DISTRUGEREA SAOPSN “PAS CU PAS”
-REPERE ISTORICE-
I
Preambul
-1989 – Efectivele MApN – 326.000. Se adauga efectivele MAI cu trupe de
Securitate si Militia – 129.000.
-1991 – Manfred Wörner stabileste pentru 2005, ca efective ale Armatei –
52.500, jumatate femei.
-2023 – Efective MApN – 35.800 forte terestre
– 5500 forte navale
– 10.700 forte aeriene
Efective MAI – 28.000
jandarmi (S-a incercat desfiintarea lor in 2018)
Industria de Aparare –
246.000 civili si militari calificati in 1989
– 9000, din care ROMARM – 5000, In 2023
1.
Distrugeri in faza “pregatirii de artilerie” a “revolutiei spontane”
-1975 – Interdictia de a mai recruta in serviciile de informatii si
contrainformatii “crema faculatilor”.
– Se fac “recrutari” doar din
productie, cu minim 3 ani de munca.
– Introducerea “dosarelor” la
facultatile de stiinte sociale > media de intrare scade de la 8-10 la
5-5.66.
- 1978 – Tradarea lui I.M. Pacipa. Consecinte:
–
7.000.000.000 USD pierdere economico-financiara;
– 5000
de profesionisti din Servicii – disponibilizati;
– Zeci
de agenti disparuti in misiune;
–
Introducerea dosarelor de “muncitori” (recrutarea din productie) si la scolile
militare si trimiterea la Academia Militara nu a ofiterilor buni, care
solicitau, ci a incompetentilor de care unitatile cautau sa scape. Toate au
contribuit la scaderea capacitatii de reactie la nivel central, in 1989.
-1980 – Congresul Mondial de Stiinte Istorice la Bucuresti. Participare
internationala, aproape exclusiv militara. Se
stabileste locul Romaniei
in strategia “revolutiilor spontane”. Tinerii istorici militari romani sunt
sfatuiti de viitorii parteneri strategici: “Mai baieti, voua va merge
mintea, dar stati cuminti, ca inca nu este vremea voastra… Sunt doi, Romanov si
Gorbaciov. Amandoi sunt buni, dar noi mizam pe al doilea. A fost de doua ori la
Casa Alba si ne-am inteles. Cand asta va ajunge la Kremlin, totul se va schimba
la rusi si a doua zi la voi. Atunci va veni vremea voastra! Tineti minte si
folositi, numai pentru voi!”.
-1980 -1985 – Este epoca “defectarilor” masive din Serviciile de Informatii si
a recrutarilor de catre Serviciile occidentale si sovietice reprezentanilor economici a diplomatilor si
indeosebi a ofiterilor din MApN cu misiuni in strainatate.
-1985 - 1986 – Criza economica, extern provocata, duce si la o criza a
echipamentului militar. Se da ordin ca militarii sa nu mai stea imbracati in
uniforma la cozi, sa nu mai care sacose, sute de cadre fiind vanate de
ministrul Constantin Olteanu si trecute in rezerva pentru asta. In ianuarie,
1990, cand s-a dat ordinul ca militarii si politistii sa umble numai in
uniforma, au fost luati in suturi la cozi de babe – “Pai sigur, voi aveati
magazine speciale! Ce? A mai vazut cineva militari pe la cozi de ani de zile?”.
In razboiul psihologic si imagologic declansat inca inainte de 1989 impotriva
fortelor armate nationale, s-a mers pana aici, in vederea nasterii unui
sentiment de ura al populatiei,
impotriva militarilor, care erau respectati, in baza unei traditii bimilenare.
-1985 – Lansarea lui Mihail Gorbaciov, cu “Glasnosti” si “Perestroika”. Amintindu-si
sfaturile din 1980, istoricii militari analizeaza rapid distrugerea Romaniei
pana in 1985, prin orientarea tuturor productiilor, vandute pe nimic, spre
achitarea datoriilor externe de dezvoltare, boicotul comercial care a dus la
blocarea industriei extractive, grele, alimentare, comertului exterior,
agriculturii, sanatatii, decaderea invatamantului si agresarea istorio-grafiei
nationale prin teoriile de sorginte sovietica ale “protocronismului”,
“dacismului” si “moldovenismului”, stabilind ca tradatorii sunt grupati in
jurul lui Ion Popescu -Puturi si Ilie Ceausescu. Comparand situatia cu
debarcarea Aliatilor in Normandia, ei concluzionau ca, dupa o actiune violenta
in 1987, extern provocata undeva in centrul tarii, va urma, in 1989, agresarea
Romaniei la toate frontierele de catre fortele speciale ale celor doua Tratate
(NATO si Varsovia), lichidarea prin impuscare a lui Ceausescu si incercarea de
dezagregare teritoriala a Romaniei. Au semnat in ordinea gradelor, primii
semnatari devenind chiar CI-istii care i-au prins. Ministrul fiind agent al
intereselor straine, au urmat masurile coercitive impotriva tuturor, ultimii
patru aflati deja in ancheta, fiind salvati de evenimentele din decembrie,
1989.
