Jocul de-a mobilizarea 11

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XI-a

XIII. INTRAREA ROMANILOR IN NOAPTEA ISTORIEI

Cand batranul comunist-globalist, Silviu Brucan, ne-a facut „stupid people”, prezicandu-ne „desteptarea” dupa 20 ani, toti ne-am burzuluit, l-am urat si injurat. Stiind mult mai multe decat noi, bietul om facuse o analiza corecta, dar nu tinuse seama, insa, de specificul romanesc ce consta in „saritul calului”. Au trecut, nu 20, ci 25 de ani si noi suntem inca in „tunel”, cautand, probabil, la capatul gresit „luminita” pe care ne-o promitea, in ’96, CDR-ul care pare a se recoagula astazi ca dreapta basista. Dar avem o scuza! Cei 25 de ani de „circ” fara „paine” abatuti asupra noastra se adauga celor trei decenii de pregatire intensa si profesionista, de catre interesati, a „revolutiilor spontane”. In „Noaptea Istoriei” am intrat, nu in 1989, ci in 1978. Ca semnal al trecerii la etapa decisiva, fuga lui Pacipa a insemnat, nu numai adaugarea la cele 8 miliarde USD, paguba produsa de cutremurul din ’77 a inca 7 miliarde USD, ci si demantelarea serviciilor noastre de informatii si contrainformatii. Ori, fara informatii, orice armata, oricat de mare, devine o biata turma de sacrificiu. Inconjurat de „curticeni”, Geniul Carpatilor si-a sapat singur groapa, masurile sale logice transformandu-se, in practica, in dezastre economice care au adancit criza indusa, individul fiind usor de manipulat pe tema „iconomiilor”. De pilda, Canalul Dunare-Marea Neagra. Planul initial prevedea construirea unui canal pe care sa intre, direct din Marea Neagra, vasele de tonaj mic si mediu si sa navigheze pana la Viena. Era o rasturnare geostrategica fara precedent. Din antichitate se stie ca cine detine gurile fluviului controleaza in intregime fluviul si Europa. Rusii ne smulsesera controlul, odata cu Basarabia in 1940, devenind riverani. Canalul ar fi scurtcircuitat Bratul Chilia, aducand miliarde exclusiv Romaniei si impunand-o ca decidenta pe Dunare. Sub pretextul „iconomiilor”, Ceausescu a fost prostit sa accepte modificarea proiectului si s-a ajuns la actuala artera, aproape inutilizabila, necesitand transbordarea marfurilor pe barje, cu costuri mari si ritm lent, plus o eventuala reimbarcare. Putea conveni UE sau Rusiei Canalul? Si asa, plata ne-am primit-o, prin sabotarea senalului navigabil dunarean cu nava Rostok, in paralel cu desfiintarea Directiei Lucrari in Economia Nationala a Armatei, ca sa nu putem interveni, in vremea ministeriatului „portocaliului” Basescu la Transporturi. In paralel, rusii, prin intermediul ucrainenilor, ne-au inlaturat complet, prin amenajarea canalului Valcov, care sa le dea lor controlul exclusiv pe fluviu. Ca subminarea economiei nationale sa fie completa, toti pilotii fluviali au fost concediati, preluati de firma unui „ucrainean” din Galati, care a facut propaganda printre primarii Deltei, in ’90-’92, pentru „reintregirea” acesteia in cadrul „Ucrainei”. Tot „coincidente”, sunt, probabil, desfiintarea, exact atunci, a granicerilor, ca sa nu avem cu ce interveni si transformarea lor in politie de frontiera. De asemena, tentativa navei ucrainene Aura de a ermetiza complet Bratul Chilia, prin provocarea unui accident cu epava Rostok. Desi platit de ucraineni, din fericire, pilotul era roman si a salvat situatia in ultima secunda.

Pe aceeasi directie, „Amenajarea Complexa a Raului Dambovita” trebuia sa transforme aceasta apa intr-o Sena a Bucurestiului. Tot sub pretextul „iconomiilor”, agentii l-au prostit pe Ceausescu sa accepte modificarea proiectului initial, sa renunte la cursul continuu si la podurile inalte pe sub care puteau trece vaporase, rezultatul fiind cel care se vede. Era batran, era bolnav, dar inca nu se tampise de tot. A acceptat ideea ca poate acoperi datoriile din exporturi, in special agricole, pe principiul taranesc „jumatate la export, jumatate la populatie”. I se raporta in fals ca avem o „productie record de 32 de milioane tone”, „o productie revolutionara”. Batranul vorbea singur in fata garzii: „Auzi, de 32 milioane tone. Astia isi bat joc de mine. Uita ca sunt de la tara si stiu cat da un hectar.Cred ca nu sunt nici jumate.”  Dupa care dadea ordinul telefonic: „Bine mai, dati 8 milioane la export si restul la populatie.” Dar erau 7 milioane de toate, fiindca Ceausescu nu isi dadea seama ca minciuna pleca de la comuna, unde primarul dubla productia din condei, la judet era din nou dublata de primul secretar si, cand ajungea la ministru, atingea proportii galactice. Mare succes globalist! Romanul era lovit in stomac fara drept de apel si pregatit pentru „revolutie”, iar „multiubitul Fiu al poporului” urat de toata lumea, fara sa priceapa de ce. Ca „bonus”, a fost distrusa armata, bagata, din ratiuni economice, in marile constructii, in minerit si, mai ales, in agricultura. Stie din interior, portocaliul Basescu, de ce ne insulta! Adio arme! Adio pregatire de lupta! Pentru ca se economisea benzina. Adio aplicatii si trageri! In deceniul IX, armata ajunsese principala forta de productie a tarii si principalul contributor la buget, in locul CAP-istilor, minerilor, constructorilor, care iau astazi pensii, in buna masura, de pe urma ei. Sutele de morti, ofiteri, de subofiteri si soldati in accidente de munca, erau cu grija escamotate pentru ca „tovarasului” nu i se putea raporta ca au murit militari, acolo unde oficial nu existau fiindca erau sectoarele de munca ale garzilor patriotice, CAP-istilor studentilor sau elevilor. Drept urmare, in decembrie 1989, soldatii, si la armata si la trupele de securitate, habar nu aveau ce inseamna o arma, cum se incarca si cum se trage. Ii instruiau „profesionisti” de pe margine, indemnandu-i sa traga in simulatoarele aduse de Sergiu Nicolaescu, din Germania, pentru noua lui versiune de „August in flacari”. Masura a avut insa si o urmare neasteptata. Prin’87, bolnav, Ceausescu a fost internat in spital, unde, de plictiseala, a citit cartea politista a lui Petre Salcudeanu (viitorul ministru PSD-ist, depus de SPP in actiunea „Chilotii in vine”) – „Bunicul si o lacrima de fata”. Actiunea se petrecea undeva in Ardeal, unde o tanara tehniciana de 22 de ani fusese gasita moarta, asasinii simuland violul drept cauza. Finalul era apoteotic. Fusese ucisa in urma unui complot pus la cale de presedintele CAP, seful de post, secretarul de partid, popa, directorul scolii et. , adica de toate notabilitatile localitatii. Batand cu pasul terenurile, fata constatase ca in acte erau 3.000 de hectare cultivabile, dar in realitate se cultivau 6.000, pentru a mari artificial productivitatea raportata la hectar. „Da’ daca o fi adevarat?”. Fara sa stim de ce, noi, istoricii militari, am primit de la ministru ordinul ca, in doua luni, sa ii punem pe masa situatia terenurilor agricole ale Romaniei, de la 1812, pana in aprilie 1944. Consternati, ne-am apucat de treaba, 24 de ore din 24 si am realizat-o. In 1990, aveam sa aflam ca Ceausescu ceruse aceeasi situatie de la Ministerul Agriculturii si, sa vezi dracie! Din raportul nostru rezulta ca, fata de Antonescu, in aprilie 1944, cand nu avea jumatate de Ardeal, NE Moldovei ocupat de rusi, cand nu fusesera desecate Baltile Brailei, Ialomitei, lacurile Greaca, Potelu etc., Ceausescu avea cu 2, 5 milioane mai putin. Iar fata de raportul Ministerului Agriculturii, diferenta se marea la 3 milioane. S-a deslantuit ancheta, ajungandu-se la concluzia ca mai toate CAP-urile ascundeau hectare, care existau fizic, dar nu in acte, ancheta stopandu-se cand s-a demonstrat ca si Complexul Scornicesti ascundea 12.000 de hectare. Tanar inca si naiv, am lansat in 1990 intrebarea care mi-a adus prima amenintare telefonica si anonima cu moartea: „Ce s-a intamplat cu cele 3 milioane de hectare agricole, care nu exista nicaieri in acte, dar exista fizic, in conditiile in care restituirea catre fostii proprietari mai mult nu se face decat se face?” Plin de elan, dupa numai doua saptamani, am fost din nou amenintat cu moartea, telefonic, pentru ca, intr-o emisiune „Pro Patria”, sub pulpana prietenului Valeriu Pricina, imi incoltise si lansasem alta idee traznita: „Ii cautati pe teroristi? Ii gasiti pe listele ICRAL-ului! Cautati grupurile de indivizi care au cumparat in 1988 – 1989, case in zone demolabile, pe nimic si, in centrul lor, il veti gasi pe acela care stia deja ceea ce avea sa se intample in Romania.

