JOCUL DE-A MOBILIZAREA 20

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XX-a

XX. „UCRAINA” – TINUTUL ROMANESC DE ” LA MARGINE”

Incheiat in defavoarea otomanilor, razboiul ruso-germano-turc din 1736-1739 a fost urmat si de reglementari teritoriale in nordul Marii Negre, Rusia largindu-si granita prin Tratatul de la 12 septembrie 1740 de la Istambul incheiat cu participarea, ca observator, a partii germane. Tratatul se intitula „Statutul pentru stabilirea de catre Rusia a granitei Rusiei si Turciei si a granitei Moldovei pe Bug”. Prin acesta, Rusia isi adjudeca un teritoriu de „la Margine” (in rusa „u Craina”) de 44.500 km², de la sud de Kiev pana la Marea Negra, intre cursurile inferioare ale Bugului si Niprului. Artizanii au fost tarina Ana Ivanovna (1730-1740) si favoritul sau, generalul Munnich. Acestia au imaginat planul care depasea viziunea lui Petru I cel Mare de a acapara toate teritoriile romanesti dintre Nipru si Nistru, vizand intreaga Moldova pana la Carpati dar si Muntenia, Dobrogea si teritoriile romanesti dintre Balcani si Dunare. Moartea tarinei si succesorii slabi care au urmat la tron au lasat lucrurile in suspensie pana la preluarea puterii de catre Ecaterina a II-a cea Mare (1762-1796). Armata rusa ajunge la Bugul inferior abia in 1764, in contextul pregatirii noului razboi cu Poarta (1768-1774), incepand inventarierea teritoriului. In 1766, agentul Andrei Konstantinov raporteaza ca intre Bug si Nipru, in „u Craina” nu exista „supusi” rusi si se vorbeste „doar romaneste”. Principala fosta cetate turca Ozu sau Oceakov era un oras ridicat, in 1587, de domnul Moldovei, Petru Schiopu, despre care spionul Daniel Krwonn, un suedez in slujba Moscovei, raportase, la 1709, ca este locuit de romani si foarte putin tatari, greci sau turci. Intre 1587 si 1709, informatorii straini Geovani Botero, Giovani Antonio Magini si Niccolo Barsi il descrisesera ca pe un „oras vlah”, adica romanesc, aflat in componenta Tarii Moldovei.

In 1769, tarina decide lichidarea independentei cazacilor si integrarea acestora in armata rusa. Drept urmare, capitanii (hatmanii/atamanii) cazacilor jura credinta si semneaza incadrarea cu grade de capitani si colonei in armata rusa. Numele lor sunt: Topa, Scapa, Taranu, Moldovan, Munteanu, Basarab, Procopie, Dragan, Desalaga, Ignat, Gologan, Ciorba, Vornicu, Abaza, Pavel Poloboc, Vasile Cociubei, Constantin Turculet, Apostol, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radu, Focsa, Grigorcea, Bocsa. Oare ce simt, in acest moment, citind aceste nume „ucrainene”, istoricul „demitizator” Lucian Boia, analistii si politicienii lui peste si pupezele de televiziune care oracaie de 25 de ani ca n-avem nici o treaba cu actuala Transnistrie, care n-ar fi apartinut niciodata Romaniei. Mai rau, nu numai Transnistria intreaga (69.000 km²) ci si Ucraina istorica au fost parte integranta a Tarii Moldovei, de la 1455/1456 pana la 1740 (Ucraina) si 31 decembrie 1791 (Transnistria).

Tarina grupeaza cazacii „margineni” in doua regimente numite: unul „Muntenesc”, sub comanda colonelului Grigore Buhatel, pe loc si al doilea, „Moldovenesc”, dislocat la Kiev, Simara si Orenburg, ca baza de recrutare pentru regiunea Ekaterinoslav, sub comanda colonelului Lungu.

In restul Moldovei dintre Bug si Carpatii Orientali, ocupata de rusi in cursul razboiului amintit (1768-1774), prin persuasiune, promisiuni si cumparare cu bani, tarina organizeaza un corp de armata romanesc format din voluntari. Tradand intentia de ocupare a restului teritoriului Moldovei dintre Bug si Carpatii Orientali acest corp primeste un statut, in fapt o proiectata Constitutie a viitoare Moldove ocupate, intitulat „Invatatura a insasi stapanitoarei mariri Ecaterina a II a, talmacita pe limba moldoveneasca din ordinul maresalului Petru Al. Rumeantev, cu osardia si cheltuiala mitropolitului Gavril, de Toma, al doilea logofat”. Acest corp romanesc de voluntari (un demn precursor al Diviziei Tudor Vladimirescu) de cca.12.000 de luptatori, era comandat de nepotii tradatorului domn aclimatizat rus, Dimitrie Cantemir, Constantin si Dumitrascu (fiii lui Antioh), avea un drapel de lupta pe care figurau stema imperiala rusa alaturi de bourul Moldovei, uniforme romanesti si biserica proprie cu serviciu in limba romana.

In 1783, tarina lanseaza proiectul de „Regat al Daciei” prin care se dorea gruparea, sub autoritatea arhiducelui Constantin, propus rege, toate teritoriile romanesti aflate sub suzeranitate otomana. Pentru implementarea lui, lichidand primejdia turco-tatara din spatele frontului, rusii cuceresc, in 1787, Crimeea.  Aceasta este perioada cand, pe raportul lui Alexandru Mavrocodat, din 1786, tarina decide infiintarea, in fosta „Ucraina” dintre Bug si Nipru, a unei constructii administrativ statale, sub numele de „Moldova Noua”. Evolutia politica si militara, adjudecarea, in 1791, a teritoriului Moldovei dintre Bug si Nistru si faptul ca deschide zona Bug–Nipru ca teritoriu de colonizare pentru romanii si aromanii cu atributii militare din fosta Militargrenze (granita militara) a  Imperiului Romano-German, pe masura ce Habsburgii inaintau spre sud, in Serbia, o face sa opteze, temporar insa, pentru numele.......”Noua Serbie”. O „Noua Serbie” locuita, acum,  si de romani si de aromani si in care functiona, ca armata, ...”Polcul de husari moldoveni”.

Elementul romanesc dintre Nistru si Bug fusese intarit, inca din 1736-1739, de luarea in robie si asezarea aici, de catre generalul Munnich, a cca.100.000 tarani romani, barbati, femei, copii din Muntenia si teritoriile moldovenesti dintre Nistru si Carpatii Orientali. Mai radical, contele Panets, in 1774, ii propusese tarinei stramutarea intregii populatii romanesti a Moldovei dintre Nistru si Carpatii Orientali, dincoace, in teritoriile romanesti dintre Nistru si Nipru. In paralel, au fost adusi si colonisti rusi de dincolo de Nipru. La 1793, facand un recensamant in fosta „Ucraina” dintre Nipru si Bug, devenita „Noua Serbie”, mitropolitul Gavril si preotul Ivanov constatau ca, din 67 de sate ale regiunii Oceakov, 49 erau curat romanesti, restul mixte, romano-ruse, dar marii proprietari de pamant erau, in continuare, romani: Ion si Nicolae Cantacuzino, Teodor Rosetti, Ilie Catargiu, Sava Badiul, Scarlat Sturdza, Cristea Manuil, Ion Macarescu, Ion Iliescu, Teodor Sabau, Manuil Saul, Ion Cananau, George Craciun, Anton Pascal, Pintilie Hagila, Vasile Dodon, Teodor Romanescu, Emanoil Bals etc.

Dupa 1769, asadar, teritoriile de „la Margine” ale Moldovei au devenit cele dintre Bug si Nistru, cazacimea libera mutandu-si aici centrul de greutate,consilierul Sumakov raportand ca, in continuare, situatia etnica se pastreaza, de-a lungul litoralului Marii Negre, intre Crimeea si Nistru majoritatea locuitorilor fiind romani. Dupa cucerirea Transnistriei, ultimii cazaci independenti, in frunte cu generalul Ciorba, coloneii Mandra, Ghinea si Branca, jura credinta intrand in armata tarista. Ei vor fi organizati, in 1802, ca noua cazacime de la Bug, sub numele de Corpul Voznesensc, de catre tarul Alexandru I (1801-1825). Astazi, Transnistria istorica, de 69.000 km², a fost redusa, administrativ teritorial, la 25.100 km², din care 20.900km² formeaza regiunea Odessa, formal in Ucraina, dar sub control rusesc, iar 4.200 km², formal, apartin Republicii Moldova, dar sub numele de, inca, RASSM, constituie o enclava a Moscovei.

Nenorocire mare pentru minunatii nostri elitisti! Parca ii aud cum urla: „De unde si pana unde, cazacii, romani? ” Pai, hai sa vedem! „Cazac” sau, corect, „cosaq” inseamna in tatara „pribeag” si in turca „lotru”, cu alte cuvinte „haiduc”. Cazacirea la pragurile Niprului a fost un fenomen similar celei din NV-ul spatiului romanesc, adica haiducirii din mlastinile Tisei – fuga taranilor romani de pe mosii in zonele de margine, in randul comunitatilor romanesti vechi dar rare din „No man’s land”. Este vorba despre tarani romani, fugiti printre obsti satesti romanesti vechi aflate, in cazul „Ucrainei”, in zonele de margine sau de granita, disputate Tarii Moldovei, initial de Uniunea polono-lituaniana si de tatari, apoi de Imperiul Otoman si Rusia. Zona vizata a fost „pragurile Niprului” („za porojie”), din care cel mai important poarta, si astazi, numele de VOLOSKII, adica „Romanesc”. Aici, pe loc uscat, adica SEC, se facea adunarea de obste pentru deciziile importante, de unde numele de „SECE”. Oamenii se ocupau cu agricultura, vanatoarea, pescuitul, apoi, ca oameni liberi cu drepturi militare, cu mercenariatul sau raziile pe cont propriu in teritoriile tataro-otomane si polone. Militar, erau organizati pe „centurii” adica „sute”, de unde in pronuntie slava, „sotni”. Erau condusi de capitani, numiti dupa romanescul hatman (derivat din germanul hauptman) – atamani. Fenomenul incepe datorita devastarilor provocate de razboaiele cu tatarii, turcii si polonii, spre sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504) si ia amploare in secolul XVI. In 1574, Cancelaria polona il informa pe Maximilian II de Habsburg (1564-1576) ca numitii cazaci sunt „nu numai din tinuturile noastre, ci si din cele ale Moscovei, Valahiei si din tarile Luminatiei voastre”, adica erau romani fugari de pretutindeni, inclusiv din Transilvania. Acelasi fenomen se intampla dincolo de Nipru, intre Don si Nipru, cazacimea de pe Don fiind formata, insa, din rusi si romani colonizati din ratiuni militare, cu incepere din 1482-1487, de Moscova. Este motivul pentru care, tot in 1574, mare vizir, Mehmed Sokoll, informa cancelariile europene ca „saraciti,     s-au unit moldoveni, munteni si moscoviti si au facut multe pagube......... musulmanilor nostri”. Un an mai tarziu, Stefan Bathory, principe al Transilvaniei (1571-1583) si rege al Poloniei (1575-1586), ii informa pe Habsburgi ca, in ansamblu, cazacii de o parte si de alta a Niprului sunt „oameni proveniti din diferite popoare, rusi, romani si chiar supusi de-ai nostri”, adica polonezi si lituanieni. Cei de la pragurile Niprului, insa, declara  Cancelaria polona, in 1578, sunt „cei mai rai dintre moldoveni”. Pe unii dintre sefii „marginenilor” (ucrainenilor), polonezii au reusit sa-i atraga, prin cumparare cu ranguri boieresti, acestia ingrosand, prin deznationalizare, sleahta polona (familiile Ivanenco, Dumitrasco, Apostol, Afendie, Armasevski, Tomski, Brazuhi etc.). Majoritatea, insa, au ramas romani legati de domnia Tarii Moldovei.

