DISTRUGEREA SAOPSN “PAS CU PAS”
-REPERE ISTORICE-
III
4. Militarii si “Martie Negru”, parte
a “Scenariului Bucuresti”
Imediat dupa stingerea ecourilor
“Revolutiei (neaparat) spontane”, serviciile germano-austro-ungare si acolitii
lor de la noi au raspandit, ca certa, stirea ca Transilvania va fi smulsa României
si cedata Ungariei.
In acest context, pe
fondul procesului de restructurare si transformare a Militiei si Serviciilor,
prin debarasarea, in continuare, de patriotii care nu voiau sa se puna in
slujba serviciilor straine, in martie 1990, cand România avea inca granitele
permeabile (granicerii erau blocati prin trecerile succesive de la MApN la MI
si invers), pe langa miile de profesionisti straini care actionasera in
decembrie si care primisera ordinul sa-si schimbe costumul de camuflaj pe cel
de “investitor”, 7000 de luptatori profesionisti, pregatiti germano-austro-ungureste,
au patruns in Tara, sub false identitati. De asemenea, s-au ingrosat randurile
transfugilor reveniti “de dorul de la Patrida”, unii cu bani si ordine clare,
cei mai multi din dorinta de a insfaca si ei cate o halca din vita muribunda
numita Romania.
Nu conta ca se raportau
ciudatenii! Ca in conservele de fasole cu carnati, aduse din Ungaria,
ciorditorii gaseau cartuse inotand in vaselina. Ca ziarele publicau
descoperirea intamplatoare, in masinile turistilor veniti tot de acolo, arme,
inclusiv dispozitive de dirijare a tirului de artilerie, destinate, chipurile,
unor muzee satesti de prin Harghita, Covasna si Mures, sau ca subsolurile
bisericilor reinviatilor “șamani de Covasna”, erau adevarate depozite de
armament si munitie…
Ca si resturile “Corbilor”, “Lazării” nu
serveau nici ei interesele României. Dar se hotarase pe malurile lacului
Balaton, sau in anticamera lui A. Kassof de la IREST, ca toate Serviciile
statelor membre ale celor doua tratate (NATO si Varsovia) sa-si puna in aceeasi
caciula agentii, distrugand România. De-aici declaratia lui Silviu Brucan (Saul
Bruckner), mancatorul de imperialisti din perioada 1945-1958, cand ii devoala
in “Romania Libera”, ziarul PCR, pentru ca a doua zi, nevasta-sa, tovarasa
Sidorovici, sa-i si condamne, ca, in anii ’80, exilat in Damaroaia, ar fi trait
din bani castigati pe 6 articole publicate in presa americana.
Pe acest fond, in cadrul
“Scenariului Bucuresti”, s-a declansat, la 16 martie 1990, “Martie Negru”. O
tentativa disperata de smulgere a Transilvaniei de la România, orchestrata de
Serviciile germano-austro-ungare, avand ca interfata UDMR, un ONG (uniune) al
ungurilor si ungurizatilor din Romania, infiintat, dupa asasinarea lui
Ceausescu, sub presedentia scriitorului Domokos Geza (Damacea Gheorghe).
Tradarea sau tembelismul varfurilor Serviciilor române si acoperitilor din
presa noastra, permit ca, pana astazi, UDMR sa participle la alegeri desi nu e
partid si sa fie sponsorizat (si ca ONG si ca partid) de statul roman, dar si
de statul ungar (prin Ministerul Apararii din Ungaria). Aceeasi tradare si
acelasi tembelism perpetueaza manipularea BND-MOVE, punand semnul egalitatii
intre calai si victime si socotindu-i in final vinovati si astazi pe naivii
patrioti romani de atunci, acuzati de “extremism”, “nationalism”, etc.. Si
aceasta deoarece, in replica la UDMR, la 2 februarie 1990, se crease Uniunea Nationala Vatra Romaneasca, la
Targu Mures, presedinte – Radu Ceontea (Rudy Csonta), grupand peste 6.000.000 membri,
adica o intreaga generatie educata patriotic (militari, politisti, preoti,
cadre didactice, functionari, ingineri, muncitori, studenti, tarani, etc.).