Un alt exemplu l-ar putea constitui distrugerea sistematica a invatamantului, prin deturnarea ideii logice de „imbinare a teoriei cu practica”. Locotenent fiind si cercetator la CSCITM, contiuam sa predau ore de istorie la Liceul 13 PTTR, unde eram diriginte la clasa XI. La o sedinta cu parintii, acestia m-au intrebat: „- Ce or sa iasa copiii nostri, dupa absolvirea acestui liceu? – Cretini cu diploma. Sunt intr-a XI-a, dar, ca nivel cunostinte, nu depasesc clasele V-VI din vremea dvs.Au trecut 3 luni si inca nu au definitivat orarul. Dupa cheful profesorilor, au 6 ore de matematica, fizica chimie intr-o zi si a doua zi, sport, muzica si mai stiu eu ce! Mai mult, au doua saptamani scoala si una sau doua practica. Carte nu invata ca vine practica, iar la practica joaca fotbal. Cand imi vine randul sa ii prind la cursuri, trebuie sa ii duc ba la blocuri in constructie pentru curatenie, ba la sosea, cu steaguri, ca vine Brejnev, ba la agricultura,  la cules porumb. Daca nu puneti piciorul in prag, sa fie comasate orele de clasa si practica s-o faca la sfarsit, tot comasat, nu-i pregatiti nici pentru carte, nici pentru munca. Eu nu am ce face pentru ca, deja, m-am certat cu inspectorii de la minister, ca de ce nu am incheiat situatia la clasa < X>. - Pentru ca nu i-am vazut nici o zi la fata, decat in prima zi de scoala, cand ne-am prezentat reciproc.- Pai le puneti o nota, o inmultiti cu doi, aia e si nota la teza,  impartiti la doi si asta e rezultatul. – Si pe ce le-o pun? Pe faptul ca isi cunosc numele?” Tovarasul Smarandache nu a stiut ce sa-mi raspunda. Dar raspunsul la intrebarea pentru ce pregateam elevii, l-am aflat in decembrie 1989: ii pregateam pentru strada, ca masa de manevra. Dovada ca 75% din mortii „revolutiei” au fost minori, stersi astazi de la drepturile acordate parintilor, prin globalista Ordonata 11/2014, care inlocuieste revolutionarii cu detinutii politici. Supravietuitorii au avut sanse, fiindca, de prin’90, au ajuns direct ministri. „Minunatul nostru tineret, necontaminat de comunism!”  urla Doina Cornea, soacra Serviciilor franceze si mama coautoarei Declaratiei tradatoare de la Budapesta in privinta Transilvaniei, Ariadne Combes. „Tinerii nostri!” mieuna Blandiana, mama motanului „dizident” Arpagic, in fruntea fanilor tineri manipulati sa se prostitueze politic. „Comunistilor, voi militarii sunteti retrograzi, o sa va luam capetele la toti. Inca existati, pentru ca asteptm sa creasca tinerii nostri!”  imi batea cu pumnul in masa in martie 1990, (pentru ca indraznisem sa declar ca participarea academicianului Stefan Pascu la Congresul Mondial de Istorie de la Madrid este benefica pentru noi, dat fiind ca primise acceptul a 38 de mari istorici sa participe la o masa rotunda pe tema istoriei romanilor) fosta mea secretara de partid, tovarasa Zoe Petre, autoarea candidaturii la presedintie a lui Emil Constantinescu si viitorul lui „guru”.

In conceptia comunista, bunicii kominternisti ne-au sarit ca generatie, apeland la fiii lor din generatia Petre Roman si la stranepotii cu cas la gura, buni de sacrificat pentru ca nu intelegeau nimic. Aceasta este generatia de sub 40 de ani, scolita de-ti vine sa plangi, specialista in „apcize”, pe care se bazeaza, astazi, Victor Ponta si el crescut in lozincile post revolutiei. Cum vechii kominternisti fusesera usuiti de Dej si Ceausescu, se repliasera in posturile calde de modelare a imaginii: radioteleviziune, presa scrisa, revistele de cultura, Uniunea Stalinista a Scriitorilor etc. si s-au pus pe facut „imagine” in tara si in afara in deceniul pregatitor, avandu-i pe „odiosii securisti” pe post de curieri la Europa Libera si raspandaci in interior: „Opriti, fratilor Congresul, ca va moare realesul!”; legarea, la propriu, a covrigilor de coada maidanezilor Capitalei (bunicii „cainilor comunitari” de azi); a perelor in plopii din Grozavesti (dupa discursul lui Ceausescu despre infrangerea Socialismului ”cand va face plopul pere si richita micsunele”); lansarea la apa a cosciugelor pe Dambovita cu efigiile cuplului dictatorial etc. Tanar si naiv fiind, am fost si eu angrenat in marea campanie de pregatire psihologica si indobitocire a romanului, in vederea manarii lui in strada, fara sa stiu.

In 1988, am primit ordinul, din partea ministrului Apararii, prin seful Departamentului Aviatiei Civile (pentru ca eram detasat in economie), sa scriu lucrarea „Dracula. Mit si realitate”, in urmatoarea structura: 70 pagini adevarul istoric, 70 pagini aparitia mitului, 70 pagini documente. Cartea era solicitata de istoricul italian Lauro Grassi, urma sa apara la Editura Xenia  din Milano, care remitea institutiei mele 1000USD si publica, la schimb, o carte a lui Mario Ruffini despre Transilvania, extrem de stanjenitoare pentru unguri. „Am inteles, sa traiti!”, am executat si, prin inscris oficial, i-am trimis manuscrisul lui Ioan Talpes la Editura Militara. Acolo, 2 treimi din manuscris s-au pierdut (partea documentara si analiza mitului), scandalul durand pana la „revolutie”. Devenind, dupa decembrie 1989, „mare si tare”, l-am bombardat cu scrisori pe Lauro Grassi, privind publicarea, fara raspuns. Ne-am intalnit in toamna lui ‚90, la Madrid, unde l-am abordat direct. Uluit, omul mi-a spus:”Credeam ca tu si noul tau general, presedinte al comisiei romane, sunteti niste nebuni! Habar n-am despre ce vorbiti! – Cum domnule, ca am intreg dosarul? N-a fost creierul lui Ilie Ceausescu, Ionescu E.Mihail, insotit de capitanul Ilie Schipor, la dumneata, acum doi ani? – Ba, da. – Si n-ati tratat aparitia unei carti „Dracula”? – Am vorbit despre colaborare pe al II-lea Razboi Mondial. - Pai ala, la intoarcere, a pus un intreg mecanism in functiune si am muncit, ca un nebun, la cererea ta. Uite actele! – Auzi, cand se intampla chestia asta?- In februarie 1988. – Aha! Si ce mit circula atunci, legat de Ceausescu? – Mitul Ceausescu – Nero. Nero a distrus Roma, asta satele. – Si cine dracu , crezi tu, ca a uzit in Rusia, in Germania sau in SUA de Nero? Era prea elitista chestia! Trebuia altceva! Ia, adu-ti aminte, ce s-a intamplat, dupa ce Talpes ti-a ratacit partea documentara? – A aparut mitul Ceausescu – Dracula. Adica, vampirul care suge sangele poporului!- Ei, vezi? De Dracula a auzit tot prostul. Era nevoie de un fraier sa stranga documentatia pentru justificarea evenimentelor sangeroase, deja, pregatite. Ala ai fost tu. Dar fii atent, pentru ca sunt foarte economi, folosesc acelasi material de mai multe ori. Vezi sa nu apara si cartea!” Dupa numai cateva luni, chemat la refec, impreuna cu sefii mei, de ministrul adjunct al Apararii, pentru ca ne opuneam revenirii globalistilor in Comisia Romana de Istorie Militara, am vazut, pe biroul demnitarului, semnalul cartii; coperta mea, titlul meu, dar alt nume: Kurt Treptow. Agentul strecurat in Romania, pe post de istoric, de neoconservatori, in 1988. Cel sustinut caineste de Troika istoricilor militari, ajunsi din ceausisti, mari europenisti, dupa evenimente. Cel arestat pentru pedofilie, la cererea expresa a FBI-ului, pentru ca americanii descoperisera ca inclina cam mult spre Germania, patria bunicului sau, amiralul Von Treptow. Cartea era o culegere de studii a acolitilor de la Insitututl N. Iorga, Treptow semnand exact partile care-mi disparusera mie. Am oprit publicarea in faza de semnal, sub amenintare, declansand razboiul mediatic pe care respectivul ministru adjunct avea sa-l piarda in fata mea in 1992. Cartea am publicat-o, in 1994, la Editura Ianus, cu intrega poveste.

Salvat in extremis, in decembrie 1989, de acuzele de „tradator al istoriografiei militare”, revenit din misiune pe data de 17, am constatat ca din blocurile militare de la Gara de Nord, ofiterii fugeau ca iepurii, la alarma. Se daduse indicativul „Radu cel Frumos”. Intrucat nu am reusit sa prind pe nimeni la telefon de la armata, i-am luat pe cunoscutii mei „securisti”, la rand. Toti erau acasa si habar nu aveau ce se intampla. In final, am dat de fostul complice al nostru din 1985 in scandalul cu analiza istoricilor, „Valer Pop”. L-am rugat sa se intereseze, sa afle ce se intampla, pentru ca eu nu stiu ce sa fac, fiind detasat in economie. Dupa o jumatate de ora m-a sunat, plangand la telefon: „- Unitatea ta e TAROM, te duci acolo si nu pleci, indiferent cine va  da ordinul sa plecati acasa! Si, tine minte........ suntem noi amici? – Da. – Daca esti acolo, in unitate,  ai o arma in mana si ma vezi pe mine venind spre tine in noptile urmatoare, nu ma intreba de sanatate, impusca-ma imediat. – Atat de grava e situatia? – Da. Astia vor sa ne lase fara tara”  Asa am intrat in ceea ce viitorul meu amic, luptatorul de pe inaltimile Golan, scriitorul si regizorul francez de origine romana, Tudor Eliad (Perahim), avea sa defineasca, in subtitlul la cartea sa „Timisoara mi amor”, drept „O coproductie franco-ungaro-americano-hispano-sovieto-italiano-polonezo-norvegiano - bulgaro-germano-iugoslava si Televiziunea Romana Libera”. Prima „revolutie televizata” a lumii, un spectacol de sunet si lumini, sustinut in direct, pe melodia „Mircea, fa-te ca lucrezi!”, de scriitori, poeti, regizori, scenaristi, actori, publicisti, foste amante a nomenclaturii comuniste si alti pregatiti in „laboratorul„ lui Gogu Radulescu de la Comana, care ne-au isterizat, trimitandu-ne sa aparam cu pieptul gol televiziunea, ce putea fi oprita printr-o simpla apasare de buton, ne-au adus la marginea nebuniei cu zvonuri despre otraviri si actiuni teroriste, pentru a masca adevarul! Adevar ce a scapat in amintitele cuvinte ale lui Brucan, adresate lui Petre Roman, favoritul lui Francois Mitterand: „Nu te baga, lasa-l pe asta, DEOCAMDATA, pentru ca pe tine nu te cunoaste, INCA, nimeni!” Deci, nu Iliescu era „pregatitul”, el trebuia doar sa asigure tranzitia de cateva luni, ca in toate tarile din Est spre acapararea puterii de catre „omul providential”. Dar, la noi, fiind multi competitori, a iesit totul pe dos. Oficialul puterii bipolare americano-ruse, Dumitru Mazilu , a fost maturat, fostul coleg al lui Gorbaciov, de camin studentesc, Vladut Nisipeanu, a disparut in Istorie, iar favoritul neoconservatorilor americani, Volodea Tismaneanu, fost lector al CC al PCR, marsrutizat, prin Mexic, in SUA si propus de grupul „Agora” la functia suprema, a ajuns prea tarziu, ca venea prea de departe. La fel a patit si Ioana Bratianu, venita de la Versoix, care l-a gasit instalat, in fotoliul liberal, pe un fost subaltern al sau, sot al maiorului DIE – Dina. Agentii tuturor serviciilor ne-au invadat, cei bastinasi, fosti profitori ai vechiului regim, au trecut la „marea naparlire”, iar noi am fost manati spre Niciunde si spre Nicaieri si deposedati, rapid, de troika Isarescu–Roman–Stolojan, de tot ce aveam ca popor si ca sperante individuale de realizare prin munca.

