), am activat ca ofiţer activ în cadrul M.Ap.N., servindu-mi ţara în conformitate cu “Jurământul militar” depus, executând ordinele şi misiunile primite, schimbând mai multe garnizoane ( Sibiu, Cluj, Bucureşti, Beiuş, Zalău,Făgăraş, Poarta Albă, Ploieşti etc.);
Ø Începând cu anul 1996 am trăit un stres permanent, deoarece din 3 în 3 luni ni se spunea că armata se restructurează, că va trebui să trecem în rezervă pentru reducerea numărului cadrelor militare, aceasta fiind o condiţie pentru intrarea României în NATO şi UE, deci o dorinţă a poporului român pe care eu am înţeles să-l slujesc sub jurământ. Spre deosebire de alte categorii sociale pe care le respect şi mă raliez la doleanţele lor (care în mare parte au avut un program zilnic de lucru de 8 ore sau mai puţin), serviciul militar este şi a fost unul cu cerinţe speciale, cu mari restricţii şi privaţiuni, 24 de ore din 24 de ore am fost în serviciul poporului, instruind militarii pe câmpul de instrucţie, în aplicaţii, la tragerii, participând în economia naţională la construirea canalului Dunăre – Marea Neagră, agricultură ori Revoluţie . Acest lucru nu trebuie uitat şi nu poate cineva să ceară ca toată lumea să primească acelaşi salariu şi aceeaşi pensie. Magistraţii, poliţiştii, militarii, muncitorii, agricultorii sunt categorii diferite care necesită studii diferite, calităţi de încadrare diferite şi fiecare profesie a avut şi are cerinţele şi privaţiunile ei care au fost asumate atunci când fiecare cetăţean şi-a ales meseria. Să fie toată lumea salarizată şi pensionată la fel, indiferent de profesie, nu cred că se poate, atunci cine îşi va alege profesia de militar, cine va mai lupta în teatrele de operaţiuni de pe glob, (dragi camarazi de arme activi, noi am fost ca voi, voi nu a-ţi fost ca noi, nu staţi cu braţele încrucişate, nu fiţi fricoşi, poate după ce veniţi din teatrele de război, o să vă “ascundă” ca să nu vă mai dea şi vouă pensie căci sărăciţi bugetul de stat);
Ø Deşi nu am dorit, în urma restructurării Ministerului Apărării Naţionale, am fost disponibilizat şi trecut în rezervă la vârsta de 42 de ani, având gradul de “Locotenent-Colonel”, cu drept de pensie anticipată parţial ( în valoare de 718 RON, de unde varianta că valoarea pensiilor este de ordinal zecilor sau sutelor de milioane ), începând cu data de 31.10.2002, primind şi plăţi compensatorii;
Ø Menţionez că şi în intreprinderile civile care s-au restructurat ori desfiinţat s-au acordat plăţi compensatorii, iar aceşti cetăţeni au putut să se angajeze în alte instituţii de stat sau particulare, meseriile lor fiind cerute şi “compatibile”;
Ø Pensia anticipată parţial primită de militari, spre deosebire de persoanele civile, a fost cât de cât o reparaţie morală pentru faptul căci, cariera unui om care a făcut o şcoală, s-a instruit şi pregătit într-o profesie deosebită, nobilă, a fost întreruptă brusc iar veniturile lui au fost reduse considerabil şi spre deosebire de persoanele din viaţa civilă noi militarii nu ne puteam angaja imediat având în vedere specificul M.Ap.N;
Ø La fel ca şi mine au fost trecuţi în rezervă înainte de împlinirea vârstei de pensionare (55ani) şi fără voia lor sute de ofiţeri, subofiţeri şi maiştrii militari care nu au putut să-şi întreţină familiile şi să-şi şcolarizeze copii din pensile anticipate parţial primite, fiind astfel nevoiţi să-şi caute locuri de muncă;
Ø Ca atare mulţi s-au scolarizat, urmând diferite facultăţi, ori sau perfecţionat în alte profesii, urmând diverse cursuri, angajându-se pe bază de concurs în alte domenii decât M.Ap.N.
Ø Cu aceştia ce aveţi domnilor guvernanţi, de ce doriţi să le luaţi pentru a doua oară dreptul la muncă? De ce au fost lăsaţi să urmeze pe bani lor diverse facultăţi, de ce au fost lăsaţi să se califice într-o altă meserie, de ce au fost lăsaţi să se pregătească şi să susţină un concurs pe care l-au şi luat , de ce nu li s-a spus militarilor că ei nu mai au nici un drept în ţara lor pe care au construit-o şi apărat-o cu propria-i viaţă?