Prima incercare de unificare a tuturor obstilor volohe cazacesti sub un singur hatman, a fost facuta de un os domnesc, pretendentul la tronul Moldovei in 1563, Dimitrie Wizniovietcki, nepot de fiica a lui Stefan cel Mare. A fost, insa, invins de Despot Voda, la 6 noiembrie, „la pod la Vercicani, pre Siret”, predat turcilor si executat in Galata. Romanii cazaci l-au adus, apoi, sub conducerea atamanilor Loboda si Nadabaicu (in falsele istorii.....Nelevaico), in 1572, pe unul de-al lor si l-au pus Domn – Ion Voda cel Cumplit (1572-1574). Abia fratele acestuia, insa, Ioan Nicoara Potcoava (Cretul), adus de atamanii Ceapa si Sah, avea sa impuna titlul, pentru un veac si jumatate, de Domn al Tarii Moldovei si capitan al Marginii. A fost urmat de „domnisorii” si domnii Petru Cazacul, Constantin Potcoava, Constantin Lacusta, Petru Schiopul, Ioan Lungu din Lapusna, Ioan Cazacul, Stefan Razvan, Mihai Viteazul etc. pana la Gheorghe Duca. Nefiind domni, ci doar hatmani (atamani) recunoscuti de intreaga cazacime, s-au ilustrat din vremea lui Ion Voda cel Cumplit si pana la sfarsit, pe langa cei mentionati, Ion Nadabaicu, urmat de Ion Grigore Loboda (1593-1597), pe care polonezii au vrut sa-l inlocuiasca cu Tihon Baibuza, apoi Samuila Chisca, Ion Sarcu, Ion Opara, Trofin Romanul (Volosanin), Ioan Sarpila, Timotei Zgura, Dumitru Hunu si, ultimul, Danila Apostol (1727-1734).

Seria atamanilor romani a fost intrerupta de Bogdan Hmelnitcki (1648-1654), boiernas polonez rasculat impotriva regelui, cel care a avut nefericita idee, in 1653, de alipire a „Marginii” la Rusia. Si aceasta deoarece, nefiind roman, s-a incuscrit cu domnul si protectorul sau, Vasile Lupu (1634-1653), la disparitia acestuia fiind vanat si de polonezi si de turci. Hmelnitcki era polonez, dar adjunctii sai erau Toader Loboda, polcovnic de Pereiaslav, Martin Puscariu de Poltava, Ioan Burla de Gdansk, Pavel Apostol de Mirgorod, Ieremia Ganju de Uman si Dumitrascu Raicea de Pereiaslav. In plus, sub el, comandantii Regimentului de elita cazacesc, „Slobodean”, adica al „Libertatii”, au fost generalii de brigada Dimitrie Bancescu si Varlaam Buhatel. In tratativele cu Rusia, Hmelnitcki  a folosit, pe post de diplomati, pe Pavel Apostol, Dumitrascu Raicea, Grigore Gamalie de Lubensk, Ion Ursu-capitan de Poltava si Grigore Cristofor- capitan de Raskov.

La sfarsitul sec.XVII, dupa Gheorghe Duca, succesiunea au asigurat-o hatmanii Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghinici. Cazacii, marginenii sau „ucrainienii” romani au luptat, intre Nistru si Nipru, impotriva polonezilor, sub Bogdan si Timus Hmelnitcki, fiind considerati de Samuel Kussevicz, starostele de Lemberg, drept „urmasii dacilor si au puternice virtuti militare”. In batalia de la Liov „cohortele de veterani ale dacilor transnistreni (Veteranae Dacorum Transnistrianorum) au luptat in centrul liniei de foc”. In batalia de la Zborov (1649), numai cazaci transnistreni au fost 10.000, iar in cea de la Beresztecko (1651), 4000. Ulterior, au luptat alaturi de suedezi, impotriva rusilor, participanad, sub conducerea lui Apostol Chigheci, cca. 8000 in batalia de la Leahovici (1706) si 4000 in batalia de la Poltava (1709). Ultimul mare hataman, Danila Apostol, a fost comandantul regimentului de la Mirgorod, dupa tatal sau, Pavel Efrem si bunicul sau, Apostol. Este descris de uzurpatorul sau, Mazepa, nu ca „ucrainean”, nu ca „moldovean” ci, clar, ca „roman”, drept „Apostol, de obarsie valaha, barbat din tata merituos in armata, ostas bun, din toti polcovnicii cel mai vechi, cel mai batran nobil, castigand cinstirea si dragostea tuturor regimentelor”. A murit la Sorocinti, la 17 ianuarie 1734, succedandu-i fiul sau Petre, polcovnic de Lubni, care avea sa se integreze ca general de brigada in armata rusa. Celalalt fiu, Pavel, polcovnic de Mirgorod, s-a casatorit in 1736, cu fiica generealului  rus Matei Muraviov, urmasul sau fiind celebrul diplomat, scriitor si mason rus Ioan Muraviov Apostol (1762 – 1851).

„Ucraina” istorica asadar, sau teritoriile de „la Margine” ale Tarii Moldovei au insumat 44.500 km² (u Craina propriu-zisa) si 69.000 km² (Transnistria), adica un total de 113.500 km² de pamant romanesc, rapit Tarii Moldovei de Rusia. Un teritoriu in care domnii Moldovei au intemeiat orasele intre Moghilau, pe Nistru (1600) si Oceakov, pe Nipru. Si-au stabilit garnizoanele la Lerici (1455), apoi la Caffa si Mangop (1473-1474), au dat danii boierilor (ex. Boierii Jora sau Golia si Movila etc.). Toponimele si hidronimele romanesti au fost, in ultimele doua secole, slavizate, populatia supusa unui regim intens de deznationalizare, in special in epoca bolsevica, iar termenul „u Craina” a ajuns sa desemneze o alta realitate geopolitica si etnostatala, nu neaparat datorita Rusiei.

Ajunsa la Nistru in 1791, Rusia, prin Tarul Alexandru I, a incercat sa ia tot teritoriul ramas Moldovei, dar si Muntenia intreaga, dintr-o singura lovitura, in 1807, la tratativele cu Napoleon I. Francezii s-au impotrivit la Tilsit, apoi la Erfurt, declarand ca principatele nu sunt teritorii turcesti, Rusia trebuind sa solicite, contra pacii, de la turci, teritorii din „Casa Islamului”. Asa s-a inventat termenul „Basarabia”. Initial, astfel se numea o fisie ingusta de pamant, litorala Dunarii maritime, fosta „Vlahie” dunareana, pomenita in secolul sec.IX-XII de bizantini, de la varsarea Siretului, pana la Chilia, adjudecata, in 1343-1345, de domnul muntean, Basarab I si fiul sau, Nicolae Alexandru, de la Principele Dimitrie (tatar crestinat). In 1807-1809, rusii au scris pe harti „Basarabia”, intre Siret si Nistru, intre Chilia si Hotin, prezentandu-l drept teritoriu turcesc, cucerit de turci, de la unul, Stefan cel Mare, in 1484. Cum francezilor li s-a parut suspecta aceasta Basarabie atat de mare, rusii si-au cerut scuze reducand „Basarabia” la teritoriul de 45.630 km², dintre Prut si Nistru, Chilia si Hotin.

Interesant este ca Circulara lui Alexandru I catre generalii armatei rusesti de ocupatie din Principatele Romane dateaza din 1807, cu cinci ani inainte de smulgerea (28 mai 1812) celei de a treia halci din trupul Tarii Moldovei. Si mai interesant este faptul ca este deosebit de actuala, deoarece recomandarile se axeaza pe cunoasterea psihologiei colective si a tarelor elitei politice romanesti: „Administrand Basarabia, trebuie cugetat sa se aseze fundamentele uni edificiu mai intins. Poporul acestei provincii trebuie sa primeasca binefacerile unei administratii parintesti si liberale, ca astfel sa fie atrasa, cu dibacie, atentia popoarelor limitrofe asupra fericirii ei.

Bulgarii, moldovenii, muntenii si sarbii au o patrie ....... sa le usuram calea sa o afle!Trebuie sa exaltam prin toate mijloacele aceste populatiuni spre a le aduce la telul ce ne propunem.

Pentru a ajunge la intemeierea unui stat slav, trebuie sa le promitem independenta, barbatilor influenti recompense pecuniare iar decoratiuni si titluri convenabile pentru ceilalti!”

„Basarabia” a fost rapita la 28 mai 1812 datorita manevrelor sefului spionajului rus pentru Europa de SE, Manuc Bey, ulterior refugiat si lichidat, la Hancesti, de mafia bancar financiara europeana deoarece voia transformarea noii provincii intr-o Elvetie a Orientului. „Libertatile” au durat doar pana la 28 februarie 1828, cand tarul Nicolae I a infiintat, prin decret, „Institutul pentru administrarea Oblastiei Basarabia” prin care autonomia a fost suprimata, institutiile romanesti suprimate si inlocuite cu cele guberniale, iar limba romana  fost interzisa, fiind inlocuita de rusa (se putea folosi doar „in caz de necesitate”). Restul teritoriului romanesc extracarpatic urma sa fie cucerit, tot pe bucati, Moldova dintre Prut si Siret, apoi cea dintre Siret si Carpati, la fel Muntenia si Oltenia, conform „Planului Prozorovski”, elaborat la 15 aprilie 1810, in vigoare si astazi, cele patru urmand sa devina gubernii in cadrul unei Federatii ruso-slave. Ca sa extrapolam termenii, aceasta federatie prevedea urmatoarele „euroregiuni”:

1. Regatul Daciei, cu Muntenia, Moldova pana la Prut, Transilvania, Oltenia, Bucovina si Dobrogea cu Delta Dunarii;
2. Regatul Bulgariei, cu Rumelia si Macedonia;
3. Un Regat al Ungariei;
4. Un Regat Sirbo-Croato-Sloven;
5. Un Regat al Greciei cu Thessalonic;
6. Constantinopolul cu Stramtorile.

