“DUPA
NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
-
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea
a X-a
XII.
INTRAREA IN NOAPTEA NATIUNILOR
In 1985, cu Mihail Gorbaciov in frunte, mizand pe
sprijinul total al SUA, partenerul de dominatie mondiala, rusii au demarat
proiectul de “schimbare la fata”, lansand, pentru a nu produce un soc
psihologic generatiilor staliniste, lozinca “umanizarii” socialismului prin
“Glasnosti” si “Perestroika”. In fond, Rusia a facut ce a facut China in
decenii de actiune, fara tulburari majore, dar Rusia a fost obligata sa o faca
arzand etapele. Schimbarea trebuia facuta rapid, indiferent de sacrificii,
statul rus nedand doi bani pe vietile oamenilor, prin traditie, atunci cand
este vorba de pastrarea si alimentarea visului imperial. Au fost lasate de
izbeliste statele satelit din Est-ul Europei, in care Rusia nu mai putea
investi, inutil, bani prin metoda dumping-ului, dar si republicile sovietice de
la granita vestica a Uniunii. Prea costisitoare, trupele Armatei Rosii au fost
retrase, s-a dat frau liber nationalismului si impulsurilor nationale spre “democratie”
si “libertate” etc., Rusia urma sa gestioneze criza prin populatiile ruse
colonizate sau prin “Coloanele V” din interior, formate, in mod deosebit, din
vechii kominternisti si odraslele lor. Baze militare ruse urmau sa fie pastrate
in puncte cheie (ex. Transnistria inclusa in RSSM) pentru a impiedica
destramarea Imperiului. In acelasi scop aveau sa fie stimulate diferendele
etnice (cazul Nagorno-Karabah) si, in cazuri extreme, prevazuta interventia
armata, ca in Cecenia. In mare, insa, Rusia avea sa-si pastreze sferele de
influenta prin cointeresare economica: deschiderea larga a pietelor rusesti,
pentru produsele ramase fara cautare in tarile estice (a se vedea orientarea,
actuala, comerciala a Tarilor Baltice, Poloniei, Cehiei, Ungariei etc.) si prin
dependenta energetica, indeosebi de gazul rusesc. Locul trupelor de ocupatie
avea sa fie luat de transnationalele rusesti, realizate, rapid, din ordin, cu bravii
specialisti ai KGB-ului, devenit FSB, iar cuceririle extinse in vestul Europei
si peste ocean, cu si mai bravii luptatori OMON si SPETZNATZ, transformati,
peste noapte, dupa modelul triadelor chinezesti, in “racketi”. Latul de 2-3
metri, folosit anterior la priponirea esticilor, a fost extins la 20-30 de
metri, pentru ca esticii sa poate alerga fericiti in cerc, clamandu-si “libertatea”.
Sub patronajul atent al KGB-ului si manageriatul
CIA-ului, un sindicat polonez a capatat conotatii politice, spre a insufla
incredere si a dovedi ca se poate. In ceea ce ne priveste, fratii de dincolo de
Prut au fost inflamati prin visatorii lor (poeti, scriitori, artisti,
profesori) sa aspire la libertate, inca din 1988, ca nada pentru noi, cei de
dincoace. Proiectul prevedea inlocuirea URSS, odata cu renuntarea la Socialism,
cu o Uniune a Statelor Independente, apoi, considerandu-se ca ar atrage mai
mult cuvantul “comunitate”, dupa modelul european, pornit de la “Comunitatea
Europeana a Carbunelui si Otelului” (CECA), s-a inventat, sub presiunea
Globalismului, Comunitatea Statelor Independente ( 21 decembrie 1991). Ca si
experimentul european, experimentul CSI este, astazi, depasit, analistii rusi,
coordonati de Alecsandr Dughin, punand
in circulatie, deja, un nou concept doctrinar – “Eurasia”.