Nu putem incheia, insa, fara a reaminti ca primul ordin al noii „puteri” – „Numesc ministru al Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie Stanculescu!” a fost calcat, imediat, in  picioare ”Nu, e tovarasul Militaru aici!”, a urlat corul vechilor agenti KGB si GRU, dirijati de Mihai Lupoi si un amiral fara flota. Speriat, Iliescu a reconfirmat numirea spunand „Eu nu ma pricep la treburile dvs. militare. Procedati cum e obiceiul la armata!”  Obiceiul, adica regulamentul prevedea, in conditiile date, preluarea functiei de ctare prim loctiior, adica tot de Stanculescu. Numai in stare de razboi declarat, sarcina ar fi revenit sefului SMG. Dupa cateva ore ne-am trazit cu Militaru, numit ministru. Cine l-a numit, peste ordinul lui Iliescu?

Ca multi ofiteri, am pus mana pe „scurtul militar” si am intrebat, cui i se subordoneaza armata? Raspuns:”Din acest moment, pe teritoriul Romaniei, nu se executa nici un ordin care nu vine de la Stanculescu sau Gusa! - Dar astia nu se inghit, fiindca Milea l-a numit pe Gusa sef de stat major, direct din comandant de divizie . – Termina cu prostiile, sunt cei mai buni prieteni, sunt ca fratii. – De cand? – De doua ore.- Aoleu, asa e de grava situatia? – E atat de grava, ca pana maine dimineata e posibil sa nu mai avem tara!”

Dar, despre minunile „post revolutiei” (dupa unii, post lovilutiei), in cele ce vor urma..........

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

In atentia tuturor rezervistilor

La Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti SCMD a castigat, din nou, in actiunea absurda vizand desfiintarea sa, introdusa de catre persoane fizice care isi aroga calitatea de reprezentanti ai vointei persoanelor juridice ANCMRR si ACMDR.

Respectivii sunt buni de plata.

Transmitem multumiri tuturor rezervistilor care ne-au sprijinit, membri sau nu ai SCMD, exprimandu-ne speranta ca aceasta ticalosie, care submineaza demnitatea si onoarea militara, a incetat acum si prin aceasta sentinta judecatoreasca.

ANCMRR si ACMDR trebuie sa plateasca 2480 lei cheltuieli de judecata.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD

Jocul de-a mobilizarea 10

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a X-a

XII. INTRAREA IN NOAPTEA NATIUNILOR

In 1985, cu Mihail Gorbaciov in frunte, mizand pe sprijinul total al SUA, partenerul de dominatie mondiala, rusii au demarat proiectul de “schimbare la fata”, lansand, pentru a nu produce un soc psihologic generatiilor staliniste, lozinca “umanizarii” socialismului prin “Glasnosti” si “Perestroika”. In fond, Rusia a facut ce a facut China in decenii de actiune, fara tulburari majore, dar Rusia a fost obligata sa o faca arzand etapele. Schimbarea trebuia facuta rapid, indiferent de sacrificii, statul rus nedand doi bani pe vietile oamenilor, prin traditie, atunci cand este vorba de pastrarea si alimentarea visului imperial. Au fost lasate de izbeliste statele satelit din Est-ul Europei, in care Rusia nu mai putea investi, inutil, bani prin metoda dumping-ului, dar si republicile sovietice de la granita vestica a Uniunii. Prea costisitoare, trupele Armatei Rosii au fost retrase, s-a dat frau liber nationalismului si impulsurilor nationale spre “democratie” si “libertate” etc., Rusia urma sa gestioneze criza prin populatiile ruse colonizate sau prin “Coloanele V” din interior, formate, in mod deosebit, din vechii kominternisti si odraslele lor. Baze militare ruse urmau sa fie pastrate in puncte cheie (ex. Transnistria inclusa in RSSM) pentru a impiedica destramarea Imperiului. In acelasi scop aveau sa fie stimulate diferendele etnice (cazul Nagorno-Karabah) si, in cazuri extreme, prevazuta interventia armata, ca in Cecenia. In mare, insa, Rusia avea sa-si pastreze sferele de influenta prin cointeresare economica: deschiderea larga a pietelor rusesti, pentru produsele ramase fara cautare in tarile estice (a se vedea orientarea, actuala, comerciala a Tarilor Baltice, Poloniei, Cehiei, Ungariei etc.) si prin dependenta energetica, indeosebi de gazul rusesc. Locul trupelor de ocupatie avea sa fie luat de transnationalele rusesti, realizate, rapid, din ordin, cu bravii specialisti ai KGB-ului, devenit FSB, iar cuceririle extinse in vestul Europei si peste ocean, cu si mai bravii luptatori OMON si SPETZNATZ, transformati, peste noapte, dupa modelul triadelor chinezesti, in “racketi”. Latul de 2-3 metri, folosit anterior la priponirea esticilor, a fost extins la 20-30 de metri, pentru ca esticii sa poate alerga fericiti in cerc, clamandu-si “libertatea”.

Sub patronajul atent al KGB-ului si manageriatul CIA-ului, un sindicat polonez a capatat conotatii politice, spre a insufla incredere si a dovedi ca se poate. In ceea ce ne priveste, fratii de dincolo de Prut au fost inflamati prin visatorii lor (poeti, scriitori, artisti, profesori) sa aspire la libertate, inca din 1988, ca nada pentru noi, cei de dincoace. Proiectul prevedea inlocuirea URSS, odata cu renuntarea la Socialism, cu o Uniune a Statelor Independente, apoi, considerandu-se ca ar atrage mai mult cuvantul “comunitate”, dupa modelul european, pornit de la “Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului” (CECA), s-a inventat, sub presiunea Globalismului, Comunitatea Statelor Independente ( 21 decembrie 1991). Ca si experimentul european, experimentul CSI este, astazi, depasit, analistii rusi, coordonati de  Alecsandr Dughin, punand in circulatie, deja, un nou concept doctrinar – “Eurasia”.

In anul 1994, la Congresul de Istorie Militara, organizat de CIHMC (Comisia Militara de Istorie Militara Comparata) de la Varsovia, in timp ce toate delegatiile stateau la hoteluri de lux, noi, puii de cuc romani eram cazati, gratis, la caminul de garnizoana. Acolo m-am trezit cu vicepresedintele CIHMC, amiralul rus Amosov, ca ma cheama repede in hol, unde era televizorul: “-Vino, sa vezi ceva foarte important pentru voi!Uita-te, e Piata Rosie plina de oameni! Uita-te la steaguri! Aia sunt monarhisti, aia sunt comunisti, aia sunt nationalisti…. – Si ce urmeaza sa se intample?- Parada! Intrarea in Piata Rosie a trupelor noastre retrase din Germania.” Grupurile de rusi se uitau urat unele la altele, se auzeau vociferari, pe ici pe colo apareau incaierari, cand au intrat in pas de defilare regimentele. In acel moment, toata lumea a tacut, dupa care s-a auzit un urlet general: “Inapoi! Nu aveti ce cauta aici!”  si toti aratau cu degetul spre Vest:   “-Vreti sa spuneti ca, indiferent de orientare, toti sunt soldati ai visului Mamei Rusia, ca Imperiul nu se va destrama, ci dimpotriva, va iesi intarit, ca de obicei? – Exact! – Si atunci, de ce ati retras armatele?- Pentru ca sunt prea costisitoare si nu mai sunt necesare. Vor fi folosite, dar altfel.- Inseamna ca si americanii si le vor retrage pe ale lor. – Nu acum, mai tarziu, ale lor sunt inca necesare.- Adica, orice am face, noi, romanii, nu avem nici o sansa!- Voi?“ Nu era dispret in cuvintele amiralului, ci consternare! Si avea dreptate. La urma urmei, cei 57.000 de specialisti OMON si SPETZNATZ, care s-au antrenat pe noi, in iunie-decembrie ’89 si au parasit Romania la sfarsitul lui decembrie ’91, erau nativi romani din Transnistria si Basarabia. Dar aveau o scuza: fusesera crescuti in ideea stalinista ca formeaza un alt popor, “moldovenesc”, legat, ombilical, de rusi si ca dincolo de Prut se afla dusmanul, fascistii romani: “Noi suntem moldoveni si vorbim ruseste, iar romanii sunt tigani si nu stiu ruseste” a transmis pana la sfarsitul ui ’92, postul tv Ostankino. Teroristii antrenati in cele 12 lagare din Ungaria, cele 2 din Austria si lagarul din Germania, inclusiv pe macheta Transilvaniei de la Debretin, cei in cinstea carora s-a ridicat un monument al martirilor cazuti in “Revolutia” din Romania, intr-o unitate militara din Seghedin, aveau si ei o scuza: proveneau din familii mixte romano-germane, romano-sarbe si romano-unguresti, pentru ca era esential sa fie vorbitori de limba romana. Romanii, patapievicii, tismanenii si ceilalti din familiile komiterniste aveau si ei o scuza: erau internationalisti din mama in fiu, nu aveau patrie, nu aveau religie, fiind implementati, intamplator, in Romania. Dar ceilalti? Cei care constituie de 25 de ani, asazisa noastra elita politica si culturala, ei de ce au semnat cu diverse servicii straine? Pentru ca nu toti pot fi considerati imbecili manipulati. Evident, au facut-o din interese personale, din sete de parvenire, fiind combatuti de adversari de aceeasi teapa care nu vor libertate sau “dreptate pana la capat”, ci doar sa le ia locul la “ciolan”.

