vineri, 18 iulie 2014

Informare in atentia tuturor membrilor SCMD

Doamnelor si domnilor colegi,
In perspectiva viitorului Consiliu National al Reprezentantilor, ca in fiecare an, Biroul Operativ Central, Secretariatul General si  departamentele Juridic si Economic Financiar  elaboreaza documentele care vor fi dezbatute in Comitetul Director privind situatia reala a Filialelor si a membrilor SCMD.
A fost transmisa situatia BO ale filialelor, deoarece presedintele filialei este statutar membru CNR, putand fi inlocuit de un vicepresedinte, in caz de indisponibilitate. Ca sa va poata reprezenta, acestia trebuie sa fie membri de sindicat, cu plata cotizatiei in conformitate cu statutul.
Acolo unde BO ale filialelor sunt descompletate sau presedintele autosuspendat, prin neplata cotizatiei, se vor organiza alegeri, conform unui grafic stabilit de CD. Pentru a evita aceasta situatie neplacuta, ii rugam pe colegii membri ai BO filalelor, care, din varii motive, au uitat sa plateasca cotizatia, sa o faca in cel mai scurt timp posibil.
Este in curs de definitivare situatia numerica a filialelor, masura avand ca in fiecare an, un triplu scop:
1.    Atingerea pragului minim de 15 membri efectivi (cotizanti la zi), fara de care o filiala nu poate exista si fara de care nu poate fi reprezentata in CNR prin presedinte;
2.    Verificarea inregistrarii membrilor SCMD si identificarea cotizantilor care nu au specificat datele de identitate complete;
3.    Verificarea modului in care BO ale filialelor respecta legea si deciziile CNR conform carora nu se pot face incasari de cotizatii si emite chitante decat la sediul central al SCMD, sumele in cauza trebuind sa se regaseasca in contul SCMD.
O alta prioritate stabilita la nivel de vicepresedinti, care vor trebui sa prezinte rapoarte de activitate pe zone, ar fi aceea ca acestia sa fie sprijiniti prin inaintarea de rapoarte de activitate catre dansii de catre de catre presedintii filialelor din zonele de responsabilitate.
In ceea ce priveste modificarile statutare in scopul imbunatatirii activitatii, fara a contraveni Hotararii Judecatoresti si Actului Constitutiv al SCMD, acestea sunt in curs de finalizare de catre BOC si Dep Juridic, urmand a fi aduse la cunostinta dvs. a tuturor.
Vor fi publicate Actul Constitutiv si Statutul, elementele noi completatoare din Statut, schimbarile in text fiind subliniate cu o culoare distincta.
In nume personal imi exprim convingerea ca, daca Legea pensiilor militare de stat si celelalte reparatii legislative pe care le solicitam de ani de zile, in forma rationala propusa de noi, avand drept consecinta abrogarea tuturor legilor, ordonantelor si articolelor de lege care ne-au bulversat viata in ultimii 5 ani, nu vor fi promulgate pana la jumatatea lunii septembrie, este posibil sa fim nevoiti sa ne facem propria noastra campanie "electorala", adica exclusiv pentru drepturi, prin toate mijloacele legale permise, la care am recurs in perioada 25 oct. 2010 - 4 martie 2013.

Honor et Patria! Vae victis!

Presedintele SCMD,
Col. (r) dr, Mircea DOGARU

miercuri, 16 iulie 2014

Jocul de-a mobilizarea 16




“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XVI-a


XVIII. PRIMELE ESECURI PORTOCALII
Prima fisura in planul globalist de remodelare a lumii ca natiune planetara de consumatori, strict controlata de guvernul mondial al transnationalelor, s-a produs in chiar momentele de maxima afirmare, in 2005, in Lituania. A doua zi dupa ce portocaliul presedinte Valdas Adamkus a fost felicitat de G. W. Bush (9 mai) pentru refuzul de a da curs invitatiei la Moscova, “Confederatia oamenilor de afaceri lituanieni” a trecut la ofensiva, atacandu-l dur pentru pierderile economice cauzate de respingerea relatiilor cu Rusia. Popularitatea lui, ca si a lui Bush, s-a prabusit, astazi tarile baltice in frunte cu Lituania, fiind orientate economic spre Rusia.
In 2006, premierul Robert Fico l-a inlocuit in Slovacia pe portocaliul Ivan Dzurinda. Sprijinit de nationalistii lui Jan Slota si de popularii lui Meciar, el a intors spatele lui Bush retragand din Irak 99 din cei 110 militari slovaci. In 2007 i-a retras si pe ultimii 11 apoi a respins Scutul antiracheta si a refuzat sa recunoasca independenta Kosovo. Reorientarea economica spre Rusia a facut ca exporturile acestei tari mici in spatiul rus sa fie de 2,5 ori mai mari decat ale Romaniei. Dupa un sondaj Gallup din 2013, doar 27% dintre slovaci mai cred astazi in politica americana.
In Ungaria, procentul de proamericani ar fi de 38%. Este insa doar declarativ deoarece neoconservatorii n-au gasit slugi ca in Romania, ungurii retragandu-si militarii din Irak inca din 22 decembrie 2004, refuzand Scutul antiracheta si opunandu-se cu vehementa instalarii unui radar american in Ungaria (2008).
Cel mai mare esec l-a constituit insa infrangerea republicanului John McCain, de catre Barak Obama in alegerile din 2008. Pentru republicani a inceput degringolada astfel incat neoconservatorii si-au mutat centrul de greutate in Partidul Democrat, activandu-l ca lider pe Joe Biden. Republicanul McCain a fost cooptat in „Banda celor 4” care inca incearca sa conduca SUA si Lumea, sub pretextul ca este omul care asigura „armonizarea” la nivel de conducere statala. Biden a reusit in primul mandat al lui Obama sa acrediteze ideea a doi presedinti in SUA, „albul Joe”, care ia marile decizii, hotarand politica globala si „negrul Jim” care matura prin curte. Extrem de agresiv, Biden si-a trimis slugile, oameni de afaceri ratati din curtea transnationalelor, pe post de strangatori de bir, mascati in ambasadori, in tot Estul european, incercand relansarea revolutiilor portocalii.
In 2009, in Bulgaria a fost impus premier Boiko Borisov „omul poporului” (2009-2013), un fel de Dan Diaconescu al lor. Individul insa nu era „potocaliu” ci doar antirus. El a torpilat strategia bulgaro-rusa in domeniul energiei, a blocat proiectele energetice cu Rusia (centrala nucleara de la Belene, conducta de gaz Burgaz-Alexandropoulos si conducta South Stream) subscriind alaturi de Traian Basescu pentru himericul „Nabucco”. Spre deosebire de Romania, bulgarii au iesit in strada si, ca si grecii care au refuzat sa-si faca tara bucati in mana transnationalilor, n-au mai plecat. La 15 noiembrie 2012, Borisov avea sa fie obligat sa semneze Acordul „South Stream” iar la 20 februarie 2013 sa demisioneze.
Tot in 2009, Iulia Timosenko a fost lansata drept candidata portocalie in Ucraina la alegerile prezidentiale, pierdute insa cu succes in 2010 in fata lui Ianukovici. Mai mult la 05 august 2011 avea sa fie arestata si condamnata, culmea, pentru contractele pe gaz incheiate cu Federatia Rusa, in ianuarie 2009. Avea sa fie scoasa din puscarie la 22 februarie 2014 de „maidanezi” dar huiduita de multimea in fata careia a incercat s-o faca pe Maica Tereza, a fost exfiltrata la Londra pentru un nou instructaj pe imagine. Rezultatul a fost acelasi – disparitia din viata politica si publica. Din nefericire, Romania basista a fost si este pentru neoconservatori tara tuturor posibilitatilor si a tuturor experimentelor. Ca presedinte, Basescu a incalcat Constitutia inca de la inceput, refuzand sa acorde guvernul castigatorilor in alegeri, adica majoritatii parlamentare coordonate de PSD. L-a acordat minoritatii fortand Constitutia si, prin amenintari, promisiuni si santaj, a inventat o majoritate care n-a existat. A incercat sa schimbe, in 2005, neconstitutional presedintii Camerelor, a transformat Romania in stat politienesc cu ajutorul Monicai Macovei aducandu-si la ordin Curtea Constitutionala si institutiile paralele create in embrion de Adrian Nastase (DNA, ANI, DIICOT). Alianta lui s-a destramat pentru ca si-a retras fidelii (PD) din guvern, fostul aliat, Calin Popescu Tariceanu, ajungand sa fie sustinut, in 2007-2008, de PSD.
La 19 aprilie 2007, Parlamentul a votat suspendarea din functia prezidentiala a lui Traian Basescu.  Din pacate, liderii partidelor implicate au actionat politicianist, au refuzat sa mearga pe motivatia furnizata de senatorul Mihai Ungheanu (incalcarea, de catre Traian Basescu, a 22 de articole din Constitutie si implicarea activa in politica, in calitate de lider PD si nu de lider national), rezultatul fiind ca, in ochii electoratului, liderii partidelor semnatare, in frunte cu Mircea Geoana, au aparut ca niste candidati autopropusi la presedintie. Rezultatul a fost ca la Referendumul din 19 mai 2007 pentru demitere, liderii opozitiei, acceptand un text absurd si o procedura la fel de absurda cu mai multe puncte, inclusiv diminuarea Parlamentului si transformarea lui in unicameral ( pe motiv ca sunt multi parlamentari si ne costa), au pierdut partida exclusiv din vina lor. Dupa victorie, Basescu si-a dat arama pe fata, nemaitinand cont de nimic si de nimeni, mai ales ca „bunul prieten”, Geroge W. Bush, a venit calare pe „curcubeu”, la 1 aprilie 2008, sa-i consolideze pozitia. Neoconservatorii au organizat, la Bucuresti, in zilele de 2-4 aprilie 2008, Summit-ul NATO. Eroul acestuia a fost, asa cum s-a amintit, Vladimir Putin care si-a batut joc si de pretentiile UE de extindere in Est si de NATO „rapindu-l” pe W. Bush, putintel pana in Crimeea unde, la Soci, a reiterat avertismentul privind soarta constructiei artificiale statale numita Ucraina, daca transnationalele mai insista sa-si adjudece resursele acesteia.
Baza electorala a lui Traian Basescu a fost asigurata de neokominternisti, multi promovati pe post de consilieri la Cotroceni, de o apriga gargara anticomunista soldata cu un raport de incriminare a inexistentului comunism romanesc elaborat sub tutela neoconservatorului Volodea Tisminiski (Vladimir Tismaneanu), de smecherii aciuiti in PD, de fugarii de la PNL sau PSD, de unguri, carora le-a permis toate porcariile, inclusiv rascumpararea, de la tarani, a pamanturilor pe o latime de 15 km, pentru a se crea un culoar unguresc de la Odorhei pana la Seghedin (pe care urmeaza sa fie ridicate autostrazi) si pe populatia sinthi. Adica pe cei numiti, in mod eronat, cu un cuvant grecesc (desemnand o secta crestina), tigani, romi insemnad romani (pentru ca au patruns in Europa in urma armatelor otomane, dupa 1354, prin fosta Romanie Bizantina, actualmente Rumelia turceasca), bohemieni (adica cehi, pentru ca au ajuns in Franta venind din Bohemia), gipsi sau egiptiani (la noi, faraoani), pentru ca unii au crezut ca vin din Egipt etc.
Sluga perfecta a comunism-globalismului, el a actionat pentru destructurarea tarii, pe fata, de la finele anului 2008 cand, pe 27 decembrie, a impus o prima OUG impotriva militarilor, cu propaganda de vigoare, in povestea restituirii salariilor compensatorii. Pe 5 ianuarie 2009, povestea a cazut, deoarece in Parlament erau 56 de rezervisti, senatori si deputati din toate partidele si sute de rezervisti consilieri care au actionat unitar.
Se stie ca Armata este coloana vertebrala a existentei unui stat. State fara armate nu exista. Pana si Vaticanul are o Garda Elvetiana. Armate fara stat pot, insa, exista si, mai devreme sau mai tarziu, constituie, in jurul lor, state. Este cazul Israelului si Palestinei constituite in jurul unor armate. In ceea ce-i priveste pe romani, istoric vorbind, statele romanesti s-au constituit pe structuri militare, din ratiuni de aparare. Ca Romania sa poata fi regionalizata, desfiintata, trebuiau distruse structurile militare. Pachetul de legi vizand de la distrugerea rezervistilor, la inciminarea tuturor activilor, prin legile lustratiei, a venit din afara.  In interior   s-a orchestrat o ampla campanie de desfiintare a 2000 de ani de istorie romaneasca, de stergere a respectului ancestral al romanului fata de militari, prin actiuni de manipulare imagologica si psihologica fara precedent. Uitandu-se ca structurile militare au fost principalul contributor la economia nationala, prin industria de aparare si industriile speciale, prin marile constructii care aveau sa devina prada globalistilor, dar si prin dezvoltarea mineritului si implicarea in agircultura, in sanatate, transporturi, s-a creat, cu ajutorul a circa 40.000 politruci pregatiti in strainatate, imaginea militarului betiv, puturos, agramat, violent, care a primit si primeste bani degeaba. Adica tot ceea ce s-a incercat si in alte tari, din SUA si Canada, pana in Lituania, dar fara succes. In Romania parea sa prinda pentru ca „prostul, pana nu-i fudul, parca nu e prost destul” iar lacomul si hotul sunt primii gata sa strige „hotii!”. „Nesimtitii cu pensii nesimtite de 20 milioane” a fost sloganul lansat de trio-ul Basescu-Boc-Seitan, inca din decembrie 2008. Dar prima lege antimilitara implementata, in vigoare si astazi, a fost Legea 329/2009, legea interzicerii cumului pensiilor cu salariile. Ea a pregatit terenul transformarii rezervistilor in asistati social, primul obiectiv vizat fiind eliminarea militarilor ca obstacol in spolierea tarii. Cladirile, unitatile cu terenurile aferente ale MAI si MapN au fost furate ca-n codru, unitatile desfiintate cu si fara rost, milioane de hectare au fost trecute prin primarii in posesia unor cercuri de interese straine. Militarii protestau. Nu activii, ci rezervistii! Mai mult, avand drept de munca, rezervistii au fost preferati pentru disciplina, rigoare si cunostiinte, fiind angajati ca specialisti experti, consilieri, functionari publici, coordonatori de structuri in toate domeniile, inclusiv la Guvern, Parlament sau Presedintie. Asigurand infrastructura, educati in spirit national, au blocat numeroase initiative si afaceri necurate ale politicienilor. Dam exemplu, doar  la nivel Senat, in perioada 2005-2008, anularea Legii reparatorii fata de asazisul rege Mihai, un tun de minim 14 mld. Euro (calculat la 20 Euro/m2 teren in intravilan, intr-o perioada in care pretul era de 2.500 euro/m2); cazul padurii de la Reghin de 50.000 de ha, pe care o firma ungaro-ungara a luat-o in exploatare, apoi a incercat sa si-o treaca in proprietate cu ajutorul unui poriect de lege manarit de Zoltan Puskas, Marko Bella, Frunda Gyorgy si Eckstein Peter Kovacs, depistata in momentul trecerii tacite de la Senat la Camera, proiect in final torpilat cu ajutorul printului Paul de Romania care avea documente atestand o proprietate de 4ha in mijlocul padurii a lui Carol al II-lea, care isi construise acolo si o cabana de vanatoare, clona a Pelisorului; povestea celor 430 de trasportoare blindate comandate in Elvetia, tara fara traditii in domeniu, concomitent cu punerea pe butuci a industriei noastre care avea si prototipuri si productii de serie performante, o gaura adusa statului de cca. 15 miliarde de euro et. Periculosi, militarii in rezerva trebuiau sa dispara de peste tot, aruncati haitei, adica oprobiului public, amenintati inclusiv cu statutul de „terorist” sau „tortionar”, pentru a nu mai exista obstacole in fata desfiintarii Romaniei. Legea 329/2009 a intrat in vigoare la 10 decembrie, nebagata in seama pe fondul isteriei antimilitare pe tema „pensiilor nesimtite”. Proiectul legii staliniste unice a pensiilor, care avea sa treaca prin frauda parlamentara (Legea 263/2010) fiind amenintat in primavara lui 2010 sa nu treaca in Parlament, s-a dat la repezeala un „pui” al ei, Legea 119/2010, care a desfiintat asazisele pensii speciale. In fapt, in mod absolut comunist, Basescu si ai lui s-au straduti sa explice trogloditilor ca poti sa aduni merele cu  perele si cu prunele ca sa-ti dea capsuni. Cu alte cuvinte, ca nu este nevoie de legi speciale pentru domenii speciale, activitatea minerilor, sportivilor, artistilor, aviatorilor, diplomatilor, grefierilor, militarilor, politistilor etc. putand fi cuantificata in mod egal ca si a celor cu program de lucru fix de 8 ore si fara riscuri. Acesta a fost primul pas in proicetata reducere a tuturor pensiilor cu 15% si a salariilor cu 25%, in mod ilegal si retroactiv, anticonstitutional si antieuropean. Salariile au fost reduse, real, cu cca.49%, pe o durata anuntata de 6 luni, dar nu s-a revenit nici astazi la cuantumul din 2010. Si pensiile civile au fost micsorate sub diferite pretexte (CASS, recalculari etc.), dar marea lovitura pe care trebuiau sa o primeasca, prin cele 10 recursuri in interesul legii, depuse de Laura Codruta Kovesi avea sa esueze la ICCJ, la 17 octombrie 2011.
In aceste imprejurari, cand militarii si tara nu mai aveau nici o sansa, i s-a transmis lui Basescu, in direct, pe 3 octombrie 2009, la un post de televiziune, urmatorul mesaj: „S-a terminat, domnule presedinte. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate exista si, din acest moment, nu veti mai pute face nimic de noi, fara de noi si in absenta noastra! Daca nu stiti cine a rostit aceste cuvinte, intrebati-l pe Marko Bella, ca el sigur stie.” Referirea era la Ioan Inochentie Micu Klein, parintele Societatii civile romanesti, cel care a luptat cu armele modernitatii pentru drepturile natiunii romane, intre anii 1729-1744. Trei zile mai tarziu, un sindicat de 21 de persoane, SCMD, era chemat de Mihai Seitan, ministrul muncii de atunci, la discutiile cu Federatiile si Confederatiile sindicale. In fata intregii prese, SCMD a cerut celor din sindicate sa accepte ca a intrat in actiune un factor profesionist in ceea ce priveste lupta pentru drepturile tuturor, care nu poate fi manipulat de veleitarii guvernului si, daca vor drepturi, sa se incoloneze in spatele acestui spargator de gheata. S-a cerut guvernului sa inceteze cu minciuna si cu aritmetica pentru retardati, ca 4,5 milioane de activi duc in spate in spate 5,6 milioane de intretinuti, ca pensionarii in Romania, real sunt 2,6 milioane, restul fiind beneficiari, ori de indemnizatii de merit, ori de ajutoare sociale, ceea ce juridic inseamna altceva si ca pensionarii, dupa o viata de munca muncesc in continuare, suplinind forta activa a statului care culege capsuni prin Spania, portocale prin Italia si masline in Grecia.
Meritul SCMD este ca a adunat, la un loc, militari proveniti din aramata, interne, SRI, STS, SPP, SIE etc., lichidand, pentru totdeauna, orice posibilitate de continuare a aplicarii principiului „Divide et impera” in interiorul sistemului. Mai mult, reactionand profesionist la atacurile psihlogice si de imagine, s-a prezentat natiunii drept aparator al democratiei constitutionale in baza Art.118, Al.1 din Constitutie si, tot in spirit constitutional si Euroatlantic, drept coloana vertebrala a Societatii civile. Ocolind principiul masonic al revolutiilor (Ai Capitala, ai tara) si optand pentru experienta Henric al IV-lea (Ai tara, asediezi Capitala si dai o Liturghie), SCMD a intemeiat, rapid, filiale in tara, dinspre granita spre interior, primele fiind Calarasi, Botosani si Oradea. In paralel, a luat legatura cu federatiile si confederatiile nationale, oferindu-si sustinerea in actiuni si cu principalele categorii socio-profesionale, destinate sa fie adversarii rezervistilor (pensionari civili, profesori, CFR-isti, mineri). In iunie 2010, cu un efectiv de 5000 de oameni, SCMD era o prezenta importanta in marsul confederatiilor sindicale pe Calea Victoriei. La 25 octombrie 2010, SCMD organiza, singur, prima mare manifestare antibasista la Cotroceni si-n toata tara. La 27 octombrie participa, ca egal, la ultima manifestaie organizata de conefederatii in Piata Constitutiei. Intelegand modul in care a fost distrusa miscarea sindicala  de catre Traian Basescu, inclusiv prin inlocuirea Legii sindicatelor cu Legea dialogului social, SCMD a transmis mesajul, atunci, „Cine este hotarat sa lupte pana la capat pentru drepturi si pentru tara, sa vina alaturi de noi! Cu voi sau fara voi, noi ne batem.”. Din acel moment si pana in 4 martie 2013, SCMD a fost initiatorul  marilor actiuni stradale pentru drepturi sociale, in Capitala si in tara, la care s-au raliat resturile sindicatelor civile si ONG-urile, in frunte cu organizatiile revolutionarilor si toate fortele prezente in Piata Universitatii, inclusiv galeriile de fotbal. S-a manifestat in Parlament prin actiuni de protest dar si prin initiative legislative sustinute de membrii SCMD suspendati ca parlamentari, prin discutii la toate nivelurile exceptand presedintia, prin peste 40.000 de actiuni in Justitie, prin mii de declaratii de presa in tara si in afara, prin aparitii la TV, zilnice in perioada fierbinte, in special la Antena 3, care astazi ocoleste cu grija, profesionist si din ordin, SCMD-ul, contribuind prin omisiune, la scoaterea sa din Istorie.
In plan extern, ajungand la cca. 30.000 de membri, in ianuarie 2011, majoritatea fiind cooptati ca militari sau politisti, dupa 1997, in actiuni NATO de diferite tipuri, SCMD s-a adresat Parlamentului Europei, NATO, guvernelor statelor membre ale UE si NATO, marilor centrale sindicale internationale si europene, sindicatelor si organizatiilor rezervistilor si veteranilor din toate tarile, denuntand faptul ca Romania este punctul slab exploatat de ofensiva globalist-comunista si, daca omologii din statele democatice nu vor sprijini miscarea rezervistilor romani, dupa infrangerea acestora, matematic le va veni randul. Argumentele au fost aduse din campaniile mediatice din tarile respective impotriva militarilor proprii, din tentativele de aplicare a unor legi similare legilor Basescu-Boc in alte state, incepand cu iarna 1997-1998, in Canada si terminad cu ianuarie 2011 in Ungaria, mesajul lansat fiind „Militari din toate tarile uniti-va!” Evident, pentru salvarea fiecarui stat in parte, inclusiv a SUA si a Rusiei in fata ofensivei transnationalelor. Si aceasta in plina epoca de desfasurare intensa, grabita si inexplicabila pentru toata lumea a „primaverii arabe”.
Dar despre „primavara araba” si despre cele petrecute in Romania si in lume, de la initierea acesteia si pana in „iarna Ucrainei”, vom vorbi cu alta ocazie.
(VA URMA)



Col. (r) dr. Mircea DOGARU,
Presedintele SCMD



Premierul Victor Ponta - lansarea candidaturii

In urma presiunilor puternice exercitate asupra domniei sale, premierul Victor Ponta este practic obligat sa-si anunte candidatura la alegerile prezidentiale, in avanpremiera, pe data de 29 iulie a.c. la Craiova.
Din aceasta perspectiva si in deplin acord cu noile directive ale FMI, de care nimeni nu tine seama in Romania, anuntam si noi urmatoarele solicitari:

  • Amendamentul la Legea 329/2009 privind redarea dreptului la munca nerestrictionat pensionarilor, ramas nevotat in Senat (camera decizionala) datorita inutilei actiuni propagandistice de solicitare a demisiei lui Traian Basescu, sa fie repus pe ordinea de zi a Senatului pentru prima sedinta de plen a noii sesiuni;
  • Guvernul sa-si dea in aceasta perioada avizul pe proiectul Legii pensiilor militare de stat, in forma solicitata  de SCMD si sindicatele politistilor, cu prevederea recunoasterii statutului nostru de rezervisti cu solda de rezervist actualizata ori de cate ori se modifica solda de grad si de functie a activilor, cu sistarea discriminarii prin aplicarea aleatorie a HG 1019/2010 si a Ordinului M 132/2011 si egalizarea conditiilor prevazute de grupele de munca pe categorii similare de activitate in intreg sistemul, cu plata salariilor compensatorii suspendate si a sumelor abuziv retinute in perioada 1 iunie 2010 - 1 octombrie 2013. Proiectul sa fie supus votului Camerelor pana la data de 15 septembrie;
  • Abrogarea, in conditiile promulgarii Legii pensiilor militare de stat, a tuturor legilor si normativelor anterioare referitoare la pensiile militare, inclusiv a Legii 241/2013.
  • Incetarea discriminarii pensionarilor prin folosirea abuziva a termenilor de "pensii" si "pensionari", cand este vorba, juridic, de alte categorii sociale (beneficiari de indemnizatii de merit sau ajutoare sociale);
  • Incetarea manipularii opiniei publice prin utilizarea aberantului concept de "pensii speciale". Au existat nu "pensii speciale" ci legi speciale pentru categorii de salariati cu regim de munca ce nu se incadra programului de lucru normal de 8 ore sau presupunea doze maxime de risc(militari, politisti, mineri, aviatori si personal navigant, sportivi, artisti, etc)
  • Pentru aliatii nostri, in egala masura discriminati, prin anticonstitutionala Lege 119/2010 (piloti, diplomati, grefieri, functionari publici parlamentari, etc) solicitam ca in locul introducerii unei noi discriminari prin temporarele "indemnizatii" sa se supuna votului plenului proiectul de Lege 951/2013.
Intrucat avem sute de decedati in evenimentele din 1989 ai caror urmasi au fost lipsiti de drepturi (cazul Trosca-Cotuna), de asemenea membri SCMD cu statut de "luptatori cu merite deosebite", solicitam incetarea bataii de joc la adresa adevarului, promovata prin amestecarea voita a evenimentelor din dec. 1989 cu evenimentele anilor de ocupatie sovietica, sub pretextul punerii pe acelasi plan cu "revolutionarii" a zisilor "detinuti politici", care au propriile lor legi si drepturi si ai caror tortionari reali au fost tocmai paukerii, romanii, patapievicii, tismanenii, etc, adica cei care, prin generatia a doua "cominternista" lupta astazi impotriva a ceea ce nici Ceausescu nu a indraznit sa proclame ca ar fi existat in Romania - "comunismul".
Solicitam asadar repunerea in drepturi, prin adoptarea proiectului de ordonanta lansat de sindicatele revolutionarilor care introduce constructiv ideea autoeliminarii celor care au fraudat legea.
In aceste conditii vom saluta inscrierea noului candidat in cursa electorala, anuntandu-i insa pe toti candidatii ca votul va fi decis nu de clientelele de partid ci de masa cetatenilor dezamagiti de 25 de ani de promisiuni neonorate, de traseism si balciuri politice, cetateni care sunt, in mod definitiv adepti ai statului social, un stat care sa-si protejeze cetatenii si care sa utilizeze resursele Romaniei exclusiv in scopul relansarii economiei romanesti.

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

marți, 8 iulie 2014

In atentia tuturor membrilor SCMD

Doamnelor si domnilor,
 
Va informez ca in aceasta perioada structurile centrale ale SCMD elaboreaza, ca in fiecare an,  urmatoarele materiale, obligatorii pentru organizarea statutara si in bune conditii a Consiliului National al Reprezentantilor (CNR):

  • Situatia statutara a presedintilor de filiale, in calitate de membri CNR si a membrilor Birourilor Operative de filiale, ca posibili inlocuitori la CNR, daca mai sunt, sub aspectul platii cotizatiei la zi, membri ai SCMD;
  • Situatia reala a membrilor fiecarei filiale, acoperiti statutar de plata cotizatiei, pentru a avea evidenta filialelor cu drept de participare la CNR si a autoexclusilor raportati la CNR;
  • Reorganizrea filialelor ramase fara conducere;
  • Situatia financiara la zi a SCMD si estimarile pana la data CNR, pentru a stabili sumele necesare desfasurarii CNR.
Toate acestea, precum si alte aspecte legate de desfasurarea CNR vor fi supuse dezbaterii Comitetului Director dar va vor fi aduse si la cunostinta dvs., pentru a se putea lua, ca in fiecare an, din timp, masurile necesare.

In paralel, Biroul Operativ Central si Deparamentul Juridic lucreaza la modificarile de Statut in conformitate cu legislatia in vigoare, Actul constitutiv al SCMD si .dezvoltarea actuala si de perspectiva a Sindicatului. Acestea va vor fi puse la dispozitia tutuor, pentru analiza si sugestii, rezultatul final fiind proiectul de Statut care trebuie votat si aprobat la CNR.

Totodata, Biroul Operativ Central continua demersurile catre Guvern, Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala si  presedintii comisiilor Camerelor, pentru ca amendamentele privind Legea 329/2009, aflate in faza finala de promovare pe agenda de vot a Senatului si avizul Guvernului pe Proiectul Legii pensiilor militare de stat sa fie date, pentru ca ambele demersuri legislative sa devina prioritare in luna septembrie, la inceputul noii sesiuni parlamentare. Am demarat si demersurile pentru recuperarea documentelor probatorii, atestand activitatea personalului navigant militar in cadrul companiilor TAROM si LAR. si pentru clarificarea situatiei militarilor angajati pe baza de contract, dupa disponibilizare. Toate evolutiile acestor demersuri vor fi aduse imediat la cunostinta dvs.

Fata de cele de mai sus reiterez rugamintea de a sustine in continuare SCMD, ca fiind singura formula organizatorica prin care militarii isi pot apara eficient drepturile si nu numai. In context, ii rog de asemenea si pe cei a caror disperata si unica preocupare in ultimii 3 ani a fost schimbarea conducerii SCMD sa mai aiba "putintica rabdare" intrucat noi nu am procedat si nu procedam decat legal si "ca la carte".

Cu stima,

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

vineri, 4 iulie 2014

Jocul de-a mobilizarea 15

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XV-a

XVII. APOCALIPSA NEOCONSERVATOARE SI “REVOLUTIILE” PORTOCALII (2001-2007)

Pregatindu-se pentru asaltul decisiv in timpul mandatelor lui Bill Clinton, comunist –globalistii au atins apogeul sub mandatele lui George W. Bush (20.01.2001- 20.09.2009), pe care si le-au asigurat fortand la limita sistemul electoral american. Scopul nemarturisit era adjudecarea prin forta a ultimelor resurse clasice ale planetei (petrol, gaze naturale, minereuri, apa potabila), limitarea drastica a populatiei globale prin asigurarea controlului total asupra vietii pe Pamant si faramitarea statelor mai mari de 10 milioane locuitori, incepand cu Estul Europei. Intr-un cuvant, intronarea, in sfarsit, a Noii Ordini Mondiale, enuntata de Marx la jumatatea secolului XIX si definita la 28 ianuarie 2013, de catre deputatul belgian Louis Laurent Standuri astfel: “O lume ce merge spre pierzanie, in care Banul este noul Dumnezeu. Cand sectele, organizatiile ascunse vor/conduc lumea! Oamenii sunt morti! Crezandu-se vii! Drogatii isi darama propriile guverne, omoara conducatorii, ucigandu-se intre ei. Chiar si in zilele de nastere a Mantuitorului nostru (aluzie la asasinarea lui Ceausescu – n.n.)! Si popii tac! Si papii! Jucand in hora lor, pe muzica plansului victimelor colaterale! Ruina unor tari, pe nimeni nu intereseaza! Vor! Si reusesc sa aiba ……linistea belsugului lor! Averile tarilor aduse pe <calea libertatii>, lasand in urma mocirla democratiei” Si totul se desfasoara……”In aerul pestilential al respiratiei tradatorilor de neam si tara. Cozile de topor, fara de care nimic din planurile noilor colonialisti nu s-ar implini! Dar se implinesc…….De ce? Cati oameni mai trebuie sa moara, ca sa redevenim din nou oameni? ……. Va este frica sa raspundeti? Atunci n-o faceti, tarandu-va in continuare, gandind, aducandu-va aminte de atunci cand mergeati in picioare. Erati demni! Aveati! Va stiati istoria trecuta…… Astazi un pleonasm voit, doar pentru a va reaminti de ieri. De acei eroi care stiau ca, prin moartea lor, TARA va ramane tara copiilor lor. A urmasilor si a urmasilor lor! Taceti si …….. veti muri flamanzi si goi! Si nimeni nu va sti ca v-ati dus! Ca ati fost si voi niste fiinte vii, dar ca v-a fost frica sa spuneti ca ati fost oameni. Doar niste sclavi! Stapaniti de semenii vostri, ce-si zic stapanii lumii! De cei <votati> ca sa va vanda, sa va fure si sa va ucida! Pe voi! Viitorul copiilor vostri! Pruncii nascuti din dragoste! Dragoste de viata! Vise! Sperante!

Pentru ca aceasta “minunata” lume sa poata fi construita s-a planificat desfasurarea, concomitent, a urmatoarelor actiuni:
1.      Transformarea SUA in stat comunist, politienesc;
2.      Largirea autoritatii neoconservatoare in bogatul Est european si distrugerea Rusiei;
3.      Adjudecarea primatului in lumea petrolului, prin distrugerea, in prima etapa, a Irakului si Iranului.
Modalitatea? Recurgerea la razboiului psihologic si imagologic, prin  motivarea emotionala a maselor de viitori sclavi cu ajutorul media. Acelasi Louis Laurent atragea atentia ca “Liderii din tarile occidentale iau oamenii lor de prosti, cu ajutorul si sprijinul presei care, in prezent, nu este nimic mai mult decat organul de propaganda al puterilor pe care acestia le reprezinta.

Primul obiectiv a fost atins pe fondul acuzelor virulente, dar aberante, pe tema terorismului arab, adica a fostelor creatii americane, de o lovitura emotionala de tip “Pearl Harbour”. S-a inoculat ideea lovirii de catre terorism a SUA in simbolurile americane: Casa Alba, Pentagonul, si “Gemenii”. In realitate, cu lichidarea amaratilor de calatori a unor curse interne, s-a lovit doar in centrul de afaceri care constituia inima Globalismului, adica in “Gemeni”. Multipla lovitura la 11 septembrie 2001:
  1. Natiunea americana era isterizata si astfel pregatita sa inghita totul, inclusiv transformarea SUA in stat comunist politienesc, promulgandu-se Patriotic Act One si Patriotic Act Two prin care toate drepturile constitutionale ale cetatenilor au fost desfiintate, americanii devenind niste simpli subiecti in mana puterii neoconservatoare, adica globalist-comuniste, exercitata prin intermediul si in numele statului devenit fictiune. Mai putin un drept care, mental, este identificat cu insasi calitatea de om liber a americanului -  dreptul de a purta arme. Dar si acesta este in curs de lichidare prin apologia mediatic facuta dementilor care impusca, in scoli, copii sau oameni, pe strada, la intamplare. Alti dementi, uitandu-se la stiri, adopta modelul si, in curand, portul armelor va fi limitat, apoi interzis.
  2. Natiunea americana, odata isterizata, traind cu groaza lui 11 septembrie, (fara sa se intrebe de ce din 50.000 de locatari ai “Gemenilor”, erau prezenti doar 4000, care n-au fost anuntati, n-au chiulit in ziua aceea, sacrificatii fiind doar portari, liftieri, femei de serviciu etc. si pompierii ca victime colaterale) era pregatita sa inghita minciunile despre armele de nimicire in masa ale lui Saddam Hussein si sa porneasca la “Cruciada” impotriva Lumii Arabe.
  3. Nu numai americanii ci si occidentalii in general, de frica mortii accidentale, au inghitit, fara sa protesteze, implementarea de conduceri neoconservatoare, adica oameni de paie ai globalistilor – comunisti care au ajuns de la “rosul” caracteristic, prin intermediul “rozului” exersat in Gruzia, la “portocaliul” final (“Revolutiile Portocalii”).
  4. Republicanii americani au ajuns definitiv “tramvaiul” neoconservatorilor, vocile singulare, ca Pat Buchanan, fiind izolate si marginalizate dar, pentru asigurare, pentru un viitor eventual esec gen Clinton, au sprijinit ridicarea spre varf a unei grupari neoconservatoare si in Partidul Democrat, condusa de “Banda celor patru” (Joe Biden, John Karry, John Mc Caine si Victoria Neuland, sotia actualului ideolog comunist-globalist, Robert Kagan, autorul recentei si disperatei lucrari apologetice”Lumea faurita de America”).
  5. Globalistii se puteau prezenta drept victime.
Pentru trecerea la obiectivele urmatoare, neoconservatorii se puteau baza pe premierul englez laburistul Tony Blair (1997-2007), pe premierul spaniol – Aznar Jose Maria (1996-2004) si pe premierul portughez – Jose Manuel Durao Barroso. Acestia au fost primii “portocalii”. In Franta se puteau baza doar pe ministrul de interne, Nicolas Sarkozy (2002-2007), in Ucraina pe Iulia Timosenko, “revolutionara” lansata de “Ucraina Noastra”, in Lituania, pe presedintele Valdas Adamkus (1998-2009), in Polonia pe sclavul Lech Kacinski, in Cehia pe Karel Schwarzenberg, in Slovacia pe premierul Niculas Dzurinda (1998-2006), in Romania pe primarul Bucurestilor – Traian Basescu, in Gruzia (Georgia) pe Mihail Sakashvili etc. Doar in Ungaria, spre cinstea ungurilor, pe nimeni.

Pentru a justifica invadarea Irakului, administratia neoconservatoare a lansat, in ianuarie 2002, minciuna “Axis of Evil”, conform careia Irakul, Iranul si Coreea de Nord ar pregati atentate in SUA.

La 16 martie 2003, in conditiile in care 91% dintre spanioli si portughezi erau in strada impotriva ideii de razboi antiarab, Geroge W. Bush i-a convocat pe cateii “portocalii” Blair, Aznar si Barrosso in Insulele Azore, pentru sustinerea agresiunii in Iraq, in cadrul programului “O viziune pentru Irak si poporul irakian”. Tradandu-si popoarele, Aznar si Barrosso au semnat, drept pentru care aveau sa fie impusi, ulterior, primul, presedinte al Consiliului Europei (din 2009), al doilea, presedinte al Comisiei Europene (din 2004), fara nici un fel de alegeri.

Intrucat Barrosso este, nemijlocit, legat de sprijinirea, prin incalcarea Constitutiei, a “portocaliului” Basescu cu ocazia Referendumului din 2012, cand ne-a transmis un ultimatum in “11 puncte”, fie-ne ingaduit sa ne ocupam putin de el. Adica de cel care, potrivit europarlamentarului Martin Schultz, “pentru noi…..va ramane, pentru totdeauna, organizatorul summit-ului din Azore”. Omul, vinovat, potrivit europarlamentarului Nigel Farage, de provocata criza a Euro si de esecul politicilor economice ale UE, fiind, dincolo de calitatea de neoconservator, “Un idiot. Adica un idiot in toata regula!”. Este declaratia lui Farage din 30 august 2012, cand a constata ca “Ceea ce facem in Bruxelles, cu Barrosso si cu celalalt joker, Van Rompuy, este sa reconstruim un mod de guvernare centralizata, nedemocratica, condusa de birocrati”, indivizii trebuind opriti pentru a putea “sa ne intoarcem la o Europa a suveranitatii democratiei”. Daca in 2010, acelasi Farage anuntase ca Barrosso este un “Ne-ales”, dupa doi ani, edificat, putea conchide: “Barrosso este un comunist vorbind despre democratie”. Datorita lui si secunzilor sai, in egala masura comunisti-globalisti, Viviane Reding, Katherine Ashton si Herman Van Rompuy, UE a ajuns doar “o comedie bolnava”, adica “ al 4-lea Reich pentru Europa”. Si nu se referea la trecutul comunist  al lui Barrosso: lider al Partidului Comunist al Muncitorilor din Portugalia (maoist), luptator in ilegalitate cu Miscarea Revolutionara a Proletariatului Portughez, arestat, ca atare, in 1976, fugit in SUA si reprogramat ca neoconservator de neotrotkistii de acolo, revenit, in 1980, ca social democrat legat de popularii europeni, dar implicat in razboiul din Angola, de partea UNITA, si negociator (1991) pentru dictatorul Jose Eduardo dos Santos. Il taxa drept comunist pentru ceea ce reprezinta in realitate, in prezent! Acesta este seful de retea, nemijlocit, al celui care se declara, singur, drept “comunist”, la alegerile din 2004, din Romania – Traian Basescu.

Bazata pe o propaganda ticaloasa, de o violenta a minciunii care friza dementa, invazia in Irak s-a declansat la 4 zile dupa conspiratia “cateilor” din Azore, adica la 20 martie 2003. Ca sa nu fim acuzati de apartenenta la KGB de vreun neokominternist, preschimbat in mare aparator al democratiei, apelam din nou la declaratia, oficiala, a deputatului belgian, Louis Laurent: “Aproape peste tot in lume inteventiile militare si destabilizarea regimurilor devin din ce in ce mai frecvente.Razboiul preventiv a devenit regula si astazi, in numele democratiei sau al luptei impotriva terorismului, statele noastre isi aroga dreptul de a viola suveranitatea statelor independente si de a da jos conducatori legitimi.Avem Irakul si Afganistanul ca sechele ale minciunii americane. Au urmat aopi Tunisia, Egipt si Libia, unde gratie deciziilor noastre, tara noastra a participat in prima linie la crime impotriva umanitatii pentru a da jos, de fiecare data, regimuri pe care le definiseram drept progresiste si pentru a le inlocui cu regimuri islamiste a caror prima dorinta a fost aceea de a impune Sharia. Se intampla acum in Siria unde finantam armamentul rebelilor islamisti, care vor sa-l inlature pe Bashar al-Assad.”

Armele de nimice in masa ale lui Saddam fiind o simpla poveste, la 9 aprilie invadatorii intrau, deja, in Bagdad. Marea surpriza irakiana a fost intinderea unei retele de sarma pe pistele aeroportului si udarea acestora cu apa, pentru ca vitejii “boys” sa fie prajiti la curent electric. In replica, invadatorii au recurs la o lovitura limitata de un anumit tip, distrugand complet aeroportul, motivata fiind de depistarea (dupa telefonul mobil) a lui Uday (fiul lui Saddam) intr-unul dintre avioanele gata de decolare. Totul a fost filmat de un reporter de la Al Jazeera, ceea ce explica de ce un tanc american a tras cu tunul in camera de hotel a acestuia. Au ars si ziaristul si dovada. Informatiile au fost aduse in Romania de catre ziaristul corespondent de razboi, Septimiu Roman, dar nu au fost utilizate. Dumnezeu sa-l odihneasca pe acest sibian de mare profesionalism si noblete si fratele meu de cruce! A fost un mare si autentic patriot! Membrii  guvernului irakian s-au predat imediat, in frunte cu Tarik Aziz, geniul crestin al Irakului, dar Saddam a fost capturat abia la 13 decembrie 2003. Procesele au durat ani de zile pentru a  atrage atentia opiniei publice de la adevaratul spectacol – sfasierea transnationalelor intre ele pentru petrolul irakian. Invatand din experienta cu Nicolae Ceausescu, invadatorii au decis sa-i lichideze si pe toti membrii guvernului, inclusiv pe simpaticul “Ali Mincinosul”, care ne asigura ca eroica Divizie Medina rezista, ca nici un soldat american nu va pune piciorul in Bagdad, in timp ce tancurile americane defilau prin spatele lui. Crima trebuia facuta, ca si la Bucuresti, cu mana bastinasilor. Aspect observat de ziarul Le Monde Diplomatique in numarul acestuia din noiembrie 2004, in care un profesor de drept de la DePaul University College of Law din Chicago, expert in dreptul international si legislatia privind drepturile omului, declara: “Au fost facute toate eforturile pentru crearea unui tribunal ai carui magistrati sa nu fie independenti, ci controlati, controlul insemnand ca manipulatorii politici ai tribunalului au trebuit sa se asigure ca SUA sau alte puteri occidentale sa para ca nu au nici o legatura cu asta.” Desi toti arestatii  au fost permanent (ca ulterior, la noi, celebrul Omar Hayssam) in custodia fortelor invadatoare! Declarat vinovat si condamnat la moarte, la 5 noiembrie 2006, Saddam a fost spanzurat la 30 decembrie, pentru poporul sau ramanand un martir al libertatii. Cu Tarik Aziz (care cerea, in 2008, azil in Croatia catolica) si ceilalti procesele s-au prelungit pana in 2010. Abia la 28 octombrie 2010, Tarik Aziz a fost condamnat la moarte, guvernul marioneta refuzand, insa, sa semneze sentinta.

Concomitent cu circul irakian, pe fondul lansarii de catre ideologul Kagan, pe mapamond, a cartii neoconservatoare programatice “Despre Paradis si Putere: America si Europa in Noua Ordine Mondiala”, s-a declansat procesul comunizarii Europei rasaritene, cunoscut sub numele de “Revolutiile portocalii”. Desi prima “revolutie”, in Georgia, a fost declarata “Trandafirie” sau “Roz”! Artizanul pe teren a fost, pentru primele tari vizate, Georgia, Ucraina si Romania, Jack Dyer Crouch II. Un fel de ambasador itinerant care sa controleze alegerile. In Georgia, la sfarsitul lui 2003, alegerile au fost castigate de Mihail Saakashvili, presedinte “portocaliu” din 2004 pana in 2013 pe care, in 2005, Mc Caine avea sa-l propuna la Premiul Nobel pentru pace, iar George W. Bush avea sa-l declare, ca pe Basescu, “un prieten bun” al SUA. Astazi este refugiat in SUA si utilizat ca politruc “portocaliu” pentru ca este dat in urmarire internationala la Tbilisi. In coasta lui i-a fost plasat, inca de la inceput, pe post de consilier, un mogul neokominternist, pe langa care, numitul Vladimir Tismaneanu pare o biata pisica lesinata – marele ideolog, fara opera, Vladimir Socor. Pentru ca individul a inceput sa apara cu articolase propagandistice si in presa basista de la noi, e bine sa se stie ca s-a nascut la Bucuresti, la 3 august 1945, ca a absolvit, ca orice pui de kominternist din Nomenklatura, Scoala rusa din Primaverii, apoi Facultatea de Istorie din Bucuresti, plecand la instructaj in State, in 1972. Colegii ii spuneau fiul …… “Imnului de Stat” deoarece era fiul muzicologului proletcultist Matei Socor, expresedinte al Comitetului de Radiodifuziune si al Uniunii Compozitorilor (1949-1954), autodefinit drept luptator “impotriva influentelor cosmopolite ale ideologiei imperialiste” si a “ploconirii in fata artei decadente burgheze”. El a compus primul imn de stat romanesc postbelic “Zdrobite catuse” (1948-1953), pe care nu l-am apucat, dar si pe cel de-al doilea “Te slavim Romanie” (1953-1977), din care citez: “Infratit fi-va vesnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator/Leninismul ni-e far si tarie si-avint/Noi urmam cu credinta Partidul ne-nfrant”. Norocul nostru cu “bestia nationalista” Ceausescu, fiindca i-a pus pe astia pe fuga si ne-a redat “Trei culori” si “Desteapta-te romane”. Din vasta opera a lui Matei Socor, mai putem cita celebrele coruri de tipul “Steagul Partidului” si “Sa fii Partidului ostean”.

Revopsit de neoconservatori in SUA, Vladimir Socor a fost implementat la Europa Libera (1983-1994), apoi la Fundatia Jamestown – Washington (1995-2002) si, in fine, ca expert al Institutului Est European, trimis in coasta presedintelui Georgiei. Din cauza lui, Saakashvili a atacat, in 2008, Osetia, fiind zdrobit in numai 5 zile, de rusi. Pentru campania mediatica destinata acestei actiuni, William Hill, seful misiunii OSCE in Moldova, avea sa-l acuze pe Socor de “inselaciuni si inventii grosolane”.

In Ucraina, Crouch II l-a lansat, in 2004, pe Viktor Iuscenko, atragand simpatiile printr-o campanie mediatica mondiala, sub minciuna ca ar fi fost victima otravirii de catre KGB/FSB. Acesta avea sa fie presedinte in perioada 2005-2010, sub controlul adevaratului agent “portocaliu”, premierul Iulia Timosenko, provenita din miezul afacerilor transnationale.

CEO la ”Ukrainski Benzin” (1991), presedinte al “United Energy Systems of Ukraine” (1995), aleasa in Rada Ucrainei in 1996, sef al Comitetului pentru Bugetul Strategic al Ucrainei din 1998, ea a condus, in mod tradator, destinele acestei tari, din spatele lui Iuscenko.

In Romania, Crouch II s-a bazat pe Traian Basescu, mana dreapta a lui Petre Roman pana in 2000. “Performant” la conducerea Ministerului Transporturilor, unde a dus in sapa de lemn NAVROM, TAROM si CFR. Instructat in anii 1999-2000 de neoconservatori, el a fost adus in 2000, atat in fruntea Partidului Democrat, in locul lui Petre Roman, considerat “neperformant”, cat si a Primariei Capitalei, prin inlocuirea adevaratului invingator, Sorin Oprescu. Aici s-a ilustrat prin contributia la distrugerea, in favoarea transnationalelor, a ceea ce mai ramasese din industria si serviciile bucurestene. La alegerile din 2004 a fost, tot prin manareala, impus in locul liderului opozitiei, Theodor Stolojan, “Draga Theo” fiind depistat ca ar fi, ombilical, legat de Lukoil! Conform uzantelor, candidatul principal, Adrian Nastase a trebuit sa faca vizita de “analiza”, la Washington. Aici a fost fotografiat din toate pozitiile, concluzia freudiana fiind ca moaca lui nu corespunde functiei de presedinte. Ca sa nu ne facem de tot de bafta ca tara, Nicu Filip, Patriarhul Masoneriei Romane a sunat-o pe “Marea Mama”, adica pe “Marele Arhitect al Universului” (pe care aveam sa-l cunosc personal, odata in casa singurului Hohenzollern  autentic – A.S.R. Paul de Romania si a doua oara la botezul fiului acestuia), obtinand primirea, neoficiala, de catre cuplul Bush, a cuplului Nastase. Toate acestea le stiu de la Nicu Filip, la care m-a dus un prieten, pacalindu-ma ca voi intalni un batran care are o biblioteca imensa si documente de familie incepand din secolul XVIII. Habar nu am unde am fost, undeva in tiganime, in gradina plina de simboluri a Templului din care ieseau membrii guvernului si alti potentati care, cand ma vedeau, incercau sa-si acopere fata. Textual, omul mi-a spus: “Draga, te-am chemat sa te cunosc si sa te rog sa ma ierti! – Nu inteleg! – Ai simtit in ultimii 20 de ani ca orice ai incerca sa faci te izbesti de un zid? – Da. Dar l-am ocolit, l-am sarit sau am trecut prin el. – Adevarat, dar ai pierdut timp, energie si sanatate! Zidul ala sunt eu. Am fost mintit, am fost pacalit de oameni care nu meritau sa ajunga ceea ce i-am facut. Cand ai scos cartea aia cu Necunoscutii Horia Closca si Crisan, am cerut sa mi se aduca tot ceea ce ai scris vreodata. Acum am terminat si te-am chemat sa ma ierti, pentru ca tu ai avut dreptate si eu m-am inselat! Esti altceva decat noi, dar nu conteaza. Romania este in ceasul 14 si toti cei care mai tinem la Ea trebuie sa luptam umar la umar, sa o pastram pentru ca vor sa o desfiinteze. Cu ce te pot ajuta? – Sunt blocat complet pe televiziuni, radio, presa. Greu, emisiunile mele au fost scoase, accesul la presa, chiar cea de specialitate, mi-a fost interzis. Vreau mana libera pentru mine si ai mei, sa ne putem bate.”  De a doua zi am avut cale libera cat timp a mai trait Nicu Filip. Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un patriot roman adevarat! In acel context, am aflat prima parte povestii Nastase. A doua am aflat-o de la fratele meu de cruce, Septimiu Roman, martor ocular la “vederea” candidatului aranjata la Moscova: “- Trebuie sa stii ca la nivelul asta de vizita, numai in situatia de cataclism, de bomba nucleara, gazda poate intarzia un sfert de ora. Pe noi ne-au tinut in anticamera 45 de minute, cu Nastase in frunte, de ne-am facut verzi la fata si eram uzi cu totii. Apoi ne-au poftit intr-un salon cu o imensa masa ovala. Dupa alte cateva minute, a aparut Putin, imbracat sportiv, cu un mers sportiv, fluierand usor o melodie, cu un dosarel sub brat. S-a oprit in capul mesei si, nici bonjour, nici gutu-te-n berg, a aruncat dosarelul peste masa, in fata candidatului, incepand cu istoricele cuvinte:<Iti interzic sa mai speli bani prin Rusia!> si in urmatoarele minute a explicat cum si pe unde trec banii si unde ajung concluzionand:<Sa nu-si imagineze cineva ca se misca vreun cent pe Glob, fara ca noi si americanii sa stim!>”

Respins la Washington si la Moscova, Nastase a decis sa se bata. A luptat si a castigat! Dar ce folos ca a avut aproape 52% din voturi…… tovarasul Jack Dyer Crouch II l-a chemat la ordin si a explicat ca e cazul sa-si anunte infrangerea. Sub nasul lui, l-a sunat pe Basescu si i-a dat ordinul sa inceapa “marsul portocaliu” Basisto-Taricean al “victoriei”, udata cu sampanie, inainte de anuntul oficial (ca sa nu mai existe balbaiala din 1996).

In noaptea aceea violeta am primit telefon de la un mare patriot, deputat la Chisinau. “-Frate, te uiti la televizor?- Da!- Si la voi cum se vad steagurile alea de care zic astia ca ar fi portocalii? – Rosii, frate! Al dracului de rosii! – Noi, la Chisinau avem culorile mai tari. Aici se vad de un rosu ca sangele. Aveti grija!”

Asa a inceput odisea neoconservatorului roman, omul proclamat de Bush “bunul meu prieten”, cel care s-a impotrivit conductei South Stream, de gaz rusesc, facandu-ne sa pierdem 4 miliarde de euro, anual, numai pentru tranzit, cel datorita caruia neoconservatorii nu s-au mai obosit sa trimita, la Bucuresti, ambasadori diplomati de profesie (ultimul a fost Michael Guest), ci politruci, afaceristi “portocalii”, ultimul, Mark Gittenstein (implicat in Rosia Montana, Chevron si ASTRA) fiind cel care avea sa ne ameninte pe noi, rezervistii, in 2011, ca ar trebui sa zicem merci ca nu se trage in noi, de pe blocuri, ca in Siria.

Basescu si-a sustinut examenul de “capacitate neoconservatoare” la 10 martie 2005, la Washington.

Pe 9 martie 2005, Bruce Pitcairn Jackson a tinut un discurs globalist demential, intitulat “Viitorul democratiei in regiunea Marii Negre”, in fata Comitetului de Relatii Externe al Senatului, Subcomitetul de Afaceri Europene, proclamand ca, pentru controlul petrolului si gazului din spatiul exsovietic, intreaga regiune a Mariii Negre trebuie adjudecata, prin revolutii de tipul celor din Georgia si Ucraina, ca stat dupa stat, trebuie smuls influentei rusesti din aceasta zona, chiar cu riscul razboiului si ca, in conditiile tradarii Turciei, “Presedintele Basescu este unul dintre cei mai elcventi sustinatori ai unei strategii ample privind regiunea Marii Negre…..Scopul sau nu este altul decvat acela de a face ca Marea Neagra sa devina o a doua Mare Mediterana.”  Adica, un al doilea Lac American! Apoi a anuntat ca, evident “Cu totul intamplator, presedintele Basescu ajunge astazi la Washington.”  Drept care, “intamplatorul” Basescu a fost chemat a doua zi sa tina un speech in acelasi loc.  Si a tinut exact cuvantarea lui Jackson, piperata cu ceva mai multe atacuri la adresa Rusiei.

Cu  aceeasi ocazie, MRU (creatia lui Sami Vianu) i-a facilitat intalnirea lui Basescu si cu seful neoconservatorilor din Partidul Democrat, Joe Biden, pe atunci senator de Delaware. Acesta i-a cerut ca, la intoarcere, s-al inlocuiasca pe Tariceanu cu MRU , ca asta sa poata pune batista pe tambal in cazul celor 3 mari mafioti transnationali din mafia petrolului, arestati, intamplator, la Bucuresti. Basescu s-a executat, Tariceanu a zis “Da!”, initial, dar dupa ce a fost chemat la ordin, la Budapesta, a intors-o pe “Nu!”. A inceput razboiul transnationalelor, ilustrat in Romania prin razboiul dintre Palatele Victoria si Cotroceni, Basescu nereusind sa-l puna pe MRU decat seful SIE. Suficient, cat sa rezolve problema!

In paralel, “revolutiile portocalii” s-au derulat si in Lituania, unde poresedintele Valdas Adamkus a fost reales pentru mandatul 2004-2009, cu mare succes in Polonia, unde “portocaliul” Lech Kacinski a fost ales presedinte (23 decembrie 2005) impunandu-l pe frate’su, Jaroslav Kacinski, premier. Un succes moderat in Cehia unde, impotriva nationalistului Vaklav Klaus, a reusit sa-l impuna pe “portocaliul” Karel Schwarzenberg, premier, in 2007 si in Franta unde, tot in 2007, Sarkozy a ajuns presedinte. Avea sa distruga Franta pana in 2012, astazi dand cu “subsemantul” in fata autoritatilor pentru trafic de influenta si coruptie.

Intelegem, asadar, ca marsul globalist-comunist, triumfal inceput in 2001, a fost la un moment dat contracarat, fiind astazi pe panta descendenta.

Despre esecurile neoconservatorilor, insa, despre incercarea de redresare prin “Primavara Araba” si alte operatiuni speciale care, aproape, au distrus si Romania, vom vorbi cu alta ocazie.
(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,
Presedintele SCMD