In anul 1994, la Congresul de Istorie Militara,
organizat de CIHMC (Comisia Militara de Istorie Militara Comparata) de la
Varsovia, in timp ce toate delegatiile stateau la hoteluri de lux, noi, puii de
cuc romani eram cazati, gratis, la caminul de garnizoana. Acolo m-am trezit cu
vicepresedintele CIHMC, amiralul rus Amosov, ca ma cheama repede in hol, unde
era televizorul: “-Vino, sa vezi ceva foarte important pentru voi!Uita-te, e Piata Rosie
plina de oameni! Uita-te la steaguri! Aia sunt monarhisti, aia sunt comunisti,
aia sunt nationalisti…. – Si ce urmeaza sa se intample?- Parada! Intrarea in
Piata Rosie a trupelor noastre retrase din Germania.” Grupurile de rusi
se uitau urat unele la altele, se auzeau vociferari, pe ici pe colo apareau
incaierari, cand au intrat in pas de defilare regimentele. In acel moment,
toata lumea a tacut, dupa care s-a auzit un urlet general: “Inapoi! Nu aveti ce cauta aici!”
si toti aratau cu degetul spre
Vest: “-Vreti sa spuneti ca, indiferent de
orientare, toti sunt soldati ai visului Mamei Rusia, ca Imperiul nu se va
destrama, ci dimpotriva, va iesi intarit, ca de obicei? – Exact! – Si atunci,
de ce ati retras armatele?- Pentru ca sunt prea costisitoare si nu mai sunt
necesare. Vor fi folosite, dar altfel.- Inseamna ca si americanii si le vor
retrage pe ale lor. – Nu acum, mai tarziu, ale lor sunt inca necesare.- Adica,
orice am face, noi, romanii, nu avem nici o sansa!- Voi?“ Nu era
dispret in cuvintele amiralului, ci consternare! Si avea dreptate. La urma
urmei, cei 57.000 de specialisti OMON si SPETZNATZ, care s-au antrenat pe noi,
in iunie-decembrie ’89 si au parasit Romania la sfarsitul lui decembrie ’91,
erau nativi romani din Transnistria si Basarabia. Dar aveau o scuza: fusesera
crescuti in ideea stalinista ca formeaza un alt popor, “moldovenesc”, legat,
ombilical, de rusi si ca dincolo de Prut se afla dusmanul, fascistii romani: “Noi
suntem moldoveni si vorbim ruseste, iar romanii sunt tigani si nu stiu ruseste”
a transmis pana la sfarsitul ui ’92, postul tv Ostankino. Teroristii
antrenati in cele 12 lagare din Ungaria, cele 2 din Austria si lagarul din
Germania, inclusiv pe macheta Transilvaniei de la Debretin, cei in cinstea
carora s-a ridicat un monument al martirilor cazuti in “Revolutia” din Romania,
intr-o unitate militara din Seghedin, aveau si ei o scuza: proveneau din
familii mixte romano-germane, romano-sarbe si romano-unguresti, pentru ca era
esential sa fie vorbitori de limba romana. Romanii, patapievicii, tismanenii si
ceilalti din familiile komiterniste aveau si ei o scuza: erau internationalisti
din mama in fiu, nu aveau patrie, nu aveau religie, fiind implementati,
intamplator, in Romania. Dar ceilalti? Cei care constituie de 25 de ani,
asazisa noastra elita politica si culturala, ei de ce au semnat cu diverse
servicii straine? Pentru ca nu toti pot fi considerati imbecili manipulati.
Evident, au facut-o din interese personale, din sete de parvenire, fiind
combatuti de adversari de aceeasi teapa care nu vor libertate sau “dreptate pana la capat”, ci doar sa le
ia locul la “ciolan”.
