- Constituirea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti
din doar 6 judete ale asazisei Basarabii (Balti, Cahul, Tighina-
rebotezata Bender, Chisinau, Orhei si Soroca) si doar 6 raioane ale fostei
RASSM (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, Slobozia si Tiraspol);
- Inglobarea in Ucraina a raioanelor fostei RASSM –
Nani (rebotezata Ananiev), Balta, Birzula, Codima, Ocna Rosa, a judetelor
Ismail, Cetatea Alba si Hotin, dar si a “Bucovinei” (6000 km2 –
judetele Storojinet, Cernauti, partial Radauti) si Hertei (340 km2),
ultimele formand, astazi, Regiunea Ucrainiana Cernauti (8100 km2),
proclamata la 7 august 1940.
Oferte de turism in anul 2024 si facilitati pentru membrii SCMD
Oferte de turism in anul 2024 Perioada Destinatia (dati clic pe text, pentru detalii) · 10.04-1...
vineri, 30 mai 2014
Jocul de-a mobilizarea 8
“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a
mobilizarea
(Urmare)
Partea a-VIII-a
IX. RASSM – INSTRUMENTUL
COMUN AL COMUNISTILOR KOMINTERNISTI SI AL SOCIALISTILOR DE LA MOSCOVA PENTRU
DEZMEMBRAREA ROMANIEI MARI SI DEZNATIONALIZAREA ROMANILOR
Dupa ce la 15/28 noiembrie 1918 Consiliul National
Roman din Cernauti a votat unirea ‘Bucovinei” cu Romania, Sfatul Tarii de la
Chisinau a votat in unanimitate ultimul act de inmormantare in istorie a Republicii
Democratice Moldovenesti – renuntarea la toate conditiile de autonomie ale “Basarabiei”,
acest teritoriu fiind impartit pe judete si reintegrat, firesc, din punct de
vedere administrativ, in Regatul Roman.
Rusii nu au recunoscut niciodata unirea “Basarabiei”
cu Romania si au imaginat o strategie de recuperare pe care am simtit-o pe
pielea noastra, atat in perioada 1919 – 1944, cat si, ulterior, din 1988 si
pana astazi: combinarea manifestatiilor stradale pentru drepturi, care urmau sa
fie deturnate in manifestari antistatale, cu atacuri teroriste ale unor
detasamente infiltrate. La aceste solutii au ajuns, dupa esecul tentativei de “revolutie”,
condusa de terorista Hannah Robinsohn
(Ana Pauker), la 13 decembrie 1918, la Bucuresti, in fata Teatrului National.
La 6 ianuarie 1919 s-a declansat rascoala
antiromaneasca la Hotin, concomitent cu trecerea Nistrului de catre un
detasament terorist de cavalerie al Armatei Rosii, comandat de G.I. Barbula,
care a ocupat localitatea Otaci. Armata romana a inabusit cu greu evenimentele,
“patriotii” basarabeni supravietuitori fugind peste Nistru, unde au fost
distinsi cu “Drapelul Rosu”. Numele respectivilor internationalisti sunt
edificatoare: N.F Skutelnik (fost roman), I.H. Voroneski, B.M. Velicico, N.V.
Sliva, K.I. Sinkonenko, D.V. Kalniciuc, T.I. Zibreev, D.T. Cekman, V. Balabanii
etc.
La 27 mai 1919, o noua tentativa de provocare a unei “revolutii”
a avut loc la Tighina, sub conducerea kominternistilor Zalkind si Humpert,
sustinuti de 150 cavaleristi din banda lui Grigore Kotovski.
