Către,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Domnului prof. univ. dr. Valer DORNEANU, Președinte
Stimate Domnule Președinte,
Sindicatul Cadrelor
Militare Disponibilizate (SCMD), organizație cu personalitate juridică ce
reunește, în principal, cadre militare disponibilizate în baza Ordonanței Guvernului
nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a
personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi,
unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerelui Apărării Naţionale
(O.G. nr.7/1998), CUI 26096263, Cont bancar RO41BRDE441SV79262374410, deschis
la BRD, cu adresa de
corespondență în București, str. Pajurei, nr. 13, sector 1, CP 013152, Oficiul
poștal nr. 26,
vă supunem atenției următoarele:
Suntem o structură alcătuită, în principal, din rezervisti, adica
militari si politisti, disponibilizați începând cu anul 1998, ca urmare a restructurării
marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului
Apărării Naționale, ulterior si Ministerului de Interne, ca cerinta a
integrarii României în Alianța Nord-Atlantică (NATO).
I. Eforturile de aderare a
României la NATO s-au desfăşurat în mod unitar sub coordonarea unor
comitete/comisii înființate de către Guvern, după cum urmează:
1.
Comitetul Naţional pentru Integrarea României în NATO.
Componența Comitetului Interministerial pentru integrarea României în NATO a
fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 807 din 1996;
2.
Comisia
interdepartamentală pentru integrarea României în NATO.
Componența comisiei a fost cuprinsă Hotărârea Guvernului nr. 14 din 13 ianuarie 2000
privind organizarea şi funcţionarea
Comisiei interdepartamentale pentru integrarea României în NATO;
3.
Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană.
Componența Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană a fost
cuprinsă în Hotărârea Guvernului
nr. 15 din 19 decembrie 1996;
4.
Comisia naţională pentru integrarea României în NATO.
Componența comisiei a fost cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 328 din 22 martie 2001
privind înfiinţarea şi funcţionarea
Comisiei naţionale pentru integrarea României în NATO.
Programul Naţional al României pentru
aderarea la NATO a avut ca obiectiv central reformarea sistemului militar prin
compatibilizarea acestuia cu standardele NATO.
Acest
proces complex, cu mari implicaţii economico-financiare, structurale şi
sociale, nu se putea realiza fără o ,,susţinere” legislativă corespunzătoare, fapt
ce a impus ca Programul de îndeplinire a reformelor să aibă ca parte componentă
un capitol important referiror la legislaţie.
Obiectivele
procesului de amendare a legislaţiei au fost,
în principal:
a) analizarea
compatibilităţii cadrului constituţional naţional cu cerinţele Tratatului
Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949;
b)
eliminarea oricăror impedimente legale, care ar fi putut obstrucţiona
îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul Alianţei (desfăşurarea rapidă de
trupe peste graniţele ţării, intrarea trupelor aliate pe teritoriul naţional în
scopurile prevăzute de tratate, cooperarea eficientă între forţele armate pe
timpul misiunilor, apărarea comună a spaţiului aerian NATO etc.);
c)
reorganizarea, restructurarea şi retehnologizarea forţelor armate;
d)
redefinirea şi reorganizarea sistemului pentru pregătirea populaţiei economiei
şi teritoriul pentru apărare;
e)
armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul NATO.
II. Aspectele prezentate la pct.
I au avut rolul de a vă introduce în contextul în care noi, membrii SCMD, am
devenit disponibilizați.
Esențială,
însă, în cadrul acestui proces, a fost problematica ce privește direct reorganizarea, restructurarea forţelor armate. In
dezvoltarea acesteia, vom face referiri succinte și concrete la măsurile de
protecţie socială a personalului militar şi civil, care au avut și au în
continuare un impact major asupra militarilor disponibilizați.
Programul Naţional al României pentru
aderarea la NATO a avut ca obiectiv central reformarea
(restructurarea) sistemului militar prin compatibilizarea acestuia cu
standardele NATO, dimensionând efectivele militare de la 326.000 la 70.000
militari.
II.1. Pentru a veni în
întâmpinarea procesului de restructurare şi în scopul asigurării unor măsuri de
protecţie socială pentru personalul militar disponibilizat, a fost adoptată Ordonanţa
Guvernului nr.7/1998 privind unele măsuri de
protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în
perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din
compunerea Ministerelui Apărării Naţionale (O.G. nr.7/1998).
Ulterior, O.G. nr.