SUA au sprijinit si sprijina Rusia pentru ca le este
un partener, deja, traditional si pentru ca s-au vazut amenintate in ceea ce
priveste dominatia globala de pretentiile UE dar si ale “tigrilor asiatici” in
frunte cu principalul concurent, China. In subsidiar, insa, si pentru ca
liberalismul (capitalismul) era, deja, in colaps. Uitand complet Doctrina
Monroe, SUA s-au implicat in al Doilea Razboi Mondial, profund economic,
inmiind productia pentru toti partenerii ale caror teritorii erau devastate de
razboi. Dupa razboi au pastrat ritmul, aprovizionand “reconstructia”. Germania
si celelalte state occidentale si-au revenit, insa, rapid Proiectul “Statelor
Unite ale Europei”, proiect antiamerican si antirus avand o importanta
conotatie economica. Atunci, liberalismul a apelat la “consumerism” in
granitele proprii, oamenii fiind indemnati sa se imprumute si sa cumpere de
dragul de a cumpara. Cand insa produsele, chinezesti in primul rand, dar si
cele coreene si vietnameze au invadat piata americano-canadiana, sistemul a
intrat in colaps, transnationalele mutandu-si centrele de productie acolo unde
materia prima si forta de munca erau mai ieftine. Revolutiile “spontane” erau
esentiale si pentru americani, intrucat prin exportul de criza in Est, obtineau
ragazul necesar gasirii de noi solutii, inclusiv a noi surse de energie. In
plus, puteau dobandi acces la resursele neexploatate din statele aflate sub
influenta Moscovei.
UE a sprijinit proiectul, direct interesata in
trecerea la etapa finala a propriului proiect (SUE) prin atragerea resurselor
statelor foste sateliti ai Moscovei, carora le-a deschis poarta spre “aderare”.
Cel mai important factor de sprijin al prefacerii
Rusiei si desfiintarii Sistemului Socialist l-a constituit insa vechiul dusman
al socialismului rus – comunismul/globalismul care a considerat clipa optima pentru
impunerea propriei sale Noi Ordini Mondiale. Avea coloane de sustinatori in
toate statele estice, nu numai la Moscova, din vechile familii komiterniste,
acaparase pozitii la varf in conducerea UE, prin Francois Mitterand si, mai
ales, infestase complet Partidul Republican in SUA, numind presedinti marioneta
ca cei doi “cimpanzei” Bush. Nu este o insulta ci o constatare a jurnalistilor
americani ca George Bush senior avea un IQ de 96, Juniorul George W. Bush, unul
de 94, iar cel mai celebru “cimpanzeu-cobai” american pe care se faceau
experimente, un IQ de 95. Neoconservatorii au infestat insa si Partidul
Democrat, oamenii lor, in frunte cu senatorul de Delaware, ramanand in
expectativa, ca “acoperiti” pentru situatia in care republicanii ar fi pierdut
pozitia Numarul 1 in stat. Proiectul lor prevedea desfiintarea statelor si
inlocuirea lor cu tipuri diferite de constructii administrative de maximum 10.000.000 de locuitori care puteau fi
conduse ca niste SRL-uri de niste transnationale, potrivit principiului, enuntat
de germanul Leopold Kohr: “Tot ce este
mic, este minunat!”.
Intr-o deplina unitate, bazata pe interese, toate
fortele adverse au conlucrat in faza intai a destructrarii “Sistemului Socialist”,
agentii lor colaborand perfect, intr-o mare fratietate al unui “FSN” universal.
Cand victimele au cazut insa si s-a trecut la etapa a doua, “Prefacerea”,
conflictele latente au declansat razboiul, agentii de influenta au inceput sa
se anihileze reciproc si nimeni nu a mai inteles nimic.Internationalistii au
incercat, dupa 1990, spargerea unitatii Canadei (prin Quebec), a SUA (prin
Armata de Eliberare a Texasului si amplificarea constiintei de apartenenta la
“Hispanidad”), a Marii Britanii (prin accelerarea luptei penru independenta a
Irlandei de Nord, sugerarea independentei Scotiei si deschiderea directiei
pentru destramarea “Commonwealth-ului”), a Frantei (Corsica), a Spaniei (Catalonia,
Tara Bascilor), a Italiei (experimentele “Padania” si “Republica Venetia”) etc.
Marea sansa le-a oferit-o, insa, spatiul exsovietic, unde au mers cu
federalizarea pana la un stat minuscul, gen RSSM (Planul Kozac din 2003), marele
lor obiectiv constituindu-l, dupa
victoria de moment a destramarii URSS, desprinderea si faramitarea, in faza a
doua, a unor suprafete imense, cum ar fi cazul “Ucrainei”.
