DISTRUGEREA SAOPSN “PAS CU PAS”
                                                -REPERE ISTORICE-

                                                               II

3. “Asteptati numai sa mai creasca copiii nostri, ca o sa va luam capetele la toti!”, sau… Cand s-a pecetluit soarta actualilor rezervisti?

         La intrebarea din titlu, nu stim raspunsul! Banuim doar ca in deceniile de pregatire a “revolutiilor spontane” din Estul Europei, cand cei mai tineri dintre noi, cei de astazi, nu erau nascuti, ori se jucau cu lopatica la “gradi”, iar actua-
lii “matusalemi” isi faureau visuri de locotenent. Dar ne amintim cand am aflat! Pe parcursul derularii “Scenariului Bucuresti”.
         “Scenariul Bucuresti” a fost denumirea data de presa de la Belgrad tentativelor de destramare a României din prima jumatate a anului 1990.
          Pe 16 februarie 1990, prin reconfirmarea gl. V.A. Stanculescu in functia de ministru al Apararii Nationale, in fata unei revolte de necontrolat a militarilor, “Corbii” din armata au fost trimisi din nou acolo unde-i trimisese Ceausescu, cel ce a vrut, dar n-a putut sa-i execute, ca venea ambasadorul Drozdenko “la cerere” si, amenintandu-l, le comuta pedeapsa – la cosul de gunoi al Istoriei.
                  Imediat s-a produs reactia pusa, propagandistic, pe seama invinsilor “Corbi”. De ce pe seama pro-sovieticilor? Pentru ca lor nu le putea conveni victoria “Lazărilor” si pentru ca, pe 18 februarie, adica dupa numai 2 zile, s-au organizat in Piata Victoriei o mare manifestatie “democratica”, la care “doamnele civice ale Revolutiei” si-au adus toti catelandrii pe care-i manipulau (parintii tefelistilor de astazi), sub lozinca “Minunatul tineret”, care trebuia sa-i inlocuiasca pe nenorocitii aia de competenti, pardon, de “comunisti”. Iar la aceasta manifestatie, a stralucit unul dintre cei mai celebri generali ai CFSN, plecat locotenent-major la studii, la Moscova si revenit comandantul Scolii de Ofiteri de Securitate de la Baneasa. Cocotat pe un TAB, el a dat semnalul: “Il vreti pe Iliescu jos?”.
                 Provizoriul Iliescu trebuia sa dispara pentru a face loc celui din timp pregatit, asa cum s-a intamplat cu efemerii care au asigurat tranzitia in Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, sau RDG. Numai ca, o data vita doborata, lupii nu s-au inteles pe prada!
                  Sovieticii il voiau presedinte pe Vladut Nisipeanu, adevaratul coleg de studentie, chiolhane si nebunii al lui Gorbaciov, a carui biografie avea sa-i fie transferata, mediatic, ulterior, de catre manipulatori, lui Iliescu.
                   Neoconii (globalistii, sau comunistii) americani l-au trimis pe specialistul lor in “comunismul” European, el insusi doctor in marxism, fiul unor “eroi” ai Kominternului, cu nume schimbat din “itsky” in “eanu”. Asta please din România (cu voie) in anii 70, fiind strecurat in SUA prin Mexic, apoi implementat de Deep State ca “expert” pe langa Departamentul de Stat. Stralucitul reprezentant al “think tank”-ului AGORA, a ajuns, din pacate pentru el, prea tarziu la Bucuresti, primele 50 de locuri fiind ocupate pe liste.
                    Mitterand si Serviciile franceze bateau cu pumnul in masa, ca locul lui Iliescu era sortit frumosului care ratase sansa de a deveni ginerele lui Ceausescu. Era tot fiul unui erou internationalist al brigazilor din Spania, generalit la Moscova, parcat la hotel Moskva si platit cu 7,000 ruble lunar, pe durata celui de-al II-lea Razboi Mondial, si caruia rusii ii dadusera la inceput un nume unguresc, pentru a-l trimite in ‘56 in Guvernul de la Budapesta, apoi unul romanesc, aclimatizandu-l in România.
                     Britanicii mizau pe “Hamlet”, olandezii, mai parsivi (data fiind apartenenta rudelor acestuia la PCUS, sau la Partidul Comunist Ungar), pe domnul “Fa-te ca lucrezi!”.
                    Germanii n-aveau candidat. Ei voiau doar haos, razboi civil, caderea nu numai a lui Iliescu, ci a tuturor, ca promisesera ungurilor Transilvania si tot ceea ce obtinusera de la Habsburgi, ca slugi fidele, in 1867.
