SESIZAREA AVOCATULUI POPORULUI

SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE

Sediul social: Bucuresti, str. Bogota,  nr. 6, Sector 1, 

Cod postal 013642

E-mail scmdjuridic@yahoo.com Site http://sindicatulcmd.blogspot.com

Telefoane mobile: 0736601143 , 0736600973

Cont: BRD, Agentia Carol, RO41BRDE441SV79262374410, Cod fiscal:26096263         

 

Nr. 112 din 17.10.2023                                                         Ex.nr.___

 

Catre

INSTITUTIA AVOCATULUI POPORULUI

Str.George Vraca nr.8, sector 1, Bucuresti

Email:petitii@avp.ro

 

            Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (în continuare SCMD), cu sediul in Bucuresti, str. Bogota,  nr. 6, Sector 1, in temeiul dispozitiilor art. 28, alin (2) din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, in numele membrilor sai de sindicat, a luat act de adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr 227/2015 privind Codul fiscal, raportata la Decizia nr.467/2023 pronunţată de Curtea Constitutională si a constatat ca prevederi din lege sunt în dezacord cu Decizia CCR 467/2023 prin care s-a dispus reexaminarea proiectului de lege.

 

In consecinta, vă înaintăm prezenta petitie la care va rugam sa ne formulati un raspuns si sa dispuneti masurile legale in conformitate cu atributiile dumneavoastra:

I.                    Cu ocazia intrarii in NATO, Romania si-a asumat obligatii si are drepturi care confera militarilor romani in activitate, in rezerva si in retragere, acelasi tratament juridic la pace si in stare de razboi.

Desi statutul NATO nu a fost modificat pana in prezent si este in vigoare si pus in aplicare in legislatiile tuturor tarilor membre NATO, prin exceptie, in Romania, modificarile legislative sus-mentionate determina un statut juridic diferit al drepturilor de pensie al cadrelor militare in rezerva si in retragere din intregul sistem de aparare, ordine publica si securitate nationala – Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Roman de Informarii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, Serviciul de Protectie si Paza, Ministerul Justitiei – Administratia Nationala a Penitenciarelor.

Pentru a justifica punerea in aplicare a Planului National de Redresare si Rezilienta, adoptarea in prezent a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr 227/2015 privind Codul fiscal incalca Tratatul Romaniei de aderare la NATO si implicit regulamentele NATO pentru tarile care fac parte din aceasta alianta.

In situatia actuala, in conditiile unor situatii conflictuale interstatale in plina desfasurare, toate aceste masuri creaza vulnerabilitati cu privire la increderea in sistemul militar si capacitatea de actiune atat a cadrelor militare active, dar si a cadrelor militare in rezerva, care in situatii de conflict pot fi reactivate/concentrate.

Pensiile de serviciu ale militarilor nu sunt „pensii speciale” pentru că sunt calculate după un anumit algoritm și într-un cuantum care să fie în acord cu statutul cadrelor militare in rezerva si in retragere din NATO,  avand in vedere ca in activitate exista incompatibilități, interdicții, riscuri profesionale deosebite.

Apreciem ca noua modificare legislativa nu a avut in vedere elementele care diferențiază regimul de pensionare al militarilor de regimul general al pensiilor, care asigură un tratament juridic specific acestora, motivat de existenta unor statute speciale stabilite de Parlament prin legi care impun atat militarilor obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au: interzicerea activităților ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității.

Deși titlul actului normativ este „Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal”, în fapt prin noile reglementări nu sunt avute in vedere prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, care prevede pentru ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare, iar alin. (2) al aceluiași articol instituie pentru categoriile menționate de militari interdicția de a îndeplini alte funcții decât cele în care sunt încadrați, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, precum și interdicția de a fi asociat unic ori de a participa direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția numirii în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naționale, din cadrul industriei de apărare sau în legătură cu aceasta.   

Modificarea legislativa nu poate ignora faptul ca, in activitate, cadrele militare in activitate din sistemul national de aparare, ordine publica si securitate nationala nu au executat ordine limitate in timp la durata programului normal de lucru si nu a existat posibilitatea compensarii muncii prestate cu timp liber sau plati suplimentare, ceea ce impune recunoasterea drepturilor prin acte normative conform specificului muncii prestate, importantei sociale si restrictiilor aferente, in conditii de stres si risc constant si crescut.