Esecurile au condus Rusia la tratative cu guvernul
roman pentru recuperarea “Basarabiei” in paralel cu infiintarea unui partid
comunist la Bucuresti. In aceste imprejurari a aparut Partidul Socialist-Comunist
din Romania. Tratativele s-au desfasurat la Varsovia (1921), Tiraspol (1922) si
Odessa (1923). In cursul acestora, Lenin a propus Romaniei un schimb ciudat:
renuntarea la “Basarabia’ contra tezaurului romanesc trimis, in 1917, la
Moscova. Refuzul i-a facut pe Lenin si Stalin sa pregateasca extrem de complex
derularea trataivelor ruso-romane, preconizate pentru 27 martie – 20 aprilie,
la Viena unde, sub privirea atenta a invingatorilor in razboi, Conferinta ruso-romana
trebuia sa transeze definitiv problema Basarabiei. Pentru internationalizarea litigiului, komiternstii
din “Basarabia” au primit ordin sa se refugieze la Moscova. Ei au creat un
Comitet de initiativa pentru promovarea ideii de rupere a “Basarabiei” de
Romania, sub numele de Republica Moldoveneasca. Evident, “Sovietica si
Socialista”. De data aceasta, rusii au avut grija ca numele initiatorilor sa
sune romaneste: T. Chioran, A. Nicolau, A. Badulescu, I. Dic etc. Acestia au
organizat mitinguri la Moscova, in toata luna martie a anului 1924, proclamand:
“Noi
cerem crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) si reunirea
ei cu Uniunea Sovietica!” Mai mult, au trimis o delegatie la Conferinta
de la Viena (14 martie/28martie), solicitand “crearea Republicii Muncitoresti Taranesti Basarabia si unirea ei cu
Uniunea Sovietica”. Cererea se incheia cu sloganurile: “Jos cu
ocupantii!” si “Traiasca RSSM!” In paralel, s-a
actionat similar la Harkov (21 martie) si s-a decis desfasurarea Congresului III
al Partidului Socialist-Comunist din Romania, tot la Viena, debarcarea romanilor
din conducere si inlocuirea lor cu ungurul Elek Koblos. Prelungite pana in luna
septembrie, tratativele au esuat, odata cu ultima tentativa de secesiune in
Romania, “revolutia” de la Tatar Bunar in care a fost implicat un singur roman (Turcan).
Esecul i-a facut pe kominternisti si socialisti sa
creeze, intr-o armonie deplina, instrumentul care avea sa destabilizeze si
Chisinaul si Bucurestii – Republica Autonoma
Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM). Benefic a fost faptul ca
aceasta a fost creata, din necesitate, in teritoriile romanesti inglobate in
noua Ucraina Sovietica, adica ntre Nistru si Bug, in Transnistria. Ticalosia a
constat in faptul ca Stalin a repus in circulatie denumirea unei entitati
statale romanesti disparute in istorie, la 11 decembrie 1861, cand Alexandru
Ioan Cuza a proclamat Romania – Moldova. Intr-un stat roman, impartit
administrativ in judete, o astfel de entitate, ca si defunctele Ardeal,
Oltenia, Muntenia, Banat, Tara Barsei, Tinutul Secuiesc, nu are ce cauta decat
ca simbol al unei intentii distructive. Iar Stalin a facut-o ca punct de
plecare in actiunea de spargere a unitatii romanesti, prin inventarea unui
popor “moldovenesc”, procedeu similar celui de inventare a unui popor “ucrainean”.
Oficial, initiatorii proiectului au fost banditul
Grigore Kotovski, kominternistul Pavel Tkatcenko (Iacob Antipov) si tradatorul
M.V. Frunze ajuns, din boier roman, activist komnternist, inalt comisar al Uniunii
Sovietice si general comandant al Cavaleriei Armatei Rosii. In paranteza, fie
spus, Frunze avea sa fie lichidat de Stalin, ca toti comunistii care nu au
apucat sa fuga din “Raiul socialist”, prin ordinul dat medicilor cu ocazia unei
banale operatii de apendicita, procedeu folosit peste decenii si in cazul
ministrului Apararii Nationale din Romania, Leontin Salajan.