Proiectul a fost stopat de declansarea Revolutiei de la 1848 si de actiunea serviciilor germane si austriece, apoi austro-ungare care aveau propriile lor obiective pe seama Rusiei. In plina revolutie europeana republicana, serviciile germane si austriece au lansat, in Galitia, sloganul „ Nu sunteti rusi, ci ruteni.”, proclamand dreptul la existenta al „Republicii Rutene” de la Liov  la Nipru. Voiau sa ia Rusiei 1000.000 de km² inventand o „natiune culturala” in care sub numele de „rutean” sa intre, de-a valma, romani, fosti romani deznationalizati prin rusificare (fostii „pruteni” sau „brotnici” deveniti „ruteni”), rusi, polonezi, fosti romani deveniti polonezi prin deznationalizare (gorali), traci slavizati (hutanii sau hutulii), traci sau lituanieni, letoni, estoni, finlandezi, slovaci, tatari, greci si gotii, inca subzistand in Crimeea. Reactia romanilor a fost prompta. Asa cum astazi se impotrivesc trimiterii de catre „ucraineni” sa lupte la Donetk, la 1848 s-au impotrivit „Miscarii rutenesti” din Galitia, cerand separarea Bucovinei de aceasta.

In 1849, Habsburgii au fost salvati in fata secesiunii nobililor unguri, botezata „revolutie”, de catre rezistenta armata a romanilor si interventia trupelor tariste. Drept multumire, din 1850, „Miscarea ruteneasca” a devenit, nu numai sovin antirusa, ci si sovin antiromaneasca.  In fruntea ei a fost pus fostul agent al lui Lajos Kossuth, hutanul Lucian Cobilita.

Dupa realizarea dualismului (1867), „Miscarea ruteneasca” a trecut la pregatirea secesiunii fata de Rusia a teritoriilor de la Vest de Caucaz, ideologi fiind evreii polonezii Markim Saskievici, Iacob Holovatki si Ivan Varghilovici. Conceptul doctrinar era dreptul „natiunii rutene” la un „stat Rutenia”  de 5 milioane de suflete, intre Muncaci si Nipru in care, in ceea ce ne priveste, pe langa teritoriile romanesti deja inglobate de rusi sau germani, urmau sa intre si Maramuresul intreg, nordul Ardealului si nordul a tot ceea ce mai ramasese din Moldova. Adica ceea ce a incercat sa ne rapeasca, ulterior, Nikita Hrusciov, intre 1944 si 1954.

Prin manipulare sau cumparare cu promisiuni cu bani, elevii si studentii tineri de la Liov au fost organizati in Asociatia „Provita”, adica „Desteptarea”, o organizatie „ruteana” cu caracter violent antirus, antiroman si antipolon. Replica rusa a venit, prin infiintarea, la Kiev, de catre Ohrana tarista, a unei asociatii „rutenesti”, prorusa, „HROMADA”.

In 1869, imparatul Franz Josef a intemeiat un serviciu special, cu fonduri imense, condus de contele Franz Stadion, sa orienteze miscarea PROVITA in directia secesiunii fata de Rusia dar si impotriva miscarilor de eliberare polona si romana. Alaturi de el, in fruntea luptei pentru „limba ruteana”, „poporul rutean” si „Republica Rutenia”, s-au aflat, ca adjuncti, „rutenii” Popovici, Branzan si Cucuruz. Ei au editat, la Liov, ziarele de propaganda „Holovna Rada Ruska” sau „Rada Swietojurka” si „Zorja Halycka”.

In 1894, l-au adus de la Kiev la Liov pe istoricul falsificator, Mihail Hrusevski. Sustinut de Miron Corduba, acesta a solicitat renuntarea la termenul de „rutean” si inlocuirea cu cel de „ucrainean”, adica „la marginean”. Era o preluare dupa termenul de „ucrainti”, cum le spuneau, in graiul popular, romanii, „marginenilor” in general si, in mod deosebit, romanilor rusificati. In 1894 asadar, Hrusevski si gasca lui sponsorizeaza serviciile austro-ungare la care s-au asociat cele germane, au inventat notiunile de popor, natiune si limba „ucrainene” („la marginene”), ba chiar si o istorie ucraineana, proiectand-o in trecut. Tot ei au decis ca la viitoarea tara, „Ucraina”, sa fie atasate: Maramuresul intreg, de la nord de Viseu; tot teritoriul romanesc dintre Muntii Gutai si Apa Turului, tot Ardealul de Nord, Bucovina intreaga si nordul Basarabiei.

 Oficial, in 1914, la Berlin, in perspectiva razboiului, Kaiser-ul Wilhelm II a infiintat si sponsorizat „Asociatia pentru eliberarea Ucrainei”, vizand secesiunea teritoriilor dintre Carpatii Padurosi si Caucaz, fata de Rusia. Se explica de ce razboiul a fost declansat in Galitia de catre fortele germano-austro-ungare.

La 27 februarie/12 martie 1917, s-a declansat revolutia in Rusia, tarul Nicolae II abdicand la 15 martie. Reactia germano-austro-ungara a fost prompta – organizarea, la Kiev, a Radei centrale, in frunte cu Mihail Hrusevski, care proclama autonomia largita a „Ucrainei” in cadrul Rusiei.

La 14 septembrie 1917, rusii au proclamat Republica. Germanii au reactionat prin aducerea lui Lenin, agentul lor, din Finlanda la Petrograd si sponsorizarea Insurectiei Bolsevice (25 octombrie/7 noiembrie). Lenin le-a acordat dreptul la secesiune, prin „Declaratia drepturilor popoarelor din Rusia” (2/15 noiembrie 1917) si a dat mana libera Germaniei in teritoriile de Vest ale Imperiului fost tarist, prin Pacea de la Brest-Litovsk (20 noiembrie/3 decembrie). Germania a construit, imediat, „Ucraina Mare” cu centrul la Kiev ca baza de operatii, promitandu-i lui Hrusevski atasarea, ulterioara, a Transcarpatiei, Bucovinei, Galitiei si Basarabiei. Reactia rusa s-a produs prinStalin, comisar al guvernului, insarcinat cu „drepturile popoarelor”, care le-a declarat, imediat, „contrarevolutionare”, pe toate cele care si-au proclamat independenta si, la 11/24 decembrie 1917, la Harkov, a proclamat „Republica Sovietica Ucraineana”. La 31 ianuarie 1918, Congresul General Unit al Sovietelor din Rusia a anulat „Declaratia drepturilor popoarelor” prin „Declaratia drepturilor poporului muncitor si exploatat”, iar recent infiintata Armata Rosie a zdrobit fortele lui Hrusevski, la Pskov, Talin si Narva. In mare graba, Germania si Austro-Ungaria au proclamat (9 februarie 1918) constituirea, din Galitia si Bucovina, a unui regat autonom in cadrul Austro-Ungariei si au smuls Kievului promisiunea de furnizare a unui milion de puduri de grau contra sprijin militar. Drept urmare, la 18 februarie 1918, trupele germano-austro-ungare au invadat „Ucraina” si au ocupat Kievul, restaurand autoritatea lui Timosenko......pardon, a lui Hrusevski. In sprijinul „democratiei” de atunci, englezii au organizat, la 3 marie 1918, desantul de la Murmansk, germanii profitand pentru a-l unge pe generalul Skoropadski, hatman al Ucrainei, la 30 aprilie 1918. Au urmat evenimentele cunoscute care au condus la destramarea Austro-Ungariei si capitularea Germaniei si razboiul civil din spatiul rus, proiectat inca din 1912, de masoneria europeana, pentru 1920, drept „Teritoriu de experimenare  a ideilor socialiste”. In razboiul civil, romanii, fosti cazaci, au luptat, ca de obicei, atat de partea rusilor care i-au deznationalizat prin celebrii Frunza/Frunze si Ceapa/Ceapaev, cat si de partea „albilor”, ultimul ataman liber cunoscut in istorie fiind romanul Nestor Mahna, pe care noi l-am invatat in istoriile falsificate ca „ucraineanul” ..... „Mahno”.

La 29 noiembrie 1918, la Kiev, s-a proclamat RSS Ucraineana, bolsevicii preluand, drept extrem de utila, nascocirea germano-austro-ungara. Acesteia aveau sa-i ataseze si alte teritorii romanesti, dar si teritorii rusesti in partea de rasarit, facand ca lucrurile sa fie aproape imposibil de descalcit astazi.

Dar despre toate acestea si multe altele, in cele ce vor urma...........

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XIX-a

XXI. O CATASTROFA AERIANA CIUDATA – ZBORUL MH-17

Malaysia Airlines este o companie saraca, in prag de faliment (in 2013 avea un debit de 1,5 miliarde USD), apartinand unui stat sarac, incapabil sa ceara socoteala “monstrilor sacri” ai planetei, tip SUA, Rusia, UE, China etc. O companie care executa zboruri low cost, de lung curier si care nu poate refuza pe nimeni si nimic.

La 8 martie 2014, Malaysia Airlines a pierdut zborul MH-370, cu 239 de persoane la bord, ramase disparute, fara urma. Cercetarile au durat luni de zile dar au ramas fara rezultat intr-o epoca in care deplasarea oricarui obiect pe pamant este inregistrata, filmata, fotografiata de zeci de sateliti. Nu e clar nici oceanul in care s-ar fi scufundat, daca s-a scufundat, ipotezele mergand de la act terorist la deturnarea (practic imposibila) de catre servicii secrete, fundamentalisti sau … martieni. Daca informatia ca la bord se aflau 3 miliardari chinezi, detinatori impreuna a 60% din activele unei transnationale in domeniul I.T., cu sediul in SUA, se dovedeste reala, cu certitudine soarta zborului MH-370 va ramane un mister pentru urmatoarele trei generatii.

La 17 iulie 2014, deasupra regiunii Donetk, aflata in plin razboi, Malaysia Airlines a mai pierdut un Boeing 777, cu 298 persoane la bord – zborul MH-17.

