DEȘTEPTAȚI-VĂ
REZERVIȘTI MILITARI !
APEL
Acest îndemn, care
parafrazează versul din imnul national,a fost, este și din păcate va fi de o
actualitate înspăimântătoare. Îl folosim de fiecare dată când alte argumente
către societete nu generează inițiative pentru rezolvarea
unor situații de importanță majoră. De multe ori acest îndemn
emoțional este inutil, căzând invariabil în desuetitudine. Dar credem, că
a venit momentul să ieșim din letargia în care ne autocomplacem, să ne
unim în idei, să
ne recâștigăm drepturile confiscate de către guvernanți
în ultimii ani. Numai uniți, și nu este o expresie caducă, hotărâți și fermi în
acțiuni, folosind toate mijloacele legale și democratice, bine organizați și
tenace în susținerea perpetuă a demersurilor noastre vom putea avea
câștig de cauză, altfel scenariile vis-a-vis de viitorul nostru social, vor fi
în continuare sumbre.
A
venit vremea să oprim batjocura, umilința, exhibarea pseudoproblemelor noastre în zona
emoțională a opiniei publice, în speranța că vom fi blamați, înjosiți,
anatemizați de către aceasta! Gata cu tratamentul nedemn cu care ne
“gratulează” guvernanții de aproape 10 ani încoace! Însă trebuie să le readucem
aminte acestora, că, în procesul accederii la actualele funcții, au fost
inițial niște insignifianți, au pornit de la zero, moment în
care s-au arătat mai umani, înțelegători, au mimat compasiunea, au clamat
că vor elimina inechitățile, au promis reforme structurale, masterplanuri,
etc. Iar noi, cei mulți și naivi, indiferent de zona politică pe
care am simpatizat-o, am crezut în promisiunile lor, am sperat într-o
nouă justiție socială. Iar acum, avem
amenințări de genul “vor vedea domnii colonei la toamnă”! Niciodată nu am dus
demersurile noastre într-o zonă a unei răfuieli personale. Chiar dacă am fi
fost un segment marginal al societății, nu meritam aceste săgeți
otrăvite la adresa noastră. Iată, însă, până unde pot merge disprețul și
superioritatea afișate de politicieni în raport cu pensionarii militari.
Dacă
în timpul guvernului Boc s-a creat un precedent printr-o siluire a legii
pensiilor militare, urmașii lui nu au făcut decât să aprobe tacit, ani la rând,
un astfel de demers. Au fost mimate măsuri reparatorii, iar prin diverse
ordonanțe s-au alterat alte prevederi ale legii, discriminând de fiecare dată
diferite segmente ale pensionarilor militari. Astfel că legea a
ajuns astăzi mai ambiguă pe acele segmente ce ne interesează și nedreaptă, prin
plafonarea ei ca urmare a OUG 59/2017. Nu este normal ca în fiecare an să-ți
faci calcule pentru a vedea care este momentul cel mai avantajos spre a ieși la
pensie (chiar la o vârstă mai mică, aici vorbind de militarii activi), în loc
să te preocupe doar cariera militară.
În
cinismul afișat de guvernanți, credeți că aceștia știu ceva despre noi, despre
specificul nostru militar și, mai ales, despre haosul legislativ din
zona pensiilor militare? Credeți că le pasă de
problemele noastre, din moment ce am fost considerați o entitate ca oricare
alta, o ”problemă” care trebuia rezolvată rapid și pentru totdeauna? Noi,
pensionarii militari, devenisem inutili, „paraziți, rozători de bugete, reformați”,
buni de aruncat la lada de gunoi a istoriei.
Trebuie
să facem în așa fel încât să le aducem aminte că mulți dintre noi
le-am fost alături de la început, că le-am sprijinit demersurile politice, altfel
ne vor considera, în continuare, în ciuda evidențelor istorice și contemporane,
niște paria ai societății.Trebuie depășite și eradicate fatalismul și
resemnarea, caracteristici ale etosului nostru românesc, care ne-au însoțit
de-a lungul istoriei și ne-a făcut atâta rău (destinul predestinat), astfel că
trebuie mers înainte, să luptăm cu optimism și demnitate pentru
viitorul nostru.
După
cum știți, domnii guvernanți ne vor servili, tăcuți și divizați, iar existența
unui număr mare de asociații ale rezerviștilor, care mai de care reprezentative,
cu diverse interese lipsite de unitate și solidaritate, nu fac decât să ii ajute
pe guvernanți să ne domine, să ne impună regulile lor. De asemenea, se constată
la unii din rezerviști o blamare, o negare a tot și a toate, sub lozinci ca:
“n-a făcut nimic”, “ n-are rost să mai încercăm”, “n-ai cu cine ”, n-ai de ce”.
