BĂTRÂNEŢE FĂRĂ TINEREŢE
„Mergeţi cu poporul, de vreţi să nu rătăciţi”
(Simion Bărnuţiu)
Trăim vremuri grele. Dacă România ar fi trecut printr-un război, nu ar fi fost atât de distrusă! Nu ar fi dispărut industria, flota, uzinele şi fabricile, ogoarele noastre nu ar fi fost sufocate de oceanul de bălării. Tinerii noştri ar fi luptat împotriva cotropitorilor, nu şi-ar fi părăsit părinţii. Realitatea este dură: avem conducători care nu-si iubesc poporul! Aceasta este cauza tuturor relelor care sugrumăŢara!
Nu sunt un laş şi nici un pesimist: după furtună vine vreme bună! Vine vreme bună, însă trebuie să ne apărăm de vijelie. Noi, un comitet de iniţiativă, am decis să înfiinţăm Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă, ca să apărăm onoarea oştirii, grav batjocorită pe toate cărările şi la toate tarabele. Am trăit să văd ostaşi batjocoriţi de guvernanţi! De preşedintele ţării!
Aşa cum am fost, soldaţi de nădejde ai naţiei, vrem să rămânem cetăţeni demni, cu epoleţii nepătaţi de laşitate şi vorbe de ocară ce nu ne pot speria, chiar dacă vin de la efemerii diriguitori ai ţării. Singura noastră vină este că mai dorim să rămânem români!
Nu aş fi crezut că voi trăi clipe în care să constat că preşedintele României şi primul-ministru, aplaudaţi de aplaudaci, vor da lovitura fatală Armatei Române! Adică, o vor dezonora! Pe mine, fost comandant al uneia din cele 4 brigăzi de blindate din Ardeal, existente în perioada cât am fost în fruntea ei (1995 – 1997) mă faceţi nesimţit? Prezint, în original, cuponul meu de pensie „nesimţită”, pe luna octombrie 2008, pe care îl las în original la redacţia ziarului „Crişana”, cu specificaţia că, în anul 1973, când am absolvit cursurile Academiei Forţelor Terestre, aveam un salariu de 1.853 lei. Acum am 2.100 lei! După 36 de ani!
Am totuşi câteva întrebări:
1) Dacă am jurat „să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii! Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” cine ne poate dezlega de jurământul sacralizat în faţa Bisericii şi naţiunii?
2) Cine ne mai redă tinereţea irosită în poligoane, pe aerodromuri, în tancuri şi blindate, în infernul tragerilor artileriei şi rachetelor? Cine a fost cu ostaşul în ger, la inundaţii, la cules recoltele, în bărăgane, la canal, cine a ridicat Casa Poporului pe care a-ţi poreclit-o „Palatul Parlamentului?” Care Parlament? Din care aruncaţi legi pline de ură împotriva Poporului Român? Legi care interzic dreptul la muncă? Singura deosebire între distrugerea Armatei Române în perioada Stalinistă şi perioada postdecembristă este că nu ne-aţi trimis la stuf, canal, Sighet şi Aiud. Voi ne interziceţi dreptul la muncă? Trăiască democraţia! Jos comunismul!
3) Dragi foşti comandanţi, ne-aţi dat ordine să salvăm vieţi din vâltorile inundaţiilor, să înfruntăm pericolul „intervenţiei dragilor noştri aliaţi” când aceştia (Armatele U.R.S.S., Ungariei, Poloniei, Bulgariei şi fostei R.D.Germane) au invadat fosta Cehoslovacie în 1968, să stăm la datorie în 1975 când Turcia invada Ciprul, dragi comandanţi aţi refuzat în anul 1989 Ordinul preşedintelui României de a reprima revolta poporului, aţi acceptat împuşcarea lui nicolae Ceauşescu pentru a-i „căţăra pe actualii”, aţi tăcut la întemniţarea generalilor, care au făcut din anonimi demnitari! Vreţi mai multă dezonoare?