Ca mari succese pot fi inregistrate desprinderea
Tarilor Baltice, proclamarea “independentei” unor foste republici sovietice,
dar, mai ales, destramarea Cehoslovaciei si Iugoslaviei. Scenariul destramarii
a vizat cu prioritate Romania, inca din 1989, dar interventia unor interesati
(ungurii, prin declaratia de la Budapesta, Francois Mitterand, printr-o declaratie
tot la Budapesta) a atras atentia, astfel ca interventia celorlalti factori a
facut ca Romania sa scape pentru moment, dupa tentativa din 13-15 iunie 1990, “scenariul
Bucuresti” mutandu-se la Belgrad. S-a profitat de lipsa de abilitate a sirbilor
care nu au dus pana la capat mesajul banului
croat Jellacic, omologul sirb al lui Avram Iancu, cel care proclama la
1848: “Fratilor, suntem fiii aceluiasi neam, vorbim aceeasi limba, avem
acelasi sange. Doar bisericile ne despart, iar bisericile sunt rezultatul
ocupatiei straine!”. El a cerut sarbilor, croatilor si slovenilor (sau,
ca sa intelegeti mai bine, “moldovenilor”, “muntenilor” si “ardelenilor”) sa intemeieze un singur Regat,
triunitar, sarbo-croato-sloven. Ceea ce s-a si intamplat la 1918. Si abia dupa
13 ani, sarbii si-au dat seama de greseala si au adoptat un nume comun:
“iugoslav”. Un stat compus, enuntiativ, din trei parti, poate fi oricand spart
in trei sau mai multe si a fost de doua ori in secolul trecut. S-a mers pana
acolo incat s-au inventat, nu numai popoarele distincte “sirb, croat, sloven”
ci si “musulman” (bosniaco-hertegovinean) si “macedonean”. Din fericire pentru
noi, romanii, generatia pasoptista a respins darul otravit facut de Europa la
1859 – “Moldo-Vlahia”, care la 1918, prin asocierea Transilvaniei ar fi dus la
aceeasi situatie “triunitara” si a proclamat, la 11 decembrie 1861, Romania.
Numele dintotdeauna al teritoriului locuit de romani! Romania nu poate fi
sparta in doua ca “Ro” si “Mania” decat de manelisti. Asta nu inseamna ca nu se
lucreaza, si inca la greu, in privinta romanilor. Dupa ce s-au inventat, de
catre serviciile germano-austro-ungare, un popor “ucrainean”, apoi, de cele
sovietice, unul “moldovenesc”, cu concursul serviciilor germane s-a conturat,
la Freiburg, in jurul silvicultorului Vasile Barba, comunist format la
institutul Maxim Gorki, ideea ce romanii balcanici ar fi un alt popor, cu
numele de “vlah”. Inca odata, observam ca nemtii nu au imaginatie, findca asta
ar duce la existenta uni popor roman, complet inconjurat de poporul “vlah”,
traitor, nu numai la sud de Dunare, dar si in Ucraina, Cehia, Slovacia si
Ungaria. Din nenorocire, Vasile Barba a avut multi frati si surori care i-au
incitat si pe aromanii primiti ca refugiati romani la nord de Dunare, cea mai
activa fiind soacra dlui Mircea Geoana, ale carui prestatii ca ministru de
externe au fost catastrofale pentru noi, ducand la cvasiunanima recunoastere in
UE a “poporului vlah”. Inculti si
paraziti, vechii nostri europarlamentari nu au avut nici o reactie la vremea
respectiva, fiind la cumparaturi, sau au votat aiurea, stil “Degetu’ lu’
Toader”, fiind obligat sa se bata ca un leu pentru unitatea romanilor,
“moldoveanul” Vlad Cubreacov. Mai mult, globalistii stipendiaza, astazi, ideea
poporului “ardelean” si a limbii “ardelenesti”, care erau cat pe ce sa fie
proclamate in 2003, in Congresul International, secret, de la Cluj, coordonat
de Sabin Gherman, “satulul” de
Romania. Luand in calcul si incultura monumentala a unor patriotarzi, care se
vor, (in baza directivelor KGB, de distrugere a constiintei nationale a
romanilor in deceniile V si VIII ale secolului trecut) “daci”,mai ramane sa
proclamam un popor “banatean”, unul “ilfovean”, unul “oltean”, sau , de ce nu ,
unul “caleagrivitean”. Romania a rezistat si in 1999, cand globalistii, prin
lojile masonice ale Frantei si Belgiei, au fost pe punctul de a impune
secesiunea la Bucuresti. Intrucat presedinte al USA nu era o marioneta
globalista, ci bietul Bill Clinton, pe care l-au compromis cu scandalul
Lewinski, Marea Loja NATO si Marea Loja a SUA au intervenit in forta si ne-au
salvat. Ramane de vazut ce ne rezerva anul acesta, dupa Conventul de la
Bucuresti care a coincis cu vizita lui Joe Biden si proiectata “regionalizare”
prin deloc necesara modificare a Constitutiei.
