DISTRUGEREA SAOPSN
“PAS CU PAS”
-REPERE ISTORICE-
II
3.
“Asteptati numai sa mai creasca copiii nostri, ca o sa va luam capetele la
toti!”, sau… Cand s-a pecetluit soarta actualilor rezervisti?
La intrebarea din titlu, nu stim
raspunsul! Banuim doar ca in deceniile de pregatire a “revolutiilor spontane”
din Estul Europei, cand cei mai tineri dintre noi, cei de astazi, nu erau
nascuti, ori se jucau cu lopatica la “gradi”, iar actua-
lii “matusalemi” isi faureau visuri de locotenent. Dar ne amintim cand am
aflat! Pe parcursul derularii “Scenariului Bucuresti”.
“Scenariul Bucuresti” a
fost denumirea data de presa de la Belgrad tentativelor de destramare a României
din prima jumatate a anului 1990.
Pe 16 februarie 1990, prin
reconfirmarea gl. V.A. Stanculescu in functia de ministru al Apararii
Nationale, in fata unei revolte de necontrolat a militarilor, “Corbii” din armata
au fost trimisi din nou acolo unde-i trimisese Ceausescu, cel ce a vrut, dar
n-a putut sa-i execute, ca venea ambasadorul Drozdenko “la cerere” si,
amenintandu-l, le comuta pedeapsa – la cosul de gunoi al Istoriei.
Imediat s-a produs
reactia pusa, propagandistic, pe seama invinsilor “Corbi”. De ce pe seama
pro-sovieticilor? Pentru ca lor nu le putea conveni victoria “Lazărilor” si
pentru ca, pe 18 februarie, adica dupa numai 2 zile, s-au organizat in Piata
Victoriei o mare manifestatie “democratica”, la care “doamnele civice ale
Revolutiei” si-au adus toti catelandrii pe care-i manipulau (parintii tefelistilor
de astazi), sub lozinca “Minunatul tineret”, care trebuia sa-i inlocuiasca pe
nenorocitii aia de competenti, pardon, de “comunisti”. Iar la aceasta
manifestatie, a stralucit unul dintre cei mai celebri generali ai CFSN, plecat
locotenent-major la studii, la Moscova si revenit comandantul Scolii de Ofiteri
de Securitate de la Baneasa. Cocotat pe un TAB, el a dat semnalul: “Il vreti
pe Iliescu jos?”.
Provizoriul Iliescu
trebuia sa dispara pentru a face loc celui din timp pregatit, asa cum s-a
intamplat cu efemerii care au asigurat tranzitia in Bulgaria, Ungaria,
Cehoslovacia, Polonia, sau RDG. Numai ca, o data vita doborata, lupii nu s-au
inteles pe prada!
Sovieticii il voiau
presedinte pe Vladut Nisipeanu, adevaratul coleg de studentie, chiolhane si
nebunii al lui Gorbaciov, a carui biografie avea sa-i fie transferata,
mediatic, ulterior, de catre manipulatori, lui Iliescu.
Neoconii (globalistii,
sau comunistii) americani l-au trimis pe specialistul lor in “comunismul”
European, el insusi doctor in marxism, fiul unor “eroi” ai Kominternului, cu
nume schimbat din “itsky” in “eanu”. Asta please din România (cu voie) in anii
70, fiind strecurat in SUA prin Mexic, apoi implementat de Deep State ca
“expert” pe langa Departamentul de Stat. Stralucitul reprezentant al “think
tank”-ului AGORA, a ajuns, din pacate pentru el, prea tarziu la Bucuresti,
primele 50 de locuri fiind ocupate pe liste.
Mitterand si
Serviciile franceze bateau cu pumnul in masa, ca locul lui Iliescu era sortit
frumosului care ratase sansa de a deveni ginerele lui Ceausescu. Era tot fiul
unui erou internationalist al brigazilor din Spania, generalit la Moscova,
parcat la hotel Moskva si platit cu 7,000 ruble lunar, pe durata celui de-al
II-lea Razboi Mondial, si caruia rusii ii dadusera la inceput un nume unguresc,
pentru a-l trimite in ‘56 in Guvernul de la Budapesta, apoi unul romanesc,
aclimatizandu-l in România.
Britanicii mizau pe
“Hamlet”, olandezii, mai parsivi (data fiind apartenenta rudelor acestuia la
PCUS, sau la Partidul Comunist Ungar), pe domnul “Fa-te ca lucrezi!”.