Adoptarea in prezent a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr 227/2015 privind Codul fiscal a determinat o diferentiere a regimului juridic de pensionare al cadrelor militare fata de regimul stabilit pentru alti asigurati, care nu sunt supusi acelorasi exigente, restrictii si riscuri. O asemenea interpretare tinde sa nege in substanta un drept prevazut de legiuitor in favoarea rezervistilor militari, inclusiv a membrilor nostrii de sindicat, devenit cert si lichid odata cu incetarea raporturilor lor de serviciu, care a fost recunoscuta si prin Decizia Curtii Constitutionale nr.20/02.02.2000, dosar nr. 5A/2000. Consideram ca orice masura reparatorie trebuie sa priveasca un just echilibru intre interesul general si imperativele protectiei drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este mentinut ori de cate ori, prin diminuarea sau limitarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproportionata.

            Nu in ultimul rand, nu se are in vedere ca modificarile legislative determina o destructurare sustematica a intregului sistem de aparare, ordine publica si securitate nationala, prin trecerile masive in rezerva ale cadrelor militare in activitate si pe de alta parte cu diminuarea considerabila a interesului celor care opteaza pentru a urma studii cu specialitate militara si perioada efectiva cat acestia activeaza in viata militara.

            De asemenea, aratam că legiferarea cu încălcarea deciziilor Curții Constituționale este incompatibilă cu statul de drept, consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, constatând că dispozițiile art.1341 alin.(3) lit. b) și c) introduse în Codul fiscal prin Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 sunt neconstituționale, încălcând prevederile constituționale ale art.1alin.5, art.2 alin.2, art.4 alin.1, art.11 alin.1 si 2, art.16 alin.1 si 2, art.30 alin.6 si 7, art.31 alin.1 si 2, art.41 alin.2 si 3, art.42 alin.1 si 2, art.44 alin.1-4, art.53 alin.1 si 2, art.61 alin.1, art.115 alin.1-8, art.118 alin.1 coroborat cu art.61 alin.1, precum și cele ale art.147 alin.(4) privind efectul general obligatoriu al deciziilor instanței constituționale”.

Cât privește rolul Curții Constituționale, în sine, și efectul deciziilor pe care aceasta le pronunță, instanța constituțională a subliniat în mod consecvent că „este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992], cu plenitudine de jurisdicție în privința atribuțiilor sale. Totodată, întrucât nu poate fi separată de efectele de drept constituțional pe care aceasta le produce, decizia se prezintă ca un tot unitar sub aspectul naturii și efectelor sale juridice.

În capitolul „schimbări preconizate” din expunerea de motive a legii în discuţie se precizează că „întrucât pensiile de serviciu reglementate prin statute profesionale sunt considerate contrare fundamentului regimului de pensionare, prin noua reglementare se propun criterii și condiții concrete de exercitare a dreptului la pensia de serviciu, care au ca efect o redimensionare a cuantumului acestora”. Nu este explicat însă care dintre pensiile de serviciu sunt considerate contrare fundamentului regimului de pensionare și prin raportare la care dintre statutele profesionale se face comparația.

Menționăm că în prezent statutul cadrelor militare prevazut de Legea nr.80/1995 prevede criterii și condiții concrete privind pensia de serviciu, iar „dimensionarea” cuantumului pensiilor de serviciu ale cadrelor militare in rezerva si retragere nu este corelată cu calitatea de asigurat al sistemului public de pensii, ci cu statutul său profesional, cu regimul de interdicții și incompatibilități, cu riscurile activității desfășurate.

 

II.                 Referitor la modificările aduse structurii de impozitare stabilită de către legiuitor prin dispozițiile art. XVIII, anume prin art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care asigură o abordare progresivă a impozitării veniturilor din pensii, cu o cotă mai mică pentru veniturile mai mici și o cotă mai mare pentru veniturile mai mari, consideram ca acestea încalcă dispozițiile constituționale anterior menționate.

1. este nesocotit principiul impozitării uniforme care presupune că impozitul aplicat în cazul pensiilor ar trebui să fie uniform pentru toți pensionarii, indiferent de structura pensiei lor (contributivăsau necontributivă). Dacă se aplică cote diferite pentru componentele contributive și necontributive ale veniturilor din pensii, apare o discrepanță în tratamentul fiscal între pensionari, ceea ce estedis criminatoriu.

2. reflectă caracterul sancționator care influențează asupra valorii pensiilor: impozitarea progresivă conduce la o reducere indirectă a valorii pensiilor, care trebuie să se reflecte cât mai aproape de cuantumul indemnizației aferente funcției deținute la momentul pensionării.