SUA au sprijinit si sprijina Rusia pentru ca le este un partener, deja, traditional si pentru ca s-au vazut amenintate in ceea ce priveste dominatia globala de pretentiile UE dar si ale “tigrilor asiatici” in frunte cu principalul concurent, China. In subsidiar, insa, si pentru ca liberalismul (capitalismul) era, deja, in colaps. Uitand complet Doctrina Monroe, SUA s-au implicat in al Doilea Razboi Mondial, profund economic, inmiind productia pentru toti partenerii ale caror teritorii erau devastate de razboi. Dupa razboi au pastrat ritmul, aprovizionand “reconstructia”. Germania si celelalte state occidentale si-au revenit, insa, rapid Proiectul “Statelor Unite ale Europei”, proiect antiamerican si antirus avand o importanta conotatie economica. Atunci, liberalismul a apelat la “consumerism” in granitele proprii, oamenii fiind indemnati sa se imprumute si sa cumpere de dragul de a cumpara. Cand insa produsele, chinezesti in primul rand, dar si cele coreene si vietnameze au invadat piata americano-canadiana, sistemul a intrat in colaps, transnationalele mutandu-si centrele de productie acolo unde materia prima si forta de munca erau mai ieftine. Revolutiile “spontane” erau esentiale si pentru americani, intrucat prin exportul de criza in Est, obtineau ragazul necesar gasirii de noi solutii, inclusiv a noi surse de energie. In plus, puteau dobandi acces la resursele neexploatate din statele aflate sub influenta Moscovei.

UE a sprijinit proiectul, direct interesata in trecerea la etapa finala a propriului proiect (SUE) prin atragerea resurselor statelor foste sateliti ai Moscovei, carora le-a deschis poarta spre “aderare”.

Cel mai important factor de sprijin al prefacerii Rusiei si desfiintarii Sistemului Socialist l-a constituit insa vechiul dusman al socialismului rus – comunismul/globalismul care a considerat clipa optima pentru impunerea propriei sale Noi Ordini Mondiale. Avea coloane de sustinatori in toate statele estice, nu numai la Moscova, din vechile familii komiterniste, acaparase pozitii la varf in conducerea UE, prin Francois Mitterand si, mai ales, infestase complet Partidul Republican in SUA, numind presedinti marioneta ca cei doi “cimpanzei” Bush. Nu este o insulta ci o constatare a jurnalistilor americani ca George Bush senior avea un IQ de 96, Juniorul George W. Bush, unul de 94, iar cel mai celebru “cimpanzeu-cobai” american pe care se faceau experimente, un IQ de 95. Neoconservatorii au infestat insa si Partidul Democrat, oamenii lor, in frunte cu senatorul de Delaware, ramanand in expectativa, ca “acoperiti” pentru situatia in care republicanii ar fi pierdut pozitia Numarul 1 in stat. Proiectul lor prevedea desfiintarea statelor si inlocuirea lor cu tipuri diferite de constructii administrative de  maximum 10.000.000 de locuitori care puteau fi conduse ca niste SRL-uri de niste transnationale, potrivit principiului, enuntat de germanul Leopold Kohr: “Tot ce este mic, este minunat!”.

Intr-o deplina unitate, bazata pe interese, toate fortele adverse au conlucrat in faza intai a destructrarii “Sistemului Socialist”, agentii lor colaborand perfect, intr-o mare fratietate al unui “FSN” universal. Cand victimele au cazut insa si s-a trecut la etapa a doua, “Prefacerea”, conflictele latente au declansat razboiul, agentii de influenta au inceput sa se anihileze reciproc si nimeni nu a mai inteles nimic.Internationalistii au incercat, dupa 1990, spargerea unitatii Canadei (prin Quebec), a SUA (prin Armata de Eliberare a Texasului si amplificarea constiintei de apartenenta la “Hispanidad”), a Marii Britanii (prin accelerarea luptei penru independenta a Irlandei de Nord, sugerarea independentei Scotiei si deschiderea directiei pentru destramarea “Commonwealth-ului”), a Frantei (Corsica), a Spaniei (Catalonia, Tara Bascilor), a Italiei (experimentele “Padania” si “Republica Venetia”) etc. Marea sansa le-a oferit-o, insa, spatiul exsovietic, unde au mers cu federalizarea pana la un stat minuscul, gen RSSM (Planul Kozac din 2003), marele lor obiectiv  constituindu-l, dupa victoria de moment a destramarii URSS, desprinderea si faramitarea, in faza a doua, a unor suprafete imense, cum ar fi cazul “Ucrainei”.

Ca mari succese pot fi inregistrate desprinderea Tarilor Baltice, proclamarea “independentei” unor foste republici sovietice, dar, mai ales, destramarea Cehoslovaciei si Iugoslaviei. Scenariul destramarii a vizat cu prioritate Romania, inca din 1989, dar interventia unor interesati (ungurii, prin declaratia de la Budapesta, Francois Mitterand, printr-o declaratie tot la Budapesta) a atras atentia, astfel ca interventia celorlalti factori a facut ca Romania sa scape pentru moment, dupa tentativa din 13-15 iunie 1990, “scenariul Bucuresti” mutandu-se la Belgrad. S-a profitat de lipsa de abilitate a sirbilor care nu au dus pana la capat mesajul banului croat Jellacic, omologul sirb al lui Avram Iancu, cel care proclama la 1848: “Fratilor, suntem fiii aceluiasi neam, vorbim aceeasi limba, avem acelasi sange. Doar bisericile ne despart, iar bisericile sunt rezultatul ocupatiei straine!”. El a cerut sarbilor, croatilor si slovenilor (sau, ca sa intelegeti mai bine, “moldovenilor”, “muntenilor” si “ardelenilor”) sa intemeieze un singur Regat, triunitar, sarbo-croato-sloven. Ceea ce s-a si intamplat la 1918. Si abia dupa 13 ani, sarbii si-au dat seama de greseala si au adoptat un nume comun: “iugoslav”. Un stat compus, enuntiativ, din trei parti, poate fi oricand spart in trei sau mai multe si a fost de doua ori in secolul trecut. S-a mers pana acolo incat s-au inventat, nu numai popoarele distincte “sirb, croat, sloven” ci si “musulman” (bosniaco-hertegovinean) si “macedonean”. Din fericire pentru noi, romanii, generatia pasoptista a respins darul otravit facut de Europa la 1859 – “Moldo-Vlahia”, care la 1918, prin asocierea Transilvaniei ar fi dus la aceeasi situatie “triunitara” si a proclamat, la 11 decembrie 1861, Romania. Numele dintotdeauna al teritoriului locuit de romani! Romania nu poate fi sparta in doua ca “Ro” si “Mania” decat de manelisti. Asta nu inseamna ca nu se lucreaza, si inca la greu, in privinta romanilor. Dupa ce s-au inventat, de catre serviciile germano-austro-ungare, un popor “ucrainean”, apoi, de cele sovietice, unul “moldovenesc”, cu concursul serviciilor germane s-a conturat, la Freiburg, in jurul silvicultorului Vasile Barba, comunist format la institutul Maxim Gorki, ideea ce romanii balcanici ar fi un alt popor, cu numele de “vlah”. Inca odata, observam ca nemtii nu au imaginatie, findca asta ar duce la existenta uni popor roman, complet inconjurat de poporul “vlah”, traitor, nu numai la sud de Dunare, dar si in Ucraina, Cehia, Slovacia si Ungaria. Din nenorocire, Vasile Barba a avut multi frati si surori care i-au incitat si pe aromanii primiti ca refugiati romani la nord de Dunare, cea mai activa fiind soacra dlui Mircea Geoana, ale carui prestatii ca ministru de externe au fost catastrofale pentru noi, ducand la cvasiunanima recunoastere in UE a “poporului vlah”. Inculti si paraziti, vechii nostri europarlamentari nu au avut nici o reactie la vremea respectiva, fiind la cumparaturi, sau au votat aiurea, stil “Degetu’ lu’ Toader”, fiind obligat sa se bata ca un leu pentru unitatea romanilor, “moldoveanul” Vlad Cubreacov. Mai mult, globalistii stipendiaza, astazi, ideea poporului “ardelean” si a limbii “ardelenesti”, care erau cat pe ce sa fie proclamate in 2003, in Congresul International, secret, de la Cluj, coordonat de Sabin Gherman, “satulul” de Romania. Luand in calcul si incultura monumentala a unor patriotarzi, care se vor, (in baza directivelor KGB, de distrugere a constiintei nationale a romanilor in deceniile V si VIII ale secolului trecut) “daci”,mai ramane sa proclamam un popor “banatean”, unul “ilfovean”, unul “oltean”, sau , de ce nu , unul “caleagrivitean”. Romania a rezistat si in 1999, cand globalistii, prin lojile masonice ale Frantei si Belgiei, au fost pe punctul de a impune secesiunea la Bucuresti. Intrucat presedinte al USA nu era o marioneta globalista, ci bietul Bill Clinton, pe care l-au compromis cu scandalul Lewinski, Marea Loja NATO si Marea Loja a SUA au intervenit in forta si ne-au salvat. Ramane de vazut ce ne rezerva anul acesta, dupa Conventul de la Bucuresti care a coincis cu vizita lui Joe Biden si proiectata “regionalizare” prin deloc necesara modificare a Constitutiei.

Cu Cehoslovacia, lucrurile au mers repede, datorita literatului tradator, Vaclav Havel. Acceptand acelasi dar otravit al Europei, in 1918, Ceho-Slovacia (sau cum am zice, ca sa intelegeti, Romano-Transilvania), cehii si-au pierdut, din nou, unitatea statala. Nesimtiti sau inculti, majoritatea europenilor au admis existenta a doua popoare: “ceh” si “slovac”.