Cu Cehoslovacia, lucrurile au mers repede, datorita literatului
tradator, Vaclav Havel. Acceptand acelasi dar otravit al Europei, in 1918, Ceho-Slovacia (sau cum am zice, ca sa
intelegeti, Romano-Transilvania), cehii si-au pierdut, din nou, unitatea
statala. Nesimtiti sau inculti, majoritatea europenilor au admis existenta a
doua popoare: “ceh” si “slovac”.
Congresul Mondial de Isotrie Militara al CIHMC s-a
desfasurat in 1995, la Praga. In fata generalimii euro altantice prezente,
cehii si slovacii isi cereau scuze reciproc pentru ca nu au pregatit, inca, “dictionarele
ceho-slovace” si-si vor tine comunicarile, fiecare in “limba lui”. Toate
foloseau, insa, sintagma “Tarile Cehe”. Nici un cuvant despre Cehia. Mirosind
intentia, am intrebat: “- Nu va suparati, ce inseamna Tarile
Cehe?Am crezut ca numai noi, romanii, suntem singurii fraieri ai Europei,
vorbind de Tarile Romane, cata vreme Italia si Germania, cu sute de statulete,
vorbesc de Italia si Germania in Evul Mediu.” In acel moment, pe un ecran
imens a aparut harta Cehoslovaciei interbelice, avand conturate statuletele
cehe medievale. O voce din off, de tip “Armstrong”, intr-o engleza impecabila,
s-a facut auzita: “- Tarile Cehe, locuite de unul si acelasi popor, poporul ceh, au fost
urmatoarele: Bohemia, Moravia, Silezia, Slovacia si asazisa Ucraina
Subarpatica. Observati, ca nici una nu se numeste Cehia, pentru ca Cehia sunt
toate. Poporul ceh a avut, pana de curand, o patrie. Datorita dumneavoastra,
n-o mai are. Poporul ceh va avea, insa, cu siguranta, candva, din nou, o
patrie.” Apoi, s-au aprins luminile si, in timp ce generalimea
occidentala se interoga din ochi, consternata, iar istoricii militari “cehi” si
“slovaci” plangeau, dinspre partea romana s-au auzit injuraturi bastinase si
cuvintele: “N-ati stiut ce faceti! Ati semanat vant, veti culege furtuna si la voi
acasa!”.