Germanii n-aveau
candidat. Ei voiau doar haos, razboi civil, caderea nu numai a lui Iliescu, ci
a tuturor, ca promisesera ungurilor Transilvania si tot ceea ce obtinusera de
la Habsburgi, ca slugi fidele, in 1867.
Cine erau “doamnele civice ale
Revolutiei?”, cele care aveau sa intemeieze “AC, PAC si CAC”, cum vituperau
patriotii in presa de scandal? Pai, niste intelectuale fine, care cerau “controlul societatii civile asupra Armatei”!
“Maurul”, adica militarii, isi facuse datoria, acum trebuia pus cu botul pe
labe. Habar n-aveau bietele “dame” ca in toate statele occidentale, real
democratice, “Societatea civila” nu
e aia care n-are pistoale, ci este constituita din cei care, prin Constitutie, nu au voie sa faca politica – militarii,
politistii, clerul, magistratii, sindicatele!
Prima “doamna
civica”, de meserie secretara PCR a Facultatii de Istorie din Bucuresti pana in
22 decembrie 1989, avea sa urle, o luna mai tarziu, in Aula Academiei Române,
la delegatii MApN: “Pai sigur, voi, militarii, ati ramas conservatori, ca
intotdeauna, COMUNISTILOR! ASTEPTATI NUMAI SA CREASCA COPIII NOSTRI (adica
tefelistii – n.n.), CA O SA VA LUAM CAPETELE LA TOTI” (Ceea ce ni se si
intampla, astazi, cu incepere din 2009)! Bietul presedinte al Academiei ii
convocase pe toti istoricii romani, civili si militari, care urmau sa
participle in toamna lui ‘90, la Congresul Mondial de Istorie de la Madrid,
fiindca “civicii” de atunci, refuzau sa-i permita participarea academicianului
patriot, Stefan Pascu, pe motiv ca fusese mai “comunist” decat ei. Or,
istoricii militari (in uniforma) obiectasera ca 38 de mari savanti ai lumii
acceptasera, cu un an in urma, invitatia lui Pascu de a participa la o Masa Rotunda
(“Romanitate Occidentala si Romanitate
Orientala”), in interesul nostru deci veneau sa-l onoreze pe omologul lor
academician, nu pe ilustrul necunoscut propus de distinsa “doamna civica”. Ei
concluzionasera: “Noi nu facem politica, dar suntem de parere ca izmenele se
spala in familie, iar in afara, trebuie sa fim toti romani, slujitori ai
Istoriei României si atat!”.
Urmat de intreaga
delegatie militara, maiorul lider de grup, s-a indreptat spre masa
prezidentului, cerandu-i scuze pentru miscarea necontrolata a bratului drept,
pentru ca, instinctiv, isi cauta arma pe care regreta ca n-o are la el, apoi
s-a intors spre cei circa 100 de participanti, mobilizati de viitorul fost-sot
al doamnei Alina Mungiu Pippidi, deveniti peste noapte, din “tovarasi” –
taranisti, liberali, sau “civici” in buna traditie a parvenitismului si
pupincurismului romanesc: “Sa nu cracniti, ca erati toti de fata si m-ati
sustinut cand am cerut sa facem Istorie. Arheologie, Limbi Clasice, ca de aia
eram la Facultatea de Istorie, ori astia
ne omorau cu Psihologie, Pedagogie, Pedagogia Copilului Mic, Filozofie, Istoria
Filozofiei, Economie Politica, Socialism Stiintific, etc. Si cand eterna
secretara de partid a racnit la noi… SA VA IASA DIN CAP CA ATI VENIT AICI
SA AJUNGETI SAVANTI! SAVANTII SUNTEM NOI! VOI N-O SA FITI NICI MACAR PROFESORI!...
Si ati auzit ce raspuns mi-a dat cand am intrebat-o… Dar nu va suparati, de ce am
dat atunci noi examen la Faculatea asta, cu 25 de candidati pe un loc?
- CA SA AJUNGETI ACTIVISTI AI PARTIDULUI
IN DOMENIUL STIINTELOR SOCIALE. MISIUNEA MEA, A NOASTRA (Si l-a aratat pe
distinsul tovaras Lucian Boia, viitorul demitizator de serviciu al Istoriei
romanilor, pe atunci specialist in Programul PCR), ESTE SA FACEM DIN VOI BUNI
ACTIVISTI!.. Si atunci cine-i de vina, tovarase presedinte al Academiei,
noi, sau fosta noastra secretara de partid, care ne reproseaza, astazi, ca am
fi ajuns ceea ce s-a jurat, cu martori, ca va face din noi?”!