Congresul Mondial de Isotrie Militara al CIHMC s-a desfasurat in 1995, la Praga. In fata generalimii euro altantice prezente, cehii si slovacii isi cereau scuze reciproc pentru ca nu au pregatit, inca, “dictionarele ceho-slovace” si-si vor tine comunicarile, fiecare in “limba lui”. Toate foloseau, insa, sintagma “Tarile Cehe”. Nici un cuvant despre Cehia. Mirosind intentia, am intrebat: “- Nu va suparati, ce inseamna Tarile Cehe?Am crezut ca numai noi, romanii, suntem singurii fraieri ai Europei, vorbind de Tarile Romane, cata vreme Italia si Germania, cu sute de statulete, vorbesc de Italia si Germania in Evul Mediu.” In acel moment, pe un ecran imens a aparut harta Cehoslovaciei interbelice, avand conturate statuletele cehe medievale. O voce din off, de tip “Armstrong”, intr-o engleza impecabila, s-a facut auzita: “- Tarile Cehe, locuite de unul si acelasi popor, poporul ceh, au fost urmatoarele: Bohemia, Moravia, Silezia, Slovacia si asazisa Ucraina Subarpatica. Observati, ca nici una nu se numeste Cehia, pentru ca Cehia sunt toate. Poporul ceh a avut, pana de curand, o patrie. Datorita dumneavoastra, n-o mai are. Poporul ceh va avea, insa, cu siguranta, candva, din nou, o patrie.” Apoi, s-au aprins luminile si, in timp ce generalimea occidentala se interoga din ochi, consternata, iar istoricii militari “cehi” si “slovaci” plangeau, dinspre partea romana s-au auzit injuraturi bastinase si cuvintele: “N-ati stiut ce faceti! Ati semanat vant, veti culege furtuna si la voi acasa!”.

Trei ani mai tarziu, in urma razboiului mediatic cu presedintele de atunci al Romaniei, eram pasaportat in Canada, pentru a invata, in Quebec, limba franceza, in cadrul unui program NATO spre studiere pe bani putini a comportamentului cobailor esteuropeni, in conditii de stres. Intrucat aveam 21 de ani de franceza acasa, am dat examenele de absolvire cu 4 zile inainte de a incepe cursul, cu rezultate mai bune decat decanul facultatii. Cobai perfect fiind, am fost transferat la un curs pentru politica de aparare in limba engleza, pe care nu o cunosteam, special organizat pentru „Grupul de la Visegrad”, in vederea integrarii in NATO. Protestand, ama aflat ca nu mai sunt ofiter roman, in baza unei legi idioate promovate in tara, care desfacea contractul de munca celor trimisi in misiune in strainatate mai mult de trei luni. Ca sunt ofiter NATO si voi redeveni ofiter roman pe 20 decembrie 1998. Am conditionat participarea de inscrierea oficiala a Romaniei, prin mine, la acest curs, intrucat, ca ofiter execut ultimul ordin primit de la superiorul direct. Asa am ajuns coleg cu militarii cehi, polonezi si unguri, pregatiti de doi ani de zile, in tara lor pentru integrare. Printre cehi se afla un pusti de 25 de ani cu ifose de „guru”, civil, personaj implementat de guvern in armata. I-am pus intrebarea: „- Care este diferenta dintre cehi si slovaci? – Ca de la cer la pamant! Sunt mai diferiti decat finlandezii de greci!” In ochii a 31 de militari cehi, de la locotenent la colonel, prezenti la discutie, bantuia pustiul Sahara. Dupa ce Ipochimenul a plecat, mi-au dat raspunsul: „- Diferenta dintre cehi si slovaci este de accent.Chiar mai mica decat la voi, intre olteni si ardeleni ca vorbire. –Cati mucosi din astia, care le stiu pe toate, cu creierul complet splalat, aveti? – Cu miile. – La noi, in Romania, s-au estimat, pana acum , vreo 40.000 cu diverse burse „Soros”. Dar omologul astuia, facut secretar general in armata, al doilea dupa ministrul Babiuc, are 28 de ani. Al vostru, la 25, detine recordul.- Astia sunt caii troieni ai Globalismului, astia si minoritatile. Noi, cei de 40 de ani, am fost cu grija sariti, pentru ca suntem pregatiti si intelegem prea multe.Bunicii kominternisti promoveaza nepotii de 20 de ani, usor de manipulat.- Si la noi e moda cu minunatul tineret, dar interdectia de promovare coboara la 35 de ani.Cu minoritatile cum stati? – Evident, in linia intai se manifesta, contra statului , ungurii, care mai folosesc, pentru abureala, termenul de maghiar.- La noi e si mai rau; folosesc inca doi termeni, la fel de lipsiti de orice legatura cu realitatea,”secui” si „ceangau”. Dar in prezentarea voastra de tara, am vazut ca aveti si o Regiune Autonoma Vlaha. Cine sunt vlahii? – Sunt pastori cehi, cu un mod de viata specific. Traiesc in munti. – Si cum spun, in graiul lor, la cuvantul „cheese”?- <Brenza>! - Adica, <branza>.E vorba de romani, fratilor. Vlah inseamna, numai, roman.Sunt urmasii bastinasilor pe care inaintasii vostri i-au gasit acolo. Tratati-i ca romani si va vor fi loiali, asa cum v-au fost de-a lungul intregii voastre istorii.Romanul este delasator in cauza nationala, slujeste excelent sub steag strain, dar nu se poate aduna sub steag propriu. – De ce? - Datorita napoleonismului nostru atavic. Toti vor sa fie sefi, toti se pricep la toate, toti vor sa conduca, nimeni sa execute. Asa ne-au zdrobit, asa ne manipuleaza, cunoscandu-ne psihologia colectiva.”

Cinci luni mai tarziu, ca absolvent, am participat la ceremonialul de inchidere a cursului si, dupa inca doua saptamani, ca sef al echipe romane, la cel similar al inchiderii cursului de limba franceza. Procedeul era urmatorul: intra cimpoierul cantand si sambelanul anunta „Vorbeste Maiestatea sa, regina Marii Britanii!”. Si toasta, pe post de „regina”, comandantul scolii: „Au cuvantul presedintii Ungariei, Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Romaniei etc.”  Eu am toastat in calitate de „Emil Constantinescu, presedintele Romaniei”. Dupa ceremonial, decanul, ca sa mai imblanzeasca atmosferea, s-a adresat sefului delegatiei slovace la cursul de franceza: „ -Ce zici, colonele Zvirlo? Cum e, sa ai si tu acum o tara a ta si o armata pe care sa le reprezinti?  Bietul slovac s-a inecat, ofiterii cehi si slovaci, prezenti, au scapat furculitele in farfurie. M-am simtit dator sa intervin: „- Majestate, va raspund eu, ca neutru, pentru ca sunt roman si ca specialist pentru ca sunt istoric.Slovacii si cehii sunt unul si acelasi popor ceh. A spune ca slovacii sunt altceva, e totuna cu a spune ca cei Auvergne sau din Gasconia nu sunt francezi, ci alte popoare. Ati fost pacaliti sa le distrugeti tara.Si ei, toti, spera ca vor reusi sa si-o refaca.”  Toti militarii cehi si slovaci prezenti au ridicat cupele strigand: „Traiasca Emil Constantinescu, presedintele Romaniei!” Ce gandeam eu despre Milica din Tighina, a alta poveste!

Militarii! Singurul adversar profesionist, care s-a impotrivit pretutindeni si se impotriveste nebuniei globalist-comuniste. Militarii au stopat globalizarea Chinei in 1989, in Piata Tien An Men, zburatacind Coloana a V-a „Feng-Shui”, a pseudointelectualitatii chineze tradatoare sau doar ametite de sloganurile „libertate” si „democratie”, pana in Canada si SUA. Militarii au reusit, cu greu si enorme sacrificii, sa intoarca situatia si in spatiul rus. Bizar este faptul ca, disparitia Imperiului Socialist si dezmembrarea, proiectata, teritorial a Rusiei, a inceput la Kiev, delegatia RSS Ucraina boicotand, la 25 noiembrie 1991, reinnoirea Tratatului Unional ceruta de Gorbaciov. La apelul la unitate, lansat de „Gorby”, la 3 decembrie 1991, comunistul Leonid Kravciuk, ales presedinte, a raspuns prin anuntarea, la 5 decembrie, a iesirii Republicii (Unionale) Sovietice Socialiste Ucraina din URSS. S-au asociat imediat „ursul betiv”, adica Boris Eltin, o clona a lui Bush in Federatia Rusa si, in egala masura, manipulatul globalist, Stanislav Suskevici, presedintele Sovietului Suprem din Belarus. La 7-8 decembrie 1991, la Belovejeskaia Puscia, langa Minsk, cei trei au decis: „URSS isi inceteaza existenta ca subiect de drept international si realitate geopolitica.”  Gorbaciov a calificat evenimentul drept o „greseala istorica....ilegala si periculoasa”, „o lovitura de stat”, „o pagina neagra in istoria Rusiei si a Uniunii Sovietice”. El a facut apel la presedintii statelor europene si la cel al SUA, care i l-a trimis, degeaba, pe secretarul de stat, James Baker.

La 12 decembrie 1991, Leonid Kravciuk a declarat toate unitatile Armatei Rosii din Republica Sovietica Socialista Ucraina, ca parte integranta a Ministerului Apararii din Ucraina. Ceea ce explica de ce astazi trec in masa de partea Patriei Mama. Petru ca Rusia s-a nascut la Kiev, nu Ucraina! Ca proiectie statala, aceasta a fost inventata la Liov, abia in 1894, de serviciile germano-austro-ungare. La 11 decembrie 1991, structurile de stat unionale isi incetasera existenta, iar la Alma Ata s-a dat Declaratia de constituire a CSI, cu resedinta la Minsk. In aceste conditii, Gorbaciov a apelat la George Bush si a obtinut ca mostenitor si inlocuitor al URSS la ONU sa fie Federatia Rusa, iar CSI sa fie sprijinita, dupa care si-a dat demisia, la 25 decembrie, concluzionand: „A invins linia orientata spre dezmembrarea si separarea statului!”  Marcand evenimentul ca pe o victorie definitiva a Globalismului, adica a neoconservatorilor concentrati in Partidul Republican, Brent Sowcroft, consilier pe probleme de securitate nationala la Washington, proclama: „Ne-am straduit, din toate puterile, sa impingem URSS in aceasta directie, intr-un asemenea ritm incat aceasta sa nu provoace e explozie la Moscova, cu atat mai mult o confruntare globala, ceea ce istoriceste adesea s-a intamplat in timpul convulsiilor dinaintea mortii marilor imperii. Noi ne-am jucat rolul in pregatirea deznodamantului favorabil al acestei mari drame........”