7/1998 a suferit modificări și completări prin:
Prin acest
act normativ, la art. 1, se pevede că ”Personalul militar şi salariaţii
civili din cadrul unităţilor militare, care se disponibilizează beneficiază de măsurile de protecţie
socială prevăzute în prezenta ordonanţa, ca urmare a programului de
restructurare a armatei, care se referă la:
a)
desfiinţarea de comandamente, mari unităţi, unităţi, subunitati şi formaţiuni
din compunerea armatei în timp de pace;
b)
transformarea sau redimensionarea structurilor militare, având drept urmare
diminuarea numărului de funcţii prevăzute în statele de organizare în timp de
pace;
c)
redislocarea structurilor militare în alte localităţi, la o distanta mai mare
de 50 km.”
Art. 24 al aceluiași act
normativ prevede că ”Personalul militar pensionat în condiţiile prezentei ordonanţe poate
cumula pensia cu salariul obţinut în cazul în care îşi continua activitatea ca
angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin
activităţi în scop lucrativ.”
Așadar, prin această
ordonanță a guvernului, s-au stabilit măsurile pe care statul român le-a luat
în sprijinul militarilor care, din motive obiective bine întemeiate (reducerea
efectivelor militare), și-au încheiat
cariera militară, împotriva voinței lor, înaintea vârstei de 55 de ani.
Mai mult, reconversia
profesională după disponibilizare, în scopul integrării militarilor
disponibilizați în muncă (în viața civilă), a presupus un amplu program de
măsuri, pentru care statul român a utilizat sume importante[1], acordate
Romaniei pentru reconversia profesionala a rezervistilor, inclusiv in
administratia publica centrala si locala.
Acest lucru rezultă și din
Expunerea de motive[2]
a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 37/2001 pentru modificarea Ordonanţei
Guvernului nr.7/1998.
II.2. Tot
ca măsuri de protecţie socială, care au venit în completarea celor prevăzute
prin legea specială (O.G. nr. 7/1998), au fost prevăzute şi în unele dispoziţii
din Legea
nr. 164/2001
privind pensiile militare de stat, lege care crea un sistem
echitabil de pensionare pentru cadrele militare, în funcţie de condiţiile de
muncă, vechime sau vârstă.
Astfel, la
art. 26 din lege se prevedea că „Persoanele
care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă,
pe durată nedeterminată/determinată, după caz, inclusiv în sectorul public,
beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt
încadrate, inclusiv de sporul de vechime în muncă, dobîndit până la data
pensionării.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot cumula pensia cu veniturile
realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.”
Așadar,
în compensare pentru faptul că am fost nevoiți să ne încheiem cariera militară
cu mult îniantea vârstei de 55 ani, statul român ne-a conferit, prin lege:
-
Dreptul la o
pensie militara de stat, penalizata (diminuată mult, deoarece nu avem cariera
completă);
-
Dreptul de a
munci după încheierea carierei militare (reconverise profesională etc.) si de a
avea o a doua pensie de stat, civila.
-
Dreptul de a
cumula pensia (în cuantum mult redus față de un militar cu cariera completă) cu
salariul (fără a distinge – sistem bugetar sau sistem privat).
III. În data de 23.12.2019, Guvernul României și-a asumat răspunderea
pentru proiectul de Lege privind unele măsuri
fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative (PL-x
nr. 669/2019). Prin această lege, Guvernul legiferează, printre altele, și
interdicția cumulului pensiilor cu veniturile
salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din
exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de
serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților
și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare
și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale,
companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este
deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate
administrativ-teritorială.
Prin
interdicția cumulului pensiei cu salariul (din sistemul bugetar) în formularea
" Art. 18 - După articolul 41 se
introduc trei noi articole, art. 411 - 413, cu următorul cuprins:
„Art.411.
- (1) Beneficiarii dreptului la pensie pentru limită de vârstă aparţinând
sistemului public de pensii, cât şi beneficiarii pensiilor de
serviciu/pensiilor militare de stat/indemnizaţiilor pentru limită de vârstă,
anticipată/anticipată parţială, reglementate prin acte normative cu caracter
special, care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate
salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază
de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de
numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi
în cadrul regiilor autonome, societăților naţionale, companiilor naţionale şi
societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau
majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, nu pot cumula
pensia cu veniturile astfel realizate.
(2)
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la
data intrării în vigoare a prezentului articol sunt pensionari cumularzi;
b)
după data intrării în vigoare a prezentului articol devin pensionaricumularzi.