4) De ce tăceţi? Acum nu ne mai sunteţi comandanţi? Vă simţiţi dezlegaţi de jurământul militar? Eu am fost comandantul Brigăzii 11 Mecanizate din Oradea, iar voi, începând de la caporal până la generalul cu patru stele, aţi dat ordine, iar noi le-am executat, fiecare în raport cu răspunderea sa. De ce acceptaţi umilirea fără ruşine a uniformei militare? Suntem noi hoţi, borfaşi, criminali, oameni fără Dumnezeu?
De ce nu cereţi să domine legea, adică dreptul omului la o viaţă demnă!
5) De ce nu cereţi îmbuibaţilor fără măsură, hoţilor la drumul mare, să-şi sacrifice o mică parte din averile fabuloase obţinute prin spolierea poporului român, să doneze în folosul săracilor măcar salariul minim?
6) De ce voi care dezonoraţi instituţiile statului, aţi distrus ţara?
Bogăţia unei naţii se compune din două elemente: ce ţi-a dat Dumnezeu (adică bogăţiile ţării) şi munca poporului. Bogăţiile le-aţi risipit, iar poporului îi interziceţi dreptul la muncă! Mai mult, învrăjbiţi neamul românesc pentru a nu realiza că a ajuns la o răscruce a destinului său: ori ne trezim, ori dispărem din istorie! Desigur sunt multe întrebări, la care nu puteţi răspunde din lipsă de minte, iresponsabilitate şi din laşitate.
Voi aminti pentru cei tineri, care nu ne-au cunoscut nici sacrificiile şi nici imensul efort făcut de poporul român pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale, câteva date despre fosta Divizie 11 Mecanizată şi Divizia 89 Infanterie Moto care trebuia să se înfiinţeze la mobilizare în judeţele Bihor şi Arad. Părinţii voştri sunt ostaşi rezervişti şi nu trebuie să vă ruşinaţi de ei. Ei sunt martori la cele ce vă destăinuie fostul şef de Stat Major al Diviziei 89 Infanterie Moto, ce trebuia să se înfiinţeze în Munţii Apuseni, leagănul ancestral al iubirii noastre pentru Ardeal. Ei sunt urmaşii lui Iancu, ei cei batjocoriţi. Ei sunt rezerviştii Armatei Române! Efectivele mobilizabile ale celor două divizii şi ale altor forţe terestre însumau peste 50.000 de luptători şi constau în:
• două comandamente de divizie;
• trei regimente mecanizate (3 batalioane pe T.A.B. sau M.L.I., un batalion de tancuri, un divizion de artilerie, 1 baterie de autotunuri, o baterie de rachete antitanc, o baterie de tunuri antitanc, o baterie de mitraliere şi rachete antiaeriene, o companie cercetare, o companie de transmisiuni, o companie de geniu, o companie stat major, o companie logistică şi alte subunităţi);
o trei regimente de infanterie moto (nu erau dotate cu blindate), organizarea identică cu a unui regiment mecanizat);
o un regiment de tancuri;
o un batalion de tancuri;
o două regimente de artilerie x 3 divizioane;
o două divizioane de artilerie antitanc;
o două batalioane de cercetare;
o două batalioane de geniu;
o două batalioane de transmisiuni;
o un divizion de rachete tactice;
o două divizioane de artilerie antiaeriană;
o două batalioane logistice;
o două spitale de linia I;
o alte subunităţi speciale.