Ø La fel am procedat şi eu. Imediat după trecerea în rezervă, am urmat o facultate şi în acelaşi timp am lucrat la o firmă de pază şi protecţie pentru a-mi putea intreţine familia, (februarie 2003 – august 2005);
Ø Astfel, după trecerea forţată în rezervă, am absolvit la zi (4 ani) cursurile Universităţii de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere, specializarea „Teologie Ortodoxă - Asistenţă Socială", cu examen de licenţă 8,03, şi tot la zi (1 an) am absolvit cursurile postuniversitare masterale ale Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de Stiinţe Juridice, specializarea „Administraţie Publică în contextul legislaţiei actuale” cu media 10,00 ;
Ø Începând cu data de 01.09.2005, în urma susţinerii unui concurs şi datorită noilor studii terminate, am fost admis ca şi asistent social – şef de centru în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Comunitară a Primăriei municipiului Zalău, iar în prezent lucrez ca şi inspector de specialitate-asistent social în cadrul aceleaşi direcţii;
Ø În anul 1998 când a apărut OU nr.7 ce prevedea restructurarea U.M. şi trecerea în rezervă a cadrelor militare se prevedeau o serie de facilităţi cum ar fi:
· Scutirea de impozite,
· Credite în condiţiile Legii nr.1/1991 privind protecţia socială a şomerilor,
· Personalul militar şi civil pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe poate cumula pensia cu salariul obţinut, în cazul în care îşi desfăşoară activitatea ca angajat în unităţi de stat sau private,
· Pentru cei trecuţi în rezervă înainte de vârsta de pensionare se prevedea recalcularea pensiei militare la împlinirea vârstei de pensionare în M.Ap.N, 55 de ani,
Ø Acestea au căzut pe rând, acum a „picat” şi ultimul drept, dreptul de a munci în ţara ta, chiar dacă te-ai şcolarizat pe banii tăi într-o altă profesie şi te-ai angajat pe baza unui concurs într-un alt minister;
Ø De ce sistematic de 12 luni de zile (decembrie 2008-noiembrie 2009) armata este discreditată, este defăimată şi tot poporul este instigat împotriva ei, pe cine deranjăm?
Ø Guvernanţii spuneau că militarii au sute de milioane pensie şi că după pensionare s-au angajat în acelaşi loc, cu salarii de sute de milioane, dar când sau cerut exemple, acestea au lipsit şi s-au găsit în ... alte domenii....... .
Ø De ce militarii care au fost daţi afară fără voia lor din unităţile M.Ap.N desfiinţate înainte de împlinirea vârstei de pensionare, iar veniturile diminuate, au făcut studii superioare în alte domenii şi s-au angajat în alte ministere nu sunt lăsaţi să lucreze măcar până la vârsta de pensionare din M.Ap.N, 55 de ani, cu acel cumul pensie-salar, deoarece având vechime mică în M.Ap.N pensia este mică, iar salariul este şi el mic, noi luând-o de la zero în noua meserie din viaţa civilă? Noi nu putem trăi decent din muncă?
Ø Pe cine interesează dacă o persoană sau alta dintre noi militarii va cădea jos şi va „crăpa” de atâta hărţuire şi batjocură?
Ø Cine ne va şcolariza copii în facultăţi şi şcoli, cine ne va plăti ratele făcute la bănci?
Ø După pensionarea forţată, am făcut 4 ani facultate şi 1 an studii masterale la zi, suportând toate cheltuielile, iar în urma acestor studii pot să profesez ca şi asistent social, profesor de religie sau să lucrez în administraţia publică;
Ø Ce trebuie eu să fac acum? Să-mi fac şcoala proprie, să-mi fac aşezământ propriu de asistenţă socială sau o primărie ori o prefectură particulară?
Ø Victimele fascismului, a comunismului, victimele războiului, primesc unele despăgubiri morale şi materiale, pe noi, victimele acestei guvernări nebune cine ne va despăgubi?
Ø Dacă se va aplica această lege nebună pe mine şi pe camarazii mei care am făcut alte studii pe bani proprii, cine ne va despăgubi, că într-un interval de 5 sau 6 ani suntem daţi pentru a doua oară afară din muncă, dintr-un al doile sistem sau minister?
Ø Conducătorilor treziţivă, chear nu cunoaşteţi pulsul naţiunii, nu vedeţi ce se înâmplă cu acest popor, vreţi o răzmeliţă ca şi în1989, care de acestă dată, după 20 de ani s-ar putea să fie revoluţie adevărată?
Ø Ce se va întâmpla dacă noi vom fi chemaţi la arme, nu vreau să ştiu şi nu mă interesează aşa cum nici pe voi nu vă interesează acum de noi militari trecuţi fără voie în rezervă şi instigaţi la batjocorirea şi defăimarea noastră.
În numele unor ofiţeri disponibilizaţi, între 38 – 45 ani, domnilor guvernanţi şi parlamentari vă solicit:
· modificarea Legii 329/05.11.2009 întrucât aproape nici un ofiţer nu are posibilitatea să cumuleze pensia cu salariul, având pensii între 1600-2000 ron şi salarii între 800 - 1000 ron, iar venitul din cumul este sub venitul pe care l-am fi realizat dacă am fi fost cadre active sau dacă am fi ieşit la pensie cu vechime completă (obţinem mai puţin ca cei de la Metrorex);
· deoarece fiecare categorie profesională are dreptul de a urca treptele profesionale, dacă nouă nu ne-a fost permis acest lucru, să ne fie aprobat cumulului până la împlinirea vârstei de pensionare, fiindcă am schimbat mai multe garnizoane iar soţiile nu le lucrează sau au salarii mici;
· respectarea dreptului la muncă şi a studiilor civile pe care le-am făcut pe banii noştrii şi în condiţiile legii ce prevedea reducerea efectivelor militare şi trecerea noastră în rezervă.
15.11.2009 Cu durere şi dezamăgire în suflet Lt. Col. (R) LOLOŞ FELICIAN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