Acceptand ideea, Biroul Politic al CC al PC(b)
din Rusia a dat ordin Comitetului Central al PC(b) din Ucraina sa se
ocupe de problema, la 29 iulie 1924. Drept urmare, la 12 octombrie 1924, s-a
creat fictiunea statala RASSM, in urmatoarele raioane romanesti dintre Bug si
Nistru: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Nani, Ocna Rosa,
Ribnita, Slobozia, Tiraspol, cu o intindere de 7.516 km2, cu 545.000
de locuitori (57% romani, restul minoritati de colonizare) si capitala la
Balta. Patru ani mai tarziu, s-a mai marit, teritorial, putin, la 8.100km2
(cu 568.984 locuitori), capitala fiind mutata la Tiraspol. La noua corectura
din 1934, RASSM avea 8.434km2 si 615.500 de locuitori, 80% romani. Dar
nu se mai numeau romani. Planul A rusesc a reiesit din lozinca lansata de
primul presedinte al RASSM, rusul Grigori Ivanievici Borisov: “Traiasca
RASS Moldoveneasca, leaganul Romaniei Socialiste!” Deci era un cap de
pod, vizand inglobarea intregii Romanii in Noua Ordine Mondiala Socialista
Sovietica. Pana atunci, insa, Planul B prevedea, ca alternativa, inventarea
unui popor “moldovenesc”, a unei limbi “moldovenesti”, obiectiv de care s-au
ocupat luptatorii pentru “democratie”, de atunci, “ucraineni”, declarand limba
romana “limba de salon, a burgheziei,
plina de frantuzisme”, in timp ce poporul ar vorbi “moldoveneste”, de unde necesitatea “eliberarii” si unirii
statale a poporului “moldovenesc” pana la Carpati. Un obiectiv neabandonat
nici astazi, intrucat corespunde obiectivelor antistatale ale
comunistilor/globalistilor.
Cu incepere de la 18-21 ecembrie 1924, conferintele de
partid ale comunistilor de la Balta si Tiraspol aveau sa se prezinte,
declarativ, drept conferinte “pe toata
Moldova”. Pentru atragerea romanilor, similar prostirii musulmanilor, “ucrainenii”
au decis, la 3 februarie 1932, adoptarea alfabetului latin pentru limba
moldoveneasca. Dupa 6 ani, insa, initiatorii au fost pedepsiti, constatandu-se
ca aceasta permite accesul la cultura romana si, la 27 februarie 1938, s-a
revenit la grafia rusa. In arc peste timp, in octombrie 2007, comunistul Voronin avea sa strecoare in Acordul de facilitare a regimului de vize,
incheiat intre Republica Moldova si Comisia Europena, condusa de comunistul mao-ist,
Barroso, sintagma “limba moldoveneasca”.
Mana cereasca pentru statul nationalist socialist rus
avea sa fie semnarea, la 23 august 1939, la Moscova, a Pactului de Neagresiune
cu Germania nazista, de catre Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov
(presedintele Consiliului Comisarilor Poporului). Cu referire la art.3 din
Protocolul aditional secret la acest pact, Ribbentrop preciza pozitia
Germaniei: “In ceea ce priveste Europa de SE, partea sovietica insista asupra
interesului ei pntru Basarabia. Partea germana a declarat ca manifesta o totala
lipsa de interes fata de aceste teritorii.” Deci, simplii idioti sau
comunist – globalistii, care pretind astazi ca Romania ar plati politele pentru
ca a tradat Germania in al II-lea Razboi Mondial, ar trebui sa priceapa ca
Germania ne-a tradat pe noi, din start, acceptand, nu numai sfartecarea
Romaniei prin pierderea “Basarabiei” ci si a “Bucovinei”, luata “in compensatie”
si a Hertei care nu intrase in discutie. Rusii ar fi luat totul cu acceptul
Germaniei daca nu ar fi fost opriti cu foc, de un simplu maior, care a trecut
peste capul comandantulul “Diviziei a VII-a infanterie - Stavrat”, al
ministrului de razboi si al regelui Carol al II-lea, dand un ordin nemaintalnit
in istorie: “Din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti
focul!” Se numea maior Valeriu Carp, a murit, din fericire pentru el,
in luptele cu rusii de la Pascani din aprilie ‘44, declarat fiind, post mortem,
de rusi, criminal de razboi. Nu a patruns in cartile noastre de istorie, unde
adevaratii eroi nu au ce cauta, printre tradatorii reesapati de interesul
politic, dar granita actuala a Romaniei se afla, si astazi, in nord, stabilita
pe “Aliniamentul Carp”.