Potrivit normelor internationale (OACI) de care nimeni nu vorbeste, culoarul de zbor il stabileste tara care acorda dreptul de survol, in cazul de fata, Ucraina. Kievul si nu Moscova a anuntat ca Donetk este zona de conflict armat, recomandand tuturor companiilor aeriene sa o evite. De ce a autorizat zborul MH-17 si de ce i-a stabilit un culoar cu 200 km. deviat de la ruta obisnuita? Sunt intrebari pe care nimeni nu le pune. Imediat dupa catastrofa si presa si oficialii occidentali, ba chiar si rudele decedatilor au vorbit despre un „accident”, sugerand insa ipoteza doborarii „din greseala”, cu o racheta sol-aer (SA-11), de catre separatistii rusi din Ucraina. Acestia, la randul lor, au acuzat insa aviatia ucraineana, declarand ca un SU-25 a insotit zborul MH-17, la 3 km. distanta. Bagandu-se, in mod nefericit in joc, John Kerry declara la 20 iulie ca racheta ar trebui sa provina de la rusi, deoarece „Noi stim confidential ca ucrainienii nu aveau un astfel de sistem, nicaieri in vecinatate in acel moment”. Separatistii au profitat pentru a declara ca nu poseda sistemul Buk SA-11, de care dispun doar Ucraina si Rusia.

Mergand pe ipoteza, convenabila dar de nimic sustinuta, ca avionul trebuie sa fi fost doborat „din greseala” de catre separatisti, serviciile americane, folosind in continuare termenul „accident”, au repetat in perioada 17-23 iulie, ca sunt la curent cu toate tipurile de arme avute sau primite de separatisti, dar nu pot confirma prezenta in posesia lor a unei rachete SA-11, intrucat nu exista probe in acest sens. Concluzia transmisa in numele Casei Albe de comunitatea serviciilor de informatii americane, la 23 iulie 2014, prin ABC-News Radio, este aceea ca: „Nu cunoastem rangul, nu cunoastem numele, nu cunoastem nationalitatea individului care a apasat pe declansator sau de ce a facut-o”. Putea „fi un rus, un separatist antrenat de Rusia, sau un voluntar, familiarizat cu sistemul rachetelor din armata ucraineana si care s-a alaturat separatistilor”.

Cu variatiuni pe aceeasi tema, media occidentala a adoptat aceeasi pozitie, mai putin media din Israel, care s-a abtinut de la orice comentariu. De unde aceasta prudenta? Pentru ca, aratand discret si fara probe, cu degetul unilateral spre rusi, pentru a proteja Kievul, toti se tem sa nu apara cumva, undeva, de pilda in Romania, vreun istoric, inarmat cu cea mai periculoasa arma, intrebarea CUI PRODEST?, punand punctul „i”. Asadar ... „Cui foloseste?”. Foloseste catastrofa Rusiei sau rusilor din estul Ucrainei care vor sa atraga simpatii pentru cauza lor? Cu certitudine ... NU! Ceea ce nu exclude ipoteza aparitiei vreunui prost patriotard si fudul, care sa-si asume „meritul”, ca de atatea ori in astfel de cazuri, fiindca, zice el, asa ar descuraja inamicii patriei celei noi, numita „Noua Rusie”.

Foloseste catastrofa eventualilor implicati in disparitia zborului MH-370? Cu certitudine ...DA!, deoarece nimeni nu mai vorbeste despre ancheta care bate pasul pe loc in acest caz.

Foloseste companiei Malaysia Airlines? Din nenorocire …Da!, pentru ca pretul platit pentru cele doua catastrofe aeriene, de catre companiile internationale de asigurari, ar putea urca la 15 miliarde USD, ceea ce  ar scoate-o din faliment.

Foloseste Kiev-ului si globalist-comunistilor care vor sa smulga cu forta bogatiile Ucrainei? Da, pentru ca socul emotional produs de imaginile resturilor celor 298 de victime, ascunde sutele de morti si zecile de mii de refugiati, batrani, femei, copii, obligati de armata regulata a Kiev-ului, dotata cu aviatie, artilerie, rachete si blindate, sa-si ia lumea in cap, de la Slaviansk si Donetk. Foloseste si celor ce vor sa ascunda genocidul inexplicabil, recent declansat in Fasia Gaza. Si mai foloseste pentru lovirea celui mai puternic adversar al globalismului, la ora actuala, Vladimir Putin, acuzat nu cu probe ci legat de evenimente prin campania de zvonuri si manjire propagandistica manipulatorie. Expert in domeniu, John McCain, senator de Arizona, a produs doua astfel de atacuri prin sugestie, la adapostul cuvantului „daca” in 17 si 18 iulie a.c., in „Washington Times” si „Washington Post”: „Vor fi repercusiuni incredibile daca se adevereste ca a fost doborat de rebeli. Daca este rezultatul actiunilor separatistilor sau rusilor, cred ca fiecare din parti va plati un pret teribil. Asa trebuie sa fie!”, si respectiv „Daca atacul a fost actiunea unor rusi sau separatisti filorusi care au crezut ca avionul apartine Ucrainei, razbunarea va fi un iad”.

Politician adevarat, cu studii autentice, dupa ce da drumul afirmatiilor gongorice si inflamante, McCain se asigura insa, declarand ca: „E prea devreme pentru a se trage orice concluzie” si „Ar fi inadecvat sa tragem concluzii inainte de a avea mai multe informatii!”.

Nu acelasi lucru se poate spune insa despre Traian Basescu, ce pare a fi incaput pe mana acelorasi consilieri care l-au sfatuit pe Nicolae Ceusescu, in 1989, si, mai ales, in 21-22 decembrie, cum sa-si sape singur groapa.

Sa ne amintim cum in 1989, „Geniul Carpatilor” se ratoia la George Bush si Mihail Gorbaciov, explicandu-le cum devine treaba cu democratia si cu pacea mondiala, pana cand a primit o copita de la bizon si o laba de la urs de a zburat pana la zidul de la Targoviste, unde a ramas lat.

In mod similar, pe 21 iulie 2014, cu doua zile inainte ca oficialii SUA sa puna „batista pe tambal”, Traian Basescu a convocat o conferinta de presa, sarind la beregata lui Putin, ca un pudel la gatul unui grizzly. El a botezat din start insurgentii din estul Ucrainei, „teroristi”, si a afirmat ca „In opinia noatra, Federatia Rusa este partenerul acestor teroristi”. Apoi, in plin delirium, a repetat crescendo acuza: „Federatia Rusa este partenerul teroristilor in aceasta operatiune legata de uciderea a 298 de persoane”. Uitand cui se adreseaza, confundand planeta cu nava lui, Romania, procuror si judecator in acelasi timp, mai ceausist decat Ceausescu si mai neoconservator decat neoconservatorii, Basescu a dat si sentinta: „A aplica cu (cacofonia ii apartine – nn.) manusi, masurile din etapa a III–a (sanctiunile economice – nn.) este o eroare. Cu cat intarziem mai mult, cu atat vom plati mai scump neluarea la vreme a masurilor de stopare a entuziasmului d-lui Putin, de a-si recuceri imperiul fostei Uniuni Sovietice”.

Ca Traian Basescu vrea sa se sinucida, din punct de vedere politic, e treaba lui, dar de ce sa tarasca in groapa si Romania, statul cel mai interesat poate in problema ucraineana dupa Rusia, deoarece are 200.000 km.p. de pamant romanesc, furati de Rusia tarista in primul rand si „completati” de Uniunea Sovietica, inclusi in artificiala constructie „Ucraina” si milioane de romani aflati in diferite stadii de deznationalizare? Pentru ca in acest atac de o nebunie indecenta, Basescu a pretins ca reprezinta „punctul de vedere al Romaniei”, reiterand in final: „Aceasta este declaratia pe care cred ca trebuia sa o fac in numele Romainei”. Ca reprezentant al militarilor patrioti si al unei parti a Societatii civile, resping afirmatiile, declarand ca Basescu a vorbit exclusiv in nume propriu, eventual si in numele Elenei Udrea si al prietenului acesteia „presedintele Norvegiei”, crezand in mod absurd ca isi atrage aprecierea stapanilor neoconservatori si pastrarea imunitatii dupa noiembrie 2014.

In mod normal, dat fiind gradul inalt de periculozitate pentru statul roman al noilor prestatii basiste, Parlamentul Romaniei trebuia sa se sesizeze si, in sesiune de urgenta, sa ia act, in ziua de 22 iulie, de rezultatele Referendum-ului din ... iulie 2012 (mai bine mai tarziu decat niciodata), validand demiterea din functie.

Se pare ca, dupa mesajul de adio pe care i l-a transmis Joe Biden la Bucuresti, Basescu isi imagineaza ca poate obtine sprijinul UE prin manipularea Germaniei. Este clar ca, avand ecranul aburit, nu a urmarit in seara zilei de 13 iulie 2014, finala Cupei Mondiale la fotbal. Ar fi vazut modul inteligent si ingrijorator pentru Romania in care Viktor Orban si Joseph Blatter – presedintele FIFA, s-au miscat in tribuna oficiala, pentru ca Merkel si Putin sa ajunga unul langa altul, cand toti ochii erau atintiti pe teren, si cum i-au acoperit ca sa poata discuta in tihna. In plus, sa-i ceri lui Basescu sa vada dincolo de ratoielile presei germane, faptul ca impunerea de sanctiuni totale contra Rusiei ar duce la desfiintarea a peste 300.000 de locuri de munca in Germania si sa priceapa concluzia lui Donald Tusk – „Dependenta Germaniei de gazul rusesc poate limita cu adevarat suveranitatea Europei” – ar fi prea mult! Preocupat de Victor Ponta, Basescu nu a observat nici ca epoca protectorului sau, comunistul Barrosso, a luat sfarsit. La propunerea a 26 de state din 28 ale UE, Jean Claude Juncker – fostul premier luxemburghez, a fost nominalizat, in luna iunie, si votat pe 18 iulie (cu 422 de voturi din 751) presedinte al Comisiei Europene, pentru 5 ani. Barrosso va trebui sa-i predea functia la 1 noiembrie 2014. Si tot in noiembrie 2014, Basescu va preda functia, inca nu stim cui, dar speram sa fie un om intreg la minte, educat, diplomat, agreat si de romani si de mediile politice externe. Si, mai presus de toate, sa fie un autentic patriot, pentru ca problema Ucrainei trebuie abordata de pe alte pozitii, in interes exclusiv romanesc, nu cu tonul belicos al slugii care se ratoieste pentru a atrage atentia stapanului. Iar despre interesul romanesc, in ceea ce priveste Ucraina, trebuie sa ne ocupam in cele ce urmeaza, pentru ca nestiinta romanilor, care au fost obligati sa-si rezume cunostintele doar la inventatele „Basarabia” si „Bucovina” este, datorita incompetentei si servilismului clasei politice, de ieri si de astazi, cumplita.

