Ingrijorari ale FILIALEI OLT a ANCMRR

ARMATA TARII, MILITARII NIMANUI – intre marginalizare si abandon

"O tara care nu are o armata nationala puternica devine o casa cu o usa fara zavor si risca ca pe culoarele Parlamentului sau sa se plimbe în liniste orice caporal strain."

B. P. HASDEU

Filiala Judeteana Olt cu sediul la Caracal a Asociatiei Nationale a Cadrelor Militare în Rezerva si în Retragere "Alexandru Ioan Cuza", înfiintata la 28 februarie 1990, a încercat de-a lungul celor aproape doua decenii de existenta sa apere drepturile membrilor sai, carora le-a reprezentat pe cai legale interesele în relatiile cu autoritatile statului si institutiile publice centrale si locale.

În ultima perioada, adunarile saptamânale ale membrilor asociatiei sunt marcate de luari de pozitie care scot în evidenta faptul ca statul roman si ministerul de resort nu mai vad padurea din cauza copacilor. Armata româna, institutia care pâna acum a fost un simbol al sacrificiului pentru tara si popor, a devenit un obiect desuet de care politicienii nu mai nevoie pentru ca nu mai aduce nici numarul de voturi de altadata, nici avantaje de alta natura cu care acestia s-au obisnuit în cei douazeci de ani de democratie originala si generatoare de averi incomensurabile pentru unii si boli cauzate de privatiunile serviciului militar pentru altii.

Discutiile participantilor sunt realiste pâna la indignare, fiind marcate de realitatea trista a societatii românesti de azi, implicit de modul în care sunt privite si tratate de catre autoritati atât cadrele militare active cât si cele în rezerva ori în retragere. Cei care iau cuvântul abordeaza atât situatia militarilor activi care se pregatesc în tara sau se afla în teatrele de operatii din strainatate, cât si propria lor situatie, aceea de oameni care au muncit o viata întreaga în conditii deloc usoare pentru îndeplinirea cerintelor impuse unei armate ce si-a îndeplinit întotdeauna misiunile care i s-au încredintate. Cuvintele cel mai des rostite de vorbitori, militari în rezerva si în retragere, sunt marginalizare si abandon.

Marginalizare

Asistam în ultima perioada de timp la o campanie fara precedent împotriva armatei care, desi se afla pe locul doi, dupa biserica, în topul încrederii populatiei în institutiile statului, a devenit tinta unor atacuri si insulte care ofenseaza prin generalizare întregul organism militar. Plecând de la megapensia unui pilot în aviatia civila, tot felul de dudui dornice de rating, analisti de ocazie si lideri de sindicat considera ca un general care are în subordine mii de militari si tehnica de lupta aferenta trebuie sa primeasca aceeasi leafa ca un cadru didactic care-si pregateste un curs în linistea bibliotecii sau lânga calorifer, dupa care îl prezinta ani în sir studentilor dintr-un amfiteatru mai mult sau mai putin gol. Acestia nu stiu probabil ca cei care au ajuns la gradul de general sau colonel în armata româna au respectat cerintele unui juramânt depus sub faldurile drapelului de lupta, de-a lungul vietii lor au fost mutati la ordin în "N" garnizoane, stricând acelasi numar de garnituri de mobila, iar copiii lor au schimbat acelasi numar de case cu chirie si de scoli, educatia acestora revenind aproape exclusiv sotiilor. Coloneii si generalii de azi si de care se face atît de mult vorbire au executat, alaturi de ceilalti militari, o viata întreaga misiunile primite timp de 24 de ore din 24, ziua sau noaptea, indiferent de conditiile meteo si de anotimp, facându-si datoria acolo unde erau trimisi: în lungi si dure aplicatii cu trupe si tehnica de lupta, pe aerodromuri si în dispozitive izolate, în economia nationala si în agricultura, la canale de irigatii sau în minerit. Cine îsi asuma riscul de a aduce în derizoriu încarcatura de semnificatii a unui grad militar purtat în trecut de oameni care au schimbat cursul istoriei, au câstigat razboaie, ori si-au dat viata pentru împlinirea unor idealuri, pentru apararea hotarelor si binele natiunii careia apartineau? Se pare ca cei care tin isonul deontologilor din presa sunt tocmai fostii si actualii guvernanti, cei care hotarasc alocatiile bugetare pentru armata si care nu respecta nici pe departe angajamentul de 2,38% din PIB luat de România odata cu primirea în NATO. Guvernul de azi al Parteneriatului pentru România a batut recordul, alocând armatei cel mai scazut procent din PIB de pâna acum. În vreme ce militarilor li s-au amânat la plata unele drepturi salariale, functionarii publici numiti pe criterii politice beneficiaza, în vreme de criza, de prime de vacanta de sute de euro, iar niste tinere absolvente de facultati particulare câstiga peste patru sute de milioane de lei pe luna. Toate acestea si multe altele reprezinta pentru cei care îmbraca astazi uniforma armatei române, multi dintre acestia luptând în teatre de operatii de peste mari si tari cu o diurna care este depasita si de cea a militarilor ugandezi, o marginalizare nedreapta si cu siguranta nemeritata a unei institutii care a contribuit din plin la primirea României în NATO si în marea familie a statelor europene civilizate.

