S.C.M.D. A DEMARAT ACTIUNEA PE DISCRIMINARE
-
Exclusiv
in atentia membrilor SCMD –
Doamnelor
si domnilor,
La plangerile noastre
prealabile impotriva discriminarii la care suntem supusi prin impozitarea in
trepte, au raspuns doar casele sectoriale de pensii ale M.A.I. si S.R.I. De tot
rasul, dar au raspuns! Casa Sectoriala a M.Ap.N. va fi obligata sa raspunda,
prin justitie.
Trecand timpul legal
necesar, am facut pasul urmator – ne-am adresat la CNCD. Indiferent daca vom
primi sau nu, si ce va contine raspunsul, peste 45 de zile declansam actiunea
in justitie.
Din acest moment, aveti
o luna si jumatate pentru a incheia trimiterea Declaratiilor ca Legea 282/2023
ne discrimineaza intre noi, in funtie de anul trecerii in rezerva dar si fata
de civili. De asemenea, legitimatia de membru SCMD, stampilata la zi si
foto-copiata fata-verso, sau, daca nu o mai aveti, chitanta de plata a
cotizatiei pe anul in curs.
Va transmitem
rugamintea de a nu mai pleca urechea la tampeniile idiotilor – utili, a caror
principala activitate este aceea de a-si pupa in fund calaii. Li se sopteste sa
nu aiba nici o relatie cu SCMD, ca se va avea grija de ei si ca lor li se va da
in toamna, eventual ce li s-a mai dat si pana acum. In conditiile legilor austeritatii,
concedierilor masive, suprataxarii pensiilor, anuntarii impozitarii in trepte a
salariilor, in conditiile in care pensiile civile in plata ingheata, iar cele
viitoare vor fi cu peste o mie lei mai mici, trebuie sa porti un bocanc pe
umeri in loc de cap, sa crezi ca pensiile militare in plata vor creste
retroactiv.
Orice lege dispune
numai pentru viitor, iar pentru trecut castiga doar cei care au dat in judecata
si justitia le-a dat dreptate! Ceilalti, nu!
Va punem la dispozitie Petitia catre CNCD, inregistrata cu
data de 9 aprilie 2024.
Honor
et patria! Vae victis!
Presedintele SCMD
Col. (r) dr. Mircea
DOGARU
Catre
CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII
Piata Valter Maracineanu nr.1-3, sector 1, Bucuresti
cod postal 010155, e-mail support@cncd.ro
DOMNULE PREŞEDINTE,
Prin prezenta, Sindicatul Cadrelor Militare
Disponibilizate, cu sediul in Bucuresti, str. Pajurei nr. 13, Sector 1, in temeiul dispozitiilor art. 28, alin (2) din Legea nr. 62/2011, privind
dialogul social, in numele membrilor sai de
sindicat, formulam:
PETITIE
in temeiul Ordonantei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea si
sanctionarea tuturor formelor de discriminare, prin care solicitam confirmarea existentei
elementelor constitutive ale faptei de discriminare, in conformitate cu art.2 alin.1
si 3 si art.15 din OG nr.137/2000 si sanctionarea acestora, ca urmare a
modificarii Codului Fiscal ce impoziteaza progresiv pensiile de serviciu, art.101
din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile
ulterioare si art.XVIII din Legea nr.282/2023 pentru modificarea si completarea
unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu.
De
asemenea, solicitam sa ni se comunice modul in care a fost solutionata prezenta
petitie.
MOTIVE
In fapt:
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate
promoveaza si apara drepturile si interesele membrilor sai – cadre militare in
rezerva si in retragere, cu respectarea principiilor fundamentale ale liberului
acces la justitie – garantat de art.21 din Constitutie si a dreptului
fundamental de asociere – garantat de art.40 din Constitutie.
Conform art.101 din Legea nr.227/2015 privind Codul
Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare si art.XVIII din Legea
nr.282/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul
pensiilor de serviciu, au fost impozitate progresiv pensiile militare, cu
procente cuprinse intre 10 si 20%, pe care le consideram discriminatorii in
raport cu alte categorii profesionale.
Consideram ca sunt intrunite
conditiile discriminatorii legate de existenta unui tratament diferentiat fata
de alte pensii aflate in plata, care a avut ca scop si efect diminuarea
dreptului de pensie al cadrelor militare in rezerva si in retragere, recunoscut
de legislatia romana si internationala.
Tratamentul diferentiat cu
privire la impozitarea pensiilor cadrelor militare nu este justificat obiectiv
de un scop legitim, ci constituie o alta modalitate de reducere a cuantumului
pensiilor militare, tinand cont ca, incepand cu anul 2010, legislatia romana
adoptata in domeniul pensiilor militare a avut in vedere reducerea chetuielilor
publice, modificari legislative care au afectat profund atat moral cat si
material aceasta categorie profesionala.
Din punctul nostru de vedere, masurile dispuse prin
art.101 din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificarile si
completarile ulterioare si art.XVIII din Legea nr.282/2023 pentru modificarea
si completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu au fost
din nou masuri de oportunitate, care au vizat exclusiv aspecte de ordin
financiar.
Reglementarile mai sus-mentionate au constituit o
incalcare a principiului egalitatii in fata legii si o diferentiere a regimului
juridic de pensionare fata de regimul stabilit pentru alti asigurati, care nu
sunt supusi acelorasi exigente, restrictii si riscuri. O asemenea interpretare
tinde sa nege in substanta un drept prevazut de legiuitor in favoarea tuturor
rezervistilor militari, inclusiv a membrilor nostri de sindicat, devenit cert
si lichid odata cu incetarea raporturilor lor de serviciu, care a fost
recunoscuta si prin Decizia Curtii Constitutionale nr.20/02.02.2000, dosar nr.