(VA URMA)

Col. (r) dr. Mircea DOGARU,

Presedintele SCMD

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XVIII-a

XX. DIN ESEC IN ESEC SPRE “IARNA UCRAINEI”

In anii 2012-2013 neoconservatorii au continuat seria esecurilor pe toate fronturile. Tensiunile si conflictele civile continua in Maghreb si Orientul Mijlociu. Rezistenta in Afganistan a costat peste 14.000 de soldati si sustinatori ai regimului pro-american iar din iunie 2014, cand a izbucnit contraofensiva islamica sunnita, controlul asupra celei mai mare parti a Irakului a fost pierdut. Aceasta a fost declansata in NE Irakului si E Siriei de catre organizatia fundamentalista „Statul Islamic in Irak si Levant”(SIIL), adepta a restaurarii Califatului in traditia lui Abu Bekr (632-634), succesorul lui Mahomed (c. 570-632). Autoproclamatul Calif Abu Bakr Al-Baghdadi viseaza intoarcerea in Evul Mare timpuriu prin edificarea unui stat care sa cuprinda Orientul Mijlociu, tot nordul Africii si intreaga Peninsula Balcanica plus Romania, el urmand sa fie liderul spiritual al tuturor musulmanilor de pe glob.

La 15 mai 2012, portocaliul Sarkozy a pierdut alegerile in Franta, fiind astazi pus sub acuzare pentru mita si trafic de influenta. Boiko Borisov a fost depus in Bulgaria in 2013, anul in care si gruzinul Saakasvili a fost dat in urmarire generala prin Interpol de Tbilisi.

Doar Traian Basescu a scapat, cu un efort supraomenesc facut de neoconservatori prin Barrosso, de la demitere, la Referendum-ul din 29 iulie 2012. Intreaga societate civila romaneasca a fost si este impotriva lui. Din 8 octombrie 2011 pana in 14 iulie 2012, la initiativa SCMD, manifestarile antibasiste ale Societatii civile la Bucuresti si in toate marile orase ale Romaniei, s-au tinut lant. Incepute in octombrie 2011, tratativele SCMD si CNSC cu opozitia politica grupata in USL (PSD, PNL si PC) s-au concretizat prin semnarea la 14 iulie 2012, de catre liderii celor trei partide, a „Contractului social” cu presedintele SCMD. Societatea civila cerea demiterea imediata a lui Traian Basescu si reforme care sa inlature consecintele nefaste ale politicii basiste. Datorita sprijinului Societatii civile, USL a avut un scor zdrobitor si la alegerile locale si la cele parlamentare si la Referendum-ul din 29 iulie. In acea zi, contactat fiind, am avut cinstea sa explic personal consilierei pe probleme romanesti a Angelei Merckel tragedia traita de romani sub regimul dictatorial Basescu si oroarea prestatiilor violent mincinoase ale europarlamentarelor Monica Macovei si EBA. Convorbirea telefonica a durat 2 h si 30 min., fiind intrerupta de 8 ori de catre servicii.

Din pacate, incepand cu noiembrie 2011, cand au avut negocieri secrete in Emirate, continuand cu ianuarie-martie 2012, cand au negociat in secret cu partidele basiste, inclusiv cu UDMR, si pe fata din decembrie 2012, liderii USL au renuntat la programul „Dreptate pana la capat”, inlocuindu-l cu „Coabitarea cu Traian Basescu”. A fost, spre nenorocirea lor si a Tarii, conditia impusa de neoconservatori pentru acceptarea evidentei politice din Romania. Promisiunile facute Societatii civile au fost uitate, declaratiile politicianiste ale noii puteri, incepand sa semene incet, incet, in mod izbitor, cu cele ale vechiului regim.

Onorandu-si pana la capat promisiunile proprii, agresat continuu de presa basista care il eticheta drept „legiune”, „falanga”, „armata”, sau „bratul armat al PSD”, SCMD si-a facut datoria fata de natiune in temeiul Art. 118 al. 1 din Constitutia Romaniei si, pe 31 iulie 2012 „invocand drepturile legitime ale cetatenilor la corecta informare, reprezentare si legitimare a actului electoral”, a solicitat „Curtii Constitutionale amanarea pronuntarii in privinta Referendumului din 29 iulie a.c. pentru demiterea presedintelui suspendat, pana la solutionarea tuturor aspectelor legate de numarul real al cetatenilor Romaniei cu drept de vot la aceasta data. Prin urmare si la realitatea cifrica a pragului impus, in mod absurd si antieuropean !”. Documentul a fost depus de presedintele SCMD si vicepresedintele col. (r) Valeriu Pricina in cadrul unei conferinte de presa organizata in fata sediului CCR. Pe 2 august, CCR a decis sedinta de dezbatere a rezultatelor pentru 12 septembrie. Din acel moment, SCMD a intrat intr-un con de umbra pentru intreaga media din Romania, extern dirijata, deoarece se dovedea o forta reala a natiunii, periculoasa pentru toate partidele politice. Pe 3 august 2012, la cererea lui Basescu, CCR a redus termenul de pronuntare pentru 31 august, iar la 14august a decis pronuntarea pe 21. Sub presiunea externa, impotriva Constitutiei si a intregii legislatii, impotriva vointei nationale, decizia a fost favorabila presedintelui demis, care s-a intors anticonstitutional la Cotroceni, pe 28 august 2012, la orele 10.40. In timp ce Parlamentul a refuzat (pana in ziua de astazi) sa se pronunte, SCMD si aliatii sai din cadrul Societatii civile au sprijinit pana la sfarsitul anului „Marsul in jurul Cotrocenilor” – miscarea de protest a senatorului liberal Ioan Ghise care a argumentat juridic legalitatea demiterii.

Cea mai puternica lovitura au incasat-o insa globalist-comunistii cu ocazia alegerilor prezidentiale din SUA, din noiembrie 2012. Un suvoi de bani au cotizat transnationalele si o propaganda dezgustatoare au declansat prin media mondiala obedienta in favoarea candidatului lor, Mitt Romney. Obama parea ca nu mai are nici o sansa.

In opozitie cu intreaga clasa politica romaneasca si cu media din Romania, SCMD s-a adresat in repetate randuri romanilor din SUA, in special organizatiilor tinerilor romano-americani cu indemnul: „Romney inseamna razboi, Obama inseamna pace. Votati Obama!”. Dupa premierul britanic si Bibi Netanyahu, SCMD a fost a treia entitate care l-a felicitat in noaptea alegerilor pe Obama pentru victorie, transmitand lumii: „In SUA, vointa natiunii americane si a electorilor a invins puterea banilor si interesele marilor producatori de armament! Barack Obama este din nou presedinte al SUA si s-a reintors deja la lucru! Pacea este garantata!”. Pe 7 noiembrie 2012, la orele 16.33, eram deja contactati de „Vocea Rusiei” intrigata ce ne-a motivat sa fim singura entitate din Romania care a mizat pe „calul castigator”. Am fost sinceri: „- Speranta noastra a fost sa castige Obama, pentru ca mizam pe detensionare, pe logica militarilor si a Pentagonului, cealalta varianta pe noi speriindu-ne pentru ca ar fi facut posibila reescaladarea situatiei conflictuale din Orientul Mijlociu; ar fi facut posibil sa se ajunga la o politica dura in ceea ce priveste Marea Neagra si in ceea ce priveste relatiile Statelor Unite cu Rusia. Faptul ca Obama si-a adjudecat victoria prin votul electorilor ne da sperante de mai bine, de colaborare in continuare. Ca analisti politici, ca istorici, am apreciat gestul presedintelui Rusie: noi am considerat o mare lovitura de imagine in sprijinul lui Obama, declaratia de sustinere a lui ... Mitt Romney, pentru ca poporul american este intoxicat de zeci de ani cu imaginea unei Rusii ostile, Uniunea Sovietica inainte, apoi Rusia, adversarul de baza, ceea ce nu este de loc adevarat, si asta, in mintea noastra, a adus milioane de voturi lui Obama. Apreciem adevarata inteligenta si adevarata diplomatie!”.

Recastigarea mandatului de catre Obama a impartit insa SUA in doua: presedintele, Pentagonul si Departamentul de Stat, adeptii politicii traditionale pe de o parte si neoconservatorii dominanti in Congres (fie republicani, fie democrati) pe de alta, incercand cu disperare grupati in jurul „presedintelui de exterior”, Joe Biden, sa instituie prin forta Noua Ordine Mondiala, globalist-comunista. Conflictul este evident: tine Obama un discurs, a doua zi Joe Biden tine altul; viziteaza Obama o capitala europeana, a doua zi Joe Biden viziteaza alta, cu un mesaj diametral opus etc.

Temandu-se sa nu fie trasi la raspundere pentru bilantul mortilor americani din Afganistan si Irak, pentru costul „revolutiilor portocalii” sau al „Primaverii arabe”, la fel de paguboase, obligati sa uite de Iran, neoconservatorii au considerat ca pot intrerupe seria esecurilor, sponsorizand o noua diversiune – „Maidanul” de la Kiev, adjudecandu-si o noua prada extrem de bogata – Ucraina. In opozitie, Barack Obama, in momentul in care regimul marioneta din Irak i-a cerut pe 13 mai 2014 interventia armata cu 11 portavioane, i-a trimis plin de umor portavionul ... „George HW Bush”. Adica, Bush v-a inventat ... Bush sa va apere! Ostil oricarei interventii militare americane sau NATO in Ucraina, in interesul latrones gentium, la ceremonia de absolvire a militarilor de la West Point, de la 28 mai 2014, el a declarat ca va sustine doar masuri de sprijin economic pentru „stabilizarea economica a Ucrainei”.

Bine sponzorizata, actiunea „Maidanul” a inceput la 21 noiembrie 2013 la Kiev, ca un protest public al societatii civile generat de nemultumiri sociale si economice, impotriva presedintelui Viktor Ianukovici. A fost infestat de profesionisti in destabilizare, care au provocat victime umane, din 21 februarie 2014 capatand caracterul de coflict armat si escaladand pana astazi cand s-a transformat in razboi civil. Aveti asadar explicatia de ce, cu experienta lui decembrie 1989 in minte, SCMD s-a impotrivit in ultimii doi ani tuturor indemnurilor isterice de iesire masiva in strada. Asta ne mai lipsea, sa fim din nou cobai si repetitie pentru ... „Maidan”, cu grava consecinta a mult doritei sfartecari teritoriale a Romaiei! In mod clar, neoconservatorul John Bolton, fostul ambasador al lui Bush la ONU, saluta evenimentul in Los Angeles Times, declarand ca s-a intamplat in Ucraina ceea ce trebuia sa se intample dupa summitul de la Bucuresti din 2008: „se indreapta o teribila greseala”, aceea de a nu fi bagat Ucraina si Georgia in NATO. Tot la 13 decembrie 2013, dar de pe pozitii adverse Nathan Lewis Lawrence scria ca „Maidanul” nu este altceva decat „o scuza pentru o expansiune a puterii militare a NATO” dupa „esecul aventurilor miliare din Afganistan si Irak”. Prin lovitura de stat, presedintele Viktor Ianukovici a fost demis la 21 februarie 2014. Intrucat oferta Timosenko a fost respinsa de populatie, a doua zi a preluat interimatul Oleksandr Turcinov, speakerul Radei, fost sef al serviciilor de securitate si ministru in guvernul Timosenko iar premier a fost impus neonazistul Arseni Iatseniuk, cel care are in ochii nostri un singur merit - acela ca se trage dintr-o familie romaneasca deznationalizata din Cernauti.