Abandon

Dupa ce o viata de om au îndeplinit misiuni într-un sistem reglementat strict, straduindu-se sa execute întocmai ordinele primite si suportând privatiunile vietii militare, odata trecute în rezerva prin pensionare, cadrele militare nu se multumesc cu postura de bunici care-si plimba nepoteii prin parc. Acestia, obisnuiti cu o viata activa si cu rezultatele palpabile a ceea ce fac, se implica fara rezerve în tot ceea ce se întâmpla în administratia locala, participa la viata culturala si se preocupa de îmbunatatirea vietii sociale a comunitatii. În garnizoana Caracal, unde au fost la un moment dat 15 unitati militare, astazi ramânând numai 3, ponderea cadrelor militare în rezerva si în retragere în raport cu populatia municipiului este destul de însemnata.

Cei aproape douazeci de ani de prezenta în viata comunitatii a Asociatiei Cadrelor Militare în Rezerva si în Retragere, filiala Caracal, au însemnat ani de eforturi si daruire dezinteresate atât pentru cei care au înfiintat-o si au condus-o cu rezultate care nu pot fi contestate de nimeni, cât si pentru cei aproape sapte sute de membri care au aderat la ideea de a avea o entitate care sa-i reprezinte si care au transformat-o într-un veritabil organism viu, care s-a dezvoltat an de an si a ajuns la nivelul actual de recunoastere.

Din pacate, în loc ca oamenii care si-au facut datoria timp de zeci de ani în uniforma militara sa se bucure de un final demn al vietii lor în tara pe care slujit-o, acestia se simt acum abandonati de catre cei care hotarasc destinele românilor. Cei care au fost educati în spiritul respectarii întocmai a legilor si regulamentelor, sunt acum obligati sa se judece pentru a fi puse în aplicare legile prin care ar trebui sa li se acorde drepturi banesti pentru care au contribuit în anii când erau militari activi. Acestia sunt acum umiliti de medicii din spitalele civile, cele militare fiind la sute de kilometri, slujitorii lui Hipocrat neuitându-se la ei pentru ca tin de alta Casa, asteapta luna de luna sa primeasca o reteta compensata pentru medicamentele care ar trebui sa le fie acordate gratuit si pe masura bolilor contractate în si din cauza serviciului militar, si tot asa… Într-un cuvânt, asistam pur si simplu la abandonarea celor care si-au facut datoria o viata întreaga purtând uniforma armatei române.

Alexandru Ioan Cuza, domnitorul si omul politic care a pus bazele statului român modern si a înmânat primele drapele de lupta armatei este si cel care prin "Legea asupra pozitiei ofiterilor", promulgata la 3/15 decembrie 1864, stabilea pentru prima data "rostul ofiterilor care treceau în disponibilitate". Pentru cadrele militare devenite disponibile legea prevedea posibilitatea accederii acestora în Parlamentul tarii în calitate de deputati de drept, numirii lor în aparatul administrativ, continuarii activitatii pentru finalizarea unor lucrari începute în activitate, prestarii unor alte activitati în folosul armatei. Aceste forme de continuare a activitatii pentru cei care-si facusera o cariera militara în slujba tarii, aveau drept argumente capacitatea organizatorica si spiritul de ordine si disciplina caracteristice acestui corp de cadre. Vine firesc si întrebarea: unde sunt oare vremurile de altadata? Parca ne e un dor cumplit de acele vremuri în care scara valorilor nu era inversata, iar cuvintele PATRIE, ONOARE, DEMNITATE nu erau vorbe goale care sa fie folosite doar odata la patru ani de insi care au memoria din ce în ce mai scurt?.

Se pare ca oamenii politici de azi au cu totul alte priorittai si cuvintele aceluiasi domnitor care a pus bazele României moderne: "Doresc dar ca uniforma armatei sa fie pururea respectata si iubita" ramân abandonate în cartile de istorie, abandonati fiind în aste vremuri de restriste si cei care au purtat uniforma militar? o viata întreaga.

Urmeaza si întrebarea legitima: ce-i de facut? Ce-i de facut stimati colegi, membri ai filialelor judetene ai A.N.C.M.R.R.?

Ce-i de facut stimati membri ai Biroului permanent al A.N.C.M.R.R.?

Purtator de cuvânt,

Col. (r) ing. Gheorghe BANICA