                    Cine erau “doamnele civice ale Revolutiei?”, cele care aveau sa intemeieze “AC, PAC si CAC”, cum vituperau patriotii in presa de scandal? Pai, niste intelectuale fine, care cerau “controlul societatii civile asupra Armatei”! “Maurul”, adica militarii, isi facuse datoria, acum trebuia pus cu botul pe labe. Habar n-aveau bietele “dame” ca in toate statele occidentale, real democratice, “Societatea civila” nu e aia care n-are pistoale, ci este constituita din cei care, prin Constitutie, nu au voie sa faca politica – militarii, politistii, clerul, magistratii, sindicatele!
                     Prima “doamna civica”, de meserie secretara PCR a Facultatii de Istorie din Bucuresti pana in 22 decembrie 1989, avea sa urle, o luna mai tarziu, in Aula Academiei Române, la delegatii MApN: “Pai sigur, voi, militarii, ati ramas conservatori, ca intotdeauna, COMUNISTILOR! ASTEPTATI NUMAI SA CREASCA COPIII NOSTRI (adica tefelistii – n.n.), CA O SA VA LUAM CAPETELE LA TOTI” (Ceea ce ni se si intampla, astazi, cu incepere din 2009)! Bietul presedinte al Academiei ii convocase pe toti istoricii romani, civili si militari, care urmau sa participle in toamna lui ‘90, la Congresul Mondial de Istorie de la Madrid, fiindca “civicii” de atunci, refuzau sa-i permita participarea academicianului patriot, Stefan Pascu, pe motiv ca fusese mai “comunist” decat ei. Or, istoricii militari (in uniforma) obiectasera ca 38 de mari savanti ai lumii acceptasera, cu un an in urma, invitatia lui Pascu de a participa la o Masa Rotunda (“Romanitate Occidentala si Romanitate Orientala”), in interesul nostru deci veneau sa-l onoreze pe omologul lor academician, nu pe ilustrul necunoscut propus de distinsa “doamna civica”. Ei concluzionasera: “Noi nu facem politica, dar suntem de parere ca izmenele se spala in familie, iar in afara, trebuie sa fim toti romani, slujitori ai Istoriei României si atat!”.
                     Urmat de intreaga delegatie militara, maiorul lider de grup, s-a indreptat spre masa prezidentului, cerandu-i scuze pentru miscarea necontrolata a bratului drept, pentru ca, instinctiv, isi cauta arma pe care regreta ca n-o are la el, apoi s-a intors spre cei circa 100 de participanti, mobilizati de viitorul fost-sot al doamnei Alina Mungiu Pippidi, deveniti peste noapte, din “tovarasi” – taranisti, liberali, sau “civici” in buna traditie a parvenitismului si pupincurismului romanesc: “Sa nu cracniti, ca erati toti de fata si m-ati sustinut cand am cerut sa facem Istorie. Arheologie, Limbi Clasice, ca de aia eram la  Facultatea de Istorie, ori astia ne omorau cu Psihologie, Pedagogie, Pedagogia Copilului Mic, Filozofie, Istoria Filozofiei, Economie Politica, Socialism Stiintific, etc. Si cand eterna secretara de partid a racnit la noi… SA VA IASA DIN CAP CA ATI VENIT AICI SA AJUNGETI SAVANTI! SAVANTII SUNTEM NOI! VOI N-O SA FITI NICI MACAR PROFESORI!... Si ati auzit ce raspuns mi-a dat cand am intrebat-o… Dar nu va suparati, de ce am dat atunci noi examen la Faculatea asta, cu 25 de candidati pe un loc? -  CA SA AJUNGETI ACTIVISTI AI PARTIDULUI IN DOMENIUL STIINTELOR SOCIALE. MISIUNEA MEA, A NOASTRA (Si l-a aratat pe distinsul tovaras Lucian Boia, viitorul demitizator de serviciu al Istoriei romanilor, pe atunci specialist in Programul PCR), ESTE SA FACEM DIN VOI BUNI ACTIVISTI!.. Si atunci cine-i de vina, tovarase presedinte al Academiei, noi, sau fosta noastra secretara de partid, care ne reproseaza, astazi, ca am fi ajuns ceea ce s-a jurat, cu martori, ca va face din noi?”!