La 29 martie 1940, Molotov informa Sovietul Suprem: “Printre
tarile meridionale vecine pe care le-am citat, este una cu care noi nu avem un
pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni
litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu
a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica.” Primind aprobarea
de interventie armata, Molotov l-a informat pe ambasadorul german, Schulemburg,
ca aceasta chestiune este “extrem de
urgenta”, ca “nu sufera nici un fel
de amanare”. La 26 iunie 1940, in urma acceptului dat de Hitler, Molotov a
fost informat ca rusii pot lua si Basarabia si Bucovina cu orasul Cernauti, iar
“hotarul trebuie sa treaca prin cel mai
de sud punct al Ucrainei Apusene Sovietice, de la Muntele Cneteasa spre Est,
de-a lungul raului Suceava si apoi mai spre NE de Herta, pe Prut”, pentru
ca Rusii sa aiba linia de cale ferata directa: Chisinau- Cernauti- Liov.
Asadar, Noua Ordine Mondiala, nazisto-socialista,
instalata pentru prima data pe planeta de o putere bipolara, Germania-Rusia,
functiona.
Inceputa la 15 aprilie 1940, prin constituirea
Frontului de Sud, sub comanda generalului Jukov, din armatele V, IX, XII din
Ucraina, pregatirea de interventie armata era incheiata la 26 iunie ’40. Pe Nistru
erau concentrate: 32 divizii infanterie, 2 divizii infanterie moto, 6 divizii
cavalerie, 11 brigazi tancuri, 3 brigazi desant aerian, 16 regimente si 4
divizioane de artilerie, 14 regimente artilerie de camp. In aceeasi zi s-a trimis
nota ultimativa regelui Carol al II-lea. Consiliul de Coroana neputand fi
intrunit, la 27 iunie ’40 s-a primit al doilea ultimatum. Abia la orele 21,
intrunit, Consiliul de Coroana a respins solicitarea de a rezista cu armele,
ceruta de asazisul dictator Carol al II-lea, in urmatoarea decizie: din 26
membri, 19 au fost pentru cedare in fata rusilor, unul “si-a pus piciorul in
ghips”, ca peste vremuri V.A. Stanculescu si numai 6, adica istoicii si
militarii au fost pentru rezistenta armata. In Jurnalul sau, ultimul adevarat
si mare suveran, Carol al II-lea, avea sa scrie: “Numai 6 votanti din cei 26 prezenti
au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise, cu litere de aur,
in Cartea Demnitatii Romanesti” O facem noi, astazi, rezervistii SCMD:
Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Ernest Urdareanu, Stefan
Ciobanu si Traian Pop. Pe moment, asazisul dictator, Carol al II-lea, infrant,
a fost obligat sa paraseasca sala strigand in fata posteritatii: “De
ce oare romanii nostri n-au nici cea mai mica doza de orgoliu national in
aceste clipe, intr-adevar, grele?” Chiar asa, de ce?
Acestea au fost imprejurarile in care Romania a
pierdut 50.500 de km2 cu peste 6.700.000 de locuitori, dar si
imprejurarile in care a disparut RASSM, pentru ca nu mai era necesara.
La 2 august 1940, Stalin a luat urmatoarele masuri:
A urmat eroica liberare, de catre armata roman, prin
intrare in razboi, nu numai a intregii Basarabii ci si a intregii Transnistrii,
care au reventi pentru 3 ani la trupul tarii, dar si a Ucrainei Istorice si
marea contraofensiva comunisto-socialista impotriva Romanie derulata cu sprijin
american, dupa 3 martie 1944, cand s-a conturat noua putere bipolara,
americano-rusa, cu stiutele sau nestiutele consecinta pana in ziua de astazi.
Le vom lamuri, pe rand, in cele ce vor urma……..
(VA URMA)
Col.(r) dr. Mircea DOGARU
Presedintele SCMD
miercuri, 28 mai 2014
Romania, 25 mai 2014. Lectia data de Societatea Civila clasei politice.
-In atentia politicienilor
si a electoratului roman, din ce in ce mai inteligent-
In
seara zilei de 25 mai a.c., pe baza sondajului de la ora 19.00, principalele
partide politice s-au grabit sa-si anunte "succesurile"
nemaipomenite, crezand ca mai pot prosti pe cineva. In realitate, intreaga
clasa politica a inregistrat un usturator esec: au mizat pe prezenta la vot
exclusiv a clientelei politice, adica pe un electorat de 2,5-3 milioane de
participanti. Actorii si-au impartit intre ei procentele, cu luni in urma, si,
pentru a le mentine, au cautat sa ne dezguste printr-o tenace campanie de
denigrare a calitatii de europarlamentar. Luni de zile, media ne-a arata cat
poate castiga un europarlamentar care nu face nimic - peste 47.000 de euro pe
luna, plus o pensie de 4000, 4500, 4800 euro pe viata. Manipularea era clara pe
mentalul colectiv romanesc: "Nu ma intereseaza, la ce sa merg la vot, sa-i
imbogatesc pe papagalii aia?"