Respectiva “doamna
civica” avea sa conduca Romania, din spatele lui Emil Constantinescu, in anii
1996-2000 si, trecand de la rachiu alb la whisky si de la “Carpati” de Sf.
Gheorghe la “Kent”, a facut-o atat de bine, ca, vrand sa dea in politisti si in
militari, i-a pus in gura Tapului, chestia aia cu fidelii lui Iliescu, ce ar
face bisnita cu “bestiile” sarbe (pe vremea aia sarbii erau declarati
criminali, nu rusii, pe care-i curta toata lumea) prin Clisura Dunarii. Drept
care, a venit val-vartej la Bucuresti (4 ore cu totul), Directorul CIA, sa-i
atraga bietului Milica atentia ca tot pe acolo ii inarmau si ei pe ailalti si
nu mai e cazul sa candideze.
Peste ani si ani, la
inmormantarea “doamnei civice”, au fost prezenti doar istoricii militari,
familia, Razvan Theodorescu, Emil Constantinescu si ceva curiosi. Nu si
secretarii de stat, consilierii, ministrii, senatorii, sau deputatii pe care-i
facuse si care mai mananca si astazi ce nu trebuie, inclusiv la Davos.
A doua “doamna civica
a Revolutiei” era soacra Numarului II din serviciile de spionaj franceze (dupa
moartea ei, avea sa fie inlocuita de un ginere), pazita de securisti ca pe Sfintele
Moaste. A aparut la televizor, pe 22
decembrie 1989, pe un TAB, fataindu-si caciulita si povestind cum a fost ea
eliberata din beciurile Securitatii, dupa ocuparea de catre “revolutionari” a
Televiziunii (“Am invins!”, “Mircea, fa-te ca lucrezi!”, etc.), dar a fost
devoalata de comandantul aeroportului Otopeni, in 24 februarie 1990, cand tot
felul de ziaristi fara frontiere si “donatori” straini ii invadasera
anticamera, racnind in toate limbile pamantului ca militarii au tras, au facut
si au dres. Pierzandu-si controlul de nervi, omul a urlat la ei in româna “Ba,
vreti adevarul? Vi-l dau, da sa dea dracu sa nu publicati, ca o sa vedeti voi!
Compania TAROM (Azi facuta bucati si mulsa ca o vaca – n.n.) e
organizata pe normele OACI, adica internationale. Orice telefon primim se
inregistreaza pentru cazuri de amenintare terorista – Gica, baga ba caseta aia
din 22 decembrie!”. Si le-a mai precizat: “Veti auzi ca suna scurtul
militar. Convorbirea are loc intre mine, care ma prezint si o doamna, CU O
JUMATATE DE ORA INAINTE CA CEAUSESCU SA IASA IN BALCON”. Toti ziaristii
au tacut, semn ca invatasera instantaneu limba româna, si s-a auzit: “(Robot -)
Aeroportul International Bucuresti-Otopeni, 22 decembrie 1989, orele 11:14 AM.
Trrrr! Trrrrrr! (Voce - ) Sa traiti! Sunt comandantul Aeroportului
International Bucuresti-Otopeni, locotenent colonel… (Voce de femeie – ) Va
ordon sa inchideti imediat Aeroportul… Dar cine sunteti, cucoana si cum de
folositi telefonul asta? – Aici tovarasa Doina Cornea (“Na, ca mi-a
scapat!” n.n.), va ordon sa inchideti imediat Aeroportul International
Bucuresti-Otopeni, in numele noului presedinte al Republicii Socialiste România
si secretar general al Partidului Comunist Român, tovarasul Corneliu Manescu!
Altfel, veti raspunde in fata judecatii poporului!”. Ziaristii fara
frontiere au descoperit pronto ca au alta treaba, comandantul a fost trecut pe linie
moarta, doar noi ce am mai publicat episodul, la inceput cu pseudonim, apoi cu
numele si gradul reale.
A treia “doamna
civica a Revolutiei”, fata de legionar, pe care il renegase, schimbandu-si
numele, dama bine in tinerete, s-a lansat in literatura, facandu-i pe toti
bosorogii Uniunii Scriitorilor sa-i manance din palma, cu o poezie dedicata
“Partidului”, la implinirea varstei de 40 de ani (partidul, nu ea!). In
viziunea ei artistica, PCR-ul ii sugera un barbat matur, viril, care o rascolea
profund. Ajunsa pupila lui Gogu Radulescu (membru CPEx), celebrul Mecena care
sustinea cu fonduri nu numai comunitatea evreiasca, ci si elita
scriitoriceasca, aceea care avea sa se produca la TVR in glorioasele zile ale
manipularii decembriste, la chiolhanurile organizate pe mosia lui de la Comana.