Cele două divizii însumau, ca principale guri de foc: trei baterii (instalaţii) de lansare a rachetelor tactice care puteau întrebuinţa muniţie nucleară sau chimică; 48 de instalaţii de lansare a proiectilelor reactive, provenite din modernizarea „KATIUŞA” puteau folosi muniţie clasică şi chimică; 24 instalaţii cu 40 tuburi lansatoare fiecare şi 24 de instalaţii cu 24 tuburi lansatoare; 36 obuziere calibru 152 mm; 36 obuziere „SKODA” calibru 100 mm; 108 tunuri calibru 76 mm, 36 tunuri antitanc calibru 100 mm; 18 tunuri antitanc calibru 75 mm; 108 aruncătoare de bombe (mine) calibru 120 mm; 324 aruncătoare de bombe calibru 82 mm; 148 de tancuri din care 127 erau TR-77-580 (tun calibru 100 mm) şi 21 erau T-34 de fabricaţie Sovietică (tun calibru 85 mm); 162 tunuri antitanc fără recul (A6-9); 36 autotunuri; 36 instalaţii de lansare a rachetelor antitanc dirijate, instalate pe autovehicole blindate şi autoturisme de teren; 162 instalaţii de lansare a rachetelor antitanc portative generaţia II (semidirijate automat); 12 tunuri antiaeriene de 57 mm; 30 tunuri antiaeriene de calibru mic; 6 instalaţii de rachete A.A.; 120 de mitraliere antiaeriene cu 2 şi 4 ţevi;316 TAB;30 TABC. În afara acestor trupe în cele două judeţe erau subunităţi din 2 Brigăzi de Grăniceri, unităţi şi mari unităţi de Apărare Civilă, Pompieri, Gărzi patriotice, formaţiuni de rezistenţă, trupe de Securitate şi Miliţie.
Culmea, atunci nu a dispărut nici un cartuş! Atunci, armata şi instituţiile Statului erau respectate şi la rândul lor, îşi onorau menirea. Acum, dacă aţi semănat vânt, culegeţi furtună! Aceasta este doar partea vizibilă a aisbergului! După anul 1990, acestor forţe li se vor adăuga batalioanele mecanizate Salonta, Marghita şi Chişinău Criş, fiecare având câte o companie de stat major, 3 companii de infanterie pe T.A.B., 1 companie de tancuri (13 tancuri), 1 baterie antitanc mixtă rachete antitanc şi tunuri fără recul, 1 baterie antiaeriană mixtă,( rachete şi mitraliere antiaeriene); 1 baterie aruncătoare calibru 120 mm şi 1 companie logistică.
Desigur, enumerarea tuturor unitatilor militare care trebuiau să se înfiinţeze pe teritoriul judeţelor Bihor şi Arad constituie documente de arhivă. Am enumerat aceste date statistice pentru a intelege citi specialisti militari s-au integrat in societatea civila,crezind cu adevarat ca,in litera si spiritul constitutiei,in Romania,dreptul la munca este garantat.
În acea vreme a fi militar, indiferent de funcţie sau grad, era o responsabilitate. Acum a ajuns o marfă pe taraba politicienilor. Revedeţi, dacă, aveţi aplecarea necesară, ceea ce v-am relatat despre o parte din forţa Armatei Române. Ce reprezintă ea acum? Marea masă a specialiştilor armatei este în rezervă. Orice armată are două componente: armata activă şi cea din rezervă. La noi, ca la nimeni: armata activă este armată de ocupaţie în Irak şi Afganistan, iar acasă aşteaptă resurse ca să poată fi operaţională (ruda săracă), nu are voie să se pronunţe (mai rău ca pe vremea stalinismului), în timp ce armata din rezervă este batjocorită precum ciumaţii şi cerşetorii. Ce aţi făcut dragilor guvernanţi cu fosta Divizie, ce aţi făcut cu Armata României? Noi am înţeles că trebuie să ne integrăm în N.A.T.O.! Nu politicienii au dus Armata Română în această alianţă, ci valoarea excepţională a soldatului român! Desigur, vor apare „specialişti” cu patru clase de primară şi una pe „euroi” care ne vor spune că ne apără N.A.T.O.! Aşa ar fi normal, însă nu uităm că în 1968, fostele armate a cinci state ale Tratatului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia, iar în 1974, Turcia a ocupat nordul insulei Cipru, intrând în război şi cu Grecia, tot stat membru al N.A.T.O. Tratatele sunt simple petice de hârtie pentru cei mari. Santa simplicitas! Mai avem şi corigenţi la istorie! De aceea aveţi boală pe profesori, medici, poliţie şi justiţie! Politicienii nu au nevoie de specialişti! Dacă am schimbat călăreţul, calul trebuie să se supună noului stăpân. Calul suntem noi. Militarii au înţeles: s-a întors o filă în istorie. Conducătorii nu au înţeles nimic: schimbarea nu a adus pacea, ci doar a aprins noi focare de conflict, generate de aceleaşi mari puteri care încearcă să subjuge omenirea.