Gratie
eforturilor SCMD si ale altor poli ai Societatii Civile (sindicate si ONG-uri)
la vot s-au prezentat 3,5 milioane de alegatori in plus. Intr-o Europa in care
media a fost de 11-22%, Romania a ajuns printre fruntasi.
Alta
tampenie a gandirii politice "creatoare" a noilor politicieni care
s-au nascut stiindu-le pe toate, a fost faptul ca au crezut ca pot impusca doi
iepuri dintr-un foc, europarlamentarele, putand fi etalon pentru prezidentiale.
Drept care n-a fost o campanie pentru europarlamentare ci o campanie declansata
mascat pentru prezidentiale, campanie care continua. Pe bannere s-au infruntat
principalii competitori la prezidentiale. Cele 3,5 milioane de votanti
apartinand Societatii Civile, care au surclasat clientela politica, au dat doar
un avertisment. La prezidentiale se vor prezenta cel putin inca 4 milioane de
cetateni, dezgustati de toti politicienii actuali, pentru care rezultatul va fi
un dezastru.
Incercand
sa ne imbete cu apa rece, media politica a pretins ca marele perdant este PNL.
Fals! Procentul de 15 % este procentul PNL dintotdeauna. Ba chiar 13-15%, procent
pastrat in pofida Diversiunii Tariceanu, manevrei Diaconu si parasirii PNL de
catre cea mai importanta organizatie a Capitalei, condusa de Andrei Chiliman. A
pierdut doar "locomotiva" PNL, Crin Antonescu, cel care a ridicat
PNL, artificial, prin prestatiile la alegerile din 2009 si la Referendumul din
2012 la 19-22%. PNL se inmormanteaza acum, singur, inregimentandu-se la PPE si
sub umbrela cadavrului politic Traian Basescu. Intr-o tara in care nici
"stanga", nici "dreapta", nici "centrul", nici
"de jur imprejur" nu conteaza, populatia percepand partidele ca pe
niste gasti de interese (mai nou ca pe niste gasti de "hoti", sub
actiunea DNA, extern comandata), gasti pe care le doare in cot si de Tara si de
interesele oamenilor, povestea cu PPE este un "Vax"! Conteaza insulta
care ne este adusa, prin pactizarea cu "mortul" de la Cotroceni. Daca
s-a lasat prostit sa-si asume vina de distrugator al USL-ului, desi
observatiile romanilor indicau altceva, Crin se sinucide acum, facandu-ne sa
uitam, printr-un gest de-a dreptul absurd, "coabitarea" care nu i-a
apartinut. In fruntea "dreptei" basiste, va obtine aceleasi voturi ca
si Elena Udrea.
De
partea cealalta, media PSD-ista ne-a intoxicat doua zile cu rezultatele
sondajului de la ora 17.00 (43%) uitand voit ca mai erau doua ore bune de vot
si cu cele estimate dupa redistribuire (47%), escamotand cu grija adevarul -
37, 6%. Un procent obtinut nu de PSD ci de USD, adica PSD+UNPR+PC si obtinut nu
din 100% ci din 32%. Daca in noiembrie vom mobiliza, in plus fata de cele 3,5
milioane actuale, alte 4,6 sau 8 milioane de votanti politico-sceptici, spre cat
20% se va indrepta PSD-ul?
Victor
Ponta a inteles ca nu trebuie sa dea "vrabia din mana" (functia de
premier) pe "cioara" ipotetica de pe gard si, de aproape 3 luni da in
marsarier in privinta candidaturii sale la prezidentiale.
Electoratul
fost basist se regaseste in cei 12% ai "Reginei" Blaga, celelalte
facaturi basiste lund-o in galop pe urmele PNTCD-ului. Toate! Cat despre PMP,
cu tot sprijinul discret dat de "coabitanti" si campania furibunda a "parasutelor",
dovedeste exact viitorul politic al lui
Basescu. "Adio Gringo", asa cum i-a spus in public fostul lui sef,
"portocaliul" Joe Biden.