3. creează discriminare între cadrele militare, deoarece unii pot avea o parte necontributivă mai mare decât alții în funcție de anumite criterii, cum ar fi: vechimea, gradul profesional, funcția exercitată (de execuție sau de conducere), o perioadă de activitate mai mare. Conform sistemului de impozitare progresivă, ratele de impozitare cresc odată cu creșterea veniturilor. Prin aplicarea de cote de impunerediferite în funcție de nivelul veniturilor, se realizează o apropiere a veniturilor între beneficiari. În acest caz, cadrele militare in rezerva si in retragere cu venituri mai mari plătesc un impozit mai mare, ceea ce duce la o apropiere a veniturilor lor, deși criteriile în funcție de care a fost determinată baza de calcul a pensiei au fost personale.

4. impozitul aplicat în integralitate promovează echitatea între generații, deoarece fiecare generație de cadre militare in rezerva este supusă aceleiași rate de impozit asupra întregului venit din pensie, indiferent de structura specifică a pensiilor. În schimb impozitul progresiv pe componentele constitutive ale pensiei creează inechitate inter generațională.

5. această structură de taxare constituie o discriminare pe baza sursei de venit, încălcând astfel principiul egalității, cadrele militare in rezerva si in retragere ar trebui să fie tratațe în mod egal în fața legii, indiferent de proveniența veniturilor lor (parte contributivă și necontributivă). Prin aplicarea de cote de impunere diferite în funcție de nivelul veniturilor, se realizează o apropiere a veniturilor între beneficiari. În acest caz, pensionarii cu venituri mai mari plătesc un impozit mai mare, ceea ce duce la o reducere a diferenței inițiale dintre veniturile lor, deşi la stabilirea cuantumului pensiei ar trebui să ţină cont de funcţia, gradul profesional dobandite până la finalul carierei (încălcându-se paragraful 110 din Decizia 467/2023).

Modalitatea de impozitare a pensiilor de serviciu introdusă prin noul art. XVIII încalcă dispozițiile art. 56 alin. 2 și 3 din Constituția României, care dispun:

(1) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

(2) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale.

Dispozițiile art. 56 alin. 2 și 3 din Constituție au primit explicație pe larg în art. 3 din Legea nr.227/2015, în cazul de față de interes fiind:

a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;

b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Modificările aduse Codului fiscal nu respectă cele două principii mai sus amintite, care, transpuse în limbaj juridic civil, consfințesc principiul egalității de tratament juridic – art. 16 alin. 1 din Constituția României și principiul justei așezări a sarcinilor fiscale – art. 56 alin. 2 din Constituția României, dar și prevederile art. 6 din Legea nr. 24/2000.

Învederăm că orice modificare a sarcinilor fiscale trebuie să fie justificată de motive obiective, să se aplice unitar, să fie clară și predictibilă și să nu diferențieze contribuția fiscală pe criteriulgrupelor sau categoriilor de cetățeni.

Toate aspectele care privesc principiile fiscalității au fost analizate pe larg în Deciziile Curții Constituționale nr. 6/25.02.1993, Curtea Constituțională a stabilit că realizarea unor excepții la impozitarea veniturilor pe criterii sociale, categorii de funcționari sau, desigur, pe criteriile enunțate de art. 4 alin. (2) din Constituție este o încălcare a egalității cetățenilor în fața legii. ( ) O fiscalitate care se îndepărtează de la regulile general admise, cât privește baza și cotele impozabile, categoriile de venituri etc., devine o fiscalitate discriminatorie dacă introduce criterii care afectează egalitatea în drepturi a cetățenilor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. În această viziune juridică, prevederea legală care introduce un spor de impozit de 30% numai pentru o anumită categorie de funcționari este discriminatorie și contrară prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 53 alin.(2) din Constituție.

Prin Decizia nr. 1304/13.10.2009, Curtea Constituțională a reținut că principiul așezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuțiilor să se facă în același mod de către toți contribuabilii prin excluderea oricărui privilegiu sau discriminări, astfel ca, la venituri egale, contribuția să fie aceeași.

Prin Decizia nr. 1394/26.10.2010, Curtea Constituțională reține că principiul constitutional amintit (justa aplicare a sarcinilor fiscale) implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor. Așa cum Curtea statua prin Decizia nr. 6/25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993, fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze […] pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Prin urmare așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice și să țină cont, în același timp, de capacitatea contributiv a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situația individual și sarcinile sociale ale acestora (…) Natura veniturilor nu constituie, din perspectiva textului de lege criticat, un criteriu pentru instituirea unei reglementări diferite.