Sunt atitudini ale unor oameni fără voință, blazați, neputincioși,
care descurajează și molipsesc, la rândul lor, pe alții. Noi înșine ne arătăm
micimea, îndoiala, lipsa de coeziune, atitudini ce ne fac ușor de manipulat. Nu
ar trebui să se întâmple asta la niște oameni ce au exersat, în decursul
carierei, actul curajului, al demnității, al spiritului întreprinzător.
Este
momentul să fim solidari și nu dezbinați, să nu ne mai discredităm
unii pe alții, să nu ne invidiem, să nu mai fim subordonați unor
interese meschine, marcate de orgolii mărunte, care ne fac să devenim vulnerabili.
Este timpul să ne trezim, să ne scuturăm de lașități, de comodități, de
indiferență și platitudine.
O situație
anormală și deosebit de periculoasă o constituie lipsa totala a
interacțiunii dintre militarii activi și rezerviștii militari. Aceasta este cu
atât mai gravă cu cât, se pare, este încurajată de la nivel înalt. Ori,
militarii activi ar trebui să se implice mai mult în
demersurile rezerviștilor militari, să le pese mai mult de
problemele acestora, ei putând depune mai multe diligențe pe lângă instituțiile
din care fac parte. Colaborând, sprijinindu-ne și informându-ne reciproc, putem
fi mai persuasivi și performanți în a pune bariere încercărilor
guvernului de a tergiversa, de a apela la subterfugii, aparent legale,
pentru a opri rezolvarea problemelor noastre. De asemenea, ei pot, implicit,
să se protejeze pe ei înșiși, prevenind surprize neplăcute într-un viitor din
care vor face parte la un moment dat.
Nu dorim mărirea
pensiilor militare, așa cum se acreditează ideea, ci repunerea
aceastei legi pe principiile solide, initiale, care să
rezolve toate inechitățile, să fie predictibilă și inatacabilă pe o perioadă
lungă de timp. Atfel, unele demersuri ale sindicatului nostru au avut un
impact madiatic și social major, încercări permanente de a ține treaz
spiritul viu în lupta cu cei care, cu orice preț, vor să ne pună bețe în roate.
Domnilor
rezerviști, trebuie să ne recâștigăm respectul și să înțeleagă toată lumea
că Armata română nu este marota nimănui, că această
instituție a fost, este și va fi vitală pentru neamul românesc. Ea și-a
câștigat respectul în luptele pentru reintregirea si apărarea Țării, actiuni
facute cu sacrificii umane și materiale enorme, alături de marii oameni
politici și de stat ai vremii.
Astăzi
avem o mare oportunitate ce trebuie valorificată dacă vrem să avem câștig de
cauză. Mai mulți politicieni de la vârful politicii românești au dat semnale
pozitive că se vor implica în reanalizarea ordonantelor care au anihilat Legea
223/2015 a pensiilor militare, pensii care, precizăm încă odată, nu
sunt speciale. Nu este prima data când politicienii transmit mesaje
de acest fel și au rămas la stadiu declarativ. Tocmai de aceea trebuie să
monitorizăm acțiunile lor, să fim parte activă a acestor demersuri până la
finalizarea lor. Știm că poate ați obosit de atâtea promisiuni, de atâta luptă
searbădă, de sloganuri mincinoase, de fățărnicie, dar revitalizați-vă energiile
interne pentru, sperăm, o ultimă bătălie. Mai mult ca oricând,
trebuiesc purtate negocieri, cu puncte de vedere comune
și argumentate logic și legal ca o condiție sine qua non
a rezolvării lor, cu persuasiune, purtate de buni cunoscători ai legislației
militare, fără orgoliii și interese divergente, urmărindu-se un
singur obiectiv comun: liniștea și recunoașterea unor drepturi inalienabile ale
acelora care și-au servit Țara cu demnitate și devotament.
Deci,
deșteptați-vă rezerviști militari, acționați acum, când este
momentul oportun pentru că, dacă vom lăsa răul să se producă, va fi mult mai
greu să-l reabilităm!
Honor et Patria! Vae
Victis!
Col.(r).
Munteanu Vasile
Președintele Filialei Tg-Jiu a SCMD
Col.(r). Nemulescu
Victor
Vicepreședintele Filialei Tg-Jiu a SCMD