Voturile
Societatii Civile se regasesc in surclasarea procentelor prevazute pentru
Mircea Diaconu, in cele aproape 16% obtinute de ceilalti independenti si
partide si, covarsitor, in cele aproape 400.000 de voturi nejustificat anulate.
Garantam ca in noiembrie nu vor putea nici deturna, nici anula, cat vom fi noi,
Societatea Civila, capabili sa votam!
Toti
actorii pe care ni-i baga pe gat media comandata drept prezidentiabili, sunt
asadar in pom. Incepand cu singurii care au avut oarece credibilitate, pana in
luna martie a.c. - Victor Ponta si Crin Antonescu. Se pune intrebarea, pe cine
vom vota presedinte? 90%, pe acela pe
care il vor hotari stapanii, pentru ca presedintele Romaniei este stabilit nu
de milioane de voturi ci doar de doua - Washington si Moscova. In 1996 a
castigat clar Iliescu, dar ordinul a fost sa fie Constantinescu, mosul fiind
recompensat in 2000. In 2004 a castigat detasat Nastase, dar ordinul transmis
prin Crouch, ambasadorul "portocaliu" itinerant, a fost sa fie "portocaliul"
Basescu. Cu toata frauda, in 2009 a castigat Geoana, ordinul fiind sa fie tot
Basescu. Prestatia lui Joe Biden din 21 mai, insa a demonstrat o schimbare de
strategie: SUA si Rusia vor arunca in lupta noi candidati, sustinuti, pentru
credibilitate, data fiind scurtimea timpului, de Societatea Civila. Ca parte
organizata a Societatii Civile, intrucat ordinul va veni pe ideea revirimentului
national, il vom "executa intocmai si la timp"! Cu o singura conditie:
personajul sa fie un patriot autentic, un om real inteligent si pregatit in
politica si economie sau drept, nu o facatura umflata in stil hollywoodian. In
caz contrar, ne vom incumeta sa stricam si jocurile stapanilor, fie si numai
pentru a le demonstra ca nu s-au nascut ei genii si noi tampiti. Pentru ca am
avut vise si sperante si ne-am saturat sa fim, de 25 de ani, exclusiv vita de
muls a unuia si altuia care, in mod practic, intr-o comparatie reala, n-ar
putea concura, ca indivizi, cu nici unul dintre noi, astia etichetati drept
"stupid people". Si ne-am saturat de "circ" ... vrem
"paine"!
Care
ar fi posibilitatea, si pentru minunatii nostri politicieni si pentru
"stapani" sa-si poata face micul lor joc, scapand de frica Societatii
Civile? Una singura - toate partidele parlamentare sa puna umarul si, in luna iunie,
sa dea drumul, chiar cu aplicare de la 1 octombrie, proiectelor legislative ce
dospesc de aproape doi ani: Legea pensiilor militare de stat si legile cadru
pentru statutele rezervistilor, pensionarilor militari reali (cei de peste 65
de ani) si veteranilor de razboi, Legea reparatorie 951/2013 pentru diplomati,
grefieri, piloti, fostii parlamentari si functionari publici din Parlament, o
noua Lege a pensiilor, care sa desparta definitiv pensiile contributive de
ajutoarele sociale, sa tina seama de procentul de 45% si de "cosul
zilnic", o noua lege a sistemului de salarizare, care sa porneasca de la
restabilirea cuantumurilor din 2010 (cu indexarile la zi), o noua Lege, cu
adevarat nationala, a invatamantului, o noua Lege, cu adevarat nationala, a
minelor si a exploatarii de catre natiunea romana a propriilor bogatii, o noua
Lege a transporturilor care sa impiedice ca TAROM-ul si SNCFR sa o ia pe urma
Flotei, o noua lege a sanatatii, care sa transforme cetateanul din cotizant
degeaba in pacient cu drepturi europene, etc. Si, nu in ultimul rand, abrogarea
OUG 11/2014 (subscrisa planului infamant si ticalos al "lustratiei"
de tip kominternist) care ii desfiinteaza pe revolutionari, inlocuindu-i cu ...