Noi am acceptat să părăsim cariera militară căreia i-am jertfit tinereţea noastră, în timp ce unii din cei ce au pretenţia să ne ucidă şi bătrâneţea, chefuiau prin cazinourile Occidentului cheltuind banii câştigaţi ca turnători la oricare servicii de informaţii ce i-au selectat! Colegii noştri în uniformă, specializaţi în mânuirea tehnicii militare, conştienţi de marea răspundere asumată prin jurământul militar, au fost scoşi din sistem, treptat, în baza unor legi care le asigura posibilitatea conversiei profesionale. Toţi s-au integrat în societatea civilă, fiecare după pregătirea, abilităţile, curajul şi şansa lor. Aceşti oameni aveau în spate o carieră demnă de respect, însă şi o familie de militar care să fie un nucleu de nădejde pentru ţară. Vii tu, acum, guvern, tu trecător preşedinte şi arunci cu noroi şi dispreţ în haina militară, caz fără precedent în istoria armatelor lumii? Mă faci tu pe mine nesimţit? Eu provin dintr-o familie cu 14 fraţi: la masa noastră nu am văzut niciodată 16 linguri, nu am avut niciodată 16 perechi de bocanci, însă am răbdat toate servituţile carierei militare, în credinţa că o dată poporul român va avea nevoie de armata sa.
De câte ori poporul şi-a încredinţat soarta în braţul său, Armata României nu a putut lipsi de la o atât de Sfântă Datorie! De ce, guvern trecător, sau tu, preşedinte accidental, mă faci să-mi fie ruşine că sunt român? De ce-mi dezonorezi epoletul de ostaş al Ţării mele? De ce-mi interzici dreptul la muncă în ţara mea? De ce? De ce unicul meu copil a plecat din ţară? De ce frumoşii noştri copii au plecat sclavi în alte ţări? Pentru că ne trimiteţi voi, guvernanţii! Voi urâţi Poporul Român! Voi ne daţi bătrâneţe fără tinereţe. Să nu uitaţi că şi voi veţi fi bătrâni! Însă, voi veţi fi bătrâni fără tineri. Veţi avea bătrâneţe fără tinereţe. Ne mai daţi aprobarea să fim români?
Tinerii noştri nu ne vor uita niciodată! Ei sunt copiii noştri! Ei sunt români!
Col.(Rz) Grigore Bartoş, fost comandant al Bg.11Mc. Oradea
Este trist, domnule colonel, strigatul dumneavoastra, cu atat mai trist cu cat printre cei carora le adresati acuzele si reprosurile se numara fosti camarazi si comandanti de-ai nostri, chiar sefi ai SMG - Popescu, Badalan. Va dati seama, au inaintat in cariera odata cu noi, au facut "revolutia" alaturi de noi; au fost iubiti si respectati de subordonati, care poate chiar mai cred in ei - poate le si dau voturile. Iata unde a ajuns natia noastra! Nici macar nu pot sa zic daca e bine ca s-a mai constituit o asociatie a fostilor ostasi, pe langa clasica ACMRR (sau cum ii spune), AORR, Sindicatul ... Da, e de admirat curajul cu care "Avram Iancu" isi propune sa actioneze; asta rezulta din mesajul dumneavoastra, asa cum credibilitatea sindicatului este data de decizia anuntata de a actiona concret pentru tragerea la raspundere a celor vinovati de situatia actuala a Armatei si a tarii. Salut faptul ca mesajul dumneavoastra mi-a parvenit prin SCMD - dovada a coincidentei telurilor si semn al acceptarii ideii de conlucrare. Ar fi frumos sa se poata realiza asa ceva - pentru ca este nevoie si de asociatie si de sindicat, care sa actionaze la unison. Stim oare pe cine putem conta cu adevarat? Suntem siguri ca nu vor fi "intrusi" care sa deturneze bunele intentii de la calea dreapta? Ce e de facut? Personal ma alatur si voua si sindicatului, in speranta ca trebuie facut ceva prin care sa nu patam traditia bogata a inaintasilor nostri in mestesugul armelor.
RăspundețiȘtergereCol (Rez) Marian Ile