Globalistii nu au tinut, insa, cont de rezistenta militarilor care depusesera juramant de credinta tarii, nu conducatorilor si a serviciilor speciale, in mod deosebit a GRU. Dupa tentativele, cu greu infrante ale generalului Rutkoi si ale fratilor Lebed, Rusia a iesit la liman prin aducerea, de catre militari, la putere, in martie 2000, a lui Vladimir Putin. De parere ca disparitia imperiului multisecular rus a fost „cea mai puternica catastrofa geopolitica a secolului”, iar pentru rusi o „adevarata drama”, acesta a trecut la refacere, proclamand „Dictatura Legii” si construirea unei „Verticale a Puterii”. Ofiter operativ, seful „merkel-ilor” est-germani, Putin este, incontestabil, marea personalitate politica a acestui inceput de mileniu dar si un adversar nativ al romanilor. Daca as avea curajul, as pune, retoric, intrebarea: ”A fost vazut, sau nu., Vladimir Putin, alaturi de unul dintre actualii sai ministri, in Bucuresti, la Hotel Ambasador, in dupa amiaza zilei de 19 decembrie 1989?” Intrucat nu am curajul necesar, las aceasta intrebare si raspunsul aferent, ca mostenire, istoricilor si jurnalistilor romani ai viitorului.

Vladimir Putin a oferit tineretului scoala, distractie si locuri de munca, i-a arestat pe marii globalisti, transnationali miliardari sau i-a obligat sa fuga in Occident, a preluat sub control total, domeniul strategic al industriei energetice si a transat problema supradrepturilor „calului troian” al minoritatilor etnice, declarand, in fata Dumei de stat, fara drept de echivoc: „In Rusia traieste poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al vreunei minoritati; acestea trebuie sa respecte Rusia, pe rusi si legile, fara sa ceara favoruri speciale sub pretextul ca sunt discriminate; cine face altfel este invitat sa paraseasca imediat Rusia!

Nu Rusia ar nevoie de minoritati, ci ele au nevoie ca Rusia sa le primeasca, sa le ofere adapost, locuri de munca si hrana; in Rusia traiesc doar rusi!” A fost inteles si urmat, din pacate, pana acum, doar de premierii Slovaciei si Australiei.

Din infrangere, neoconservatorii au inteles ca trebuie sa distruga toate structurile militare pentru a distruge statele. Din aceasta ratiune s-au nascut noile revolutii „portocalii” si pachetul de masuri antimilitari, implementat pentru prima data in Romania, cu incepere de la 27 decembrie 2008, de catre „portocaliul” Traian Basescu. Din ratiuni opuse, a inceput sa prinda contur, insa, si confreria internationala a militarilor care isi protejeaza statele impotriva comunismului/globalismului. Acesta este contextul in care, in cea mai dezavantajata tara, datorita inexistentei unei clase politice si a unei elite intelectuale nationale reale, s-a nascut, din nevoia de autoprotectie si protejare a statului, in „noaptea lunga a romanilor” si SCMD.

Despre toate acestea, insa, in cele ce vor urma..........

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru

Presedintele SCMD

Jocul de-a mobiliarea 9

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea

(Urmare)

Partea a IX-a

X. BATALIA DINTRE SOCIALISM SI COMUNISM PENTRU ROMANIA. FAZA NEOKOMINTERNISTA (1945-1990)

In decembrie 1989, impotriva unui regim socialist (retineti SOCIALIST, nu comunist), care masca o dictatura nu personala ci a unei nomenklaturi gerontocrate de partid, doua categorii de oameni s-au aflat in strada, facand posibila schimbarea: revolutionarii si militarii. Au fraternizat pe tancuri in numele LIBERTATII, facand inutil efortul celor peste 100.000 de militari profesionisti apartinand tuturor statelor membre ale celor doua tratate, adusi inca din iunie in Romania, spre a produce dezmembrarea acesteia. Facand sa cada toate planurile de razboi civil, revolutionarii si militarii au dat sacrificii de sange, dar au pastrat, cel putin, Romania intreaga, chiar daca in locul LIBERTATII au primit…… “Democratie”. Pentru ca, in timp ce ei serbau LIBERTATEA, inotand prin sangele lor, sobolanii s-au catarat la cascavalul Puterii si, in deplin acord cu scenaristii straini, au distrus complet si au jefuit ca-n codru Tara.

Industria a fost facuta praf de catre concurenta si vanduta pe nimic, la fel pamanturile, minele si milioanele de apartamente, adica tot ceea ce au produs, zeci de ani, generatiile de romani excluse de la Putere dupa decembrie ’89 prin anatemizarea drept “comuniste”. Sute de miliarde de dolari au luat drumul strainatatii, dar unde sunt restul? Evident, la sutele de milionari in dolari si euro, majoritatea fosti indivizi fara capatai, fara Dumnezeu si lege, semialfabetizati sau, in cel mai bun caz, agramati.

Patria, “recunoscatoare”, a dat o prima Lege a Recunostintei, Legea 42/1990, pentru ca hotii aveau nevoie de timp sa se consolideze la Putere. Recunoasterea si drepturile acordate urmasilor decedatilor, ranitilor sau luptatorilor cu merite deosebite s-a rasfrant prin dispozitiile Art.16 “in mod corespunzator” si asupra “militarilor de orice grad, precum si personalului civil din MApN si MAI care si-au jertfit viata sau au fost raniti in luptele pentru victoria revolutiei sau in legatura cu evenimentele revolutionare din decembrie 1989, cat si urmasilor acestora”, adica unui numar de 782 de militari, politisti si lucratori in serviciile de informatii si contrainformatii.

Sibilinic, in Art.1, al.3 din Constitutia, slugarnica fata de UE, din 2003, “demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii unmane, dreptatea si pluralismul politic” au fost garantate drept “valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989.”

Praf in ochi! Maurul isi facuse datoria, maurul trebuia sa moara! Intai au fost distrusi militarii. Abia refacute dupa tradarea  ordinarului spion triplu I.M. PACIPA, serviciile de informatii si contrainformatii au fost facute praf, cei mai buni specialisti fiind aruncati pe drumuri in 1990. Fara nici o sursa de venit deoarece, dupa imbecilul “Ce ati facut in ultimii 5 ani?” s-a lansat, prin lege, catastrofala idee, sinucigasa pentru popor si Tara, ca cine a slujit interesele Romaniei in serviciile de informatii si contrainformatii este un ticalos “eroi” fiind tradatorii ordinari de tipul PACIPA si RACEANU, adica cei care au slujit CIA, KGB/FSB, MOSAD, SEDECE, MOVE, KEOD, etc.! Fiindca, nu-i asa, tradatorii nostri si spionii altor state, care au tras in noi, ca la balci , in 1989, nu mai pot dormi de dragul propasirii si libertatii noastre! O campanie dementa, dusa, prin intermediul unor descreierati manipulati! In perspectiva integrarii in….. NICIUNDE si in NICAIERI, armata fost redusa de la 320.000 de luptatori la 52.500 de persoane, majoritatea fatuci cu diverse cursuri de 2 -3 zile facute aiurea pentru “specializare” (inclusiv Nuti UDREA a ajuns doctorand in Stiinte Militare), iar stagiul militar obligatoriu a fost desfiintat, depozitele si unitatile militare fiind pazite, azi, de body-guarzi. Internelor le-au venit randul mai tarziu, 21.000 de profesionisti fiind aruncati afara de “branconierul” IGAS, in 2011- inceputul lui 2012. Pentru ca disponibilizatii sa nu-si apere dreptul la munca si cariera cu arma, li s-a consfintit, prin legi organice (164/2001 si 179/2004) compensatii, drepturi banesti si dreptul la noi cariere in viata civila. Toate au fost lichidate de tandemul Boc–Basescu ulterior, in perioada 2009 – 2011, prin legi ale genocidului si tradarii nationale.

In paralel, revolutionarii au fost infestati cu impostori, reprezentanti ai noii Puteri care au primit certificate post factum, li s-a creat iluzia importantei sociale, inventandu-se un Secretariat de Stat pentru problemele Revolutionarilor din Decembrie ’89 in subordinea Guvernului, ai carui sefi au bunul obicei sa intre direct in puscarie dupa predarea functiei, au fost stimulati sa creeze doua sindicate si zeci de asociatii, ca sa nu poata sa reactioneze unitar, sa se afilieze politic la PSD sau PD, apoi au fost incriminati in bloc dupa aparitia Legii 341/2004, din 2010, guvernul Boc sistandu-le, ilegal, si plata indemnizatiilor.

S-a incercat si opunerea revolutionarilor fata de militari, in contextul declansarii razboiului imagologig si psihologic, declansat in ianuarie 2008 impotriva rezervistilor. Nu s-a reusit pentru ca, infiintat la timp, in 2009, SCMD a incheiat rapid aliante cu principalele organizatii ale revolutionarilor, atragand in jurul lor, ca semnatari ai Platformei Civice in cadrul CNSC, zeci de sindicate si ONG-uri, care au constituit un front comun de actiune al Societatii Civile. Marile manifestatii din 2011 si 2012 ale sociatatii civile romanesti     i-au avut in frunte pe militari si revolutionari, carora li se datoreaza, in cea mai mare masura, succesele electorale ale USL din 2012.  A doua zi dupa ce a ajuns la Putere, insa, USL a uitat sloganul “Dreptate pana la capat!”, promisiunile, facute prin semnatura la 14 iulie 2012, in favoarea “coabitarii”. Legile genocidului au continuat sa fie aplicate, numai revolutionarii si rezervistii, de acum oameni in varsta, bolnavi, fara alte venituri decat indemnizatiile ciuntite, pierzand, impreuna, peste 35.000 de persoane, care au “parasit, pe cale naturala, sistemul”.

In locul dreptatii promise, rezervistii au primit, dupa doi ani de chin, o reparatie partiala (Legea 241/2013), iar revolutionarii…….. o prima tentativa de a se elimina din randurile lor militarii (695 de persoane, inclusiv martirii Trosca si Cotuna), copiii sub 14 ani, buni sa moara in decembrie 1989, dar sa nu aiba drepturi pe motiv ca nu avut “discernamant” sau cei care nu au stiut sa-si preschimbe respectivele certificate (total, 2779 de persoane), celorlalti drepturile fiindu-le suspendate. Drept urmare, SCMD si SRR Decembrie’89 au protestat impreuna si negociat impreuna cu dl. secretar de stat Victor Socaciu.

Indiferent de cine este la Putere, se pare ca drumul Romaniei spre desfiintare nu poate fi barat.

Dovedind necunoasterea Constitutiei si o totala necunoastere a Istoriei, guvernul a emis, la 21 martie a.c., OUG nr.11/2014, privind reorganizarea la nivelul administratiei publice centrale, care proclama la Art.2, al. 1, “Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, organ de specialitate al adminstratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, isi schimba denumirea in Secretariatul de stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945 - 1989.”