Aici, viitorilor actori ai revolutiei televizate, li se incurca printre
picioare, nevinovatul si total nedizidentul cotoi al poetului Gelu Naum, numit
“Arpagic”. Fara sa vrea, cotoiul i-a asigurat doamnei, prin manipulare, statura
de “dizidenta”. Exact in anul 1989, cand Elena Ceausescu a consacrat-o pe
distinsa poeta, publicandu-i operele in volum, in 600.000 de exemplare, in
Bibilioteca Pentru Toti, la ordinul adevaratului ei sef – Gogu Radulescu!
Toate cele trei “doamne
civice ale Revolutiei”, in timp ce-i balacareau pe militarii de care nu mai era
nevoie si ii faceau uitati pe naivii de care se folosisera ca “revolutionari”,
adunau sute de semnaturi de la autoproclamata “elita” pentru eliberarea din
puscarie a tovarasului Gogu Radulescu, dar si a “bietilor tineri”, adica a
celor 9 teroristi pregatiti in Ungaria, care apucasera nu numai sa fie
arestati, ci si condamnati pe viata si care incepusera sa-si scrie Memoriile,
in draci, la parnaie. Numele lor inca n-au fost uitate, chiar daca incursiunea
doamnei Macovei si a ciracilor domniei sale, “noaptea, ca hotii”, in arhivele
SIPA, a facut curatenie-bec!
Nebunia declansata
pe 18 februarie 1990, nu a fost potolita nici de politisti, nici de militari,
fiindca “Lazarii”, ori primisera ordin de la stapanire sa nu actioneze, ca sa
nu se puna rau cu baietii lui Gorbaciov, ori erau timorati, ori gasisera alta
cale de a-l indeparta pe nedoritul Iliescu. Taticul profesionistilor strecurati
in CFSN a adus minerii, care, pentru prima data, au pus pe fuga, pe 19
februarie, pe toata lumea. Inclusiv clanurile de miliardari bruneti de astazi,
aflate atunci la inceputuri.
De ce au fost adusi
minerii? Din ura fata de Sistemul de Aparare, care trebuia acuzat de populatie
ca nu si-a facut datoria. Cum nu te puteai lua direct de Armata atunci, care
era (inca) favorita Nr. 1 a populatiei, s-a indus ideea ca a fost opera
prosovieticilor comunisti, ca numai astia apelau la detasamentele inaintate ale
clasei muncitoare.
Concluzia? Daca tot
se reformau “Serviciile”, in SRI, SIE, STS, SPP, etc., hai sa-i dam afara pe
toti profesionistii, pardon, pe “tortionarii comunisti”, sa-i inlocuim cu
copiii nostri curati, cu cas la gura, etc. Si au fost dati afara pe capete
toti profesionistii specializati pe URSS, Israel si Ungaria! Degeaba faceau
coada la Ministerul Apararii, sa-i ia Armata, ca, avand familii de intretinut,
vor fi obligati sa-si uite juramantul militar (chestie, astazi la moda) si sa
se vanda cui ii vrea. Si dusi au fost! Era la moda lozinca “Ce ai facut in
ultimii cinci ani?”. Eroi au fost proclamati doar cei care tradasera mult
inainte, alde Pacipa, Raceanu, Haiduc-Forrestier, etc., lansandu-se
imbecilitatea ca astia il “tradasera pe Ceausescu, nu Romania”, contribuind la
caderea “comunismului”, care n-a existat niciodata, nicaieri in lume, nici in
URSS (Stalin proclamase in 1936 Victoria definitiva a socialismului, iar
partidul lui se numea bolsevic, adica al celor multi, nu comunist), dar se
instaleaza astazi, “pas cu pas”, de la Covid incoace, sub numele de
“globalism”.
Sute de cadre militare
au trecut atunci in rezerva si din Armata, pentru ca, in focul evenimentelor,
cadristii, juristii, finantistii, etc. la Centru, s-au generalit unii pe altii,
banalizand gradul, iar politicii au primit diplome de la “Facultatea de Arme
Intrunite”, devenind marii generali (rtg) pro-NATO de astazi, care au comandat
formatiuni existente doar pe hartie, eventual o secretara si un telefon, ori,
astia mai noi, ar fi participat la batalii care n-au avut loc! Dar, sa
continuam, pentru ca si “Scenariul Bucuresti” a continuat...
(VA
URMA)
25 februarie 2024
Col(r)
dr. Mircea Dog