Trei ani mai tarziu, in
urma razboiului mediatic cu presedintele de atunci al Romaniei, eram pasaportat
in Canada, pentru a invata, in Quebec, limba franceza, in cadrul unui program
NATO spre studiere pe bani putini a comportamentului cobailor esteuropeni, in
conditii de stres. Intrucat aveam 21 de ani de franceza acasa, am dat examenele
de absolvire cu 4 zile inainte de a incepe cursul, cu rezultate mai bune decat
decanul facultatii. Cobai perfect fiind, am fost transferat la un curs pentru
politica de aparare in limba engleza, pe care nu o cunosteam, special organizat
pentru „Grupul de la Visegrad”, in vederea integrarii in NATO. Protestand, ama
aflat ca nu mai sunt ofiter roman, in baza unei legi idioate promovate in tara,
care desfacea contractul de munca celor trimisi in misiune in strainatate mai
mult de trei luni. Ca sunt ofiter NATO si voi redeveni ofiter roman pe 20
decembrie 1998. Am conditionat participarea de inscrierea oficiala a Romaniei,
prin mine, la acest curs, intrucat, ca ofiter execut ultimul ordin primit de la
superiorul direct. Asa am ajuns coleg cu militarii cehi, polonezi si unguri,
pregatiti de doi ani de zile, in tara lor pentru integrare. Printre cehi se
afla un pusti de 25 de ani cu ifose de „guru”, civil, personaj implementat de
guvern in armata. I-am pus intrebarea: „- Care este diferenta dintre cehi si
slovaci? – Ca de la cer la pamant! Sunt mai diferiti decat finlandezii de
greci!” In ochii a 31 de militari cehi, de la locotenent la colonel,
prezenti la discutie, bantuia pustiul Sahara. Dupa ce Ipochimenul a plecat,
mi-au dat raspunsul: „- Diferenta dintre cehi si slovaci este de
accent.Chiar mai mica decat la voi, intre olteni si ardeleni ca vorbire. –Cati
mucosi din astia, care le stiu pe toate, cu creierul complet splalat, aveti? –
Cu miile. – La noi, in Romania, s-au estimat, pana acum , vreo 40.000 cu
diverse burse „Soros”. Dar omologul astuia, facut secretar general in armata,
al doilea dupa ministrul Babiuc, are 28 de ani. Al vostru, la 25, detine
recordul.- Astia sunt caii troieni ai Globalismului, astia si minoritatile.
Noi, cei de 40 de ani, am fost cu grija sariti, pentru ca suntem pregatiti si
intelegem prea multe.Bunicii kominternisti promoveaza nepotii de 20 de ani,
usor de manipulat.- Si la noi e moda cu minunatul tineret, dar interdectia de
promovare coboara la 35 de ani.Cu minoritatile cum stati? – Evident, in linia
intai se manifesta, contra statului , ungurii, care mai folosesc, pentru
abureala, termenul de maghiar.- La noi e si mai rau; folosesc inca doi termeni,
la fel de lipsiti de orice legatura cu realitatea,”secui” si „ceangau”. Dar in
prezentarea voastra de tara, am vazut ca aveti si o Regiune Autonoma Vlaha.
Cine sunt vlahii? – Sunt pastori cehi, cu un mod de viata specific. Traiesc in
munti. – Si cum spun, in graiul lor, la cuvantul „cheese”?- <Brenza>! -
Adica, <branza>.E vorba de romani, fratilor. Vlah inseamna, numai,
roman.Sunt urmasii bastinasilor pe care inaintasii vostri i-au gasit acolo.
Tratati-i ca romani si va vor fi loiali, asa cum v-au fost de-a lungul intregii
voastre istorii.Romanul este delasator in cauza nationala, slujeste excelent
sub steag strain, dar nu se poate aduna sub steag propriu. – De ce? - Datorita
napoleonismului nostru atavic. Toti vor sa fie sefi, toti se pricep la toate,
toti vor sa conduca, nimeni sa execute. Asa ne-au zdrobit, asa ne manipuleaza,
cunoscandu-ne psihologia colectiva.”
Cinci luni mai tarziu,
ca absolvent, am participat la ceremonialul de inchidere a cursului si, dupa
inca doua saptamani, ca sef al echipe romane, la cel similar al inchiderii
cursului de limba franceza. Procedeul era urmatorul: intra cimpoierul cantand
si sambelanul anunta „Vorbeste Maiestatea sa, regina Marii Britanii!”.