Dintr-o data, Revolutia romana este stearsa, anticonstitutional, din Istorie si, odata cu ea, si revolutionarii. Mi-as permite sa le intreb, insa, pe “geniile” care au formulat textul, cine a instaurat in Romania “un regim comunist in 1945?”. Asa-zis-ul rege Mihai? Dar in 1989?...... Ion Iliescu? Daca Traian Basescu s-a declarat “comunist” la alegerile din 2004, sa intelegem ca zisul regim continua si astazi? Iar daca Nicolae Ceausescu insusi nu a avut curajul sa declare Romania stat comunist ci SOCIALIST, vorbind de instaurarea comunismului, candva, in viitor, la Pastele cailor, cand va curge lapte si miere, despre ce comunism vorbesc agramatii Guvernului?

La aliniatul 2, ordonanta este si mai transanta: “Secretariatul de stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945-1989 indeplineste functia de autoritate de stat in domeniul fostilor detinuti politici, cu respectarea dispozitiilor legale privind drepturile acestora.”

Adio mortii din decembrie 1989! N-au existat! Adio fraternizarea romaneasca! Adio revolutionarii si militarii pe sacrificiul carorara s-au ridicat la Putere si la furt generalizat impostorii autoproclamatei clase politice si ai “elitei” intelectuale care, slujind interese straine si interese personale meschine, conduc Romania spre dezmembrarea si disparitia, initial prevazute. In plus, se pune intrebarea: Ce are sura cu prefectura? Ce au in comun evenimentele din 1989 cu matusalemicii (daca mai traiesc) luptatori din anii 40-50 impotriva ocupantului sovietic?

Ca istoric, afirm ca numai un agent strain sau un analfabet poate trata otova perioada 1945-1989, care se imparte in trei epoci distincte, fiecare cu perioade si subperioade:

1. Perioada 1944-1964 a ocupatiei sovietice, a genocidului romanesc si a rezistentei romanilor impotriva ocupantului;
2. Perioada 1964-1978 a victoriei nationale sub masca “socialismului romanesc”si a marelui efort creator al poporului roman, deschis spre Occident, in toate domeniile vietii economice, sociale si culturale, perioada a marilor realizari economice, ulterior furate sau distruse;
3. Perioada 1978-1989 a pregatirii “revolutiei spontane”, de inspiratie Est-Vest.

1. Prima perioada, zisa “comunista”, este rezultatul unei tradari, fara precedent, in istoria popoarelor, cand, eludand inainte de ratificare acordul incheiat, in aprilie 1944, de Carol al II - lea din Mexic cu Stalin (care prevedea, inclusiv, ramanerea Basarabiei si Bucovinei de Nord in granitele Romaniei), asazisul rege Mihai, fosta marioneta a lui Hitler, a decapitat Statul si armata, arestand-ul pe Maresal si punand Tara la dispozitia Armatei Rosii. Romania a fost rapid ocupata, 6 divizii au fost luate in prizonierat pe 27 august 1944, alte mii de militari si civili luati prizonieri pana la 1 octombrie 1944, cand intreaga armata romana (1.178.000 de oameni) a fost disponibilizata. Basarabia a fost abandonata rusilor si 62.000 de romani basarabeni, din teritoriul ramas, predati la cheie de Mihai si dusi direct in Siberia. Declansand genocidul in Basarabia, sovieticii au declansat in Romania operatiunea de cautare si lichidare a ofiterilor nostri de informatii, a romanilor basarabeni implicati in Unirea de la 1918, putinii care au scapat, ca maiorul Catele cu familia, fiind interceptati la Viena de specialistul NKVD (fost GESTAPO) Denis PATAPIEVICI, polonezul care, de teama conationalilor sai, s-a ferit sa se intoarca in Polonia natala, si-a schimbat numele in DIONIS, a optat pentru Romania si a fost infiltrat de catre NKVD ca expert la Banca Nationala. Rusii au vanat toti militarii, toti intelectualii, profesorii, preotii, taranii gospodari proclamati “chiaburi” (culaci), trimitandu-i in inchisori, in lagare sau deportandu-i.

Deoarece, Partidul Socialist-Comunist din Romania, infiintat la 8 mai 1921, de Internationala a III-a Comunista (Komintern), nestatutar denumit, la 4 octombrie 1922, “Partidul Comunist din Romania” avea sub o suta de membri (cunoscutul SAMI Vianu primea, la 1 octombrie 1944, carnetul de membru cu nr. 241), majoritatea agenti fugiti in URSS sau internati in lagare, deci nu conta, Kominternul a adus mii de cetateni straini, bolsevici instruiti la Moscova, pentru a prelua conducerea Coloanei a V-a din interior, in frunte cu Ana Pauker, Vasile Luca si Teoharie Georgescu. Ei aveau sa se infiltreze la nivel de conducere in toate structurile, fiind adevaratii criminali vinovati de genocidul romanesc, inceput sub patronajul “regelui” devenit favorit al lui Stalin, care l-a mai lasat sa se joace vreo 3 ani de-a mecanicul cu cele 2 avioane si masinile trimise cadou, odata cu decernarea Ordinului Pobeda. Numele vinovatilor, pe care nu-i pomeneste nimeni si care au murit intre timp, care prin SUA, care prin Ungaria, care prin Israel, deoarece fiii si nepotii lor, educati in spirit Kominternist, ne dau, din 1990, “democratie la tot cartierul”, sunt: Ana Pauker (Hannah Robinsohn, mama Maiei Pauker, fosta instructoare de pionieri si colega cu Ana Blandiana in Alianta Civica), Silviu Brucan (Saul Bruckner, sotul procurorului criminal Sidorovici), Vasile Luca (Luca Laszlo), Iosif Chisinevski (Jakob Broitman), Teoharie Georgescu (Burah Tescovici), Ilka Waserman, Abraham Guttman, Miron Constantinescu (Meher Kohn), Moise Haupt, Laurian Rechter (Zamfir), Heinz Guttman, Wilman Suder, Walter Neulander (Nemeth, ulterior Roman), Iulian Sorin, Denis Patapievici, Leonard si Hermina Tisminitki (Tismaneanu), Misu Dulberger, Razvan Sergiu, T. Ceaslovski, Neidman Gingol, Leon Davidovici (Muresan), Sanda Franco, Barbu Lenobel, Nicu Negru, Louise Segal, Clara Gersohn, Estera Hosu, Hedda Katz (viitoarea aliantocivista Ileana Vrancea) Herbert Estera, Viorica Wincler, Ella Mateescu, Gisela Vass, etc.

Se acuza ca, la 6 martie 1945, comunistii au preluat puterea si s-a instalat Regimul Comunist. Fals! In Regatul Romania, “regele” a dat Guvernul mosierului Petru Groza, presedintele Frontului Plugarilor, formatiune care l-a format, in coalitie cu PSD, PNT, PNL si Partidul Socialist Comunist din Romania. Se mai acuza ca, la 23 noiembrie 1946, comunistii au organizat si furat alegerile. Fals! Alegerile au fost organizate de Guvernul multicolor si castigate de o coalitie numita Blocul Partidelor Democrate formata, in ordine importantei, din PSD (2,5 milioane), Frontul Plugarilor (700.000), PNT–Alexandrescu,                  PNL-Tatarascu, Uniunea Populara Maghiara, Comitetul Democratic Evreiesc si, ultimul pe lista, PSCR sau Partidul Comunist din Romania. Au castigat cu 79,86%, in conditiile in care resturile partidelor istorice, daca ar fi votat macar unit, ar fi putut trece de 53% (PNL Bratianu, PNT Maniu, PNT Lupu, etc).  Dar cum sa se voteze unit, cand la romani orice gogoman se crede geniu, distruge creatia facuta de altii, astfel ca aveam 4 PNT-uri, 4 PNL-uri, etc.

Acuza pe care celebrul Onisifor Ghibu i-a adus-o, in 1950, lui Petru Groza nu a fost de bolsevizare, ci de tradare in fata ocupantului strain: ”…ai consimtit sa prezidezi fara nici un scrupul, un guvern, in compozitia caruia au intrat, la cele mai importante departamente: Externe, Armata, Finante, ministri care nu sunt nici cetateni romani, nici romani de sange si suflet, …. ca: Ana Pauker, ruteanul Emil Botnaras si ungurul Vasile Luca, toti trei cetateni sovietici. Nu cred sa mai fi existat vreodata, in intreaga lume o asemenea anomalie si nu cred ca se poate justifica cumva aceasta imensa monstruozitate, care echivaleaza cu anticamera asasinarii Romaniei ca stat si a romanismului ca popor si rasa.” Sa nu uitam ca, pentru aceasta victorie, Mihai I a fost personal felicitat pe 7 martie 1945, la Palat, de “guvernatorul” Andrei Visinski, Maresalul Malinovski, presedintele……Comisiei Aliate de Control din Romania (deci exista si binecuvantarea anglo-americana), consilierul sau politic - contraamiralul Bogdenko, generalii Susaikov, Vinogradov si ministrul plenipotentiar sovietic la Bucuresti - A.P. Pavlov.

Rezistenta nationala manifesta, in conditiile ocupatiei totale, tocmai in jurul si cu sprijinul “comunistilor” de origine romana si social-democratilor romani a inregistrat primele succese in octombrie 1946, prin cooptarea legionarilor lui Comaniciu in Partidul Comunist din Romania si, la 23 februarie 1948, prin romanizarea totala a acestuia, gratie fuziunii cu social-democratii, sub numele de Partidul Muncitoresc Roman (PRM). Dupa un an au aderat si socialistii (PSD-Stefan Voitec) astfel ca, in fruntea noii structuri, Gheorghiu Dej a reusit sa obtina de la Stalin acordul de eliminare de la conducerea tarii (27 mai 1952) a trio-ului terorist Ana Pauker, Vasile Luca, Teoharie Georgescu. A fost o colaborare tacita intre socialistii (nationalisti) rusi si socialistii (nationalisti) romani impotriva adversarului comun – comunismul (globalismul) de esenta marxista si expresie universala. Eliminarea kominternistilor a continuat, cu prudenta, dupa moartea lui Stalin (5 martie 1953) si accelerat dupa ce, in iunie 1958, Dej a obtinut scoaterea trupelor sovietice de ocupatie din tara, fapt care avea sa il coste viata, fiind lichidat de celebrul “Laborator de otravuri” (19martie 1965). Paralel cu pieptanarea structurilor de putere, de kominternisti, Dej a trecut la eliminarea declasatilor agramati ajunsi, peste noapte, generali si ministri, a tuturor ofiterilor cu sotii rusoaice apoi, a tuturor celor cu studii la Moscova. Victoria patriotismului romanesc si inceputul orientarii catre Occident a fost legata de “Declaratia din aprilie” (22 aprilie 1964). In plus, a eliberat si integrat social majoritatea patriotilor arestati de uneltele regimului stalinist de ocupatie, proces finalizat de Nicolae Ceausescu. Numai un tradator sau un nedotat ii poate condamna pentru acest gest national.