Tradarea, orchestrata de
vandutii Serviciilor, a venit la 15 martie 1990, adica in preziua lui “Martie
Negru”, cand, la Brasov, prin manipularea profesionista a patriotilor, intr-un
grandios Congres, Vatra Romaneasca a fost spulberata prin transformarea in “Partidul
de Uniune Nationala a Românilor din Transilvania” (PUNRT), partid sectar, pe
ideea manista a separarii Transilvaniei de România. Din 6.000.000, numarul
patriotilor a scazut la 200.000, pentru ca militarii, politisitii, clerul,
sindicatele, etc. nu puteau face politica, iar o mare parte din membrii Vetrei
faceau parte deja din alte partide.
S-a incercat stoparea
evenimentului de catre Grupul “NOI” (toti vatrasi), prin trimiterea la Brasov,
cu materiale lamuritoare, a unei echipe condusa de sensei-ul unui mare club
sportiv civil. Grupul se infiintase la 16 februarie, pe sistemul “celulelor”,
din trei mari nuclee de profesionisti: unul de militari, coordonati de
asa-zisul “Tudor Jianu”, unul de profesionisti patrioti din Servicii, dirijat
de “Vasile Gradisteanu”, altul de ziaristi profesionisti, poeti si scriitori, coordonati
de C. Ostahie, in numele unui leader inventat, “Petru Soroca”.
Actionand pe orizontala, in
media, cei de la “NOI”, care intelesesera ca razboiul este de manipulare
psihologica si imagologica, in cadrul unei agresiunui de tip cu totul nou
(ulterior botezata “razboi hibrid”), atacau, prin publicarea adevarului,
tradatorii instalati la varful structurilor statului. Adica pe cei care
urmareau, in scopul servirii stapanilor externi, dar si al parvenirii proprii,
distrugerea sistematica a economiei românesti, incepand cu proclamarea
industriei “morman de fiare vechi”, dar si a constiintei nationale, utilizand
defectele colective ale romanilor, incepand cu cel mai statornic si mai
cumplit, “fudulia prostului”! Grupul explica in presa scrisa: “Ceausescu,
asasinat pe 25 decembrie, a fost inlocuit pe 26 decembrie, de 23 de milioane de
ceausesti, care au toti, absolut toate solutiile, la degetul mic. Toti stiu ce
trebuie facut, cerand «Trebuie
sa se faca!», cu alte cuvinte, toti comanda, dar nimeni nu pune osul la treaba!”. Marea realizare a grupului de lupta in
media a fost stoparea urii demente, inoculate “pas cu pas”, in faza de
pregatire a “revolutiilor spontane”, intre “Steaua” si “Dinamo”, adica intre
Armata si Interne plus Servicii. Grupul a incercat aducerea tuturor militarilor
sub acelasi steag, indiferent de culoarea uniformei, pentru ca toti depusesera
acelasi juramant fata de Tara, stoparea minciunilor despre cat de bine ar
duce-o unii fata de ailalti, lansand ideea ca principalul obiectiv al
comunism-globalismului agresor, dupa ingenuncherea României, incepand cu
decembrie ‘89, l-ar constitui, pana la lichidarea definitiva a acesteia, Structurile
militare si Biserica. Adica cei doi stalpi ai existentei unei
natiuni, care puteau supravietui si actiona si in absenta Statului, fiind capabili
sa creeze, in jurul lor, state. “A se vedea – scriau ei in presa – Israelul
si Autoritatea Palestiniana, create in jurul unor armate, ori Statul
Papal si Utah, create in jurul unor biserici!”. Fiecare text pe care il
publicau, trecea prin toate mainile, pentru a se evita pericolul depistarii
surselor si utilizau, in comun, circa 80 de pseudonime. Grupul avea sa activeze
pana in 1994 in media, in epoca invaziei de publicatii, pana cand, depistat,
“Vasile Gradisteanu”, a cazut, in doua luni (desi era sportiv, nefumator si
nebautor) prada pandemiei de cancer osos si pulmonar, care a secerat in acei
ani cateva mii de patrioti, iar “Petru Soroca” a declansat “Operatiunea Scutul
Numelui”. Practic, a cerut supravietuitorilor sa atace dur, in presa, figuri
centrale, sub nume real, pentru ca adversarilor sa le fie teama sa-i
transforme, prin lichidare, in “martiri”.