-1988 – DIA a fost practic blocata prin retragerea tuturor atasatilor militari
de la post, ramanand doar cel de la Belgrad, care avea sa anunte, in iunie1989,
ce se va intampla in decembrie. Vinovat? Un obscur CI-ist, care i-a “lucrat”
prin Tudor Postelnicu, direct la Elena Ceausescu si care, dupa 1990, a fost
transformat, in scop de gestionare prin manipulare a patriotismului, in mare
autor de romane stiintifico-fantastice, pe linia “dacismului” prosovietic.
– Ceausescu a luat decizia rechemarii in tara
a tuturor reprezentantilor romani din strainatate si inlocuirea lor. Pana la
moartea sa, nu a reusit sa schimbe pe nimeni, deoarece nu el conducea Romania,
ci, din umbra sa, prin intermediul Elenei Ceausescu, tripleta Gogu Radulescu –
Stefan Voicu (Katz) – Tudor Olteanu.
-1989 – mai-decembrie – Circa 120.000 de luptatori commando, proveniti din
familii mixte, antrenati in lagarele din Ungaria, Austria, Germania, s-au
vorbitori nativi de romana, din Serviciile acestor tari, ori din cele sovietice
si croate, s-au rulat in Romania ca “turisti”pentru recunoasterea obiectivelor
la care aveau sa actioneze in decembrie. Cu sprijinul tradatorilor si agentilor
din fruntea serviciilor si politicului Romaniei, care au rupt complet,
informativ, conducerea statului, de realitate!
– Prea tarziu, patriotii din
Serviciile Militare au reactionat, alcatuind zeci de “brigazi” din cate doi
specialisti de-ai lor si cate un istoric militar (unii scosi de sub ancheta),
care au luat la rand garnizoanele din S-V, V si centrul tarii, pentru a le
spune cadrelor “Adevarul si numai adevarul”, in scopul pregatirii lor pentru
cele ce vor urma. Au fost retrasi pe 16 decembrie, cand evenimentele erau deja
clare.
2.
Distrugeri in timpul “Razboiului Stelelor”, pe fondul “Revolutiei Televizate”
-1989 – 17
decembrie – “Radu cel Frumos”. La Timisoara incepe lichidarea militarilor
chemati la alarma. Primul impuscat al “Revolutiei”, fruntasul Zduria Adrian.
Incepe, asadar, “Revolutia Romana”, declansata de un pastor iredentist ungur,
pregatit de MOVE (conform declaratiilor propriei neveste) – László Tőkés.
Grupuri straine de oras vor ataca unitatile militare de pe Calea Girocului, in
timp ce in centru, pe fondul spargerii vitrinelor si crearii dezordinii de
catre “bisnitari” sovietici si unguri, veniti de peste granita, revolutionarii
romani il aclamau pe tovarasul prim-secretar Balan.
– 18 decembrie – George Soros
este fotografiat stand de vorba cu Saul Bruckner (Silviu Brucan), la Bucuresti,
in fata intrarii la Facultatea de Istorie (condusa pe linie politica PCR de Zoe
Petre si Lucian Boia).
– 19 decembrie – Lt. col. Vladimir Putin,
seful retelei sovietice din RDG, este vazut in holul hotelului Athenee Palace
din Bucuresti.
– 21
decembrie – Incep actiunile in Capitala.
– 22
decembrie – Cu secretarii de partid in frunte si CI-istii pe margine,
platformele industriale sunt aduse la CC, la mitingul lui Ceausescu, unde se
actioneaza psihotronic si fizic asupra multimii.