(3)Prevederile
prezentului articol nu se aplică persoanelor pentru care durata mandatului este
stabilită expres prin Constituţie sau care exercită un mandat ales în autorităţi
publice prevăzute în Constituţie.
(4)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din sistemul de
învăţământ preuniversitar, sănătate şi cultură, pensionat pentru limită de
vârstă în baza principiului contributivităţii, poate fi menţinut pe post, prin
decizia ordonatorului principal de credite, numai în cazul în care postul nu
poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi
numai dacă neocuparea postului afectează buna funcţionare a instituţiei.
(5)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din Academia
Română pensionat pentru limită de vârstă în baza principiului
contributivităţii, poate fi menţinut pe post, prin decizia ordonatorului
principal de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o
persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea
postului afectează buna funcţionare a instituţiei.
(6)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, asistenţii personali ai
persoanelor cu handicap pensionaţi pentru limită de vârstă în baza principiului
contributivităţii, pot fi menţinuţi pe post, prin decizia ordonatorului
principal de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o
persoană care nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea
postului afectează buna funcţionare a instituţiei.
(7)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul din cadrul
societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la
care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat, cărora li se
aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli prin hotărâre de guvern, pensionat
pentru limită de vârstă în baza principiului contributivităţii, poate fi
menţinut pe post, prin decizia ordonatorului principal de credite, numai în
cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care nu a dobândit
calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului afectează buna
funcţionare a instituţiei.
(8)
Prin excepţie de la prevederile prezentului articol, personalul angajat cu
contract individual de muncă pe post de pilot din cadrul Şcolii Superioare de
Aviaţie Civilă poate fi menţinut pe post, prin decizia ordonatorului principal
de credite, numai în cazul în care postul nu poate fi ocupat de o persoană care
nu a dobândit calitatea de pensionar şi numai dacă neocuparea postului
afectează buna funcţionare a instituţiei.
Art.
412. - (1) Pensionarii prevăzuţi la art. 411 alin.(2) lit. a) care desfăşoară
activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de
serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de
15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a art. 411 să îşi exprime în
scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării
activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de
numire în funcţie.
(2)
Persoanele prevăzute la art. 411 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen
de 15 zile lucrătoare de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime
în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării
activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de
numire în funcţie.
(3)
Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut
alin. (1) şi (2) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă
stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în
funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.
(4)
În cazul în care opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la alin. (1) şi
(2), plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost
exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii. Sumele încasate necuvenit cu
titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului
general de prescripţie.
(5)
În termen de 5 zile lucrătoare de la exprimarea opţiunii, angajatorul are
obligaţia de a notifica în scris casele teritoriale de pensii, Casa sectorială
a Ministerului Apărării Naţionale, Casa sectorială a Ministerului Afacerilor
Interne şi Casa sectorială a Serviciului Român de Informaţii, după caz.
Art.
413 - Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării
cazurilor prevăzute la art. 412",
Statul
român ne-a anulat drepturile acordate disponibilizaților în schimbul încheierii
carierei lor militare înainte de împlinirea vârstei de 55 de ani.
Astfel,
dacă această prevedere legală ar intra în vigoare, rezerviștii disponibilizați
în temeiul O.G. 7/1998 ar fi puși în situația de a
opta pentru pensie sau salariu, contrar voinței noastre și a obligațiilor pe
care și le-a asumat România față de noi.
Facem precizarea că pensiile disponibilizaților, din
cauza vechimii incomplete în cariera militară, sunt mult diminuate față de cele
ale pensionarilor militari la limită de vârstă (care au îndeplinit, cumulativ,
condițiile referitoare la vârstă și vechime în cariera militară).
IV. Măsura
despre care am făcut vorbire anterior, din cuprinsul legii sus menționate, în
opinia noastră este vădit neconstituțională, fiind încălcate:
- Art. 41 și 47 din Constituția
României, republicată, întrucât pensia este un drept fundamental,
garantat în întregime și se datorează pentru munca prestată în trecut. În
schimb, salariul constituie retribuția angajatorului pentru munca prezentă,
datorată de către angajator, deci și de stat (în situația în care acesta este
angajator).