A fost Republica Populara Romana a acestor ani, cu un partid muncitoresc in frunte, o Romanie comunista, sau o tara ai carei cetateni, gemand sub ocupatia ruseasca si calcati in picioare de kominternisti, au reusit, in cele din urma, sa iasa la lumina?

2. Perioada 1964 – 1978 a fost perioada modernizarii, sub aspect industrial, economico-financiar si cultural a Romaniei, a dizidentei fatise fata de Moscova si a orientarii spre Occident si Lumea a treia.

Politic, abia acum, 24 iulie 1965, sub Nicolae Ceausescu, se creeaza Partidul Comunist Roman (numit asa din ratiuni de prudenta, dar, in realitate, Socialist si Nationalist) care initiaza relatiile politice si economice cu RF Germania, Franta , SUA, Israel si lumea araba. Bazandu-se (nejustificat de mult) pe aceste relatii, Romania se impotriveste, fatis, Moscovei. PCR ajunge la un efectiv de 4 milioane, deci, practic, dispare, rolul de partid avand-ul NOMENKLATURA (cuvant scos din vocabularul nostru dupa martie 1990). Majoritatea kominternistilor au fugit in strainatate, dar agentii - conserva au ramas strecurati in ministerele care gestionau finantele si imaginea (BNR, Ministerul Economiei, Finantelor, Culturii Invatamantului), coordonand educatia si asazisa formare a “omului de tip nou” prin Uniunea Scriitorilor, radio, apoi TVR, studiourile cinematografice, uniunile de creatie, presa scrisa si revistele literare: Lumea Noua, Cuvantul liber, Lupta de clasa, Romania literara. Numele agentilor de influenta?: Zaharia Stancu, George Ivascu, George Macovescu, Leonte Rautu, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Dan Desliu, Alexandru Jar, Felix Aderca, Maria Arsene, Ion Pas, Serban Nedelcu, Radu Popescu, Miron Radu Paraschivescu, Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Maria Banus, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Moise Kohn (Crohmalniceanu), Traian Selmaru, Nicolae Moraru, Ion Witner, Savin Bratu, Otilia Cazimir, Mioara Cremene si, nu in ultimul rand, puiul de cuc, strecurat in familia Lovinescu, zisa Monica Lovinescu, adusa in 1968 in scop de contracarare, in locul onestului Jean Popper, la sectia romana a oficinei mixte de spionaj Est-Vest, Europa Libera. Ea avea sa colaboreze perfect in tara cu Hedda Katz, “lovinescolatra” care condusese in anii ‘45-‘55, batalioanele de asalt din universitati impotriva marilor carturari gen Calinescu si Dinu Pillat. Sub noul nume Ileana Vrancea, aceasta si-a asumat sarcina readucerii in discutii a marilor valori ale culturii romane, eliminate tot de ea. Obiectivul principal, insa, a constat in contracararea noilor tineri intelectuali romani, impiedicarea afirmarii lor, compromiterea si, in final, executarea lor ritualica pe catafalc: Romulus Zaharia, Ion Lancranjan, Francisc Pacurariu, Marin Preda, Eugen Barbu, Paul Anghel, Cezar Ivanescu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Mihai Ungheanu, Dinu Flamand, Aurora Cornu, Ion Iuga, Gheorghe Anca, Mircea Iorgulescu, Petru Popescu, Mircea Micu, Gheorghe Pitut, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Marius Robescu, Sanziana Pop, Vintila Ivanceanu, Cristian Tudor Popescu, Raoul Sorban etc.

Pe alte planuri s-a actionat pentru distrugera imaginii lui Eminescu, Radu Gyr si a altor valori clasice ale culturii romanesti, dar si pentru crearea viitorilor “dizidenti” politici post-factum, adica a latrailor pregatiti pentru anii ’90 de Gheorghe (Gogu) Radulescu in uriasul lui pat rotund de la Comana.

A fost aceasta etapa,  a marilor realizari economice si culturale romanesti, “comunista” sau, cum este cu ura acuzata, “nationalista?”. Totul se arunca in capul lui Nicolae Ceausescu, desi toate initiativele lui erau a doua zi contracarate de trio-ul care conducea Romania, din umbra lui, prin intermediul Elenei Ceausescu, fosta “randunica” a lui Gogu Radulescu. Nu este vorba despre Apostol, Brucan sau Raceanu, ci de spre necunoscutii, pentru public, STEFAN VOICU, TUDOR OLARU si cel pentru care toata “telectualitatea” postdecembrista semna, in 1990, petitii de sustinere – GOGU RADULESCU.

3. Perioada 1978 – 1989, deschisa de tradarea lui Pacipa, care ne-a produs o paguba de 7 miliarde USD (adaugata la cele 8 miliarde paguba produsa de cutremurul din 1977), poate fi considerata, “pregatirea de artilerie” a evenimentelor din decmbrie 1989, nu numai in Romania, ci in tot Estul. Scenariul serviciilor sovieto-americane, admirabil prezentat de Tudor Eliad in lucrarea “Timisoara mi amor”, s-a tradus la noi prin blocarea economica provocata, distrugerea sistematica a invatamantului si culturii, criza artificiala indusa in toate domeniile, de la economie si cultura, la sanatate si constiinta nationala si o crunta lovire a romanului in stomac pentru a iesi in  strada. Munti de cartofi putrezeau in Harghita si Covasna, porcii se salbaticeau in Tulcea, dar marfurile nu aveau voie sa paraseasca judetele, pentru ca romanii, infometati, sa iasa in strada pe fondul unui iritant cult al personalitatii, “implementat” nu de Ceausescu, ci de batranii si noii kominternisti care detineau monopolul imaginii. Cu sprijinul a 100.000 de militari profesionisti straini care au actionat in strada, creindu-ne, pe viu, “Razboiul stelelor”, au incercat sa ne asmuta intr-un razboi civil care sa duca la dezmembrarea Romaniei. Dar n-a tinut, tocmai datorita Revolutiei, adica a fraternizarii, in strada, a milioanelor de romani, care i-au lasat….fara adversari. Cum razboi fara adversar nu se poate, ne-au servit povestea cu “terorismul” fara “teroristi”. Apoi au incercat sa ne serveasca Revolutia fara…….revolutionari, entuziastii lui Decembrie fiind insultati, declasati si porcaiti in toate felurile. Fiindca nu a tinut, astazi, prin OUG nr.11/2014, se sterge si ideea de Revolutie din Istorie. Pretextul pentru “stupid people” este acela ca se incearca eliminarea impostorilor dintre revolutionari, iar pentru cei “dastepti” ca se are in vedere pedepsirea lui Ion ILIESCU. Fara Ion ILIESCU si fara adevaratii detinuti politici, care nu au existat in perioada lui Ceausescu, dar astazi exista (V.A.STANCULESCU, V. BABIUC, Dtru. CIOFLINA, D.T. REMES, Adrian NASTASE etc.), acum nu am mai fi avut Tara. Reamintim cuvintele lui Brucan catre un tanarul si anonimul “revolutionar”, Petre Roman, care voia sa i se arunce lui ILIESCU in brate in cladirea CC-ului: “Nu te baga, lasa-l pe asta DEOCAMDATA, pentru ca pe tine nu te cunoaste, INCA, nimeni” Si mai reamintim faptul ca primul ordin al noii Puteri, adica al lui Ion ILIESCU, cel care inca nu intelesese  ca a fost aruncat in cladirea CC-ului, printre hiene – “Numesc Ministrul Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie STANCULESCU” a fost imediat contracarat de urletele kominternistilor si neokominternistilor prezenti: “Nu, este tovarasul MILITARU aici!” Militaru, pe numele lui adevarat LAPADAT, adica GRU!

Cine erau kominternistii? Pai, cei 6 care s-au dus in ’92 peste ILIESCU la Cotroceni, a doua zi dupa alegerile constitutionale, dandu-i cu pumnul in masa si urlandu-i, in fata garzii impietrite de spaima, “Auzi, ba, sa-ti iasa din cap ca faci ce vrei tu in tara asta! Nici macar cat traiesti, nu stabilesti tu!”

Cine sunt neokominternistii? Puii (fiii si nepotii) celor dintai si cei recrutati, in perioada 1980 -1985, de serviciile straine in numele “democratiei” de interes personal si care i-au eliminat pe romantici si pe revolutionari, conducand Romania spre dezastru, in interes strain. Reamintim cuvintele primului sef al adminsitratiei prezidentiale, la aducerea in echipa, a unui “tehnocrat, intarziat la “cursuri” in afara: “Tu de-al cui esti ba, de-al KGB-ului, de-al CIA-ului, de-al MOSSAD-ului? Hai, hai, ca aicea, fiecare este de al cuiva!”.

Distrugerea noastra, sistematica si programata, ca popor si tara, a fost posibila, prin cunoasterea tarelor noastre psihologice, prin invrajbirea noastra, prin intoarcerea romanului impotriva romanului. Un intreg popor a fost indemnat, stimulat sa-si urasca militarii! Astazi, un intreg popor, lipsit de conducere la nivel de sindicate, de tineret, de organizatii nationale sau de stat, este stimulat sa-si urasca revolutionarii! Daca aberanta OUG nr.11/2014 trece, maine, un intreg popor va fi stimulat sa-si lichideze militarii si revolutionarii, adica singurele forte, cat de cat organizate, capabile sa aprinda scanteia rezistentei in fata proiectatei desfiintari a Romaniei de catre hotii si asasinii externi, cu complicitate interna, prin deloc necesara reforma constitutionala, la fel de inutila si periculoasa ca cea din 2003, care va proclama REGIONALIZAREA / FEDERALIZAREA.

Vor castiga, oare, comunist-globalistii, astazi, numiti “neoconservatori”? Ce mesaj “istoric” ne-a adus taticul lor, Joe Biden, pe 21 mai 2014? Cine este desemnat sa fie presedintele “ales” al Romaniei?

Vom vedea, poate, in cele ce urmeaza………

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea DOGARU

Presedintele SCMD