–
Decapitarea armatei prin lichidarea ministrului Vasile Milea arunca militarii
in bratele “Revolutiei”. Ordinul de retragere in unitati nu este executat,
revolutionarii urca pe tancuri. Sub lozinca “Armata e cu noi!”, se incearca
declansarea razboiului civil, proclamandu-se “Securistii-teroristi”.
– Iredentistii unguri initiaza “Razboiul de
Secesiune”, atacand cladirile Militiei, inchisorile si cladirile oficiale,
torturandu-i si ucigandu-i cu salbaticie pe reprezentatii autoritatii de stat
(vezi Cazul Agache).
– Televiziunea este ocupata de initiati, care
declanseaza spectacolul, fiind inconjurata de mase de naivi, chemati s-o apere,
cand era suficient sa scoti o fisa la etajul 10 al Palatului Telefoanelor si o
amuteai. Se declanseaza isteria televizata, pe fondul careia, printre zecile de
mii de simulatoare aduse din timp de Sergiu Nicolaescu, profesionistii straini
trag “punt ochit, punct lovit”! Doar Armata pierde 272 de militari, alte cateva
sute fiind raniti. Noaptea se ridica cele zece superelicoptere de pe vase RSS
Ucraina, stationate pe Dunare, bagand spaima in Alecseni, Boteni si Otopeni, pe
fondul “Razboiului Stelelor”.
–
Dubla decizie televizata a lui Iliescu, adus pe sus pe marea scena de la CC – “Numesc
al Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie Stanculescu”, este
anulata de initiati, in urletele corului batranilor KGB-isti, dirijati de
capitanul dezertor Mihai Lupoi – “Nu! E tovarasul Militaru aici!”.
– Ministerul Apararii este ocupat de batranii agenti GRU, adusi din
rezerva sau din retragere (“Corbii”), in frunte cu Nicolae Militaru (Lapadat),
care se autoproclama ministru, impotriva lor actionand insa, desi momentan erau
“aliati”, mai tinerii agenti MI6 si CIA (“Lazarii”). Se forteaza declansarea
“Razboiului Civil”, sub lozinca lichidarii “securistilor-teroristi”, in cadrul
“Revolutiei Televizate”. Situatia este
salvata de generalii Iulian Vlad si Stefan Guse, care controleaza evenimentele din
sediul CC si refuza, tot televizat, ofertele de ajutor sovietic, ultimul, ca Sef
al MStM, dand ordinul sa se traga in orice forta intra in tara. De mentionat ca
“Revolutia Televizata” incepe si se desfasoara fara masurile obligatorii de
inchidere a granitelor si de “protejare” a ambasadelor straine.
– Celor 10.000 de luptatori straini din Capitala (informatie USLA) li se
alatura, cu misiuni precise, “ziaristii fara frontiere”, adusi de la Otopeni la
Hotelul Flora, de un istoric militar si care se raspandesc imediat in toate
punctele unde aveau sa se petreaca evenimente.
– Decapitata, Armata transmite, prin ofiterii patrioti, ordinul “Pe
teritoriul Romaniei nu se executa nici un ordin care nu emana de la
Stanculescu, sau Guse!”. Ordin intarit de securistii patrioti, care
transmit – “E atat de grava situatia, ca pana maine dimineata s-ar putea sa
nu mai avem Tara!”.
– Simulatoarele aduse de la Berlin isi fac treaba, ca si hologramele
proiectate pe cer si pe radare, printre ele, tintasii profesionisti si cele
zece superelicoptere sovietice, semanand moartea.
– Chiar daca unele diversiuni reusesc (cazurile Trosca, Otopeni, Sibiu,
Nuta si Mihalea, etc.), razboiul civil scontat nu se produce. Sute de luptatori
Spetznatz, Omon, KEOD, etc. sunt lichidati la Timisoara (unde un comando
unguresc isi lichideaza proprii raniti, care urlau in limba maternal in
spitale), la trecerea convoiului de masini Lada peste Olt, de tunurile ltcol.
Dumitru Cioflina, sau la Bucuresti. Potrivit lui Sergiu Nicolaescu, cadavrele
lor au fost ingropate in cimitirele eroilor, sub cruci fara nume la inceput,
sau cu nume inventate ulterior.
– “Lambada” esueaza, chiar daca militarii
continua sa fie lichidati de lunestisti pana la jumatatea lunii ianuarie.