„Democratia Coca-Cola” se bazeaza la Kiev pe miscarea neonazista „Svoboda”, pe liderul acestuia Oleh Tyahnybok (un fel de „Boc” al lor) imbratisandu-l la propriu, parca pentru a-si semna calitatea de comanditari ai loviturii de stat, pe rand, toti membrii „Bandei celor patru” de la Wasington: Viktoria Nuland, la 6 februarie, John Kerry la 4 martie, John McCain la 15 martie si Joe Biden la 22 aprilie 2014. In lipsa fanaticilor musulmani, era dupa editorialistul Robert C. Koehler (20 martie 2014) buna si „Miscarea neonazista Svoboda”, cu sprijinul careia „neoconservatorii s-au aruncat pe Ucraina, ca vulturii”.

Libertatea oferita ucrainienilor s-a tradus prin implementarea lui Hunter, fiul lui Joe Biden si a lui Devon Archer, omul de casa al lui John Kerry, in staff-ul lui „Burisma Holdings”, trustul ucrainian de gaze care a produs anul trecut 450 mil. metri cubi. Potrivit patronului Nikolai Zlocevski, rezervele ar fi de 3 trilioane m.c. In ceea ce priveste gazul din Marea Neagra, monopolul firmei VANKO, anulat de Timosenko, a fost adjudecat intre timp de draga ?!!! noastra „Chevron” si de Exxon Mobil.

Putea Rusia, in aceste conditii, sa ramana in afara conflictului? Repetam „Ucraina”, corect scris si spus „u Craina” adica „la Margine” a fost pana la 12 septembrie 1740 un teritoriu etnogenetic romanesc, intrat din 1456 in componenta Tarii Moldovei si rapit de rusi cu ajutorul Prusiei si Portii. Denumirea a fost preluata de catre serviciile de spionaj si diversiune germano-austro-ungare, care nu stiau ce inseamna exact, extinsa pe un teritoriu de 1 milion km.p. si transformata in 1894 in denumire de tara, natiune, popor, limba, asa cum vom vedea. O tara care se cheama oficial „la margine”, o natiune care se cheama „la margine” sau „la margineana”, o limba „la margineana” etc. Demential! Acestei constructii, Nikita Hrosciov i-a atasat in 1954, arbitrar, teritoriile rusesti, astazi secesioniste. Asa cum avertiza Aleksandr Dughin, ideologul „Partidului Rusia Unita” si al „Miscarii Eurasia”, dar si Vladimir Putin, la Bucuresti si Soci, in 2008, orice ingerinta globalist-comunista in Ucraina avea sa aduca interventia directa a Rusiei pentru recuperarea propriilor teritorii. Este motivul pentru care Dughin a acuzat ca „Scopul primar al operatiunii Maidan” a fost acela ca „SUA au impins lucrurile de la bun inceput spre un conflict armat”.

La 24 februarie 2014, in Republica Autonoma Crimeea, majoritar locuita de rusi, a inceput revolta anti Kiev. Putin nu a trimis trupe pentru ca nu avea de ce. Conform acordului ruso-ucrainean (Memorandum-ul de la Budapesta), pana in anul 2047, armata rusa pastra in Crimeea: 25.000 militari; 500 nave de lupta (in portul Sevastopol); 100 tunuri de 100 mm si 22 avioane de lupta.

La 2 martie 2014, amiralul Denis Berezovski al flotei Ucrainei din Marea Neagra, a trecut de partea Rusiei. In aceste conditii, la 4 martie 2014, Putin a retras demonstrativ unitatile militare ruse de la granita cu Ucraina, declarand intr-o conferinta de presa ca cei care actioneaza in Crimeea si in Estul Ucrainei sunt exclusiv forte de autoaparare ale populatiei rusofone locale.

La 6 martie 2014, Parlamentul R.A.Crimeea a votat in unanimitate intrarea in componenta Rusiei. La 16 martie, s-a organizat Referendum-ul, de a doua zi Crimeea intrand in componenta Rusiei.

In mod identic, la 7 aprilie 2014, regiunea Donetk si-a proclamat independenta sub numele de Republica Populara Donetk, aflata in stare de razboi cu regimul de la Kiev, din 15aprilie. La 27 aprilie 2014, s-a proclamat Republica Populara Lugansk, care a organizat referendum-ul pentru independenta pe 11 mai. Declaratiile oficiale, greu de crezut, de neimplicare ale lui Vladimir Putin au facut ca, la 24 mai, cele doua regiuni, Lugansk si Donetk, in baza unui acord, sa se uneasca sub numele de Republica Federatia Noua Rusie. Un razboi in toata regula s-a declansat in estul Ucrainei din momentul in care, la 25 mai 2014, a fost ales presedinte „portocaliul” Petru Porosenko, „regele ciocolatei”. Validat de Rada, la 7 iunie 2014, el a aruncat toate fortele armate ale Kievului cu tancuri, tunuri, aviatie asupra oraselor din est. Oricat de discreta ar fi media controlata de globalist-comunisti, pana la urma lumea tot s-ar fi scandalizat, deoarece uciderea sau alungarea civililor, femei, batrani, copii de la Slaviansk si Donetk seamana al dracului de tare a genocid. Ingrijoratoare pentru neoconservatori a fost si replica data imediat la 28 mai 2014, de Barak Obama cu ocazia discursului de deschidere a ceremoniei de absolvire de la Academia West Point.

Obama le-a spus tinerilor ofiteri ca a venit in mod particular vremea ca America sa reflecteze „la cei ce au sacrificat atat de mult pentru libertatea noastra” adica la miile de militari americani morti in Irak, Afganistan si aiurea, deoarece „lumea se schimba cu viteza accelerata” devenind imposibil sa mai ignori „continuarea conflictelor sectare”. Mai ales ca multi americani considera ca nu e treaba SUA rezolvarea conflictelor din Siria sau Ucraina, „dupa costisitoarele razboaie si continuele schimbari care au loc aici, acasa”. In contrast cu nebunia neoconservatoare, concluzia lui Obama a fost ca „actiunea militara a SUA nu poate fi singura – si nici chiar principala – componenta a leadership-ului (american) in orice imprejurare”. Drept urmare, spre disperarea basistilor si a altor „portocalii” politica statala a SUA (opusa celei a transnationalelor) va pune accentul pe „diplomatie si dezvoltare, sanctiuni si izolare, apeluri la legislatia internationala si numai daca este necesar si eficace, pe actiunea militara multinationala”. Punctual, Obama a declarat ca in chestiunea siriana va sprijini economic vecinii (Iordania, Liban, Turcia, Irak) sa faca fata refugiatilor, ca in celelalte cazuri va pune accentul pe „parteneriatul” interstate iar in chestiunea Ucrainei, excluzand interventia militara, va merge exclusiv pe sprijin economic.

In aceste conditii, neoconservatorii aveau nevoie de o minune pentru a-si masca esecurile si catastrofala consecinta a manipularii ucrainienilor, cu atat mai mult cu cat, din 13 iulie, se desfasoara si in Gaza o interventie de neexplicat care a readus inclusiv in atentia ONU cuvantul „genocid”. Si, in mod cu totul si cu totul neasteptat si coincidental, „minunea” s-a produs – catastrofa zborului MH -17. Dar despre aceasta si despre reactia aberanta a presedintelui Romaniei Traian Basescu, o reactie de tipul „musca in fundul calului”, care a depasit pana si imaginatia lui John McCain, vom vorbi in cele ce vor urma.

 (va urma)

Col. (r) dr. Mircea DOGARU,

Presedintele SCMD

Informare in atentia tuturor membrilor SCMD

Doamnelor si domnilor colegi,

In perspectiva viitorului Consiliu National al Reprezentantilor, ca in fiecare an, Biroul Operativ Central, Secretariatul General si  departamentele Juridic si Economic Financiar  elaboreaza documentele care vor fi dezbatute in Comitetul Director privind situatia reala a Filialelor si a membrilor SCMD.

A fost transmisa situatia BO ale filialelor, deoarece presedintele filialei este statutar membru CNR, putand fi inlocuit de un vicepresedinte, in caz de indisponibilitate. Ca sa va poata reprezenta, acestia trebuie sa fie membri de sindicat, cu plata cotizatiei in conformitate cu statutul.

Acolo unde BO ale filialelor sunt descompletate sau presedintele autosuspendat, prin neplata cotizatiei, se vor organiza alegeri, conform unui grafic stabilit de CD. Pentru a evita aceasta situatie neplacuta, ii rugam pe colegii membri ai BO filalelor, care, din varii motive, au uitat sa plateasca cotizatia, sa o faca in cel mai scurt timp posibil.

Este in curs de definitivare situatia numerica a filialelor, masura avand ca in fiecare an, un triplu scop:

1.    Atingerea pragului minim de 15 membri efectivi (cotizanti la zi), fara de care o filiala nu poate exista si fara de care nu poate fi reprezentata in CNR prin presedinte;

2.    Verificarea inregistrarii membrilor SCMD si identificarea cotizantilor care nu au specificat datele de identitate complete;

3.    Verificarea modului in care BO ale filialelor respecta legea si deciziile CNR conform carora nu se pot face incasari de cotizatii si emite chitante decat la sediul central al SCMD, sumele in cauza trebuind sa se regaseasca in contul SCMD.

O alta prioritate stabilita la nivel de vicepresedinti, care vor trebui sa prezinte rapoarte de activitate pe zone, ar fi aceea ca acestia sa fie sprijiniti prin inaintarea de rapoarte de activitate catre dansii de catre de catre presedintii filialelor din zonele de responsabilitate.

In ceea ce priveste modificarile statutare in scopul imbunatatirii activitatii, fara a contraveni Hotararii Judecatoresti si Actului Constitutiv al SCMD, acestea sunt in curs de finalizare de catre BOC si Dep Juridic, urmand a fi aduse la cunostinta dvs. a tuturor.

