ODIHNEASCA-SE IN PACE ...
GANDURI LA PLECAREA TRIBUNULUI
In ziua deschiderii scolilor, 14 septembrie 2015, s-a sfarsit drumul
tumultuos in viata al celui care a fost CORNELIU VADIM TUDOR... publicist,
poet, scriitor, critic, estet, om politic, senator, presedinte de partid,
candidat la presedintie.
Pentru generatia momentului va ramane drept jurnalistul profesionist de
exceptie si patriotul care a utilizat arma pamfletului, ca nimeni altul, in
batalia pentru idealul romanesc al afirmarii nationale si statale in
plenitudinea drepturilor noastre istorice de necontestat si de nesters. A trait
ca un luptator dar a murit ca un mare poet, in dialog cu Moartea. Istoria si
Istoria literaturii romane ii vor acorda, dupa trecerea timpului patimilor,
locul meritat in memoria neamului ca poet, scriitor, istoric al
contemporaneitatii si politician.
CORNELIU VADIM TUDOR a fost copilul teribil, mezinul unei generatii de
titani patrioti ai culturii romane. Generatie care, in clipe cumplite, de
sperante inselate, decadere si jaf fara precedent al natiunii romane, i-a
incredintat fenomenul “Romania Mare” – revista si partid. S-a
achitat cu talent si vulcanic de misiune, chiar si atunci cand a ramas singur.
In batalia pentru neamul romanesc, ostracizati, insultati de lichele, executati
civil de dusmanii neamului romanesc si ai omenirii, s-au stins, rand pe rand,
Eugen Barbu, Ion Lancranjan, Paul Anghel, Raoul Sorban, Mircea Micu, Tudor
Eliad, Grigore Vieru, Mihai Ungheanu, Adrian Paunescu, Fanus Neagu … adica
adevarata elita intelectuala a neamului nostru. Toti au fost executati ritualic,
pe catafalc, de gunoaiele kominterniste si de urmasii lor de sange si idei, globalistii
de astazi, fiii calailor de ieri, care s-au erijat si se erijeaza in constiinta
civica a unei natiuni pe care o conduc, din ordin, spre abatorul neamurilor.
Astazi a venit randul
lui CORNELIU VADIM TUDOR sa fie
executat pe catafalc, de abjectii care nu l-au putut infrange in viata. Luari
de pozitie ticaloase in media antinationala, discutarea dreptului (pe care il
are oricum ca ofiter in rezerva, dincolo de medaliile retrase patriotilor spre
a fi acordate impostorilor si tradatorilor), la onoruri militare pe ultimul
drum, dreptul de a fi depus la Senat, la Ateneu sau la Opera romana, caci
Uniunea kominternista a scriitorilor este, oricum exclusa etc. Numai lumea
patrupedelor pe care le-a iubit si protejat, il deplange in unanimitate!
L-am cunoscut ca adversar in aceeasi tabara, apoi in calitate de camarad in
acelasi razboi, care produce victime, de 25 de ani, numai printre patrioti, am
colaborat pe multiple planuri pentru drepturile militarilor, fratele sau,
generalul Marcu Tudor fiind membru al SCMD, dar si pentru dreptul istoric al
neamului romanesc de a trai intru implinire in vatra strmosilor sai.
La capat de drum, cu sufletul alaturi de familia indoliata, nu-i putem dori
decat sa se odihneasca in pace, de-a dreapta Tatalui atoateiertator, alaturi de
cei dragi pe care i-a pretuit, incredintandu-l ca Istoria ii va face dreptate
si ca prin noi, asa „stupid people” cum suntem, IDEEA NATIONALA va merge mai
departe! Cu orice sacrificiu si impotriva oricarui stapan vremelnic!
Dumnezeu sa-l ierte! Dumnezeu sa-i ierte si pe pigmeii care nu-l iarta nici
in moarte...
Sincere condoleante familiei greu incercata
Col. (r) dr. Mircea DOGARU
Istoric militar,
Presedintele S.C.M.D