Daca Vatra nu se transorma
in partid, era si astazi in Parlament, cu acelasi statut ca si UDMR. Singura
realizare a fost atunci, lichidarea, de catre Radu Ceontea (care avea sa
dispara si el) sectarismului transilvan de tip manist, prin transformarea
PUNRT, in chiar ziua spulberarii “Scenariului Bucuresti” (16 iunie 1990), in
PUNR (Partidul de Uniune Nationala a Romanilor), tradus, din 17 noiembrie 1990,
ca Partidul Unitatii Nationale Române.
“Martie Negru” s-a
declansat sub ochii vigilenti ai ziaristilor fara frontiere (a caror “intuitie”
a functionat, fara gres, din nou), la 16 martie, cand, la Targu Mures, la
Farmacia Nr. 28 din Cartierul Tudor, sefa a arborat placuta cu denumirea
ungureasca. Corect este “ungur” si “limba ungara”, nu “maghiar” si “maghiara” –
termeni implementati in “Transleitania” anului 1871, cand ungurii au trecut la
deznationalizarea fortata a majoritatii populatiei (indiferent de etnie), prin
politica “roiurilor de maghiarizare”. Gestul sovinei in cauza i-a iritat pe
români, care au inceput protestele, amplificate de intrarea unui Trabant in
grupurile de manifestanti (autor identificat drept Nagy Samuel). Pe 17 si 18
martie, românii au cerut demiterea udemeristilor din conducerea orasului si
judetului si, provocati profesionist, i-au agresat pe reporterii veniti din
Ungaria. Pe 19 martie, bine organizati, ungurii ies la lupta, protestand fata
de demisia fortata a lui Kincses Előd, iar pe 20 martie, organizati si
actionand paramilitar, au ocupat Prefectura si Primaria, au blocat principalele
intrari in oras si au organizat un miting cu 10.000 de persoane, in majoritate
“secui”, adusi de la Sovata, Acatari, Eremitu, Valea si Miercurea Nirajului.
Mobilizate, li s-au alaturat cete violente de tigani unguri, care scandau – “Nu
va temeti frati maghiari/Tiganii va sunt solidari!”.
In
replica, românii au organizat si ei un miting, cu 4.000 de cetateni, inclusiv
tarani din Hodac, Toaca, Ibanesti si oraseni din Reghin, care au reusit sa
ajunga. Fratia ungaro-tiganeasca i-a atacat, le-a incendiat autobuzele, ca si
celor care continuau sa vina si care n-au mai ajuns, fiind crunt batuti la
Enisei.
In ziua de 20 martie, la
ora 16:00, secesionistii au declansat masacrul, ziaristii fara frontiere
transmitand insa ca romanii ii linseaza pe unguri si ilustrand stirea cu
masacrarea românului Mihaila Cofar, pe care, o data cazut la pamant, incearca
sa-l omoare, sub aparatele de filmat, numitul Barabás Ernő, cel fugit ulterior
in Ungaria, condamnat in lipsa, cerut, dar niciodata predat, autoritatilor române.
O biserica ortodoxa a fost incendiata, mai multe cladiri vandalizate. Depistati
ulterior, doi incendiatori s-au sinucis, cinci au fugit in Ungaria, care a
refuzat sa-i expulzeze.
Abia la orele 18:00,
tancurile Diviziei 6, s-au interpus in piata, intre cele doua grupuri. Militarii,
inclusiv cei veniti de la Bucuresti, trimisi cu avionul de Guvernul provizoriu,
au fost agresati, imprejurare in care a fost injunghiat actualul General (rtg)
Mircia Chelaru.
Tragicele evenimente au
numarat 5 morti, 278 de raniti, 21 arestati in faza initiala (12 tigani, 8
unguri, 1 român) si 30 de persoane trimise ulterior in judecata. Majoritatea in
lipsa, fiind fugiti in Ungaria, unde tocmai se ridica, la Seghedin, in curtea
unei unitati militare, Monumentul Eroilor Ostasi Unguri Cazuti in… “Revolutia”
din România.