Mai mult, prin Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009 Curtea
Constituțională a statuat că, prin instituirea unei obligații de a opta între
pensie și venitul din salarii se ,,afectează prin limitare atât dreptul
la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, cât și dreptul la
muncă consacrat prin art. 41”;
- Art. 53 din Constituția
României, republicată, întrucât interdicția anterior descrisă constituie o restrângere a dreptului nostru la
pensie și a dreptului nostru la muncă, restrângere care însă nu se realizează
în condițiile stabilite prin art. 53 din Constituție, potrivit căruia:
,,(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai
prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității
naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a
libertăților cetățenilor; desfacerea instrucției penale; prevenirea
consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o
societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a
determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere
dreptului sau a libertății”
Or, conform datelor
Eurostat și Institutului Național de Statistică:
- România are a doua
creștere economică din Europa cu 4,6%;
- Față de anul 2018, PIB a
înregistrat o creştere cu 4,6%. În semestrul I 2019, comparativ cu semestrul I
2018, Produsul Intern Brut a crescut cu 4,8%, iar în trimestrul al doilea față
de aceeași perioadă a anului trecut s-a constatat o creştere cu 4,4% pe seria
brută şi cu 4,6% pe seria ajustată sezonier.
În consecință, măsura
luată de guvern, în contextual prezentat anterior, nu se justifică.
În cauză, dispozițiile
criticate privind interzicerea cumulului pensie cu salariu doar pentru un grup
restrâns de persoane sunt excesive, nejustificate și implicit neconstituționale
întrucât Guvernul României nu poate invoca Decizia CCR nr. 1.414/2009 și nici
Decizia CEDO/2012, pronunțată în Cauza Ionel Panfile, pentru simplul fapt că,
în acest moment, nu există o criză financiară globală, nu există un context
care să pună în pericol statul de drept și care să impună, în numele
”interesului public” național, adoptarea unor măsuri excepționale.
-
Art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, referitor
la egalitatea în drepturi a cetățenilor din România. Prin Decizia CCR nr.
375/2005 judecătorii au stabilit că "Nicio dispoziţie
constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu
salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru
toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament [...] să aibă o
raţiune licită".
Vă rugăm să observați că în
expunerea de motive nu există prezentată nicio rațiune a măsurii astfel luate, precum
și nici a discriminării menționate.
Anulat neconstitutional prin cap.IV al Legii nr. 329/2009
dreptul la munca al rezervistilor a fost reinstituit prin Legea nr. 134/2014 a
carei Motivatie asumata inclusiv de Curtea Constitutionala, v-o prezentam in
Anexa.
Problema revine in actualitate in contextul noilor
disponibilizari generate de reorganizarea M.A.I. (demilitarizarea jandarmilor,
pompierilor, etc) si a M.Ap.N.
Pentru aceste considerente, apreciem că textul anterior
enunțat din Legea privind unele măsuri fiscal bugetare și pentru modificarea și
completarea unor acte normative este neconstituțional, motiv pentru care
vă adresăm rugămintea de a admite sesizarea de neconstituționalitate formulată
de către un grup de parlamentari ai Partidului Social Democrat, sesizare ce
reprezintă obiectul Dosarului nr. 3452A/2019.
Cu deosebit respect,
Președinte
al SCMD
[1]Începând cu anul 2000, Ministerul Apărării
Naţionale a pus bazele ,,Programului de reconversie profesională a personalului
militar disponibilizat din Armata României”, elaborat cu expertiza
specialiştilor NATO şi acceptat spre finanţare de Banca Mondială. În anul
2001, Banca Mondială a alocat armatei, prin intermediul Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale, o primă tranşă de 500.000 USD.
Pentru utilizarea acestor fonduri, au fost încheiate
acorduri de colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi
Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Demersurile s-au finalizat cu modificarea Acordului de
împrumut RO 3849, încheiat între România şi Banca Mondială în 1995, aprobat
prin Hotărârea de Guvern nr. 746 din 26 iulie 2001 pentru
aprobarea amendamentelor convenite prin Scrisoarea semnată la Washington la 1
iunie 2001 şi la Bucureşti la 26 iunie 2001 între Guvernul României şi Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la Acordul de împrumut dintre
România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare referitor la
Proiectul privind forţa de muncă şi protecţia socială, semnat la Washington la
data de 23 august 1995.
După finalizarea cadrului legislativ, pe baza
Acordului de colaborare dintre Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, încheiat la 30.03.2001, s-a trecut la realizarea măsurilor active de
protecţie socială, cursuri de calificare/recalificare, plasament pe piaţa
forţei de muncă, servicii de ocupare-mutare, asistenţă pentru deschiderea unei
afaceri, acordarea de microcredite şi incubatoare de afaceri. Aceste măsuri
s-au derulat conform prevederilor şi criteriilor stabilite de instituţia
finanţatoare şi au fost cuprinse în Ghidul de implementare a măsurilor active de protecţie socială,
al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.