În primul rând amintim că nu există o dispoziție legală care să stabilească un sistem de impozitare diferit pentru veniturile obținute din pensii.Acest lucru sugerează că baza de calcul a pensiei este unitară, indiferent de proporția contributivă sau necontributivă, și este determinate pe baza carierei și contribuțiilor individuale. Prin urmare și impozitarea trebuie să fie uniformă. Prevederea care indică susținerea din bugetul de stat pentru o parte din această pensie, nu afectează caracterul unitar al pensiei. Așadar, indicația principală este că pensia de serviciu reprezintă un întreg, indiferent de sursa finanțării.

In al doilea rand, impunerea unor așa numite praguri valorice – salariu mediu brut sau net pe economie – pentru calcularea unor impozite, încalcă dreptul de proprietate pe care rezervistul militar îl are cu privire la cuantumul pensiei, drept prevăzut de art. 44 alin. 1 - 4 din Constituția României.

Implicit autoritatea legislativă recunoaște, prin indicarea acelor așa zise trepte  de impunere, cănu există posibilitatea calculării în mod legal a sumelor reprezentând contributivitatea în cazul pensiilor de serviciu, cel puțin pentru pensiile aflate deja în plată (însă și pentru viitorii pensionari beneficiari ai pensiilor de serviciu, inclusiv cele militare), dar cu toate acestea alege să impună nu una, ci două cote de impozitare, în dezacord cu limitele reexaminării legii potrivit art. 147 al 2 din Constituția României.

În lumina noilor, așa zise, cote de impozitare, pentru suma ce reprezintă diferența dintre venitul mediu brut pe economie și venitul mediu net pe economie, se va calcula un impozit de 15%, fără a fi luată în calcul posibilitatea ca eventuala componentă „contributivă” să se regăsească între cele două praguri stabilite sau poate chiar să le depășească, cu posibilitatea încălcării dispozițiilor art. 44 alin. 1 - 4 din Constituția României și cu evidenta încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. 5, art. 15 alin. 1 și 2, art. 16 alin. 1 și art. 56 alin. 2 și 3 din Constituția României.

Defalcarea pe componente a unui venit și apoi impozitarea separată a acestor componente nu este o operațiune prevăzută în legea fiscală actuală, constituind în fapt o modalitate discriminatorie de impozitare/taxare a pensiei de serviciu, modalitate care încalcă dispozițiile constituționale precitate. Faptul că pensia de serviciu conține și o parte contributivă nu schimbă caracterul unitar și unic al venitului, căci, în caz contrar, legea ar trebui să prevadă noi cote de impozitare în cuprinsul art. 64 din Codul fiscal, care să fie reluate doar în art. 101 Cod fiscal, fapt care însă nu s-a realizat.

Învederăm în același timp că stabilirea ca etalon/prag valoric de la care se calculează treptele de impozitare trebuie să fie realizată în mod clar, precis, cu luarea în considerare atât a deciziilor Curții Constituționale, cât și a Constituției României. Indicarea ca și treaptă valorică a unui element fiscal fluctuant (salariul mediu brut/net pe economie), determină ca și cuantumul pensiei să aibă același regim fiscal și să difere de la an la an și să depindă de factorul politic într-o măsură mai mare decât permite legea factorului politic să stabilească în cazul restului cetățenilor României.

În sensul celor amintite anterior, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 467/2023 că: stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate,proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită, legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale.

Acordarea suplimentului suportat din bugetul de stat [în privința pensiilor de serviciu] ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu cade în sfera de protecție constituțională a dreptului la pensie și a dreptului de proprietate, astfel că legiuitorul este liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului. Curtea constată că marja de apreciere a legiuitorului cu privire la valoarea componentei necontributive a pensiei de serviciu sau a pensiei militare, stabilită în mod direct sau indirect (ca rezultat al aplicării unei sarcini fiscale), este foarte largă [Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020,paragraful 136].

Modalitatea de impozitare a pensiilor de serviciu introdusă prin noul art. XVIII încalcă dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituția României. Raportarea legiuitorului, în stabilirea unor așa zise praguri de impozitare, fie la venitul din „salariul mediu net pe economie”, fie la venitul din „salariul mediu brut pe economie” doar în cazul pensiilor de serviciu, constituie o încălcare a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. 1 din Constituția României.

Codul fiscal nu prevede la art. 64 tranșe sau cote de impozitare diferite pentru venituri rezultate din indemnizații sau pentru venituri rezultate din salarii. Impozitul se aplică pentru venitul realizat: asupra salariilor și veniturilor asimilate salariilor, asupra pensiilor, etc. Impozitul nu se aplică asupraunor componente ale venitului – parte contributivă sau necontributivă.