De atunci si pana astazi,
propaganda antiromaneasca acrediteaza ideea ca vinovati au fost “securistii”
români (uitand ca fusesera dati afara pe capete) ca sa “justifice” infiintarea
SRI. Asta in timp ce, la Bucuresti, sloganul cu “securistii-teroristi” era
inlocuit atunci de campania cu “Cine a tras in noi, dupa 22?”. Evident,
aia care aveau arme, adica militarii, pe care nu-i mai aparau si nu-i
mai apara, pana in ziua de astazi, decat organizatiile revolutionarilor, care
au fraternizat cu ei in noptile din decembrie. Se facuse, hocus pocus, si o Comisie
a Guvernului, in frunte cu un fost secretar de partid la o unitate din Brasov,
mutat disciplinar la Timisoara, ca sef de depozit, care a dezertat in decembrie
ca “erou”, aparand in uniforma in “balconul Operei”, unde a declarant ca el “cu
unitatea„ lui (formata dintr-un magazioner si un soldat) au trecut de partea
“Revolutiei”. Comisia a deschis seria acuzelor si proceselor generalilor
Armatei, care fusesera trimisi in “Capcana generalilor”, adica la Timisoara, in
decembrie ’89, in frunte cu V.A. Stanculescu, singurul care, stiind probabil
exact ce se intampla, se extrasese punandu-si piciorul in ghips. Chiar daca
acum, in martie ’90, era Ministrul Apararii, a fost acuzat. Sau poate tocmai
de-aia! Amenintarile ulterioare si la adresa generalilor comandanti ai
armatelor I si IV, aveau sa declanseze reactiile regimentelor din Poarta
Somesului, hotarate sa vina la Bucuresti, sa faca ordine si ale unui comandant
de mare unitate de tancuri, ca va marsalui cu ele, pe sub Arcul de Triumf.
Regimentele aveau sa fie desfiintate, iar tanchistul sa fie pus sef al
“Diviziei Cultura”.
La 20 de ani de la
evenimente, am realizat, in 3 episoade, un mini-serial “Martie Negru”, la TvRM,
avand ca invitati doi martori. Pe de-acum, gl. (r) Mircia Chelaru, atunci, in
martie ’90, proaspat locotenent-colonel si pe de- acum col. (r) Valeriu
Pricina, atunci maior. De ce erau proaspat avansati in martie ’90? Fiindca
amandoi, fiind unul maior, celalalt capitan, cazusera, in cadrul pregatirii de
“Revolutie”, prada “Operatiunii
Avansarea”, care viza inrairea ofiterilor superiori ai Armatei Române si
intoarcerea lor cu ura impotriva conducerii statului. Avansarile se faceau la
23 August, cand se aniversa marea tradare prosovietica din 1944, sau de Ziua
Armatei (25 Octombrie). Numai ca, pana la gradul de capitan, te avansa
ministrul, iar de la gradul de capitan in sus, prin decret prezidential,
Ceausescu, daca era de acord Coana Leana, adica “Biroul 2”. Toti ofiterii
superiori ce trebuiau avansati, inclusiv generalii, au fost anuntati, au dat de
baut o saptamana colegilor, apoi…! Aveau sa fie avansati abia in ’90, luni de
zile fiind tinta mistocarelii colegilor. Pana-ntr-atat i-a dus capul pe
“regizorii” “Revolutiei”!
La TvRM, Valeriu Pricina,
a venit, in emisiunea mea, cu casetele filmate la Targu Mures. Fiindca era deja
un om patit. Tot ceea ce filmase in 17-22 decembrie 1989, in Vestul tarii, ii
fusese ridicat, din ordinul generalului V.A. Stanculescu. In ce seifuri din
Occident s-or afla casetele lui Pricina, cu marturiile despre Timisoara, Arad,
Oradea… Dumnezeu stie! Dar pe filmele puse la dispozitie in 2010, in emisunile
difuzate de TvRM, se vedea clar PREMEDITAREA SECESIONISTA – sute de arme albe,
ca la “Bobalna”, atelierele unde au fost fabricate, cu mult inainte, marturii
ale celor implicati, etc. De-aia il mai injura si astazi pe vicepresedintele
SCMD, col(r) Valeriu Pricina, slugile Serviciilor si intereselor straine, sau
numerosii idioti, care nu suporta etalonul, fiind imbolnaviti grav de “fudulia
prostului”.
Dupa esuarea lui “Martie
Negru”, pregatit “civic”, din timp, impotriva militarilor si a lui Iliescu, cel
care ar fi “confiscat” “Revolutia”, gongul final al “Scenariului Bucuresti”,
anuntat de proteste zilnice, avea sa rasune in Capitala, prin doua episoade
violente – “Golania” si “13, apoi 14, 15 Iunie”.
(VA
URMA)
29 februarie 2024
Col(r) dr. Mircea Dogaru