– Regizorii externi insceneaza, pentru naivi, dupa “fuga” lui Ceausescu
de pe acoperis, odiseea peregrinarii acestuia prin tara, tradat de toata lumea.
In fapt, este luat prizonier, tinut intr-un TAB, la helioportul din MApN, dus
la Targoviste, unde i se insceneaza procesul.
– 25 decembrie – Spectacolul
dramatic regizat la Televiziunea Romana ocupata, dar proclamata “Libera”, nu spune
ca viitorul general Voinea, pe post de avocat aparator, va duce cu el (asa cum
avea sa marturiseasca intr-o emisiune la RTV) ordinul de lichidare, scris de
Brucan. La Targoviste se organizeaza un simulacru de proces, incalcandu-se
orice principiu de drept, Ceausestii sunt condamnati si imediat executati de
trei parasutisti, fara ca noi sa vedem scena finala, cand Presedintele se
indreapta spre zid cantand “Internationala” si incaseaza gloantele strigand “Traiasca
Repubilca Socialista Romania, libera si independenta!”. Urmeaza dansul
salbatic al bucuriei induse si manipulari televizate despre crime odioase
comise si eroi imaginari, fondul unui vechi cantec guevarist, compus de Carmen,
in 1973 si transformat de partenerul sau Vali, intr-un bocet adaptat momentului
89 – “Doamne, vino Doamne!”.
– Concluzia pentru regizori este ca au avut de
a face cu o intreaga generatie de militari din toate structurile, MApN, MAI si
Servicii, care, fara conducere, au fost in stare sa actioneze pe orizontala, in
camp tactic, aparand populatia si aparati de populatie, reusind, in final, sa
stopeze scenariul. Acestia trebuiau, in mare graba, indepartati, in care
scop…
– Ianuarie, 1990 – Se apeleaza la vechea formula bolsevica a
“sovietelor de ostasi”, incercandu-se destructurarea Armatei la baza, prin
“democratizare”, inventandu-se “CADA”. Lupii occidentalizati riposteaza cu
“GAMA”! Adica, “Democratia si Armata/baba si mitraliera”. Destui ofiteri tineri
naivi, sau manati de visul “bastonului de general” din ranita, se lasa
manipulati, dandu-i lui Nicolae Militaru ocazia sa initieze retinerea si
lichidarea lor. Sunt salvati in extremis de o echipa a televiziunii
militare, condusa de maiorul Valeriu Pricina, care se afla in relatii bune si
cu generalul Stefan Guse si cu generalul V.A. Stanculescu si era cunoscut de
toata Armata.
– Februarie, 1990 – Comanda Armatei, convocata la sala de
sedinte a MStM, din parc, este dezarmata, sala este inconjurata de parasutisti,
care anunta cunoscutii din unitatile Capitalei ca vor fi obligati sa traga,
pentru ca ei insisi sunt incercuiti de niste necunoscuti imbracati complet in
negru. Ca Militaru a chemat toata conducerea “Revolutiei”, in frunte cu
Iliescu, si ca doar politicii colonelului Aradavoaice s-au baricadat in sediul
CPS, scotand mitralierele pe ferestre. De la maior la general, prizonierii din
sala striga “Jos Militaru!”. Zeci de capitani, in fruntea unor trupe
compozite, anunta atacarea Ministerului Apararii, pentru eliberarea cadrelor de
comanda. Cel mai trasnit plan a fost conceput de fortele de la Otopeni, care
prevedeau deplasarea legendata a unei coloane de tancuri, TAB-uri si camioane
cu trupa, chipurile spre Ghencea, apoi pe Bujoreni spre Academia Militara, debarcand
infanteria in Piata Orizont, ca sa atraga, lovind poarta principala cu foc,
coloana de tancuri a generalului Safta, TAB-urile la Caminul Haiducul, pentru
atragerea rezervei tancuri, cele trei tancuri proprii, urmand sa sparga zidul
intre cladirea Ministerului si a Arhivelor Militare, pentru a patrunde direct
in prezidiu. Plangand de disperare, colonelul Gheorghe Aradavoaice, contactat
telefonic, pentru alertarea parasutistilor, a reusit sa-I linisteasca pe toti,
cerandu-le sa astepte trei ore si sa faca ce vor daca generalul Militaru nu va
fi debarcat si, din fericire, a fost, ministru fiind reconfirmat generalul V.A.
Stanculescu.
(VA
URMA)
Col(r) dr. Mircea Dogaru