"plaiesii lui Stefan cel Mare". Cu alte cuvinte, cu "detinutii
politici" (99,99% decedati), aruncati in puscarii sub ocupatie sovietica
de catre uneltele de odinioara ale lui Stalin, brucanii, sidorovicii, paukerii,
voss-ii, romanii, patapievicii si tismanenii anilor 50, eliberati si
reintegrati social tocmai de nationalistii Gheorghiu Dej si Ceausescu. Repunerea,
cu alte cuvinte, in drepturi, a Legii Recunostintei.
Daca
toate acestea se vor intampla, este posibil ca multi romani, vazandu-si "sacii
in caruta", sa nu se mai mobilizeze la vot, in ciuda eforturilor noastre.
Daca nu, mobilizarea, pe fondul nemultumirii generale, va fi totala, romanii intelegand,
in sfarsit, sa foloseasca in mod inteligent, nu presiunea strazii (pentru care
acum, dupa experienta anilor 2010-2012, Puterea este pregatita) ci presiunea
celei mai puternice "arme" pe care o au la dispozitie - VOTUL!
PRESEDINTELE
SCMD,
Col. (r) dr.
Mircea Dogaru
marți, 27 mai 2014
Jocul de-a mobilizarea 7
“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a
mobilizarea
(Urmare)
Partea a-VII-a
VIII. BATALIA DINTRE SOCIALISM SI COMUNISM PENTRU
ROMANIA
FAZA KOMINTERNISTA (1917-1945)
Esenta conflictului dintre adeptii marxismului
(internationalisti) si cei ai socialismului nationalist rus (bolsevismul sau
leninism-stalinismul) a constat, in ceea ce priveste Romania, in dorinta
fiecaruia de a-si adjudeca imensitatea teritoriului romanesc aflat in
componenta artificialei creatii statale numita “Ucraina”. Corect “u Craina”,
adica, textual, “la Margine”.
Lasand la o parte ca mai exista o Craina romaneasca,
adica “o Margine”, in NE Serbiei, numai un neamt stupid (referirea este la
inventatorul ei, contele Franz Stadion) ar putea, fara sa verifice, acredita
ideea ca ar exista un popor care sa se numeasca “la marginean”, o limba “la
margineana” si, in fine, o tara care sa se numeasca “la Margine”. Vladimir
Putin nu a acceptat! La Summit-ul de la Bucuresti, fixat in bascalie de 1
aprilie 2009, cand se astepta intrarea Ucrainei si Georgiei in UE, dupa ce si-a
turat motoarele avionului nr. 1 “Rossia” doua ore, pana cand Merkel l-a
informat ca a executat ordinul si a respins cele doua state, Putin a descalecat
in Capitala Romaniei pentru a da o lectie de patriotism romanilor si una de
cultura occidentalilor. Vazand ca nimeni nu a inteles nimic, l-a luat pe George
W. Bush la brat, l-a carat in Crimeea si acolo, la Soci, cu Bush alaturi, a
anuntat presei mondiale ca “Ucraina este o creatie artificiala alcatuita
din teritorii luate de la rusi (partea
de Est) si de la tarile vecine ( partea de Vest).”. Care ar fi aceste
tari? Una ar fi Lituania, adica “Litva”,
tara tracilor nici romanizati, nici slavizati, care a creat, acum, o structura
de criza pentru monitorizarea situatiei din teritoriile sale inglobate in
“Ucraina”. A doua ar fi Polonia, care pretinde ca jumatate din teritoriul sau a
fost inglobat in “Ucraina”, uitand ca Pocutia, Podolia, nemaivorbind de “Tara
Romanilor” numita “Volhynia” si pana departe, pe “raul Romanilor” care unea
Novgorodul cu Ladoga, s-a intins “Tara Volohovenilor” sau “Romanilor” si ca
intreg sudul sau actual, inclusiv Cracovia, este “Patria Goralilor” adica a
romanilor care si-au pierdut doar limba, pastrandu-si identitatea. Ca o
paranteza, datorita inculturii si prostiei noastre, faptul ca acesti romani au
dat Lumii un Papa din neamul Voitila (Ioan Paul al II-lea) sau cei din
Ivano-Frankivsk, prin urmasii lui Stefan Putina, translatorul de rusa al lui
Dimitrie Cantemir, un lung sir de ofiteri nobili, narodnici si comunisti,
culminand cu stra-stra-nepotul de azi, Vladimir Putin, nu ne serveste la nimic.