Si toasta, pe post de „regina”,
comandantul scolii: „Au cuvantul presedintii Ungariei, Poloniei, Cehiei, Slovaciei,
Romaniei etc.” Eu am toastat in
calitate de „Emil Constantinescu,
presedintele Romaniei”. Dupa ceremonial, decanul, ca sa mai imblanzeasca
atmosferea, s-a adresat sefului delegatiei slovace la cursul de franceza: „ -Ce
zici, colonele Zvirlo? Cum e, sa ai si tu acum o tara a ta
si o armata pe care sa le reprezinti? Bietul slovac s-a inecat, ofiterii cehi si
slovaci, prezenti, au scapat furculitele in farfurie. M-am simtit dator sa
intervin: „- Majestate, va raspund eu, ca neutru, pentru ca sunt roman si ca
specialist pentru ca sunt istoric.Slovacii si cehii sunt unul si acelasi popor
ceh. A spune ca slovacii sunt altceva, e totuna cu a spune ca cei Auvergne sau
din Gasconia nu sunt francezi, ci alte popoare. Ati fost pacaliti sa le
distrugeti tara.Si ei, toti, spera ca vor reusi sa si-o refaca.” Toti militarii cehi si slovaci prezenti au
ridicat cupele strigand: „Traiasca Emil Constantinescu, presedintele
Romaniei!” Ce gandeam eu despre Milica din Tighina, a alta poveste!
Militarii! Singurul
adversar profesionist, care s-a impotrivit pretutindeni si se impotriveste
nebuniei globalist-comuniste. Militarii au stopat globalizarea Chinei in 1989,
in Piata Tien An Men, zburatacind Coloana a V-a „Feng-Shui”, a
pseudointelectualitatii chineze tradatoare sau doar ametite de sloganurile „libertate”
si „democratie”, pana in Canada si SUA. Militarii au reusit, cu greu si enorme
sacrificii, sa intoarca situatia si in spatiul rus. Bizar este faptul ca,
disparitia Imperiului Socialist si dezmembrarea, proiectata, teritorial a
Rusiei, a inceput la Kiev, delegatia RSS Ucraina boicotand, la 25 noiembrie
1991, reinnoirea Tratatului Unional ceruta de Gorbaciov. La apelul la unitate,
lansat de „Gorby”, la 3 decembrie 1991, comunistul Leonid Kravciuk, ales
presedinte, a raspuns prin anuntarea, la 5 decembrie, a iesirii Republicii (Unionale)
Sovietice Socialiste Ucraina din URSS. S-au asociat imediat „ursul betiv”,
adica Boris Eltin, o clona a lui Bush in Federatia Rusa si, in egala masura,
manipulatul globalist, Stanislav Suskevici, presedintele Sovietului Suprem din
Belarus. La 7-8 decembrie 1991, la Belovejeskaia Puscia, langa Minsk, cei trei
au decis: „URSS isi inceteaza existenta ca subiect de drept international si
realitate geopolitica.” Gorbaciov a calificat evenimentul drept o „greseala istorica....ilegala si
periculoasa”, „o lovitura de stat”, „o pagina neagra in istoria Rusiei si a
Uniunii Sovietice”. El a facut apel la presedintii statelor europene si la
cel al SUA, care i l-a trimis, degeaba, pe secretarul de stat, James Baker.
La 12 decembrie 1991,
Leonid Kravciuk a declarat toate unitatile Armatei Rosii din Republica Sovietica
Socialista Ucraina, ca parte integranta a Ministerului Apararii din Ucraina.