                   Respectiva “doamna civica” avea sa conduca Romania, din spatele lui Emil Constantinescu, in anii 1996-2000 si, trecand de la rachiu alb la whisky si de la “Carpati” de Sf. Gheorghe la “Kent”, a facut-o atat de bine, ca, vrand sa dea in politisti si in militari, i-a pus in gura Tapului, chestia aia cu fidelii lui Iliescu, ce ar face bisnita cu “bestiile” sarbe (pe vremea aia sarbii erau declarati criminali, nu rusii, pe care-i curta toata lumea) prin Clisura Dunarii. Drept care, a venit val-vartej la Bucuresti (4 ore cu totul), Directorul CIA, sa-i atraga bietului Milica atentia ca tot pe acolo ii inarmau si ei pe ailalti si nu mai e cazul sa candideze.
                    Peste ani si ani, la inmormantarea “doamnei civice”, au fost prezenti doar istoricii militari, familia, Razvan Theodorescu, Emil Constantinescu si ceva curiosi. Nu si secretarii de stat, consilierii, ministrii, senatorii, sau deputatii pe care-i facuse si care mai mananca si astazi ce nu trebuie, inclusiv la Davos.
                   A doua “doamna civica a Revolutiei” era soacra Numarului II din serviciile de spionaj franceze (dupa moartea ei, avea sa fie inlocuita de un ginere), pazita de securisti ca pe Sfintele Moaste. A aparut la televizor,  pe 22 decembrie 1989, pe un TAB, fataindu-si caciulita si povestind cum a fost ea eliberata din beciurile Securitatii, dupa ocuparea de catre “revolutionari” a Televiziunii (“Am invins!”, “Mircea, fa-te ca lucrezi!”, etc.), dar a fost devoalata de comandantul aeroportului Otopeni, in 24 februarie 1990, cand tot felul de ziaristi fara frontiere si “donatori” straini ii invadasera anticamera, racnind in toate limbile pamantului ca militarii au tras, au facut si au dres. Pierzandu-si controlul de nervi, omul a urlat la ei in româna “Ba, vreti adevarul? Vi-l dau, da sa dea dracu sa nu publicati, ca o sa vedeti voi! Compania TAROM (Azi facuta bucati si mulsa ca o vaca – n.n.) e organizata pe normele OACI, adica internationale. Orice telefon primim se inregistreaza pentru cazuri de amenintare terorista – Gica, baga ba caseta aia din 22 decembrie!”. Si le-a mai precizat: “Veti auzi ca suna scurtul militar. Convorbirea are loc intre mine, care ma prezint si o doamna, CU O JUMATATE DE ORA INAINTE CA CEAUSESCU SA IASA IN BALCON”. Toti ziaristii au tacut, semn ca invatasera instantaneu limba româna, si s-a auzit: “(Robot -) Aeroportul International Bucuresti-Otopeni, 22 decembrie 1989, orele 11:14 AM. Trrrr! Trrrrrr! (Voce - ) Sa traiti! Sunt comandantul Aeroportului International Bucuresti-Otopeni, locotenent colonel… (Voce de femeie – ) Va ordon sa inchideti imediat Aeroportul… Dar cine sunteti, cucoana si cum de folositi telefonul asta? – Aici tovarasa Doina Cornea (“Na, ca mi-a scapat!” n.n.), va ordon sa inchideti imediat Aeroportul International Bucuresti-Otopeni, in numele noului presedinte al Republicii Socialiste România si secretar general al Partidului Comunist Român, tovarasul Corneliu Manescu! Altfel, veti raspunde in fata judecatii poporului!”. Ziaristii fara frontiere au descoperit pronto ca au alta treaba, comandantul a fost trecut pe linie moarta, doar noi ce am mai publicat episodul, la inceput cu pseudonim, apoi cu numele si gradul reale.
                    A treia “doamna civica a Revolutiei”, fata de legionar, pe care il renegase, schimbandu-si numele, dama bine in tinerete, s-a lansat in literatura, facandu-i pe toti bosorogii Uniunii Scriitorilor sa-i manance din palma, cu o poezie dedicata “Partidului”, la implinirea varstei de 40 de ani (partidul, nu ea!). In viziunea ei artistica, PCR-ul ii sugera un barbat matur, viril, care o rascolea profund. Ajunsa pupila lui Gogu Radulescu (membru CPEx), celebrul Mecena care sustinea cu fonduri nu numai comunitatea evreiasca, ci si elita scriitoriceasca, aceea care avea sa se produca la TVR in glorioasele zile ale manipularii decembriste, la chiolhanurile organizate pe mosia lui de la Comana. Aici, viitorilor actori ai revolutiei televizate, li se incurca printre picioare, nevinovatul si total nedizidentul cotoi al poetului Gelu Naum, numit “Arpagic”. Fara sa vrea, cotoiul i-a asigurat doamnei, prin manipulare, statura de “dizidenta”. Exact in anul 1989, cand Elena Ceausescu a consacrat-o pe distinsa poeta, publicandu-i operele in volum, in 600.000 de exemplare, in Bibilioteca Pentru Toti, la ordinul adevaratului ei sef – Gogu Radulescu!