Prin amendamentele votate la legea pensiilor de serviciu se tinde la modificarea cotei unice de impozitare de 10% doar pentru veniturile rezultate din respectivele categorii de pensii, astfel încât modificarea dispozițiilor art. 101 din Cod fiscal încalcă și prevederile art. 16 alin. 1 din Constituția României – egalitatea în fața legii.

Statuarea altor cote de impozitare decât cele stabilite legal, printr-un artificiu legislativ, care încalcă toate normele în vigoare, instituie de fapt „o taxă suplimentară” asupra venitului reprezentat de pensia de serviciu. Legiuitorul are posibilitatea de a stabili cote de impozitare diferite, tot așa cum poate stabili (și a stabilit) categorii de venituri care nu sunt supuse impozitării. Însă în România, în prezent, nu există decât o cotă de impozitare unică - de 10% - prevăzută de dispozițiile art. 64 din Cod fiscal.

Textul dispozițiilor fiscale este neconform cu principiile prevăzute în art. 1 alin. 3 și 5 din Constituție, în special în ceea ce privește previzibilitatea și claritatea. În mod specific, textul nu oferă suficiente detalii și orientări cu privire la modul de calcul al părții contributive a veniturilor din pensii, care ar trebui să fie un element de bază în formula de calcul a impozitului.

Sub acest din urmă aspect, Curtea Constituțională a reținut doar că impozitarea nu poate avea un caracter sancționator, pentru că se ajunge practic la o regândire și o restructurare indirectă a înseși bazei de calcul a pensiei de serviciu, care, astfel cum s-a arătat, trebuie să reflecte o valoare cât mai apropiată de cuantumul indemnizației aferente funcției deținute la momentul la care s-a realizat pensionarea.

Noile procente de impozitare, anume de 15% și de 20%, sunt stabilite cu încălcarea limitelor reexaminării stabilite prin Decizia CCR nr. 467/2023, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 147 alin. 2 și 4 din Constituția României, dar și cu încălcarea art. 1 alin. 5 din Constituția României, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să modifice dispoziții care nu au fost apreciate ca fiind neconstituționale, producând în fapt o modificare a legii în partea care nu a suferit critici de constituționalitate, legiferând în realitate, într-un nou sens.

 

III.              Din perspectiva tehnicii de redactare a normelor juridice, constatăm că ori nu au fost înțelese considerentele Deciziei nr. 467/2023 a Curții Constituționale, ori nu se dorește respectarea acestora, cu consecința încălcării, în ambele cazuri, a dispozițiilor art. 147 alin. 2 și 4 din Constituția României. Normarea prin aceeași dispoziție legală a unor situații juridice diferite, cu privire la una dintre aceste situații Curtea Constituțională deja statuând că nu poate face obiectul unor reformări sub aspectul condițiilor de acordare, încalcă principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 Constituția României, cu raportare la art. 6 și art. 7 alin. 4 din Legea nr. 24/2000.

În acest context, Curtea Constituțională a reținut că nu poate achiesa la ideea potrivit căreia prestaţiile viitoare rezultate din decizia de pensionare reprezintă efecte viitoare ale acesteia, pentru că, în realitate, modul de calcul este un element definitiv dobândit şi consolidat, iar prestaţiile viitoare sunt realizate pe baza criteriilor avute în vedere la momentul emiterii deciziei. De  altfel, persoana, în măsura în care optează pentru pensionare, o face în considerarea condiţiilor existente şi stabilite prin lege la acel moment. Succesivitatea lunară a cuantumului pensiei nu poate fi calificată ca fiind o chestiune pendinte, în virtutea căreia statul să se prevaleze de a adopta reglementări de natură să reaşeze modul de calcul al pensiei, ci un drept dobândit în urma consolidării definitive a raportului juridic dintre stat şi beneficiar. Ca atare, drepturile legal câştigate anterior din actul pensionării nu pot fi afectate (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007), iar noile criterii sau condiţii stabilite de legiuitor în privinţa pensionării nu pot fi aplicate cu efecte retroactive unei situaţie juridice definitive consolidate astfel cum rezultă din actul pensionării [Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, pct. h)].

Pentru motivele anterior expuse, vă rugăm să analizați asupra necesității sesizării Curții Constituționale în raport de criticile formulate.

 

Presedintele S.C.M.D.                                                    

                  Col.(r) dr. Mircea DOGARU