5A/2000. Impozitarea pensiilor
militare stabilit prin actele normative invocate mai sus au condus la o
incalcare flagranta a egalitatii in drepturi, garantata de art.16 alin.1 si 2
din Constitutia Romaniei, potrivit caruia cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor, fara privilegii sau discriminari, nimeni nefiind mai presus de
lege.
In vederea solutionarii petitiei, precizam ca dreptul la
pensie militara este un drept de
proprietate, aşa cum este prevăzut în:
art.1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului : „orice persoană fizică sau juridică
are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile
prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”;
art. 20 alin.2 din Constituţia
României: „dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile
interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care
Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”,
art. 148 alin (2) şi (4) din Constituţia României: alin.2 „ca urmare a
aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi
celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă
de dispoziţiile contrare din legile interne” şi alin.4 „ Parlamentul,
Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează
aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din
prevederile alineatului (2)”.
Aceste dispoziţii legale se
coroborează cu:
art. 17 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului: 1.Orice persoană are dreptul la proprietate,
atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii; 2.Nimeni nu poate fi lipsit în mod
arbitrar de proprietatea sa
art.10 din Tratatul privind
Constituirea Comunităţii europene: „Statele membre iau toate măsurile generale
sau speciale necesare pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg
din prezentul tratat sau care rezultă din actele instituţiilor comunităţii.
Statele membre facilitează Comunităţii îndeplinirea misiunii sale. Statele
membre se abţin să ia măsuri care ar pune în pericol realizarea scopului
prezentului tratat „
art. 6 alin 1 din Tratatul
Privind Funcţionarea Uniunii Europene: „Uniunea recunoaşte drepturile,
libertăţile şi principiile prevăzute în
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel
cum a fost adoptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi
valoare juridică cu cea a tratatelor”.
Pe cale de consecinţă, normele
juridice internaţionale privitoare la protecţia drepturilor omului au
aplicabilitate directă în dreptul intern românesc şi se impun tuturor
autorităţilor publice române deoarece prevederile Constituţiei au
aplicabilitate directă. Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului nu prescrie pentru state obligativitatea
încorporării dispoziţiilor sale în dreptul lor intern, iar art. 1 al Convenţiei
prevede că părţile contractante "recunosc oricărei persoane aflate sub
jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile" pe care aceasta le defineşte,
fapt ce implică, indirect, ideea aplicării obligatorii a dispoziţiilor
Convenţiei în dreptul intern al statelor contractante.
Curtea Europeană a
subliniat că, chiar dacă statele contractante nu au obligaţia formală de a
încorpora Convenţia şi protocoalele adiţionale în ordinea internă de drept, din
principiul subsidiarităţii rezultă că jurisdicţiile naţionale au obligaţia să
interpreteze şi să aplice înseşi normele lor de drept intern în conformitate cu
dispoziţiile Convenţiei, iar Curtea este competentă să verifice dacă modul în
care este interpretat şi aplicat dreptul intern produce efecte compatibile cu
principiile Convenţiei, din care face parte integrantă şi jurisprudenţă
instanţei europene. Precizam faptul ca Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
apreciat că, în cazul în care statul, prin măsurile legislative adoptate nu
acordă o protecţie echivalentă cu cea asigurată de Convenţie, trebuie aplicată
aceasta din urmă, deoarece, într-un asemenea caz, rolul Convenţiei în calitate
de instrument constituţional al ordinii publice europene în domeniul
drepturilor omului este mai important decât interesul cooperării internaţionale[1].
În concluzie,consideram că pensia militara reprezintă un „bun" în
sensul art.1 alin. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie. Lipsirea cadrelor militare pensionate de dreptul de a primi sumele de bani aferente pensiei
reprezintă, indiscutabil, o ingerinţă ce a avut ca efect privarea de bunul
propriu. În această privinţă, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat deja că, fără plata unei sume
rezonabile în raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie,
în mod normal, o atingere excesivă şi că lipsa totală a despăgubirilor nu poate
fi justificată în domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în împrejurări
excepţionale[2].
Procedându-se în
acest fel, consideram ca impozitarea progresiva a adus atingere chiar
substanţei dreptului de proprietate al cadrelor militare in rezerva si in
retragere, atingere care, în concepţia instanţei europene, este incompatibilă
cu dispoziţiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie.
Componentele
dreptului la pensie, printre care cele mai importante sunt tipul pensiei,
condiţiile de acordare a diferitelor tipuri de pensie, modul de calcul şi plata
pensiei, sunt stabilite si asigurate prin lege, potrivit prevederilor art. 47
alin.(2) din Constituţie, republicată, motiv pentru care consideram ca impozitarea
progresiva lezeaza un drept recunoscut si castigat prin munca, prin activitatea
profesionala continua desfasurata pana la data pensionarii de cadrele militare.
In drept: art. 2 alin.1 si 3 si art.15 din O.G. nr. 137/2000.
PREȘEDINTELE SINDICATULUI CADRELOR MILITARE
DISPONIBILIZATE
Col. (r) Dr. Mircea DOGARU
DOMNULUI PRESEDINTE AL
CONSILIULUI NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII
