Oferte de turism in anul 2024 si facilitati pentru membrii SCMD
Oferte de turism in anul 2024 Perioada Destinatia (dati clic pe text, pentru detalii) · 10.04-1...
luni, 30 iunie 2014
Discutii la Curtea Constitutionala (CCR)
In
atentia tuturor membrilor SCMD
Cu
sprijinul liderilor Fundatiei Romane pentru Democratie prin Drept (aliatii
nostri in cadrul CNSC), asociata Comisiei de la Venetia, am avut astazi,
30.06.2014, intre orele 11.30-13.00, o intrevedere la sediul CCR cu dl.
presedinte Augustin Zegrean. Am abordat punctual aspectele de
neconstitutionalitate existente in legislatia basista referitoare la toate
categoriile de militari, precum si unele inadvertente aparute chiar in citatia
trimisa noua de CCR, in legatura cu solutionarea solicitata de noi a exceptiei
de neconstitutionalitate, programata pentru ziua de 3 iulie 2014.
Dupa
cinci ani pot sa apreciez ca, in sfarsit, apar semnele normalitatii, dialogul
fiind nu numai posibil ci si necesar. Pentru noi, este vorba despre
valorificarea demersurilor juridice facute prin grupul de filiale Muntenia Sud,
gratie tenacitatii domnului vicepresedinte Col. (r) Popescu Victor, caruia ii
multumim inca odata pe aceasta cale.
PRESEDINTELE
SCMD,
Col. (r) dr.
Mircea DOGARU
luni, 23 iunie 2014
“DUPA NOI POTOPUL” IN
VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe
marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XIV-a
XVI. MARETIA SI ESECURILE GLOBALISTILOR IN ANII ‘90
“Portocaliul”
Traian Basescu, aflat intr-o perpetua campanie electorala are idei putine, dar
fixe si crancen sustinute. Una dintre acestea este ca “Cine nu este cu americanii este cu rusii !”. Sloganul este aberant,
in primul rand pentru ca un roman care are toti boii acasa si mai si gandeste
romaneste, nu poate tine nici cu americanii nici cu rusii ci cu …romanii. Asta
este traditia noastra, admirabil ilustrata de ultimul cronicar, Nicolae Stoica
de Hateg in “Cronica Banatului”. Omul descria atmosfera din tara in timpul
razboiului ruso-germano-turc din anii 1736-1739 purtat pe, si pentru teritorii
romanesti. Romanii banateni se aflau cu miile atat in armata imperiala germana
cat si in armata turca. Dar erau si organizati in sute de cete de haiduci care
pastrau legatura intre ele, fara a alege un conducator suprem si actionau in
interes romanesc, pe baza informatiilor primite de la soldatii celor doua
armate. Cu uimire notau spionii germani ca in satele romanesti vedeai la hore,
duminica, tineri in uniforme germane, turcesti sau in port haiducesc jucand
umar la umar chiuind si strigand: “Tine-o
Doamne tot asa/Tine-o Doamne n-o lasa/Nici cu turcul nici cu neamtul/Tine-o
Doamne tot asa”. Dictonul “divide et impera” aplicat invers, de jos in sus!
Iar romanii au prelungit atunci razboiul un an de zile, in interes romanesc.
In al doilea
rand dictonul basist este stupid deoarece de 70 de ani puterea pe pamant este
bipolara, la nivel statal, americanii si rusii actionand in deplina concordanta.
In al treilea rand este stupid deoarece ii priveste pe “americani” ca pe un tot
unitar. Or S.U.A. sunt fracturate in doua, de o parte aparatorii statului si ai
vechilor idealuri ale umanitatii, de cealalta neoconservatorii, cu alte cuvinte
comunist-globalistii nascuti din fuziunea conservatori-trotkisti, dovada si
culoarea portocalie adoptata ca rezultat al topiri rosului comunist in galbenul
simbolizand porumbul (corn), valoarea suprema a vechilor comunitati stabile de
farmer-i americani. In al patrulea rand dictonul basist este stupid, deoarece
este rupt complet de realitate, conflictul derulandu-se astazi nu intre state
ci intre statele care lupta pentru supravietuire, pe de o parte si
transnationalele care vor sa le distruga, substituindu-li-se.
Ce vor
reprezentantii transnationalelor? Inlocuirea puterii firesti, bipolare, cu monopolaritatea.
Un singur guvern mondial de tehnocrati, care sa decida utilizarea capitalului
mondial suprastatal, un singur stat vazut ca un super trust, cu subdiviziuni
administrative usor de manipulat, o singura natiune formata prin topirea
raselor, disparitia caracteristicilor etnice, culturale si religioase ale
popoarelor – natiunea mondiala de consumatori. O “natiune” asupra careia ei,
globalistii, sa aiba puterea de decizie: cum si cand se nasc oamenii, ce beau,
ce mananca, ce respira, cum si cat sunt instruiti, cum si cat au dreptul sa
munceasca, cum si cat au dreptul sa traiasca, experientele africane ale
“medicilor fara frontiera” demonstrand ca viata poate fi luata oricand,
legal-accidental, cum sa gandeasca si cata libertate de deplasare si de contact
interuman pot avea etc. Spre pilda astazi, un newyorkez scapa supravegherii
electronice permanente doar 6 minute din 90. Aceasta dementa analizata de Marx
la jumatatea sec. XIX este in fapt COMUNISMUL “visat” dar niciodata atins pana
acum.
Neoconservatorii
au intrat pe pozitii cheie in actiunea puterii bipolare de prefacere a Rusiei
si inlocuire a sistemului socialist cu liberalismul (capitalismul). Controlau
Uniunea Europeana la varf prin Francois Miterrand iar statul american prin
partidul republican aproape integral infestat, si prin marioneta George H. W.
Bush. Vicepresedinte in perioada consolidarii neoconservatorilor, adica in
mandatele lui Ronald Reagan (1981-1989) apoi presedinte exact in momentul cheie
(20.01.1989-20.01.1993). In aceste conditii nu numai Mihail Gorbaciov ci
omenirea intreaga parea a nu mai avea nici o sansa. Ei au intervenit in stil caracteristic
prin violenta si bai de sange exact in momentul prefacerii ultimului stat
socialist european – Romania. A fost o lovitura dubla, agresiunea
declansandu-se in Nicaragua si Romania, concomitant. In Asia, dupa ce scosesera
pe rusi din Afganistan (1988) au preluat controlul printr-un regim
“democratic”, marioneta. Analistii militari au sesizat imediat ca primul
obiectiv al noului conflict mondial era acapararea nu de catre imperii ci de
catre transnationale a ultimelor resurse clasice ale planetei: petrol, gaze
naturale, minereuri, apa potabila. Succesele au fost rapide: spargerea unitatii
imperiului rus in numele dreptului la independenta al popoarelor apoi stergerea
acestui drept in numele „drepturilor minoritatilor”. Conceptul rege a devenit
„discriminarea pozitiva”, adica acordarea de supradrepturi minoritatilor
folosite ca „pana de despicat” natiunile si statele. Spre pilda, pentru fosta R.S.S.
Moldoveneasca, a fost inventat conceptul de “popor gagauz, putin numeros”.
Intrucat gagauzii (turci selgiukizi crestinati) au fost stramutati, dupa 1791,
de catre rusi din Bulgaria in teritoriile romanesti din Dobrogea, Bugeac,
Transnistria etc, existand astazi si in Bulgaria, in Ucraina sau Romania nu
numai in R.S.S.M., am ridicat atunci intrebarea direct catre lansatorii
conceptului: ”Cate popoare gagauze putin numeroase exista… 4?” Inca nu am
primit raspunsul!
Mihail Gorbaciov
a fost inlaturat si inlocuit la conducerea conglomeratului rus cu mujicul betiv
si usor de manipulat, Boris Eltin. Pasii au fost urmatorii: o tentativa de puci
realizata de Comitetul de Stat de Urgenta, Gorbaciov fiind practic retinut in
Crimeea (dupa modelul Hrosciov) in zilele de 19-21 august 1991; armata si
serviciile au reactionat promt, „Banda celor 8 globalisti rusi in frunte cu
Vladimir Kriucikov, Dmitri Iazov si Ghennadi Ianaiev fiind arestata”; esecul a
dus la activarea lui Eltin, ales la 2 iunie presedinte al S.R.S.R. care a
fortat desfiintarea Tratatului de la Varsovia, declararea independentei
republicilor sovietice pana la 22 septembrie si dizolvarea oficiala a U.R.S.S.
la 25 decembrie 1991. In treacat fie spus, manipulat ani de zile de “Grupul de la Harvard”, Eltin
avea sa inteleaga in final, intre 2 vodci, ce prostie a facut, avea sa se
retraga din viata politica cedand functia de presedinte si misiunea refacerii
imperiului, premierului Vladimir Putin (31.12.1999) si avea sa moara, uitat de
toata lumea, la 23 aprilie 2007, ultimele lui cuvinte, transmise testamentar
rusilor fiind: „Iertati-ma !”.
Tratatul de la
Varsovia a fost desfiintat la 1 iulie 1991 si, dupa provocarea, in numele
“libertatii”, de conflicte interetnice si religioase in fostele republici, s-a trecut la faramitarea si adjudecarea lor
pe bucatele incepand cu tarile baltice care corespundeau ca dimensiuni,
profilului. Urmare a acestor succese si astazi de pilda piata de automobile din
Rusia este dominata (30%) de concernele Renault-Nissan (care a pus mana si pe „Dacia”
in Romania), Hyundai-Kia (12%) General Motors (7%) Volksvagen (6%). In plus
asociat cu AvtoVaz grupul Renault-Nissan a profitat de recentele masuri
intreprinse nu impotriva statului rus ci a concurentilor din Rusia pentru a
solicita lui Putin controlul total asupra asociatului sau rus care produce „Lada”.
Tot in urma masurilor „antirusesti” provocate de criza ucrainiana, Joe Kaeser,
seful CEO SIEMENS s-a prezentat in martie 2014 la Putin solicitand intrarea pe
piata ruseasca. Pentru a vedea care este interesul transnationalelor in zisa
criza, ce substrat au zisele masuri impotriva nu a Rusiei ci a magnatilor rusi
si cat le doare in cot de libertatea ucrainenilor, este suficient sa analizam
cazul ROSNEFT. In acest mare concern petrolier rusesc al lui Igor Secin,
British Petroleum avea deja 20% din actiuni. Bancile occidentale taind
finantarea directa a lui Secin, British Petroleum l-a „imprumutat” cu 2
miliarde USD, prin aceleasi banci occidentale, largindu-si astfel participarea
in ROSNEFT.
Marsul triumfal
al globalistilor in spatiul rus s-a izbit nu de rezistenta politicienilor ci de
rezistenta profesionista a complexului militar-industrial, a militarilor activi
si in rezerva, de unde obsesia lor, manifesta dupa 1998 pana astazi, de distrugere
a structurilor militare in toate statele tinta. De asemenea, de rezistenta
bisericii si a mentalului colectiv, imperial, rus.
Concomitent cu
spatiul rus, globalistii au declansat ofensiva in lumea petrolului, initiind
primul razboi din Golf impotriva demonizatului Saddam Hussein, fapt de
neinteles pentru cei ce stiau ca Saddam, ca si Bin Laden sau Gaddafi dealtfel,
era o creatie americana. Succesul a fost partial: petrolul Emiratelor si cel de
la Doha au fost adjudecate de transnationale, sub amenintarea cu bau-baul
Saddam dar Irakul nu a fost cucerit si NATO s-a destramat datorita intereselor
distincte si inca manifeste ale UE. In plus, in Afganistan s-a declansat
reactia islamica, prin talibani.
Succes total au
avut neoconservatorii in Cehoslovacia, unde beneficiau de sprijinul lui Vaclav
Havel si al altor quislingi gen: Dana Baschova, Pavel Bem, Antonin Berdych,
Rudolf Blazek, Jan Bubenik, Oldrich Cerny si Karel Schwarzenberg.
Prin Havel,
ultim presedinte al Cehoslovaciei, au obtinut, ca prim pas, federalizarea
extrema la 20 aprilie 1990, schimband denumirea tarii in R.F.C.S. (Republica
Federativa Ceha si Slovaca). Apoi intelegand ca un referendum pe criterii
religioase le-ar fi potrivnic, fortand constitutia, au obtinut separarea, ca si
odinioara Hitler, in Cehia si Slovacia, in iunie 1992.
Un esec
neprevazut gratie atat specificului romanesc constand in arta rasucirii la 180
de grade dar si in arta saririi calului, cat si rezistentei structurilor
militare, l-au inregistrat in Romania. Desi a fost agresata violent, Romania nu
a putut fi sparta la 22 decembrie 1989 nici pe 15 martie 1990 nici pe 13 iunie
1990 cand, pe langa fortele straine existente pe teritoriu, au adus alte 7000
de profesionisti in diversiune, beneficiind si de sprijinul neocominternistilor
care isi miorlaiau ... anticomunismul in „Golania”. Nimeni nu s-a intrebat
atunci nici de ce un cetatean strain ca Ion Ratiu, in loc sa umble cu cecuri la
purtator, avea sute de mii de dolari cash (un miner autentic si doi mineri
„acoperiti” i-au dat „tunul” la rezerva din casa de 80000 USD) de ce tinerii
pusi pe distractie si atatati de blandiene si constantinesti erau alimentati la
sediul PNTCD, de ce politrucii fenomenului erau platiti cu 30 USD/zi de lucru
si cu 40 pe timp de noapte, de ce au jucat prost ministrii apararii si
internelor, de ce militarii au fost dusi ca vitele la taiere la unitati cu
armamentul si munitia sigilate, in timp ce trupele de asalt „revolutionare” le
incercuiau etc. Dar, mai ales de ce au fost atacate peste tot birourile de
„evidenta populatiei”, incercandu-se incendierea arhivelor acestora! In aceste imprejurari, pe 14 iunie, intr-un Bucuresti
in flacari, au aparut minerii, rasturnand situatia. Globalistii aveau sa invete
din esec, utilizandu-i ei insisi pe mineri, in toamna lui 1991, cand Iliescu
trebuia debarcat pentru ca globalistul, initial prevazut, sa preia conducerea
Romaniei. Fara ezitare, la sfarsitul lunii iunie au mutat „Scenariul Bucuresti”
la Belgrad, mizand pe faptul ca Iugoslavia ar fi o prada mai usoara deoarece:
era deja federalizata, spre deosebire de Romania; avea forte militare
teritoriale apte sa se implice intr-un razboi de secesiune; existau de secole
animozitati (alimentate extern) pe criteriul segregarii bisericesti a sarbilor.
Socoteala a fost gresita pentru ca nu au tinut cont de caracterul sarbilor care
s-au batut intre ei dar si impotriva transnationalelor, rezultatul final fiind
acela ca sarbii aveau sa-si primeasca dusmanul traditional Rusia cu flori. Rezistenta
lor s-a prelungit un deceniu.
Nu s-a renuntat
cu totul la Romania, in toamna lui 1991 prevazandu-se debarcarea lui Ion
Iliescu si inlocuirea lui cu globalistul initial prevazut. Pus la punct in
vara, evenimentul prevedea declansarea actiunii in toamna prin manipularea
minerilor, care sa vina la Bucuresti, unde „intamplator” erau asteptati la
Cotroceni de „goarnele” civice. Afland inca din vara, un grup de tineri
patrioti, au difuzat in presa scrisa poezia „Dor de mineri”, in luna iulie,
relatand ceea ce avea sa se petreaca in septembrie. Pe 24 septembrie insa
nemultumirile minerilor din valea Jiului, stimulate de refuzul premierului
Petre Roman de a se duce acolo la discutii, dar si de punerea la dispozitie de
catre mana dreapta a premierului pe linie politica, numitul Traian Basescu,
secretar de stat la ministerul transporturilor, a 12 garnituri de tren, au
pregatit marsul asupra Capitalei. Structurile nu au fost alarmate, ministrii
apararii si internelor erau de negasit, soarta presedintiei si a Romaniei
pareau pecetluite, Iliescu fiind parasit de toata lumea. In aceste conditii,
asa cum avea sa apara, in 2005, povestea intr-o alta balada, in presa scrisa,
sub titlul „Balada lui Cozma ... Racoare”, un tanar ofiter din garda
prezidentiala a aparut desfigurat de teama, la poarta ministerului apararii,
convocandu-si prietenii la o tigara. Mesajul era: „Suntem tradati de toata lumea, nu se poate lua legatura cu ministrii de
resort,in doua ore si jumatate, vreo 12 mii de mineri vor fi in gara de Nord, de
unde in 10 minute ajung la Cotroceni pe jos. Acolo ii asteapta gaitele
democratiei inclusiv disponibilizati din armata, care cauta unghiurile moarte
pe unde se poate forta intrarea – De unde stiti?- De la comandantul Armatei a
3-a. Asta i-a oprit la Craiova, i-a dat jos din trenuri, s-a certat cu liderii
lor si a decis sa-i trimita inapoi pe la Turnu Rosu, cand a primit un telefon
de la guvern, a fost injurat de toti sfintii, i s-a cerut sa nu se bage ca asta
e problema sociala, deci sa le dea drumul spre Bucuresti. Omul, destept si
patriot, vazand ca nu da de nimeni pe linia noastra, a sunat direct la
Cotroceni si ne-a informat – Cati oameni aveti? – 800 – Adica tara a ajunsa sa
depinda de reactia a 800 de oameni! – Da, si nu vad ce-am mai putea face in doua
ore! – Invers ca in 13 iunie 1990. Retrageti tot ITB-ul de pe traseu si
dirijati garniturile pe Baneasa. Gara mica, ei multi si deja imbatati ca sa nu
gandeasca, va fi imposibil pentru cineva sa controleze situatia. Acolo ii
asteptati voi, daca aveti uniforma de miner – Avem de la munci, 3000. Stoc! –
Imbracati-le si dotati-le. In fiecare buzunar sa aveti o sticla de vodca ”.
Si au venit minerii si au inaintat spre centru, talazuind ca marea, din bordura
in bordura. Cand au ajuns la Palatul Victoria, s-a auzit strigatul: - „Intai pe astia, ca au scumpit parizerul!”
Cum ezitau, un ofiter din garda a aruncat o fumigena pe geam. Si a inceput balamucul.
Cureaua de transmisie a lui Silviu Brucan catre premier a iesit sa vada ce se
intampla dar a fost pocnit de minerii nemineri care s-au angajat artistic in
„lupta” cu colegii lor in uniforma. Omul a fost „salvat” ca si seful lui, Petre
Roman, amandoi fiind artistic scosi pe o fereastra dosnica, bagati intr-o
salvare, de gardistii care-i aparau „cu trupurle lor” si indepartati. Minerii
care aveau obiective strict economice si sindicale au continuat sa-si ceara
drepturle scapati de manipularea globalistilor intrati in deruta, dar furia lor
era acum indreptata impotriva guvernului. Aceasta este imprejurarea in care,
dupa negocieri cu Miron Cozma, Alexandru Barladeanu a anuntat pe 26 septembrie
demiterea guvernului Petre Roman. Experienta avea sa fie folosita dar nu in
Romania ci in Serbia, cand cei 3000 de mineri manipulati sa ia cu asalt palatul
lui Milosevici, reales presedinte, au fost dotati de globalistii sarbi cu AK-47.
Milosevici a cazut la 5 octombrie 2000 (mare succes al neoconservatorilo
americani in preajma alegerilor, valorificat ca atare) spre paguba noastra,
intrucat era roman dupa mama si vorbea romaneste in familie.
Cel mai mare
esec l-au inregistrat insa globalistii, prin pierderea alegerilor de catre
republicani in fata baiatului din cel mai sarac stat american Arkansas – Bill
Clinton, in toamna lui 1992. Un fost hippie, dragut, simplut dar dotat cu o
nevasta de fier. Drept urmare, toate tentativele neoconservatorilor de a smulge
petrolul iranian si irakian, cu forta, prin invazie militara, contra
„Democratie Coca Cola” s-au izbit de un refuz net. Au esuat si in spargerea
unitatii Canadei, prin proclamarea independentei Quebec-ului, in 1995 si a
Italiei prin proclamarea Republicii Federale a Padaniei, in 1996. Ca mic
succes, au inregistrat insa aducerea CDR-ului la putere, in Romania, si
impunerea ca presedinte a lui Emil Constantinescu desi Ion Iliescu a castigat
alegerile din 1996, apucand chiar sa fie felicitat de Bill Clinton. De
„lover-ul” Bill, au incercat sa scape in 1998, prin „scandalul Lewinski”, dar
procedurile de impeachement au fost stopate in Congres. A fost totusi suficient
sa obtina in luna octombrie dreptul de a bombarda Irakul, actiune la care au
participat doar SUA, Canada si Marea Britanie si care a fost anuntata de mine,
aflat atunci in Canada, cu o luna inainte, inclusiv in ceea ce priveste
consecintele – condamnarea de catre intreaga lume cu Franta si Rusia, mergand
pana la amenintarea cu retragerea ambasadelor din SUA. Eram acolo, alaturi de
alti 200 de militari europeni, cand pilotii escadrilelor de interventie erau
adusi la refacere, fiind complet debusolati. Se duceau sa bombardeze Bagdadul,
acolo luminile se aprindeau, vedeau femei si copii pe strazi, adica viitoarele
victime. A doua zi, aparea la posturile internationale Tarik Aziz,
smiorcaindu-se mai ceva ca Basescu si declarand: „Aseara bombardamentele americane, canadiene si britanice ne-au distrus
cea mai mare fabrica de gaz Sarin” (si in imagini aparea o scoala cu brate,
picioare si capete de copii, sfartecati de explozii) sau „Aseara, bombardamentele americane, britanice si canadiene ne-au distrus
cel mai important punct de comanda” si in imagini aparea o gradina
zoologica cu bucati de elefanti, girafe, tigrii si lei, imprastiate in toate
partile. Bietii „Rambo” se adunau ca oile, insarcinandu-l pe cel mai mare in
grad sa converseze cu noi, europenii pentru a afla raspunsurile. La fiecare
raspuns al nostru se consultau si veneau cu noul argument astfel: „- Din noiembrie, cand incepem sa serbam
Anul Nou, copii nostri vor primi bomboane si jucarii iar Saddam va primi
rachete. – Rachetele voastre nu-l vor atinge pe Saddam fiindca e in buncar. In
schimb vor omori copii. Scrie in constitutiile voastre, si la americani si la
canadieni ca n-aveti voie sa bruscati un copil ca va ridica politia. – Dar
Saddam trebuie sa cedeze. – De ce? – Pentru ca altfel pretul benzinei va
creste. – Voi canadienii, traiti vanzandu-le astorlalti, americanilor lemn si
energie electrica. – Asa e! – Si cine stabileste pretul la metrul cub de lemn
si la kw? – Noi! – De ce? – Pentru ca sunt ale noastre! – Dar petrolul al cui
e, al vostru sau al lui Saddam? – Al lui. – Si atunci, cine trebuie sa
stabileasca pretul? – Nu el, pentru ca e al lui? – De ce-l bombardati voi cu
rachetele, ca sa-i stabiliti pretul ? – Dar noi producem calculatoare. – Sa
fiti sanatosi! – El produce camile si feregele. Asta e cultura lui. Scrie la
voi in constitutii ca fiecare are dreptul la propria cultura si ca voi trebuie
sa i-o respectati?” La punctul asta, eroicii luptatori pentru democratie se
luau cu mainile de cap, la propriu, il clatinau si repetau in cor: „- Da, nu e bine ce facem! Nu e bine ce
facem!”. Drept urmare, reprezentantii Pentagonului ne-au rugat pe noi,
cobaii europeni, sa nu mai discutam cu eroii „democratiei”, ca nu-i mai recupereaza.
Si mai rau
stateau lucrurile cu luptatorii terestri din IFOR, KAFOR si alte minuni ale
implementarii democratiei globaliste. O doamna general, de la Pentagon, pe
langa care Codruta Kovesi ar parea o pitica subnutrita, imi ordona intr-o zi,
ca impreuna cu colegii romani, sa urmaresc un post de televiziune newyorkez
care transmitea un film superb facut de propaganda, cu titlul: „Vanati-l pe
Karagici !”. Era de parere, doamna general, ca noi romanii fiind mai isteti
i-am putea explica de ce obtin la public efectul contrar celui scontat. Zis si
facut! In primul episod, profesionist facut, vedem noi cum la baza NATO se
primeste informatia ca numitul Karagici s-ar ascunde in satul natal. Asistam la
pregatirile minutioase, la imbarcare si la plecarea Labradoarelor, la zbor si
la desantul pe o pajiste, pe care pastea o turma de vaci, pazite de un mos de
vreo 100 de ani. Il vedem pe batran, fugind speriat, cusma cazandu-i din cap,
il vedem inconjurat, facand pe el de spaima, cu pata latindu-se artistic pe
cracul nadragului, in timp ce „martienii” ii strigau in sarba sa nu se teama. Cu
greu, mosul a inteles ca strainii il cautau pe criminalul de razboi Karagici.
Atunci s-a transfigurat sub ochii privitorului. Parea alt om, cu alta statura.
Si intinzand miinile incrucisate spre a fi arestat, a spus: „- Eu sunt Karagici! – Te-o fi chemand pe
dumneata la fel, dar noi il cautam pe criminalul Radovan Karagici. – Da, da, eu
sunt Radovan Karagici, arestati-ma”. Din niste tufe, s-a itit figura unui
barbos, de vreo 40 de ani, care a inceput sa strige:”- Ce stati de vorba cu prostul ala batran! – Nu vedeti ca e senil!
Cum sa fie el Karagici? Eu sunt Radovan Karagici”. In cateva minute,
castile albastre au fost inconjurate de zeci de sarbi, care se ofereau
strigand: „Eu sunt Karagici !”.
Concluzia era de-a dreptul halucinanta. De un cretinism perfect, comentatorul
ii caina pe sarbi ca au fost imbecilizati de anii de opresiune „comunista”,
de-aia sunt refractari la „democratie”.
La al doilea
episod, castile albastre, cu o coloana de transportoare, intrau in satul
generalului Radko Mladici, spre al surprinde, tot in baza unui pont. Numai ca
drumul era barat de 7 babe, ca intr-un film usurel, de Sergiu Nicolaescu,
imbracate in negru, zbarcite la culme, stirbe, ce se zgaiau surde la
necunoscutii care veneau sa-l aresteze pe criminalul Mladici. Pe flancuri, prin
santuri, au inceput sa inainteze copii, nu mai mari de 10-12 ani, iar in spate
sa vina alte babe. Brusc, batranele si-au sfasiat bluzele, lasand la vedere
mandria lor de cu 60-70 de ani in urma, si-au inceput sa inainteze strigand: „Trageti!”. De pe laturi, copii aruncau
cu pietre. I-au dus kilometri, castile albastre ferindu-se de pietre si
incercand sa parlamenteze. Aceeasi concluzie cretina in genul „ – Iata ce-a
facut din bietii oameni, indobitocirea comunista!”
In al treilea
episod, o echipa de reporteri agata lumea pe strada, intr-un mic oras de
provincie, cu intrebarea: „Sunteti de
acord ca Radovan Karagici sa fie deferit justitiei pentru crime de razboi?”.
La care oamenii o luau la fuga instantaneu. In timp ce reporterii trageau
aceeasi concluzie despre consecintele „comunismului” un individ mai in varsta
si mai spalatel, s-a apropiat de ei vorbind in engleza: „Domnilor, ma uit la dumneavoastra de catva timp si constat ca sunteti
total dezinformati, in ceea ce ne priveste. Ca n-ati inteles nimic! Sunt de
decenii medicul acestei comunitati. Am fost de 6 ori arestat pentru
convingerile mele, pe vremea lui Tito, si de 2 ori de politia lui Milosevici.
Batut si umilit! Dar frica mi se face abia acum, vazandu-va pe dvs. Uitati,
aceea e casa mea. Va rog sa veniti cu mine, sa filmati ceva, ca sa intelegeti”.
Pe drum, omul explica: „Noi sarbii suntem
un popor profund religios. Nimeni n-a putut sa ne ia asta! Pe primul plan e Fecioara
cu Pruncul. Apoi vine Sfantul Sava – patronul nostru. Pe urma, ceilalti sfinti”.
Ajungand la casa a deschis usa si i-a pus sa filmeze dupa ea, unde se vedea un
tablou invelit itr-o carpa alba. L-a dezvelit. Era Fecioara cu Pruncul. Pe
urma, i-a pus sa filmeze peretele cu icoane. Erau toti sfintii acolo, cu Sf.
Sava, la mijloc. Dar deasupra, unde fusese fecioara, era altceva – portretul
lui Karagici! – „Acela este, acum,
Dunezeul poporului meu! Nu intelegeti ca pentru noi, incercati de fapt sa-l
ucideti pe Dumnezeu? Nu stiu cati sarbi mai sunt pe lume dar daca-l atingeti,
toti vom deveni dusmanii vostrii si va vom lovi oricand vom putea si oriunde pe
pamant!”.
A fost ultimul
episod pe care noi romanii am rezistat sa-l mai vedem fiindca deja incepuseram
sa ne pierdem controlul. Cascadele noastre de injuraturi, cu Pasti, Dumnezei si
Sfinti, presupun ca au constituit deliciul inregistrarilor. A doua zi m-am
prezentat la raport.
Tot atunci s-a
declansat, in media, pregatirea psihologica a occidentalilor pentru sfartecarea
programata a Romaniei in 1999. Au aparut valuri de articole in presa americana
despre mizeria din Romania, ilustrate cu aurolacii din Gara de Nord, desi, ca
primar, Traian Basescu (ce-i al lui, e al lui) facuse gara oglinda, (reintroducand,
sub pretextul taxei de intrare, paza), despre ororile “comunismului” si despre
incapacitatea romanilor, „popor neterminat”, de a construi ceva, concluzia
fiind nu numai ca romanii nu sunt buni de nimic, dar si impiedica minoritatile
active si pline de calitati sa creeze si sa prospere prin munca. Am atacat
violent liderul de campanie, ziarul american „The Gazette” printr-un material
de 16 pagini sub titlul „Paiul si barna”,
in „Luceafarul romanesc. Magazin al
romanilor din strainatate” (Montreal, An 8, nr. 95/1998). Ideea era ca
rebuturi sociale se gasesc in toate societatile si in toate timpurile, dovada
ca in orasele nord-americane, unde nu a fost „comunism”, mergi prin centru
sarind peste tineri beti sau drogati care zac pe trotuare si, cand fac ochi,
intind mana, cersind cateva monede. A doua zi am fost contactat de redactorul
sef care m-a intrebat daca sunt de meserie si ca trebuie sa inteleg ca ei nu au
nimic cu noi dar trebuie sa informeze opinia publica. I-am replicat: „- Opinia dvs. publica, habar nu are pe ce
continent este Romania. Dovada ca madam Tattweiler plasa acum cativa ani
Transnistria in Siberia. Au auzit cate ceva despre Ilie Nastase, Nadia Comaneci
si Ceausescu, in rest ... pata alba. Deontologia profesionala v-ar obliga sa
prezentati intai poporul, Tara, si pe urma sa cautati pete in Soare”. A
doua zi, omul m-a sunat sa ma intrebe daca sunt multumit. In ziar aparuse un
imens material pe mai multe pagini, elogios, sub titlul „Romania, Tara civilizatiei ortodoxe”.
Stoparea campaniei
antiromanesti ne-a adus noua romanilor, care eram acolo, sub aspect financiar
„fiii ploii”, un castig neasteptat. M-am trezit cu cei 42 de ofiteri ucraineni,
condusi de polcovnicul Nikolai Usakov, ca ma acosteaza indignati, avand in mana
acelasi ziar, care pretindea ca toate nenorocirile in spatiul exsovietic se
trag de la reminiscentele „comunismului” acesta continuand sa existe violent
datorita Armatei Rosii, militarii fiind retrograzi si bolsevici. Isi bazau
concluziile pe o fotografie aparuta in „Izvestia” unde, sub un arc de cerc format
din portretele tuturor liderilor rusi, de la Lenin la Eltin, aparea central,
portretul unui ofiter rus cu cascheta specifica pe cap. Am adunat toata gasca
de ofiteri polonezi, cehi, slovaci, unguri, lituanieni etc., ne-am tavalit cu
totii de ras, am negociat in sticle de vodca si tigari cu Usakov, si am pus
mana pe telefon, cerandu-l pe redactorul sef al ziarului: „- Domnule, sunt polcovnicul Nikolai Usakov, va sun de la baza de
instruire Saint Jean, in legatura cu articolul dvs. de azi. Suntem aici de
toate: ucraineni, polonezi, romani, unguri, cehi etc. Daca o asemenea tampenie,
se imtampla in oricare din tarile noastre, toti erati dati afara, pentru
incompetenta si incultura crasa. – Ce vreti sa spuneti? – Uitati-va la poza si
spuneti-mi ... care este primul om care a pasit pe Luna? – Armstrong! Toata
lumea stie! – Dar primul om care a zburat in Cosmos? - Aaaa... un rus. – Iuri
Gagarin. – Da, da asa e, Gagarin! – Ei bine, ala e militarul din poza. Parabola
era, dupa Izvestia, ca peste 4000 de ani, nici dracu nu o sa-si mai aduca
aminte de Lenin, de Brejnev sau de Eltin dar primul om care a zburat in Cosmos
va ramane in constiinta umanitatii cat timp va exista aceasta. N-ati inteles
nimic!”. A doua zi, ziarul aparea in pagina dubla cu materialul „Iuri Gagarin – primul om care a zburat in
Cosmos”, cerandu-si scuze de la cititori pentru interpretarea eronata si
anuntand ca redactorul responsabil a fost dat afara.
Astfel de
experiente au avut, cel putin pentru noi, romanii, consecinte neasteptate. Daca
Usakov a fost facut dupa doua luni general, noi, dupa un an si jumatate, cand o
delegatie NATO a cerut sa discute la Bucuresti, la Academia Militara, cu
absolventii de la Borden si Saint Jean, a constatat ca, din 241 mai erau in
activitate 18, in fapt 17, intrucat eu absolvisem 2 cursuri in acelasi timp.
Toti ceilalti fusesera trecuti in rezerva. Atunci, necopt fiind inca, am dat
vina pe rusi si pe UE, intrucat toti absolventii de la Moscova si Garmish au
fost, cum spun americanii, avansati si „postati”. Abia cand mi-a venit si mie
randul am inteles adevarul. Fuseseram selectati de neoconservatori pe post de
cobai, fuseseram testati si concluzia a fost ca avem prea multa carte ca
generatie, ca intelegem prea multe, ca reactionam la orice tentativa de
indobitocire, deci ca suntem periculosi. S-a scapat de noi rapid, sub lozinca
educatiei „comuniste” pentru a se face loc copiilor crescuti si indopati cu
lozinci, in ideea ca atunci cand astia se vor trezi, daca se vor trezi, va fi
prea tarziu pentru Romania.
Prima tentativa
din 1999, de dezmembrare a Romaniei, a avut loc in februarie, cand la Budapesta
superdemocrata s-a desfasurat un mare congres neonazist. Au participat
extremisti unguri din toate tarile mai putin din Romania. Astia trebuiau sa
vina la Bucuresti in mars, ca in cele doua capitale sa se raga concomitent
pentru autonomie. In aceste imprejurari, minerii care luptau inca pentru
drepturi, au fost manipulati din nou, pornind ei spre Bucuresti cu un Miron
Cozma care nu excludea, in declaratiile televizate, posibilitatea de a ajunge
ministru. De ce minerii s-au oprit la Olt, fataindu-se in sus si jos? Pentru ca
asta a fost ordinul! Fiind luati ca pretext, armata fusese mobilizata si
ungurii renuntasera la mars. De ce a fost arestat atunci Miron Cozma? Fiindca
serviciile fusesera informate ca, daca trece Oltul, la Ploiesti i se va alatura
regimentul de la Negoiesti al col. Ion Niculescu, singura unitate de elita, cu
adevarat profesionista a Tarii, Niculescu fiind cel care la inarmat, l-a adus
pe tancuri pe Sergiu Nicolaescu la televiziune, in 22 decembrie 1989, si a tras
cu tunurile in „blocul rusesc” de langa aceasta. Ba se mai zvonea si ca la
Universitate vor fi asteptati de sute de ofiteri in uniforma. Atat de mare era,
atunci, ura impotriva CDR-ului, coalitia distructiva, a minciunii si razbunarii!
Nu confirm dar nici nu infirm!
A doua tentativa
a fost in iunie 1999, cu ocazia Conventului Masonic planetar de la Bucuresti
cand lojile franco-belgiene au fortat dezmembrarea Romaniei. Ne-au salvat
democratii, adica militarii americani prin Marea Loja NATO si Marea Loja
Americana. Multumim Bill si Hilary Clinton!
A treia lovitura
s-a incercat pe 6 decembrie 1999 prin incriminarea lui Ion Iliescu si armatei
in ansamblu. Eram redactor sef al Editurii Militare cand un general, mare
profesor universitar spagar, a venit la ora 10 sa ma vrajeasca sa particip la
ora 13 la o lansare de carte la Cercul Militar, ca „moderator”. „Cum dracu moderator, la o lansare de carte?”,
mi-am zis, si simtind ca ceva pute, am dat tarcoale CMN pe la ora 12. Era o
desfasurare de servicii, romane si straine, prin zona, de mai mare dragul! Toti
panicati! Am tras si eu de limba pe un revolutionar si am aflat ca in prezenta
si a lui Ion Iliescu si a presedintelui Emil Constantinescu, liderii
revolutionarilor de la Timisoara, Cluj, Pitesti etc., urmau, zdravan manipulati
de baietii strecurati printre ei, sa acuze in bloc toata generalimea trecuta si
actuala, pe cantecul „Cine a tras in noi/Dupa 22?”, eu si un taranist, profesor
universitar, urmand sa fim papagalii de sacrificiu, pe post de moderatori. Drept
urmare, m-am dat lovit si am intrat in sala la 13.15. Totul era un urlet,
bietul profesor taranist mai avea un pic si facea infarct. I-am soptit ca, daca
vrea sa scape intreg, sa-mi tina isonul si am zbierat ca la infanterie „Liniste!”. Generalii au tacut,
„acoperitii” dintre revolutionari, nu: „ –
Nu te acceptam, esti militar! – Sunt cel mai civil dintre militari si cel mai
militar dintre civili! – Ne-ati adus sa ne manipulati! – Vreti sa ascundeti
adevarul ! – Unde sunt Iliescu si Constantinescu? – Nu sunt dar sunt
reprezentantii lor, Gelu Voican Voiculescu si Dorin Marian! Si aveti dreptate!
Nu e in Romania democratie! Nici macar anarhie! E tembelism! E dementa! Pai
unde dracu ati mai pomenit, in ce armata, ca un lt.col. sa urle si toata
comanda armatei sa taca si sa execute?”. In linistea care s-a lasat, le-am
explicat ca sunt istoric, evenimentele petrecute cu 10 ani in urma sunt
Istorie, deci trebuie analizate cu armele istoricului, adica apeland la
intrebarile: „ – Cine? Cand? De ce? Cum?
Unde?” si mai ales „- Cui foloseste?”.
Le-am mai explicat ca toate revolutiile, incepand cu cea franceza din 1789,
s-au desfasurat dupa acelasi tipic: „ –
Intai au fost VISATORII, care au murit cu pieptul dezvelit, pe baricade, iar
daca au supravietuit, vazand ce a iesit, ori s-au sinucis ulterior, ori si-au
luat lumea in cap. In valul doi au fost PROFITORII, care au iesit la revolutie
sa ciordeasca, de prin magazine, ajungand pana la colierul sau blana reginei
din Primaverii. In valul trei – INTAMPLATORII, care au iesit sa ia o paine sau
sa caste gura si acum revendica Delta Dunarii, pentru ca au facut revolutie.
Ultimii sunt INITIATII. Adica cei care stiu exact ce se petrece, ce se vrea si
in interesul cui si mana primele trei categorii la macel in prima faza,
ulterior la disperare. Va reamintesc, toate lectiile din cartile de istorie,
incep la prima pagina cu: Robespierre, Saint-Just, Marat, Danton etc., sunt
parintii revolutiei franceze. Dar dupa 30 de pagini, cand povestea se incheie,
constatam ca toti astia sunt morti si ni se spune cu tristete: Revolutia isi
devoreaza copii! Pai ce-au fost respectivii ... parinti sau copii?. Asta
trebuie sa aflam noi acum si o putem face pentru ca, din prostie, au facut o
greseala cat casa! In decembrie 1989 am fost numai noi in strada, unde am murit
ca prostii. Si cand noi eram prea ocupati sa strigam Libertate si Democratie,
n-am observat cum sobolanii ni se strecoara printre picioare si se infig in
cascavalul Puterii. Dupa care ne-au manipulat, aruncandu-ne bucuria in scarba,
inveninandu-ne si asmutindu-ne pe unii impotriva celorlalti. Acum au facut
imensa prostie sa ne aduca din nou fata in fata, fara intermediari. Dialogand,
punandu-ne cap la cap amintirile, vom scoate la lumina adevarul si le-am tras-o!
Dumneata, ala care tot tipi la generalul Paul. Ce ti-a facut Vasile Paul, pe
vremea aceea maior? - Pai a tras in noi in Piata. – Tacere! Dumneata inchide
ochii si incearca sa retraiesti momentul. Cand a inceput sa se traga, il vedeai
pe Paul? – Da! – Ce vedeai din el? – Cum adica? – Adica ce vedeai: ochii, gura,
nasul? – Nu, ceafa! – Adica omul era cu spatele la tine? – Da. – Si ce facea,
venea cu spatele spre tine? – Nu, pleca din Piata. – Si atunci cum tragea? – Cu
pistolul pe dupa ceafa? – Nu, nu tragea. – De unde veneau gloantele? – Din
lateral, dreapta. – Cine era acolo? – Nimeni. – Cine tragea? – Nu stiu!”. Asa
s-a derulat dialogul 4 ore, pe masura ce se scurgeau minutele, fiori de ghiata
incepand sa ne treaca pe toti. Iesea la lumina Adevarul! Finalul a fost
apoteotic! Revolutionarii si militarii s-au infratit din nou, hotarand sa faca
o comisie care sa lucreze permanent, in aceeasi componenta, cu mine
coordonator, dar viitoarele sesiuni sa se tina la Timisoara sau Cluj, daca voi
avea curajul. „– Va dau si in scris ca
vin! – Adica ce vreti sa spuneti? – Ca o a doua intalnire nu v-a mai fi! – Deja
zbarnaie telefoanele si-si dau pumni in cap, ca ne-au pus fata in fata si-am
ajuns din nou umar la umar. Iar cel care va plati, voi fi eu! – Sa incerce, va
lasam telefoanele! La primul semnal venim toti la Bucuresti si dam cu ei de
pamant!”. Nu i-am sunat dar acum e limpede de ce revolutionarii m-au
sprijinit in infiintarea sindicatului si de ce au sustinut toate actiunile
SCMD. Si nu i-am chemat deoarece, am scapat de consecinte facand publica
povestea sub titlul „Visatorii,
profitorii si initiatii”. Materialul l-a preluat fratele meu de cruce, un
mare istoric militar, lt.col. Ion Munteanu, si i-a dat drumul catre toata
presa, de la Cotroceni, deoarece era detasat in grupul special de analiza si
manipulare media al presedintelui de atunci. Horia Alexandrescu, un Ion
Cristoiu mai mic pe la curtile imparatesti, a muscat momeala, crezand ca e
ordin si i-a dat drumul in „Cronica Romana”, nr. 2099/08.12.1999. Bietul Horica
... a ramas fara jucarie! Cat despre fratele meu de cruce, a cazut prada
pandemiei care ne-a lichidat peste 4000 de militari patrioti, in prima parte a
postrevolutiei. Dumnezea sa-l odihneasca, a fost un mare patriot!
In anul 2000,
neoconservatorii ne-au „iertat” intrucat isi pregateau revenirea in forta in
SUA, actionand pana la falsificarea alegerilor, pentru impunerea ca presedinte
a lui George W. Bush. Consecinta a fost infrangerea catastrofala a CDR-ului in
Romania si infruntarea in prezidentiale, pe fondul urii antitaraniste a
populatiei, a lui Ion Iliescu si ... Corneliu Vadim Tudor! Cat despre revenirea
neoconservatorilor, despre Apocalipsa declansata de ei cu incepere din 2001, vom
discuta in cele ce urmeaza.
(VA URMA)
Col. (r) dr.
Mircea DOGARU,
Presedintele
SCMD
miercuri, 18 iunie 2014
APEL LA UNITATE
APEL LA UNITATE
IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR
S.C.M.D.
Intrucat unii membri de sindicat au ramas cu semne de
intrebare referitoare la dezbaterile din ultimul CD, reprosand
vicepresedintilor responabili de zone ca nu le-au transmis punctele de vedere,
facem urmatoarele precizari:
·
toti vicepresedintii
au transmis fidel propunerile venite de la filiale, care au fost discutate, cu
atat mai mult cu cat acestea nu converg, fapt firesc dat fiind specificul
problemelor in fiecare zona si nivelul de informare;
·
in pagina 2 a
rezolutiei CNR 2013, puteti constata ca au fost aprobate prin vot “Raportul
privind bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013 si executia bugetara
pana la 22.11.2013” dar si “Proiectul de buget pe 2014”. A fost deci o scapare
a membrilor CD ca au propus elaborarea a ceva déjà aprobat de CNR. Vom discuta
cu siguranta modul in care datele reale privind plata cotizatiilor confirma sau
nu proiectul de buget;
·
in mod expres la
solicitarea filialelor din Zona 6 - domnul col. (r) Cotoi Anton a facut un apel
la pastrarea unitatii sindicatului si renuntarea la orgoliile care ar periclita
existenta SCMD. Aceasta este obligatie statutara pe care si-au asumat-o toti
aderentii la SCMD, trebuie inteleasa ca obligatie si nu supusa la vot. In acest
context s-a admis punctul de vedere al vicepresedintelui pe Zona 7 – domnul col.(r)
Tudosie Stefan, ca statutar, membrii SCMD pot sa se abtina de la a da curs unor
solicitari ale CD sau CNR daca nu le inteleg sau personal nu sunt de acord, dar
nu pot actiona impotriva, expunandu-se sanctiunii excluderii din sindicat. Tot
in acest context si-au anuntat intentia retragerii din functii, vicepresedintii
zonelor 1 si 2. Contrapropunerea presedintelui SCMD a fost ca domniile lor sa
ramana in functie pana la capat, la CNR, data fiind complexitatea problemelor
carora SCMD trebuie sa le faca fata pana la alegerile prezidentiale, tinand
cont de obiectivele propuse. Am mai constatat ca de ani de zile preocuparea
unora, pe care ii consider infiltrati ai puterii, este nu de a lupta pentru
obiectivele SCMD ci pentru schimbarea pe orice cale a conducerii acestuia considerate
de Putere periculoasa. Situatia este cu atat mai grava acum cand Cotrocenii
vizeaza printr-un proiect organizarea rezervei pe “unitati militare” in scopul
transformarii ei intr-o “mare muta” fluturand pe la nasul unora ridicule
promisiuni de functii, grade si bani;
·
cele de mai sus
au constituit o parte a motivatiei presedintelui si a unora dintre
vicepresedinti de a raspunde propunerii facute de domnul col. (r) Cotoi Anton,
ca CNR 2014 sa se tina inaintea alegerilor prezidentiale. Este contraperformant
sa schimbi regulile in timpul derularii jocului si sa faci un CNR de bilant de
5 ani inainte sa ai rezultatel finale. Sansa sa atingem restul obiectivelor
este sa actionam in deplina unitate prin presiuni asupra factorului politic
pentru a-l obliga sa accepte indeplinirea revendicarilor noastre inainte de
alegeri;
·
potrivit
procedurii CD, chestiunile ramase in suspensie sau care nu au apucat sa fie
dezbatute se reiau ca puncte pe ordinea de zi in sedinta urmatoare;
·
pentru modul in
care am actionat la europarlamentare nu s-au facut critici si nu s-au adus
invinuiri nimanui, s-a constatat doar ca strategia adoptata la CNR a vazut mai
mult decat limpede bulversarea clasei politice in 2014, atentionarea ca SCMD
trebuie sa actioneze unitar fara a intra in jocul politic, raportandu-se doar
la el prin prisma propriilor obiective, ramanand in continuare valabila. In
acest sens s-a facut apel la domnii vicepresedinti sa prezinte invatamintele
extrase pe zone din acea experienta pentru a invata din greseli si a putea
actiona mai eficient la prezidentiale.
Intrutotul de acord cu apelurile la
unitate si renuntare la orgolii venite din teritoriu, imi exprim dorinta ca
acestea sa fie insusite de fiecare membru de sindicat. Reamintesc tuturor
membrilor ca, la fiecare CNR, s-a dat girul prin vot activitatilor in toate
domeniile, in fiecare an, deci toate zvonurile si acuzele de culise sunt nu
numai neadevarate ci si contraproductive. Deasemenea s-a facut bilantul
activitatii de peste an si, in functie de ceea ce s-a obtinut, s-au stabilit
obiectivele prioritare pe anul urmator.
Multumind tuturor membrilor CD, tuturor
presedintilor si B.O. de filiale, tuturor membrilor SCMD care se implica in
activitatea acestuia, va reafirm ca hotararea celor care au infiintat SCMD ca
organism de actiune pentru apararea drepturilor categoriei socio-profesionale a
militarilor si politistilor, dar si (pentru ca suntem militari pana la moarte),
drepturile la existenta statala, unitara, libera si democratica ale natiunii
romane, a ramas intact. Ca initiator al acestui proiect (intrucat au fost zvonuri
exprimate in scris, mediatic, cum ca as fi fost “infiltrat” pentru distrugere
in ceva initiat si construit de mine cu ajutorul dvs.) sunt ferm hotarat sa-l
apar pana la capat, cu orice risc si impotriva oricui, indiferent ca se numeste
Basescu, Putin, Obama sau Papa de la Roma.
In situatia in care dvs. ca membri de
sindicat aveti observatii, propuneri sau nevoie de un supliment de informatii pe
linia intaririi unitatii de actiune a sindicatului va rog sa va adresati direct,
catre B. O. Central si presedinte pentru a le putea dezbate ulterior in CD, pe adresa de
email: sindicatulmilitarilor@gmail.com
Honor
et Patria! Vae victis!
PRESEDINTELE
SCMD,
Col.
(r) Mircea DOGARU
luni, 16 iunie 2014
INFORMARE
INFORMARE
cu privire la sedinta C.D. din
11.06.2014
Convocata, dupa doua amanari solicitate de
vicepresedintii cu responsabilitati teritoriale, sedinta Comitetului Director
al SCMD, statutar intrunit, s-a desfasurat miercuri 11.06.2014, intre orele
11.00-15.30 la sediul central.
La primul punct al ordinei de zi, presedintele SCMD a
informat asupra implicarii rezervistilor in alegerile europarlamentare,
insistand asupra modului cum acestea au fost manipulate, in detrimental
partidelor mici (chiar si din interiorul acestora) si al independentilor. S-a
constatat neindeplinirea de catre majoritatea B.O. ale filialelor si membri ai
CD a hotararilor CNR si CD pe aceasta tema. S-a votat in unanimitate ca la
viitorul CD, domnii vicepresedinti sa prezinte in scris punctele de vedere
privind invatamintele rezultate din actiunile SCMD pe timpul desfasurarii europarlamentarelor.
S-a subliniat ca SCMD nu face politica, dar drepturile
si legile solicitate depend de un guvern si o majoritate parlamentara care sunt
politice si asupra carora trebuie exercitate presiuni pentru ca SCMD sa obtina
satisfactie.
S-a subliniat ca la vot s-au prezentat cu 3,5 milioane
de votanti mai mult decat se estimase, la aceasta aducandu-si contributia si
SCMD si aliatii acestuia, cu atat mai mult cu cat existau candidati proprii pe
listele A.N.A. Alegerile trebuie analizate deoarece, in vederea evenimentelor
din noiembrie, SCMD trebuie vazut ca un potential electoral de maxima
importanta, astfel incat guvernul si majoritatea parlamentara sa aiba interesul
sa urgenteze aparitia Legii Pensiilor militare de stat, in varianta propusa de
SCMD si Federatia sindicatelor din politie.
Presedintele a mai informat asupra actiunilor
concertate de destructurare a sindicatului si despre existenta la Bucuresti a
unui grup de persoane care actioneaza in paralel si opus intereselor SCMD,
pretinzand ca exprima vointa tuturor membrilor SCMD, actiuni concretizate prin:
presiuni asupra cabinetelor de avocatura, soldate cu deteriorarea relatiilor cu
cabinetele Galca si Barla; incercarea de rupere a relatiilor cu actualii
avocati exact pe perioada derularii procesului intentat SCMD de catre persoane
din conducerea ANCMRR si ACMDR. Din fericire, actiunea a fost contracarata si
SCMD a castigat procesul; stricarea relatiilor cu diverse partide la care
aceste persoane s-au prezentat ca o adevarata conducere paralela, erijandu-se
in decidentii sindicatului; solicitari la posturile de TV in special RTV si
Antena 3, vizand in mod expres ca presedintele SCMD si vicepresedintele responsabil
cu media sa nu mai fie invitati in emisiuni; acuze aberante (aceleasi de ani de
zile si care au provocat ilegalul control ANAF) privind visate fraude,
deturnari de fonduri, miliarde cheltuite in profit propriu si alte aberatii.
La acest punct, membrii B. O. Central au comunicat ca
nu se vor mai lasa supusi insultelor telefonice si pe bloguri, ca vor lua, statutar,
toate masurile necesare impotriva celor susceptibili de a fi primit promisiuni
basiste in contextul proiectatei organizari a rezervei ca anexa a Puterii. In
momentul in care informatiile vor fi toate stranse, vor fi aduse la cunostinta
domnului vicepresedinte responabil de zona Bucuresti si Ilfov, pentru masuri.
Pana atunci s-a facut apel la toti domnii vicepresedinti si presedinti de
filiale sa se intoarca la principala misiune, aceea de a se apleca asupra
problemelor oamenilor, in locul stimularii atitudinii ultimative a unor membri
si cautatului de tip basist a nodului in papura, pe principiul “trebuie sa
existe neaparat ilegalitati, chiar daca nu le gasim de 4 ani, fiindca asa vrem,
sa schimbam conducerea nu a tarii ci a … sindicatului”
S-a explicat relatia cu cabinetele de avocatura,
votandu-se cu o abtinere si doar un vot impotriva, respingerea cererilor
suplimentare de bani al cabinetului de avocatura Graziela Barla.
B. O. Central a informat asupra stadiului negocierilor
privind amendamentele la proiectul Legii pensiilor militare de stat, propuse de
SCMD si sindicatele din politie. Marul discordiei continua sa fie opozitia, pe
linia Boc-Basescu, la racordarea soldelor de rezervist la cresterile salariale
ale activilor.
S-au dezbatut procedurile financiare ale SCMD (eterna,
marea si unica problema a unora) votandu-se in unanimitate, conform deciziei
CNR 2013, ca procedurile anterioare CNR 2013 sa ramana in vigoare pana la CNR
2014, CD urmand sa propuna acestuia eventuale modificari procedurale. Din
pacate, s-a votat si prezentarea de catre Dp.Ec.Fin. a unui proiect de buget la
viitorul CD, toata lumea uitand (datorita vehementei sustinerii propunerii) ca
proiectul de buget pe 2014 a fost prezentat si votat la CNR 2013. Va fi
rediscutat in viitorul CD.
La cererea expresa a domnilor vicepresedinti
responsabili de zone, formulata prin domnul col. (r) Cotoi Anton, presedintele
SCMD a raspuns inca odata si a facut apel la presedintii de filiale sa
clarifice lucrurile pentru toti zvonerii, ca nici d-sa nici col. (r) Valeriu
Pricina nu primesc un leu de la nici o televiziune.
Dimpotriva, pe presedintele
SCMD il costa 200-300 lei lunar din buzunarul propriu participarea la emisiuni
(taxiurile) iar pentru col. (r) Valeriu Pricina, cei 42 de km tur retur la
fiecare invitatie, sunt decontati, conform hotaririi CNR si CD de SCMD pe baza
de bonuri de benzina. De ce nu acceptam deplasarea cu mijloacele posturilor TV
? Pentru a nu ajunge in situatia d-nei senator Cristiana Anghel chemata de 4-5
ori pe saptamana la televiziuni, sumele de deplasare considerandu-i-se in mod
politic si ticalos – electoral “spaga”, desi reprezentau deplasarea cu trenul
pe ruta Craiova-Bucuresti si retur. O deplasare careia nu i-ar fi facut fata
lunar o suta de salarii de invatatoare. Dar ticalosia umana este atat de mare
incat numai reprezentantii SCMD i-au luat apararea, indemnand la ratiune
urechile surde.
La capitolul modificari al statutului SCMD, s-a
reamintit votul in unanimitate dat pe raportul de anul trecut in CNR, care a
mandatat B.O.Central si Dp. Juridic sa armonizeze statutul cu Actul
Constitutiv, principalul document al existentei SCMD, atacat astazi de basisti.
Daca renunta la Actul Constitutiv, SCMD isi inceteaza existent ca sindicat
deoarece Legea sindicatelor a fost abrogata si nu este in interesul nimanui sa
ne reinfiintam ca “asociatie”, fapt imposibil, dat fiind specificul nostru: gruparea
de rezervisti din toate structurile (Armata, Interne, SRI, etc.) si toate
ramurile.
Proiectul de armonizare explicit si in ceea ce
priveste alegerile va fi trimis spre dezbatere filialelor. De asemenea s-a
convenit ca CNR sa-si desfasoare lucrarile in a doua parte a lunii noiembrie
2014, dupa clarificarea situatiei din tara (alegerile prezidentiale).
In baza hotararilor CNR 2012, care a aprobat
reorganizarea departamentelor, cu exceptia Departamentului Munca, acesta urmand
a fi reorganizat dupa redobandirea prin lege a dreptului nelimitat la munca si
a hotararilor CNR 2013 s-au pus in discutie, analizat si solutionat
solicitarile venite de la filiale si de la membri de sindicat.
Honor
et Patria! Vae victis!
PRESEDINTELE
SCMD,
Col.
(r) Mircea DOGARU
vineri, 13 iunie 2014
Jocul de-a mobilizarea 13
“DUPA
NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
-
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XIII-a
XV. REPERE ALE MARII
MANIPULARI
Cum de-a fost posibil ca o intreaga natiune sa fie
distrusa intr-un termen atat de scurt, o natiune cu un sistem de valori
traditionale, inchegat in milenii, cu oameni inteligenti si patimas patrioti?
Pentru ca in deceniile de pregatire a schimbarii la fata a Rusiei, de sabotare
si distrugere a sistemului socialist, s-au facut ample studii si in privinta
psihologiei si tarelor colective ale natiunilor satelit, in primul rand asupra
romanilor si polonezilor, considerati atipici! Le-a facut KGB-ul, le-a facut
CIA–ul cu puii ei, gen IREST (Allan Kassoff a fost unul dintre marii
plasmuitori de intelectuali dizidenti post factum), le-a facut USIA, le-a facut
MOSSAD-ul, le-a facut MOVE (cu gruparea sa “action”, numita KEOD) etc. Baza
Coloanei a V-a in Romania au reprezentat-o vechii kominternisti, fiii, nepotii
si ciracii lor, adica prozelitii formati in jurul unui “Mecena”, gen Gogu
Radulescu, cei care aveau sa asigure diferitele grupuri de dialoguri sociale si
civice, beneficiind de un fabricat statut de “dizident” sau de la fel de
fabricate competente si valori. S-au adaugat, dupa 1978 (tradarea lui Pacipa),
falangele de ofiteri de informatii trimisi in mod stupid in structuri paralele
celor cunoscute de tradator, imediat prinsi si “intorsi”. Apoi, ambitiosii din
serviciile de informatii si comerciale care au fost cumparati, unii in conditii
de-a dreptul hilare. Este cunoscut cazul unui celebru sef de serviciu de
informatii, ante si postdecembrist, care s-a lasat recrutat, in Germania, la
Munchen,de, credea el, agenti ai CIA, pentru a afla, dupa ani si ani, ca
respectivii fusesera agenti KGB. Au fost recrutati, pe teritoriu, cu ocazia
diferitelor congrese si manifestari stiintifice, ofiteri tineri, jurnalisti,
scriitori, poeti, regizori, momiti cu deplasari in Occident. Cine i-a recrutat,
nu are importanta, deoarece, in privinta noastra, CIA si KGB, impreuna cu
serviciile lor satelit, au realizat o perfecta “comunitate de informatii”. Au
fost recrutati fosti detinuti de drept comun, vopsiti ulterior in detinuti
politici si “dizidenti”, celebru fiind un
mare “luptator impotriva comunismului”, arestat pentru o gaura de
5.000.000 de lei la inceptul anilor ’50 si favorizat de coana Leana, toata
viata, intrucat din materialele furate facuse si vila amantului ei, doctorul
Osiac. Au fost cumparati fripturistii emigratiei sau doar manipulati
nostalgicii acesteia. Din ordin, in frunte cu Ion Ratiu, (nepotul lui Tilea,
cel care a furnizat englezilor, la Londra, date despre trupele noastre in
timpul razboiului), multi ne-au invadat, incepand cu decembrie ’89, unii dintre
ei chiar in fruntea cercetarii ungare de recunoastere, pe teren, a vechii
granite austro-ungare, pentru ca primisera ordinul sa fie bureti ai democratiei
si nu ai patriotismului.
Cand spectacolul de sunet si lumini s-a declansat,
totul era pregatit in vederea inlocuirii sistemului de valori si a libertatii visate,
cu democratia de gargara.
In ianuarie ’90, ma aflam la fosta Casa a Scanteii,
botezata Casa Presei Libere, adica eliberata de orice deontologie profesionala.
Imi cautam prietenii de la “Scanteia….Tineretului Liber” si, negasindu-i, am
urcat la “Romania Libera”, primul organ al PCR devenit si primul etalon al
“implementarii” Capitalismului, sub bagheta lui Petre Mihai Bacanu, unul dintre
cei trei dizidenti fabricati pe spinarea unui biet muncitor, autentic luptator,
care facuse un ziar de capul lui (Luneta), pe care il imprastia printr-un
dispozitiv ingenios. (Mai tine minte dl. Bacanu, cu cine se intalnea sotia sa
la Hotel Ambasador, pe vremea in care era in asazisa captivitate, pentru a se
plange ca nu mai rezista, ca dureaza prea mult si ca va da totul pe goarna?) Ma
uitam in lungul culoarului, unde aparuse un fel de om de serviciu, ponosit
imbracat si cu miscari dezlanate, care deschidea, pe rand, usile, salutand.
Dinauntru se auzeau urale. Intre timp, Bacanu si Blandiana au urcat scarile cu
trei, vizibil, occidentali, carora le jucau scena “eliberarii spontane”, gratie
sacrificiului “minunatului tineret”, de sub “comunism”. Atunci a aparut “omul
de serviciu” si Blandiana a inflorit, gangurind: “Strategul nostru, omul care a
conceput totul din punct de vedere militar!”. Eu m-am lipit, speriat,
de usa liftului, nestiind pe unde sa fug, gandind:”Hait! Au pus nebunii mana pe
cladire! Asta e colonelul Alfred.”. Un fost coleg de-al meu de la
institutul de istorie si teorie militara, pensionat prin ’85, ca nebun fara
speranta. Omul avea obiceiul ca, la fiecare adunare, cand venea vreun stab, sa
inceapa, brusc, sa rada in hohote si sa-l arate pe individ cu degetul. A fost
dus la “veseli”, saracul! Acum, insa, “strategul” i-a lasat balta pe papagalii
civici si s-a intors spre mine, avea o cu totul alta mina: ”Este ca le-am tras-o!? Ani de
zile au zis ca sunt nebun, m-au anchetat prin toate metodele, fara succes.
Totul s-a petrecut conform planului.Din acest moment totul se schimba. Iti poti
spune, pe urmatorii zece ani, de la presedinte, la sef de birou in orice
institutie, cine va conduce aceasta tara.Totul este pe calculator. Nu stii tu
ce e ala, dar o sa inveti. Pentru ca totul va fi controlat si la noi.Iti ofer o
sansa si gandeste-te bine! Esti cu noi sau esti impotriva noastra?”. Dupa trei luni de zile, revenind, din
“economie”, la armata, in cadrul unei Directii cu nume imposibil (pentru ca
structurile incepusera sa se croiasca si in armata ca in Evul Mediu, prin incropeala,
ca sa corespunda individului care trebuia promovat general si mare sef),
DSCOSPIM (Directia Studii si Cercetari Operativ Strategice Prognoza si Istorie
Militara), peste cine dau eu la minister, vrajind santinela de la cladirea mea?
Din nou jovial, din nou mascarici. Colonelul Alfred: “Bai soldat, vezi ca te prosteste
sa-l lasi sa intre fara legitimatie! – Pardon, am vrut sa-i verific
vigilenta.”. Si a scos un set de doi metri de portlegitimatii, plin. Avea
intrare peste tot. “Oferta ramane valabil!.” Tanar inca, si crud, am mers la seful
al mare, raportandu-i ca e un individ, asa si pe dincolo, extrem de periculos,
care o sa vina la el. De unde sa stiu eu, ca seful in cauza fusese un stalp al “revolutiei”,
facut de celebrul Nica Leon erou in gazeta “Revansa”, ca unul dintre fiii lui era
casatorit cu o doamna de Hillerin, cu rude din Orientul Mijlociu, pana in
Vestul Europei, ca din casa surorii acesteia avea sa fie scos de sub masa, de
mascati, si mai celebrul Dinca Gogosarul si alte povesti de genul acesta?
Atunci am inteles importanta informatiei , pentru ca, fix la miezul noptii, am
primit telefonul: “Ásadar, ai ales…… Esti impotriva noastra!”
Ajunsi la putere, au trecut rapid la demolarea
sistemului de valori traditionale si la dezgustarea de Romania a generatiilor
tinere. Au fost distruse prin programele aprobate, materiile iedentitare in
intreg invatamantul – istoria, limba si literatura romana si geografia Romniei,
dandu-se cale libera, sub pretextul “demitizarii”, demolatorilor pe linia Vest,
de tipul Lucian Boia, care a creat o adevarata scoala a mistificarii, sau pe
linia KGB, a “isteriei dacice”, la care aveau sa fie agatati patriotii fara
cultura solida, multi agramati cu pretentii de scriitori, cu alte cuvinte,
patriotarzii. Au fost atacate autohtonia, continuitatea romanilor, procesul
unificarii statal-nationale, acuzandu-se nationalismul …….. “comunistilor”.
Repetam, pentru mintile crude: COMUNISMUL
A FOST SI ESTE INTERNATIONALIST. SOCIALISMUL A FOST NATIONALIST. Inca
odata, hotul care striga “Hotii!”. Adevaratii comunisti, acuzandu-i de
“comunism” pe patrioti. Totul s-a facut cu o desfasurare imensa de dejectii in
presa scrisa, in emisiuni radio si de televiziune. Eminescu a fost facut
fascist; Ceausescu a devenit inventatorul si al Comunismului si al Nazismului;
Antonescu - un bolnav de sifilis, in timp ce Horthy (Nicolae Horacek, pe numele
adevarat), vopsit in mare democrat. Au fost atacati, injuriati, condamnati la
moarte civila si, ulterior, executati ritualic, pe catafalc (adica injurati in
presa de plesi, manolesti, patapievici, liiceni si alte facaturi), toti greii
contemporani ai culturii romane, gen Eugen Barbu, Paul Anghel, Ion Lancranjan,
Mihai Ungheanu, Raoul Serban etc., adica toti patriotii. Nu au scapat nici
creatorii in uniforma (George Florin Cozma, Vasile Preda si, inca foarte
deranjantul, Valeriu Pricina), ridiculizati, minimalizati, batjocoriti de
“pigmei”.
Valorile au fost inlocuite cu agenti, tradatori din
vocatie si spalati pe creier. In prima faza, prin promovarea “minunatului
nostru tineret”, usor de manipulat si, cu cinism, sacrificat. Pe aceasta tema
am avut o discutie interesanta cu Niculae Spiroiu, ministrul Apararii in 1992.
Fusesem convocat sub acuza de a fi dat in presa date despre un globalist
tradator, avansat dupa 1990 general si propozabil la functia de ministru
adjunct. L-am lamurit repede, ca nu aveam de unde sa stiu ce discutii a avut
asta cu X si Y, pe la Londra,Washington sau Moscova, pe vremea cand pleca de
unul singur in delegatii de 3-6 luni, in locul si in numele lui Ilie Ceausescu.
Cu generalul meu de fata, ministrul mi-a oferit functia acestuia, pe principiul
promovarii tineretului. I-am raspuns ca nu recunosc acest criteriu: “Cine
se naste geniu, are toate sansele sa moara intreg la minte si sa fie de folos
natiei pana la capat, dar cine se naste tampit, nu dobandeste geniu, odata cu
albirea parului. Sunt de acord ca cine nu are batrani sa-i cumpere, dar nu de
la solduri. Pe vremea lui Ceausescu, pentru ca omul imbatranea, adulatorii au
proclamat prelungirea adolescentei pana la 45 de ani, varsta deplinei
maturitati creatoare incepand pe la 70. Astazi, ne prostim in sens invers,
luand pusti cu cas la gura, care n-au muncit o zi in viata lor, ca s-a
desfiintat stagiatura si-i facem direct minstri. Un singur criteriu nu este
luat in calcul, cel real, COMPETENTA care nu are varsta. Tine de dotare nativa,
de pregatire, de experienta. De unde stiti ca sunt bun de asa ceva? Numiti-ma
trei luni adjunctul dlui general si in trei zile v-ati lamurit daca am stofa
sau nu. - Si eu gandesc la fel. – Si atunci, de ce nu aveti curajul s-o
spuneti? – Draga, am primit trei propuneri de sus, pentru functia de ministru
adjunct, sef departement DISC. Un militar, doi civili. Ce parere ai ? – Ca
trebuie sa sacrificati o singura functie prin transformarea in civil, a dvs.
Daca cedati un departament va urma invazia asupra armatei, sub pretextul
controlului societatii civile si nici ministrul nu va mai fi militar, ci un
civil reprezentant al intereselor partidelor, de capusare, in scop de spoliere
a armatei. Prietenii mei unguri imi spun
ca la ei ministrul civil este doar legatura dintre guvern si armata, care are
doar 20 de tuteri imprejurul lui si cand asta paseste, prin anticamera plina de generali, se prelinge pe langa
pereti, din respect. Adevaratul conducator al armatei este seful Statului
Major General.- De astia trei de pe lista, ce spui? – Pai , primul, cum zic
astia in presa, ni l-au dat in gat istoricii militari rusi ca a tradat KGB
pentru CIA, generalii americani ca a tradat CIA pentru MOSSAD, iar nici cei ai
isrelienilor nu par prea incantati. Al doilea, daca va uitati pe geam, desi e
civil, il vedeti, brat la brat cu primul, patruland prin curte, in asteptarea
deciziei dvs. Pe al treilea nu-l cunosc, stiu ca a fost declarat persona non grata,
la Londra, cu doua saptamani inainte de balciul din decembrie ’89 si expulzat
la timp sa prinda avionul cu cei 17 viitori FSN-isti, care au fost la Moscova.
Este, insa, om de stiinta de meserie, are o teza de doctorat in domeniul
istoriei militare moderne, deci s-ar putea sa fie de-al nostru.- Si cum sa-l
numesc pe numarul trei , de pe lista? – Printr-un gest de forta.Ieri s-a
schimbat denumirea bulevardului Armata Poporului. Ca tara arde si baba
academica scrie cu “”Î din „U”. Bagati doua taburi la
paza, schimbati placuta, dati ordin de concentrare a primarului, fiindca armata
este a poporului, nu a lui X, Y, a rusilor sau a americanilor si pe urma
negociati!” A fost numit numarul 3, dar procesul
de distrugere a armatei a continuat.
Razboiul fiind de
imagine si psihologic, insotit de jocuri cu sticle incendiare, legari cu
lanturi, manifestatii, urlete la televiziuni, patriotii au fost timorati
printr-o campanie abila, numita „Ce-ati
facut in ultimii 5 ani?”. Unul nu a avut curajul sa se ia de piept cu
ei si sa spuna „Am muncit pentru tara asta, bai tovarasi, deveniti domni pe 22
decembrie 1989, noapte, la orele 00.01, trecute fix” O campanie atat de
stranie si fara vreo legatura cu spiritul european, incat a crucit intreaga
lume civilizata. O campanie declansata tocmai de fostii secretari de partid,
gen Zoe Petre, Lucia Hossu Longin, de foste profitoare, gen Ana Blandiana,
impotriva simplilor cetateni pe principiul „comunistii
si securistii lor sunt rai, ai nostri sunt buni”. Ne-au calcat in picioare
inainte de ’89 in numele lui Lenin si Stalin, ardeau de nerabdare sa ne calce
dupa, in numele idealurilor comuniste ale lui Marx si Engels, botezate,
manipulator, „democratie”, „liberalism”, „europenism” etc.! Si au facut-o
inteligent, operand un transfer de Istorie. Toate crimele comise de ei insisi,
ori de inaintasii lor, colaborationisti ai ocupatiei sovietice in anii ’50,
erau teleportate in anii ’80 si puse pe seama lui Ceausescu. Patapievicii si
tismanenii ai batrani ne-au torturat si trimis in gulaguri bunicii si parintii,
cei tineri, scoliti in familie, se pregateau sa procedeze frenetic si aidoma cu
noi si fiii nostri. Pentru singura vina
ca eram romani si indrazneam sa gandim si sa visam romaneste intr-o tara a
noastra, de care tineam cu dintii – ROMANIA!
Scopul era scoaterea
din Istorie si aruncarea la marginea societatii, transformarea in niste paria
timorati, supravietuind cu „sabia lui Damocles” deasupra capului, a
reprezentantilor generatiilor de romani apte, prin pregatire si patriotism, sa
reziste distrugerii programate a Tarii. Au fost ajutati de tarele noastre
colective, de „Principiul caprei” evoluat, in conformitate cu noile necesitati:
„Sa nu mai moara si capra vecinului”,
„Sa moara vecinul, ca sa-i iau capra”. In subsidiar, se urmarea distrugerea
oricarei idei de rezistenta, prin anihilarea profesionistilor in informatii si
contrainformatii, formati in anii ’60-’80, cand se procedase la constructia
armatei, militiei si serviciilor noi, nationale, prin eliminarea
colaborationistilor kominternisti. Toti oameni cu carte, bine pregatiti,
acestia au fost acuzati in bloc tocmai de crimele comise de kominternisti, in
anii ’40 -’50, cand ei nici nu se nascusera inca sau erau copii.
Intr-o cumpana a
vietii, maior fara perspectiva, umbland pe strada bantuit de ganduri, m-am ciocnit
de generalul Gheorghe Aradavoaice, consilier prezidential si numarul doi in SPP
la acea data, singurul ofiter activ care incercase sa ma salveze, in
noiembrie’89, de furia globalistilor carora le incurcam planurile si ma
convinsese sa nu atac Ministerul Apararii in februarie 1990, cand toata comanda
armatei fusese retinuta, din ordinul lui Militaru, la sala MSTM. L-am
apostrofat acuzator: „-Coane, ne leaga multe, stiu unde lucrezi,
stiu ce functie ai, iti pun o singura intrebare.... De ce nu aveti nevoie de
noi? – De tine , de Iosipescu, de Zodian, de Preda etc.? Nu, de noi toti, in
general. – Tine minte, nici un sef nu va avea nevoie, vreodata de voi, pentru
ca oricat ati fi de discreti nu poate apare in public vreodata cu unul dintre
voi, cu alte cuvinte cu etalonul
alaturi, sa se intrebe lumea cum de un prost detine functia si baietii
pregatiti, cu carte, il slugaresc. – Corect, si dvs. sunteti numarul doi, nu
sef , doar loctiitor si in dosarul meu scrie cu rosu pe alb:<A nu i se incredinta
niciodata o functie de comanda, cel mult loctiitor.>.” Mi-am adus atunci aminte, ce a spus la moartea
academicanului C. C. Giurescu, prin 1975, dna Ligia Birzu, una dintre marile
specialiste in preistorie:”S-a prabusit ultimul copac. Sub coroanele copacilor
cresc lastarii, dar locul lui se vor grabi sa-l ocupe bulumacii. Cand un
bulumac va ajunge acolo, ca sa para geniu se va inconjura de prosti, adica de
buruieni. Iar sub buruieni nu creste decat iarba.” Corect, iarba care
se lasa jumulita, cuminte, de boi si de vaci!
Cu incrancenata
apostrofare „Ce ati facut in ultimii cinci ani?”, ne-am dus in toamna lui 90,
la Congresul de Istorie Generala de la Madrid. Acolo, presedintii Comisiei
Internationale de Istorie Militara (Andre Corvisier si Cornelius Schulten) au
salutat, pentru prima data, prezenta unei delegatii de istorici militari romani
la o astfel de manifestare. La protestul meu ca participam de la inceput si am organizat congrese, inclusiv la
Bucuresti, au raspuns ca Romania nu trimitea niciodata istorici, ci altceva pe
post de istorici si ca ei toti se faceau ca nu observa. Dar ca prezenta noastra
acolo, in mod deosebit revenirea in comunitatea internationala a istoricilor, a
colonelului Al. Gh. Savu, demonstreaza ca in Romania lucrurile s-au schimbat si
ca tara merge spre normalitate. A mers pana in 97, cand s-a instalat la putere
CDR-ul portocaliu. Gazda noastra, generalul duce de Sepulveda, loctiitor al
sefului SMG spaniol, a timut sa ne duca sa vizitam Alcazar-ul, adica citadela
in care eroii cadeti ai colonelului franchist Moscardo au rezistat asaltului
republicanilor si comunistilor spanioli. Am vazut placutele cu numele mortilor
cadeti si, in mijlocul lor, la fel de impodobit cu flori, mormantul unui
capitan republican- comunist spaniol, Juan Ribeira, parca il chema. ”Ce
cauta asta aici?” am intrebat
noi, romanii din tara lui „Ce-ati facut in ultimii cinci ani?”. Raspunsul ne-a
umplut de jena: „ Acest om a cazut, ca un erou, aici, luptand pentru idealul sau care
era binele Spaniei. Istoria a demonstrat ca s-a inselat, dar si el a murit
onest pentru binele Spaniei. Si pe urma a descoperit un mecanism de racire a tevii
mitralierei, care ne aduce bani si astazi si ne-a inscris in toate
enciclopediile militare!” Doi ani mai tarziu, la Congresul Mondial
dedicat descoperirii Americii, organizat de italieni, vizitam Cetatea
Alexandria, transformata in sediul arhivelor militare. In interior, pe zid, vedem o candela aprinsa,
flori proaspte si o inscriptie: „Aici, in ziua de ....... a anului 1943, cinci
patrioti italieni, dinRegimentul Camasilor Negre..... au fost executati de
garibaldistii comunisti. Glorie etena, eorilor italieni!” – Normal - ne-am
zis noi, cei veniti din tara „civicilor” Acum
sunt la moda fascistii.” Zece metri mai incolo, alta candela, alte
flori, alta inscriptie: „Aici, in ziua de ......1943, trei patrioti
italieni, apatinand unitatii garibaldiste din....., comunisti au fost executati
de fortele Regiomentului Camasilor Negre din.....” Vazandu-ne cu gura
cascata si uitandu-ne ca la urs, o pustoica de vreo 20 de ani, ghid, dupa ce a
aflat ca suntem din Romania, ne-a comunicat cu un dispret care ne doare si
astazi: „Si unii si altii sunt eroi ai Italiei. S-au jertfit pentru Italia.
Numai Istoria, cine stie cand, va
demosntra care dintre ei a avut dreptate.”
Aceasta este lumea adevarata in care visam sa intram si din care
ne-am
intors atunci, plouati, intr-o Romanie bantuita de deja de doua noi
mari diversiuni conexe, mult mai bine instrumentate: „Legea Lustratiei” si „condamnarea
Comunismului”. Mai bine orchestrate, intrucat incepuse deja pregatirea noilor
politruci, prin diferite fundatii si asociatii in tara si-n afara, ca bursieri
Soros, inclusiv trimiterea spre instruire, ca viitori jurnalisti a unui
batalion de baieti si fete gata la orice sub comanda tovarasei comisar, rosu
atunci, Rodica Culcer (cacofonia nu ne aparine, dar e bine venita), la Londra. Acesti
absolventi sunt cei care au fost unsi directori si producatori generali in
televiziunile private, au fost facuti colonei in rezerva, unii fiind inapti
militar, si de la inaltimea contractelor lor de pana la un milion de euro pe
an, aveau sa atace cu ura pe oricine a indraznit sa se impotriveasca legilor
basiste ale genocidului din anii 2009-2011, vizand scaderea salariilor si pensiilor
si debarasarea, in primul rand, de pensionari si rezervisti. Se explica de ce,
zece ani mai tarziu, o masa de aproximativ 30.000 de persoane, coordonate de
SCMD a pornit din Piata Victoriei, pe 12 coloane, asupra Televiziunii Romane,
solicitand si obtinand indepartarea respectivului comisar basist din pozitia de
aburitor sef al natiunii.
Legea Lustratiei
prevedea indepartarea din viata publica si demonizarea tuturor „fostilor”,
adica a tuturor managerilor, ca sa folosim un termen modern, care construisera
ceva in Romania. Pentru ca totul fusese distrus si vandut pe nimic si cei care
sufereau la vederea dezastrului produs trebuiau incriminati, pentru a nu apare,
candva, ei insisi ca martori si acuzatori. O palma la adresa minunatilor
intelectuali autoproclamati , care nu stiau ca „lustratia” nu inseamna „interzicere”,
ci „cautare”, cu sensul de verificare. Termen militar, se referea la
verificarea starii armamentului si a pregatirii de lupta a ostenilor, de doua
ori pe an, cand Domnul ii chema la „beleag”, adica la tabara. Cat priveste „condamnarea
Comunismului”, alta palma, deoarece nu poti condamna o doctrina, nu poti
ingradi libertatea de gandire si expresie si, vulgarizand, trebuie sa fii idiot
sa acuzi China ca exista, ori SUA, Canada, Franta etc. pentru ca au partide
comuniste legale care participa la alegeri. Demential a fost faptul ca, tocmai
comunistii, din tata in fiu, condamnau, sub numele de „Comunism”- Socialismul,
ca ordinul a fost dat de autodeclaratul comunist Traian Basescu si executat de
comunist-globalistul Volodea Tisminicki (Vladimir Tismaneanu), concretizat in
celebrul „Raport Tismaneanu”.
La citirea „Raportului
Tismaneanu” de catre Traian Basescu, in timp ce senatorii Corneliu Vadim Tudor
si Nicolae Iorga plimbau un banner iinfatisand-ul
pe presedinte dupa gratii, nu am reusit sa aud un cuvant. A fost o explozie de furie generala a
majoritatii reprezentantilor natiunii carora batalioanele de asalt elitiste,
introduse de SPP-isti in Parlament, nu le-au facut fata. Ca functionari
parlamentari, noi, cei care aveam sa intemeiem SCMD, aveam legitimatii de acces
in toate punctele. Nu am putut intra in nici un balcon sa asistam, toate usile
fiind pazite de SPP-isti. Degeaba ne-am certat cu ei, ca ne interziceau noua,
gazdelor, accesul. Era ordinul noului Geniu al Carpatilor. Cand si la ultimul
nivel ni s-a interzis accesul, am hotarat sa megem in sala printre ziaristi. In
clipa in care am vrut sa coboram, am dat nas in nas insa cu grupurile
elitistilor, conduse de Emil Hurezeanu, care urcau scarile. A fost ultima data
in viata, sper, cand mi-am pierdut controlul. Ne-am intors urland spre
SPP-isti:” De ce nu spuneti, ba, ca balcoanele sunt rezervate pentru serviciile
germane, americane, ruse, israeliene etc.? Si, instinctiv, am avut toti
aceeasi reactie.......... sa provocam scandalul international, daca tot era
intreaga presa prezenta. Am coborat in unghi cu flancurile refuzate, hotarati
sa procedam ca Adrian Nastase, in casa scarilor, cand i-a dat un sut vecinului
sau, Traian Basescu. Daca vreunul misca, incepeam bataia ca-n filme.
Profesionist insa, Hurezeanu, care era in fruntea grupului, a ramas nemiscat.
Ne-am privit in ochi, ca de la militar la militar si am trecut ca pe o alee cu
statui, gandind: „Asta este Deutsche Welle! A fost in prima gasca a lui Nicu Ceausescu,
partas la petreceri. Iar Leana, periodic, ii zburatacea gastile prin toata
lumea.Nu putem lovi pana nu stim toate datele, daca nu e ce pare? Si, oricum,
i-am tras-o deja de doua ori.” Emil Hurezeanu organizase mari spectacole
in duplex radiofonic (Romania – Germania), cu ocazia campaniilor vizand
celelalte doua mari diversiunic conexe: integrarea in NATO si in UE. Primul, cu
personalitati germane in piata de la Arhitectura, unde, peste inscriptia
imbecila „Monarhia salveaza Romania!”, tinerii mei prieteni patrioti din PSD,
PRM , TUNT si Noua Dreapta scrisesera, spre deruta totala a politicienilor de
Dambovita, in perspectiva alegerilor din 2004: „Ochi pentru ochi si dinte,
pentru dinte / Iliescu prim ministru – Iurie Rosca presedinte / Sau invers!”
Asta, dupa ce umplusera tot orasul, ca americanii sa nu fie invidiosi pe rusi,
cu efigia lui Bin Laden, inscriptionata „In God we trust!” Manifestarea a fost
data peste cap, la momentele de transmisie directa in Germania, tineri civilizat
imbracati sau veterani de razboi punand intrebai de genul: „ Dar
de ce ne-ati transformat in groapa de gunoi pentru deseurile voastre
radioactive?” sau „De ce creditati bancar achizitia
de terenuri si cladiri de catre secesionistii unguri?”
A doua manifestare
comuna, germano-romana, transmisa tot in duplex de SRR, a avut loc la „Club A”,
sub triplul patronaj Emil Hurezeanu, Ana Blandiana, Ion Caramitru. Fiind
colaborator la radio, mai tinerii mei prieteni patrioti mi-au solicitat
invitatii de participare, fiindca voiau sa boicoteze „libidinoasa manifestare
proaderare”. „- Voi, in principiu, aveti dreptate! Ne milogim ca niste tampiti sa
intram acolo unde suntem prevazuti inca de la inceput. Mai destepti, ungurii au
declarat ca la ei sunt 27% pentru aderare, 28% impotriva si restul
nehotarati.Daca UE sau NATO ar baga ceva miliarde, ar putea fi rupte procentele
necesare din masa nehotaratilor. In schimb propaganda imbecila a elitistilor
nostri arata ca 500% dintre romani vor NATO s UE si ca nu mai pot babele de la
Dabuleni sa-si caute gainile de oua, de teama ca nu intram. Dar nu asa, nu cu
huiduieli si urlete! Va radeti, va puneti la patru ace, va raspanditi 20 prin
sala, pentru ca de atatea invitatii va pot face rost si stati cu programul in
mana. Exact in momentul in care se tranmite in direct in Germania, va ridicati,
aclamati, ovationati, strigand Hurre! – Pai, ce-am castigat, ca-l aclamam pe
Hurezeanu? Totul! Fiindca Germania toata n-o sa auda decat cuvantul ala, care
la ei inseamna curva. Asa se castiga bataliile psihologice si de imagine.” Punct
ochit, punct lovit!
Diversiunile
integrarilor in NATO si UE, ca panaceu universal, ne-au mancat ficatii un
deceniu. Intrarea in UE, ni se spunea , va face sa curga lapte si
miere. N-o sa mai muncim, o sa stam cu zgaibaracele-n sus, o sa ploua cu bani.
Intrarea in NATO, ne va apara pentru totdeauna de toate primejdiile. Nici de armata
n-o sa mai avem nevoie. Ca ne apara NATO!
Ei bine, am intrat! De
ziua pacalelilor, de 1 aprilie 2004, am intrat in NATO. Am castigat dreptul de
a plati la greu fregate dezafectate si avioane F16 uzate moral, ca si dreptul
de a ne trimite copiii la moarte sau la schilodire in Afganistan, Iraq si
aiurea.
Pe 1 ianuarie 2007, ca
urmare a deciziei summit-ului de la Salonic, din 2003, am intrat in UE. Am
castigat dreptul de a plati la zi contributii, de a accesa 3-9%, in medie, din
fondurile la care avem dreptul, pentru ca smecherii nostri nu au gasit, inca,
posibilitatea de a stoarce partea leului in interes propriu, din mai mult. Am
castigat dreptul de a deschide portile larg transnationalelor si de a renunta
la orice idee de a mai produce ceva, industrial sau in agricultura. Dar
fericirea continua sa ni se oglindeasca pe fete, stimulata de diversele curci
ametite si closti care caraie pe la televiziuni, in special in actuala criza
ucraineana, ca ne apara NATO.
Vazand atata
imbecilism, Barack Obama ni l-a trims, in doua randuri, pe analistul militar
numarul unu al SUA, George Friedman, presedintele STRAFOR, sa ne lamureasca,
contrazicand entuziasmul basist referitor la Deveselu. Omul a aparut la RTV, la
17 mai 2013, la emisiunea „Jocuri de putere”, a mai tinut o conferinta la Banca
Nationala.... a lui Isarescu, explicandu-ne textual: Scutul antiracheta? „ Este
foarte scump. Nu va protejeaza de nici o amenintare anume. E mai degraba un
simbol........E doar un simbol gigantic.Nu castigi razboaie cu ajutorul
simbolurilor.” Iar dupa ce ne-a urecheat ca ne-am distrus, ca prostii,
armata, ne-a sfatuit sa cerem „echipament antitanc si sprijin logistic”.
In privinta amenintarii
nucleare dinspre Iran, alta poveste de adormit copiii, Friedman a spus „Pur
si simplu nu este o problema. Ceea ce
este o problema, este sa va asigurati ca aveti granitele asigurate” Cu
alte cuvinte, ca potentialii adversari ar fi ungurii care sunt in NATO si
ucraineenii care aspira sa fie si de mila carora nu mai putem noi astazi. „NATO
nu este o alianta, ci o grupare de tari...... NATO este in prezent incapabila
sa raspunda unor necesitati de securitate mai presante in regiune.......
Romania a vazut protectia in NATO, dar NATO nu o va proteja. NATO nu mai
functioneaza cum trebuie, de ani buni.” Mai pe sleau, Friedman
aconfirmat ceea ce spunem noi de decenii, si anuma ca NATO s-a desfiintat odata
cu Tratatul de la Varsovia, ultima sa manifestare fiind primul Razboi din Golf. In NATO au mai ramas, real, doar SUA, Marea Britanie
si Canada, la aceste state aderand si pitigoii din Est. Obiectivul lui Obama
este refacerea NATO.
Despre UE, Friedman ne-a
atentionat : „ Sistemul UE nu functioneaza. Germania vrea austeritate, pentru ca
este in interesul sau, iar restul Europei vrea stimulente pentru ca este in
interesul lor.” In concluzie, a
spus Fridman, surzilor de la Bucuresti: „Statutul de membru (NATO si UE) s-ar putea
sa nu fie cea mai buna solutie pentru Romania” Si aceasta, dupa ce
ne-au spoliat de tot ce-am avut, de am ramas in fundul gol. Vazand ca nu am
priceput nimic, Obama l-a trimis din nou pe Friedman, anul acesta, omul
reiterandu-si sfaturile, a doua zi dupa ce Joe Biden a plecat de la Bucuresti
(22 mai a.c.). Contrazicandu-l pe Biden si anuntand apropiata vizita a lui
Chuck Hagen, secretarul US al Apararii, Friedman a incercat sa mai potoleasca
elanul presei basiste, aratand ca, in problema ucraineana, SUA „nu sunt in
joc”, ca unele cercuri americane ar vrea sa scoata castanele din foc cu mana
Poloniei si Romaniei. Convingerile sale intime sunt ca „Romania trebuie sa aiba singura
grija de ea, pentru ca nici NATO nici UE n-o vor face.....Daca va angajati in
nostalgii romantice, daca urmati visul minunat care a fost odata UE (moarta
in clipa preluarii controlului de catre Germania – n.n.) veti avea de a face cu istoria,
care isi arata fata urata........V-am vandut porcarii si voi le-ati cumparat,
dar nu v-a obligat nimeni sa faceti acest lucru............Bine ca nu sunteti
in zona Euro. Nu intrati acolo!” Mai
clar de atat nu se poate! De ce nu pricepem? De ce ne amagim, daca
integrarea in UE si NATO sunt un mare fasssss? O scuza ar fi ca am devenit
incapabili sa gandim , cu ofensiva asta supradimensionata a siliconatelor si
gainarilor transformati de televiziuni in vedete, ale caror momente de
scarpinat in diverse parti devin evenimente nationale. O alta scuza ar fi ca ne
impiedica sa gandim marea diversiune numita PARTIDE, in a caror incalceala am
intrat cu patima ca intr-un meci de fotbal aranjat. In fapt, sunt gasti de
indivizi, de conditie indoielnica, manati doar de interese personale, meschine.
Fara doctrine, fara coloana vertebrala, fara idealuri politice, trecand ( si
partide si indivizi) de la extrema stanga la extrema dreapta si retur, cu
frenezie. In Romania nu se face politica! Se face golaneala de partid, in fata
unei multimi siderate care, din fericire, incepe sa devina din ce in ce mai
constienta respingand insa, in mod
gresit, dar vehement, insasi ideea de partid. De vina, cred ca este, in fapt,
chiar firea noastra, care ne impiedica sa vedem realitatea! Care ne indeamna sa
ne luam drept realitate visurile, sa ne automintim si, odata autoconvinsi, sa
ne proclamam cu pumnul in masa dreptatea punctului de vedere. Nici unul dintre
noi nu a scapat pana acum! Imi cer, prin urmare, scuze doamnei Corina
Dragotescu si altor teleaste pentru ca le-a taiat cam brutal entuziasmul
manifest fata de NATO care ne-ar apara in actuala criza „ucraineana”. Eu insumi
mi-am luat dorintele drept realitate si, dus de val, am mintit cand am spus de
atatea ori ca „singura realitate care ne apara este parteneriatul strategic cu SUA”.
Pentru ca si acesta este sublim, dar ..... lipseste cu desavarsire. Este doar „o
vorba goala”, cum ar spune Friedman. Nu s-a incheiat niciodata un acord
cu SUA in acest sens. Nu exista nici un act scris, semnat, parafat! Sunt doar
vorbele de curtoazie rostite de Bill Clinton, la Bucuresti, in 1997, cum ca se
impune incheierea unui Parteneriat Strategic cu SUA. Exista doar acordul, de un
servilism dezgustator chiar si pentru o colonie, incheiat de Adrian Nastase in
2003, prin care transfera justitiei americane dreptul exclusiv de a-i judeca pe
cetatenii americani care comit crime sau delicte pe teritoriul Romaniei. Si mai
este susaneaua, semnata de Basescu in 2011, in privinta „gropii de bani” de la
Deveselu care, din punct de vedere militar, poate fi comparata cu o „frectie la
picior de lemn”.
De ce ne-am prostit in
halul asta? Cine sunt alde Barroso si Basescu, cei doi numiti, fara a fi alesi
vreodata? Cine este Joe Biden? Ce au urmarit si urmaresc „revolutiile
portocalii”? Raspunsurile le vom afla in cele ce urmeaza.
(VA
URMA)
Col.(r) dr. Mircea
Dogaru,
Presedintele SCMD
Abonați-vă la:
Postări (Atom)