Vor fi publicate Actul Constitutiv si Statutul, elementele noi completatoare din Statut, schimbarile in text fiind subliniate cu o culoare distincta.

In nume personal imi exprim convingerea ca, daca Legea pensiilor militare de stat si celelalte reparatii legislative pe care le solicitam de ani de zile, in forma rationala propusa de noi, avand drept consecinta abrogarea tuturor legilor, ordonantelor si articolelor de lege care ne-au bulversat viata in ultimii 5 ani, nu vor fi promulgate pana la jumatatea lunii septembrie, este posibil sa fim nevoiti sa ne facem propria noastra campanie "electorala", adica exclusiv pentru drepturi, prin toate mijloacele legale permise, la care am recurs in perioada 25 oct. 2010 - 4 martie 2013.

Honor et Patria! Vae victis!

Presedintele SCMD,

Col. (r) dr, Mircea DOGARU

Jocul de-a mobilizarea 16

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XVI-a

XVIII. PRIMELE ESECURI PORTOCALII

Prima fisura in planul globalist de remodelare a lumii ca natiune planetara de consumatori, strict controlata de guvernul mondial al transnationalelor, s-a produs in chiar momentele de maxima afirmare, in 2005, in Lituania. A doua zi dupa ce portocaliul presedinte Valdas Adamkus a fost felicitat de G. W. Bush (9 mai) pentru refuzul de a da curs invitatiei la Moscova, “Confederatia oamenilor de afaceri lituanieni” a trecut la ofensiva, atacandu-l dur pentru pierderile economice cauzate de respingerea relatiilor cu Rusia. Popularitatea lui, ca si a lui Bush, s-a prabusit, astazi tarile baltice in frunte cu Lituania, fiind orientate economic spre Rusia.

In 2006, premierul Robert Fico l-a inlocuit in Slovacia pe portocaliul Ivan Dzurinda. Sprijinit de nationalistii lui Jan Slota si de popularii lui Meciar, el a intors spatele lui Bush retragand din Irak 99 din cei 110 militari slovaci. In 2007 i-a retras si pe ultimii 11 apoi a respins Scutul antiracheta si a refuzat sa recunoasca independenta Kosovo. Reorientarea economica spre Rusia a facut ca exporturile acestei tari mici in spatiul rus sa fie de 2,5 ori mai mari decat ale Romaniei. Dupa un sondaj Gallup din 2013, doar 27% dintre slovaci mai cred astazi in politica americana.

In Ungaria, procentul de proamericani ar fi de 38%. Este insa doar declarativ deoarece neoconservatorii n-au gasit slugi ca in Romania, ungurii retragandu-si militarii din Irak inca din 22 decembrie 2004, refuzand Scutul antiracheta si opunandu-se cu vehementa instalarii unui radar american in Ungaria (2008).

Cel mai mare esec l-a constituit insa infrangerea republicanului John McCain, de catre Barak Obama in alegerile din 2008. Pentru republicani a inceput degringolada astfel incat neoconservatorii si-au mutat centrul de greutate in Partidul Democrat, activandu-l ca lider pe Joe Biden. Republicanul McCain a fost cooptat in „Banda celor 4” care inca incearca sa conduca SUA si Lumea, sub pretextul ca este omul care asigura „armonizarea” la nivel de conducere statala. Biden a reusit in primul mandat al lui Obama sa acrediteze ideea a doi presedinti in SUA, „albul Joe”, care ia marile decizii, hotarand politica globala si „negrul Jim” care matura prin curte. Extrem de agresiv, Biden si-a trimis slugile, oameni de afaceri ratati din curtea transnationalelor, pe post de strangatori de bir, mascati in ambasadori, in tot Estul european, incercand relansarea revolutiilor portocalii.

In 2009, in Bulgaria a fost impus premier Boiko Borisov „omul poporului” (2009-2013), un fel de Dan Diaconescu al lor. Individul insa nu era „potocaliu” ci doar antirus. El a torpilat strategia bulgaro-rusa in domeniul energiei, a blocat proiectele energetice cu Rusia (centrala nucleara de la Belene, conducta de gaz Burgaz-Alexandropoulos si conducta South Stream) subscriind alaturi de Traian Basescu pentru himericul „Nabucco”. Spre deosebire de Romania, bulgarii au iesit in strada si, ca si grecii care au refuzat sa-si faca tara bucati in mana transnationalilor, n-au mai plecat. La 15 noiembrie 2012, Borisov avea sa fie obligat sa semneze Acordul „South Stream” iar la 20 februarie 2013 sa demisioneze.

Tot in 2009, Iulia Timosenko a fost lansata drept candidata portocalie in Ucraina la alegerile prezidentiale, pierdute insa cu succes in 2010 in fata lui Ianukovici. Mai mult la 05 august 2011 avea sa fie arestata si condamnata, culmea, pentru contractele pe gaz incheiate cu Federatia Rusa, in ianuarie 2009. Avea sa fie scoasa din puscarie la 22 februarie 2014 de „maidanezi” dar huiduita de multimea in fata careia a incercat s-o faca pe Maica Tereza, a fost exfiltrata la Londra pentru un nou instructaj pe imagine. Rezultatul a fost acelasi – disparitia din viata politica si publica. Din nefericire, Romania basista a fost si este pentru neoconservatori tara tuturor posibilitatilor si a tuturor experimentelor. Ca presedinte, Basescu a incalcat Constitutia inca de la inceput, refuzand sa acorde guvernul castigatorilor in alegeri, adica majoritatii parlamentare coordonate de PSD. L-a acordat minoritatii fortand Constitutia si, prin amenintari, promisiuni si santaj, a inventat o majoritate care n-a existat. A incercat sa schimbe, in 2005, neconstitutional presedintii Camerelor, a transformat Romania in stat politienesc cu ajutorul Monicai Macovei aducandu-si la ordin Curtea Constitutionala si institutiile paralele create in embrion de Adrian Nastase (DNA, ANI, DIICOT). Alianta lui s-a destramat pentru ca si-a retras fidelii (PD) din guvern, fostul aliat, Calin Popescu Tariceanu, ajungand sa fie sustinut, in 2007-2008, de PSD.

La 19 aprilie 2007, Parlamentul a votat suspendarea din functia prezidentiala a lui Traian Basescu.  Din pacate, liderii partidelor implicate au actionat politicianist, au refuzat sa mearga pe motivatia furnizata de senatorul Mihai Ungheanu (incalcarea, de catre Traian Basescu, a 22 de articole din Constitutie si implicarea activa in politica, in calitate de lider PD si nu de lider national), rezultatul fiind ca, in ochii electoratului, liderii partidelor semnatare, in frunte cu Mircea Geoana, au aparut ca niste candidati autopropusi la presedintie. Rezultatul a fost ca la Referendumul din 19 mai 2007 pentru demitere, liderii opozitiei, acceptand un text absurd si o procedura la fel de absurda cu mai multe puncte, inclusiv diminuarea Parlamentului si transformarea lui in unicameral ( pe motiv ca sunt multi parlamentari si ne costa), au pierdut partida exclusiv din vina lor. Dupa victorie, Basescu si-a dat arama pe fata, nemaitinand cont de nimic si de nimeni, mai ales ca „bunul prieten”, Geroge W. Bush, a venit calare pe „curcubeu”, la 1 aprilie 2008, sa-i consolideze pozitia. Neoconservatorii au organizat, la Bucuresti, in zilele de 2-4 aprilie 2008, Summit-ul NATO. Eroul acestuia a fost, asa cum s-a amintit, Vladimir Putin care si-a batut joc si de pretentiile UE de extindere in Est si de NATO „rapindu-l” pe W. Bush, putintel pana in Crimeea unde, la Soci, a reiterat avertismentul privind soarta constructiei artificiale statale numita Ucraina, daca transnationalele mai insista sa-si adjudece resursele acesteia.

Baza electorala a lui Traian Basescu a fost asigurata de neokominternisti, multi promovati pe post de consilieri la Cotroceni, de o apriga gargara anticomunista soldata cu un raport de incriminare a inexistentului comunism romanesc elaborat sub tutela neoconservatorului Volodea Tisminiski (Vladimir Tismaneanu), de smecherii aciuiti in PD, de fugarii de la PNL sau PSD, de unguri, carora le-a permis toate porcariile, inclusiv rascumpararea, de la tarani, a pamanturilor pe o latime de 15 km, pentru a se crea un culoar unguresc de la Odorhei pana la Seghedin (pe care urmeaza sa fie ridicate autostrazi) si pe populatia sinthi. Adica pe cei numiti, in mod eronat, cu un cuvant grecesc (desemnand o secta crestina), tigani, romi insemnad romani (pentru ca au patruns in Europa in urma armatelor otomane, dupa 1354, prin fosta Romanie Bizantina, actualmente Rumelia turceasca), bohemieni (adica cehi, pentru ca au ajuns in Franta venind din Bohemia), gipsi sau egiptiani (la noi, faraoani), pentru ca unii au crezut ca vin din Egipt etc.

Sluga perfecta a comunism-globalismului, el a actionat pentru destructurarea tarii, pe fata, de la finele anului 2008 cand, pe 27 decembrie, a impus o prima OUG impotriva militarilor, cu propaganda de vigoare, in povestea restituirii salariilor compensatorii. Pe 5 ianuarie 2009, povestea a cazut, deoarece in Parlament erau 56 de rezervisti, senatori si deputati din toate partidele si sute de rezervisti consilieri care au actionat unitar.