Ceea ce explica de ce astazi trec in masa de partea Patriei Mama. Petru ca
Rusia s-a nascut la Kiev, nu Ucraina! Ca proiectie statala, aceasta a fost
inventata la Liov, abia in 1894, de serviciile germano-austro-ungare. La 11
decembrie 1991, structurile de stat unionale isi incetasera existenta, iar la
Alma Ata s-a dat Declaratia de constituire a CSI, cu resedinta la Minsk. In
aceste conditii, Gorbaciov a apelat la George Bush si a obtinut ca mostenitor
si inlocuitor al URSS la ONU sa fie Federatia Rusa, iar CSI sa fie sprijinita,
dupa care si-a dat demisia, la 25 decembrie, concluzionand: „A
invins linia orientata spre dezmembrarea si separarea statului!” Marcand evenimentul ca pe o victorie definitiva
a Globalismului, adica a neoconservatorilor concentrati in Partidul Republican,
Brent Sowcroft, consilier pe probleme de securitate nationala la Washington,
proclama: „Ne-am straduit, din toate puterile, sa impingem URSS in aceasta
directie, intr-un asemenea ritm incat aceasta sa nu provoace e explozie la
Moscova, cu atat mai mult o confruntare globala, ceea ce istoriceste adesea s-a
intamplat in timpul convulsiilor dinaintea mortii marilor imperii. Noi ne-am
jucat rolul in pregatirea deznodamantului favorabil al acestei mari
drame........”
Globalistii nu au
tinut, insa, cont de rezistenta militarilor care depusesera juramant de
credinta tarii, nu conducatorilor si a serviciilor speciale, in mod deosebit a
GRU. Dupa tentativele, cu greu infrante ale generalului Rutkoi si ale fratilor
Lebed, Rusia a iesit la liman prin aducerea, de catre militari, la putere, in
martie 2000, a lui Vladimir Putin. De parere ca disparitia imperiului
multisecular rus a fost „cea mai
puternica catastrofa geopolitica a secolului”, iar pentru rusi o „adevarata
drama”, acesta a trecut la refacere, proclamand „Dictatura Legii” si construirea unei „Verticale a Puterii”. Ofiter operativ, seful „merkel-ilor” est-germani,
Putin este, incontestabil, marea personalitate politica a acestui inceput de
mileniu dar si un adversar nativ al romanilor. Daca as avea curajul, as pune,
retoric, intrebarea: ”A fost vazut, sau nu., Vladimir Putin,
alaturi de unul dintre actualii sai ministri, in Bucuresti, la Hotel Ambasador,
in dupa amiaza zilei de 19 decembrie 1989?” Intrucat nu am curajul
necesar, las aceasta intrebare si raspunsul aferent, ca mostenire, istoricilor
si jurnalistilor romani ai viitorului.
Vladimir Putin a oferit
tineretului scoala, distractie si locuri de munca, i-a arestat pe marii
globalisti, transnationali miliardari sau i-a obligat sa fuga in Occident, a
preluat sub control total, domeniul strategic al industriei energetice si a
transat problema supradrepturilor „calului troian” al minoritatilor etnice,
declarand, in fata Dumei de stat, fara drept de echivoc: „In Rusia traieste poporul rus,
iar poporul rus nu admite nici un afront al vreunei minoritati; acestea trebuie
sa respecte Rusia, pe rusi si legile, fara sa ceara favoruri speciale sub
pretextul ca sunt discriminate; cine face altfel este invitat sa paraseasca
imediat Rusia!
Nu Rusia ar nevoie de
minoritati, ci ele au nevoie ca Rusia sa le primeasca, sa le ofere adapost,
locuri de munca si hrana; in Rusia traiesc doar rusi!”
A fost inteles si urmat, din pacate, pana acum, doar de premierii Slovaciei si
Australiei.
Din infrangere,
neoconservatorii au inteles ca trebuie sa distruga toate structurile militare
pentru a distruge statele. Din aceasta ratiune s-au nascut noile revolutii
„portocalii” si pachetul de masuri antimilitari, implementat pentru prima data
in Romania, cu incepere de la 27 decembrie 2008, de catre „portocaliul” Traian
Basescu. Din ratiuni opuse, a inceput sa prinda contur, insa, si confreria
internationala a militarilor care isi protejeaza statele impotriva comunismului/globalismului.
Acesta este contextul in care, in cea mai dezavantajata tara, datorita
inexistentei unei clase politice si a unei elite intelectuale nationale reale,
s-a nascut, din nevoia de autoprotectie si protejare a statului, in „noaptea
lunga a romanilor” si SCMD.
Despre toate acestea,
insa, in cele ce vor urma..........
(VA
URMA)
Col.(r) dr. Mircea
Dogaru
Presedintele SCMD