                    Toate cele trei “doamne civice ale Revolutiei”, in timp ce-i balacareau pe militarii de care nu mai era nevoie si ii faceau uitati pe naivii de care se folosisera ca “revolutionari”, adunau sute de semnaturi de la autoproclamata “elita” pentru eliberarea din puscarie a tovarasului Gogu Radulescu, dar si a “bietilor tineri”, adica a celor 9 teroristi pregatiti in Ungaria, care apucasera nu numai sa fie arestati, ci si condamnati pe viata si care incepusera sa-si scrie Memoriile, in draci, la parnaie. Numele lor inca n-au fost uitate, chiar daca incursiunea doamnei Macovei si a ciracilor domniei sale, “noaptea, ca hotii”, in arhivele SIPA, a facut curatenie-bec!
                     Nebunia declansata pe 18 februarie 1990, nu a fost potolita nici de politisti, nici de militari, fiindca “Lazarii”, ori primisera ordin de la stapanire sa nu actioneze, ca sa nu se puna rau cu baietii lui Gorbaciov, ori erau timorati, ori gasisera alta cale de a-l indeparta pe nedoritul Iliescu. Taticul profesionistilor strecurati in CFSN a adus minerii, care, pentru prima data, au pus pe fuga, pe 19 februarie, pe toata lumea. Inclusiv clanurile de miliardari bruneti de astazi, aflate atunci la inceputuri.
                     De ce au fost adusi minerii? Din ura fata de Sistemul de Aparare, care trebuia acuzat de populatie ca nu si-a facut datoria. Cum nu te puteai lua direct de Armata atunci, care era (inca) favorita Nr. 1 a populatiei, s-a indus ideea ca a fost opera prosovieticilor comunisti, ca numai astia apelau la detasamentele inaintate ale clasei muncitoare.
                    Concluzia? Daca tot se reformau “Serviciile”, in SRI, SIE, STS, SPP, etc., hai sa-i dam afara pe toti profesionistii, pardon, pe “tortionarii comunisti”, sa-i inlocuim cu copiii nostri curati, cu cas la gura, etc. Si au fost dati afara pe capete toti profesionistii specializati pe URSS, Israel si Ungaria! Degeaba faceau coada la Ministerul Apararii, sa-i ia Armata, ca, avand familii de intretinut, vor fi obligati sa-si uite juramantul militar (chestie, astazi la moda) si sa se vanda cui ii vrea. Si dusi au fost! Era la moda lozinca “Ce ai facut in ultimii cinci ani?”. Eroi au fost proclamati doar cei care tradasera mult inainte, alde Pacipa, Raceanu, Haiduc-Forrestier, etc., lansandu-se imbecilitatea ca astia il “tradasera pe Ceausescu, nu Romania”, contribuind la caderea “comunismului”, care n-a existat niciodata, nicaieri in lume, nici in URSS (Stalin proclamase in 1936 Victoria definitiva a socialismului, iar partidul lui se numea bolsevic, adica al celor multi, nu comunist), dar se instaleaza astazi, “pas cu pas”, de la Covid incoace, sub numele de “globalism”.
                   Sute de cadre militare au trecut atunci in rezerva si din Armata, pentru ca, in focul evenimentelor, cadristii, juristii, finantistii, etc. la Centru, s-au generalit unii pe altii, banalizand gradul, iar politicii au primit diplome de la “Facultatea de Arme Intrunite”, devenind marii generali (rtg) pro-NATO de astazi, care au comandat formatiuni existente doar pe hartie, eventual o secretara si un telefon, ori, astia mai noi, ar fi participat la batalii care n-au avut loc! Dar, sa continuam, pentru ca si “Scenariul Bucuresti” a continuat...



                                                                                          (VA URMA)

   
25 februarie 2024                                                                                                                                      

                                                                                                                                                                  

                                                                                                                                                                   Col(r) dr. Mircea Dog