Se stie ca Armata este coloana vertebrala a existentei unui stat. State fara armate nu exista. Pana si Vaticanul are o Garda Elvetiana. Armate fara stat pot, insa, exista si, mai devreme sau mai tarziu, constituie, in jurul lor, state. Este cazul Israelului si Palestinei constituite in jurul unor armate. In ceea ce-i priveste pe romani, istoric vorbind, statele romanesti s-au constituit pe structuri militare, din ratiuni de aparare. Ca Romania sa poata fi regionalizata, desfiintata, trebuiau distruse structurile militare. Pachetul de legi vizand de la distrugerea rezervistilor, la inciminarea tuturor activilor, prin legile lustratiei, a venit din afara.  In interior   s-a orchestrat o ampla campanie de desfiintare a 2000 de ani de istorie romaneasca, de stergere a respectului ancestral al romanului fata de militari, prin actiuni de manipulare imagologica si psihologica fara precedent. Uitandu-se ca structurile militare au fost principalul contributor la economia nationala, prin industria de aparare si industriile speciale, prin marile constructii care aveau sa devina prada globalistilor, dar si prin dezvoltarea mineritului si implicarea in agircultura, in sanatate, transporturi, s-a creat, cu ajutorul a circa 40.000 politruci pregatiti in strainatate, imaginea militarului betiv, puturos, agramat, violent, care a primit si primeste bani degeaba. Adica tot ceea ce s-a incercat si in alte tari, din SUA si Canada, pana in Lituania, dar fara succes. In Romania parea sa prinda pentru ca „prostul, pana nu-i fudul, parca nu e prost destul” iar lacomul si hotul sunt primii gata sa strige „hotii!”. „Nesimtitii cu pensii nesimtite de 20 milioane” a fost sloganul lansat de trio-ul Basescu-Boc-Seitan, inca din decembrie 2008. Dar prima lege antimilitara implementata, in vigoare si astazi, a fost Legea 329/2009, legea interzicerii cumului pensiilor cu salariile. Ea a pregatit terenul transformarii rezervistilor in asistati social, primul obiectiv vizat fiind eliminarea militarilor ca obstacol in spolierea tarii. Cladirile, unitatile cu terenurile aferente ale MAI si MapN au fost furate ca-n codru, unitatile desfiintate cu si fara rost, milioane de hectare au fost trecute prin primarii in posesia unor cercuri de interese straine. Militarii protestau. Nu activii, ci rezervistii! Mai mult, avand drept de munca, rezervistii au fost preferati pentru disciplina, rigoare si cunostiinte, fiind angajati ca specialisti experti, consilieri, functionari publici, coordonatori de structuri in toate domeniile, inclusiv la Guvern, Parlament sau Presedintie. Asigurand infrastructura, educati in spirit national, au blocat numeroase initiative si afaceri necurate ale politicienilor. Dam exemplu, doar  la nivel Senat, in perioada 2005-2008, anularea Legii reparatorii fata de asazisul rege Mihai, un tun de minim 14 mld. Euro (calculat la 20 Euro/m² teren in intravilan, intr-o perioada in care pretul era de 2.500 euro/m²); cazul padurii de la Reghin de 50.000 de ha, pe care o firma ungaro-ungara a luat-o in exploatare, apoi a incercat sa si-o treaca in proprietate cu ajutorul unui poriect de lege manarit de Zoltan Puskas, Marko Bella, Frunda Gyorgy si Eckstein Peter Kovacs, depistata in momentul trecerii tacite de la Senat la Camera, proiect in final torpilat cu ajutorul printului Paul de Romania care avea documente atestand o proprietate de 4ha in mijlocul padurii a lui Carol al II-lea, care isi construise acolo si o cabana de vanatoare, clona a Pelisorului; povestea celor 430 de trasportoare blindate comandate in Elvetia, tara fara traditii in domeniu, concomitent cu punerea pe butuci a industriei noastre care avea si prototipuri si productii de serie performante, o gaura adusa statului de cca. 15 miliarde de euro et. Periculosi, militarii in rezerva trebuiau sa dispara de peste tot, aruncati haitei, adica oprobiului public, amenintati inclusiv cu statutul de „terorist” sau „tortionar”, pentru a nu mai exista obstacole in fata desfiintarii Romaniei. Legea 329/2009 a intrat in vigoare la 10 decembrie, nebagata in seama pe fondul isteriei antimilitare pe tema „pensiilor nesimtite”. Proiectul legii staliniste unice a pensiilor, care avea sa treaca prin frauda parlamentara (Legea 263/2010) fiind amenintat in primavara lui 2010 sa nu treaca in Parlament, s-a dat la repezeala un „pui” al ei, Legea 119/2010, care a desfiintat asazisele pensii speciale. In fapt, in mod absolut comunist, Basescu si ai lui s-au straduti sa explice trogloditilor ca poti sa aduni merele cu  perele si cu prunele ca sa-ti dea capsuni. Cu alte cuvinte, ca nu este nevoie de legi speciale pentru domenii speciale, activitatea minerilor, sportivilor, artistilor, aviatorilor, diplomatilor, grefierilor, militarilor, politistilor etc. putand fi cuantificata in mod egal ca si a celor cu program de lucru fix de 8 ore si fara riscuri. Acesta a fost primul pas in proicetata reducere a tuturor pensiilor cu 15% si a salariilor cu 25%, in mod ilegal si retroactiv, anticonstitutional si antieuropean. Salariile au fost reduse, real, cu cca.49%, pe o durata anuntata de 6 luni, dar nu s-a revenit nici astazi la cuantumul din 2010. Si pensiile civile au fost micsorate sub diferite pretexte (CASS, recalculari etc.), dar marea lovitura pe care trebuiau sa o primeasca, prin cele 10 recursuri in interesul legii, depuse de Laura Codruta Kovesi avea sa esueze la ICCJ, la 17 octombrie 2011.

In aceste imprejurari, cand militarii si tara nu mai aveau nici o sansa, i s-a transmis lui Basescu, in direct, pe 3 octombrie 2009, la un post de televiziune, urmatorul mesaj: „S-a terminat, domnule presedinte. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate exista si, din acest moment, nu veti mai pute face nimic de noi, fara de noi si in absenta noastra! Daca nu stiti cine a rostit aceste cuvinte, intrebati-l pe Marko Bella, ca el sigur stie.” Referirea era la Ioan Inochentie Micu Klein, parintele Societatii civile romanesti, cel care a luptat cu armele modernitatii pentru drepturile natiunii romane, intre anii 1729-1744. Trei zile mai tarziu, un sindicat de 21 de persoane, SCMD, era chemat de Mihai Seitan, ministrul muncii de atunci, la discutiile cu Federatiile si Confederatiile sindicale. In fata intregii prese, SCMD a cerut celor din sindicate sa accepte ca a intrat in actiune un factor profesionist in ceea ce priveste lupta pentru drepturile tuturor, care nu poate fi manipulat de veleitarii guvernului si, daca vor drepturi, sa se incoloneze in spatele acestui spargator de gheata. S-a cerut guvernului sa inceteze cu minciuna si cu aritmetica pentru retardati, ca 4,5 milioane de activi duc in spate in spate 5,6 milioane de intretinuti, ca pensionarii in Romania, real sunt 2,6 milioane, restul fiind beneficiari, ori de indemnizatii de merit, ori de ajutoare sociale, ceea ce juridic inseamna altceva si ca pensionarii, dupa o viata de munca muncesc in continuare, suplinind forta activa a statului care culege capsuni prin Spania, portocale prin Italia si masline in Grecia.

Meritul SCMD este ca a adunat, la un loc, militari proveniti din aramata, interne, SRI, STS, SPP, SIE etc., lichidand, pentru totdeauna, orice posibilitate de continuare a aplicarii principiului „Divide et impera” in interiorul sistemului. Mai mult, reactionand profesionist la atacurile psihlogice si de imagine, s-a prezentat natiunii drept aparator al democratiei constitutionale in baza Art.118, Al.1 din Constitutie si, tot in spirit constitutional si Euroatlantic, drept coloana vertebrala a Societatii civile. Ocolind principiul masonic al revolutiilor (Ai Capitala, ai tara) si optand pentru experienta Henric al IV-lea (Ai tara, asediezi Capitala si dai o Liturghie), SCMD a intemeiat, rapid, filiale in tara, dinspre granita spre interior, primele fiind Calarasi, Botosani si Oradea. In paralel, a luat legatura cu federatiile si confederatiile nationale, oferindu-si sustinerea in actiuni si cu principalele categorii socio-profesionale, destinate sa fie adversarii rezervistilor (pensionari civili, profesori, CFR-isti, mineri). In iunie 2010, cu un efectiv de 5000 de oameni, SCMD era o prezenta importanta in marsul confederatiilor sindicale pe Calea Victoriei. La 25 octombrie 2010, SCMD organiza, singur, prima mare manifestare antibasista la Cotroceni si-n toata tara. La 27 octombrie participa, ca egal, la ultima manifestaie organizata de conefederatii in Piata Constitutiei. Intelegand modul in care a fost distrusa miscarea sindicala  de catre Traian Basescu, inclusiv prin inlocuirea Legii sindicatelor cu Legea dialogului social, SCMD a transmis mesajul, atunci, „Cine este hotarat sa lupte pana la capat pentru drepturi si pentru tara, sa vina alaturi de noi! Cu voi sau fara voi, noi ne batem.”. Din acel moment si pana in 4 martie 2013, SCMD a fost initiatorul  marilor actiuni stradale pentru drepturi sociale, in Capitala si in tara, la care s-au raliat resturile sindicatelor civile si ONG-urile, in frunte cu organizatiile revolutionarilor si toate fortele prezente in Piata Universitatii, inclusiv galeriile de fotbal. S-a manifestat in Parlament prin actiuni de protest dar si prin initiative legislative sustinute de membrii SCMD suspendati ca parlamentari, prin discutii la toate nivelurile exceptand presedintia, prin peste 40.000 de actiuni in Justitie, prin mii de declaratii de presa in tara si in afara, prin aparitii la TV, zilnice in perioada fierbinte, in special la Antena 3, care astazi ocoleste cu grija, profesionist si din ordin, SCMD-ul, contribuind prin omisiune, la scoaterea sa din Istorie.

In plan extern, ajungand la cca. 30.000 de membri, in ianuarie 2011, majoritatea fiind cooptati ca militari sau politisti, dupa 1997, in actiuni NATO de diferite tipuri, SCMD s-a adresat Parlamentului Europei, NATO, guvernelor statelor membre ale UE si NATO, marilor centrale sindicale internationale si europene, sindicatelor si organizatiilor rezervistilor si veteranilor din toate tarile, denuntand faptul ca Romania este punctul slab exploatat de ofensiva globalist-comunista si, daca omologii din statele democatice nu vor sprijini miscarea rezervistilor romani, dupa infrangerea acestora, matematic le va veni randul. Argumentele au fost aduse din campaniile mediatice din tarile respective impotriva militarilor proprii, din tentativele de aplicare a unor legi similare legilor Basescu-Boc in alte state, incepand cu iarna 1997-1998, in Canada si terminad cu ianuarie 2011 in Ungaria, mesajul lansat fiind „Militari din toate tarile uniti-va!” Evident, pentru salvarea fiecarui stat in parte, inclusiv a SUA si a Rusiei in fata ofensivei transnationalelor. Si aceasta in plina epoca de desfasurare intensa, grabita si inexplicabila pentru toata lumea a „primaverii arabe”.

Dar despre „primavara araba” si despre cele petrecute in Romania si in lume, de la initierea acesteia si pana in „iarna Ucrainei”, vom vorbi cu alta ocazie.

(VA URMA)

Col. (r) dr. Mircea DOGARU,

Presedintele SCMD