A treia tara revendicatoare, dupa polonezii care si-au facut si ei comitet de
criza, ar fi …..imperiul Austro-Ungar, care …. nu mai exista. Revendica, in
schimb, Cehia, Slovacia si Ungaria, teritoriul romanesc din asazisa Ucraina
subcarpatica, unde s-a nascut, la Manastirea Peri, limba literara romana, unde
romanii mai traiesc compact (in Maramuresul istoric) la Slatina (Solotvino),
Rahau, Teaceu etc. sub numele de romani, dar si sub numele de voloki, vlahi
loscarini sau “poporul …. Radio-Bucuresti”.
In 1999, coordonatoarea de la Radio Romania
Actualitati, dna Doina Jalea, m-a chemat disperata, in calitate de colaborator
al postului (emisiunile “Detectivi prin colb de cronici” si “Inorogul”), sa
ascult o caseta de domeniul absurdului. Pe scurt, reporterul Radu Sofran,
insotind o echipa de istorici de la muzeul din Satu Mare, in vizita la omologii
din Ujigorod, a inregistrat urmatoarea scena: o cetateana a venit sa semnaleze
ca, undeva, la mama dracului, in nord, la granita cu Polonia, unde nu aveau ce
sa caute, a intalnit romani bastinasi. Niste femei care faceau troc la targ, de
doua – trei ori pe an, aducand produse de lemn si oierit, care vorbeau
romaneste, refuzau sa admita ca sunt romance, respingeau numele de “moldovean”
si declarau ca nu stiu ce sunt, spunand ca stiu doar ca sunt, de acolo, din creierii muntilor, dintotdeauna
traind in satele Mirke (Mircea, de cca.1550 de locuitori) si Poroskovo (cca.
4000 de locuitori). In arhivele ucrainene, cele doua state figurau din sec.XIV
ca fiind rutenesti, adica ale fostilor romani, necrestini (prutenii, brutenii
sau brodnicii, disparuti in masa ruseasca prin slavizare). S-a organizat, pe
loc, expeditia, s-a ajuns, pe carari de munte, cu pasul, in Mirke, unde au fost
inconjurati de romani, traitori in mileniul I, care s-au strans ca la urs. Pe
inregistrare se auzea: ”-Cine sunteti voi, cum va numiti?- Apa’
draga doamna, noi nu stim! Dara ucraintii ne spun voloki. – Si de unde ati
venit? – De nicari, noi suntem de aici, pe toti muntii astia am fost numa’ noi,
cum stim din batrani. Apoi au venit ucraintii peste noi si am ramas numai
satele astea doua.” N-avusesera niciodata scoala, erau analfabeti in
toate limbile, nu avusesera niciodata preot si biserica, dar erau crestini. Si dialogul
absurdului a continuat: ”-Nu sunteti moldoveni?- Nu, moldovenii sunt
departe, am auzit noi de ei.-Nu vorbiti romaneste? Nu, nu stim cine sunt
romanii! Noi vorbim limba noastra.” I-au pus sa cante si sa recite. Ei nu stiau
cuvantul “doina”, dar “horeau”, toate versurile lor fiind pe acelasi calapod: “Toata
lumea are neamu/Numai io pe nimeni n-amu/Toata lumea are tara/Numa noi, ca
canii afara!” Si aicea a intervenit, ca peste tot in spatiul romanesc,
sfatosul comunitatii:”- Io stiu cine suntem! Noi tinem
de un popor care se cheama Radio-Bucuresti.” Si a povestit cum in 1980, unul de-al lor,
intors din Afganistan ca soldat, a adus o „cutie” care vorbeste, adica un radio
cu tranzistori. S-au strans ca la urs in curtea aluia, s-au jucat pe butoane,
pana au dat de unii pe care i-au inteles si care-si ziceau „Radio-Bucuresti”.
Atunci au inceput sa planga, dar nu stiau de ce. Ascultau in fiecare seara,
batandu-si copiii sa taca, dar la ora actuala, spunea mosu cu mandrie, aproape
toti au cutii care vorbesc si baterii, in casa, fiindca le-au luat de la targ,
pe produse.
La inceput de Mileniu
III, nu in Matto-Groso, ci in centrul geografic al Europei, sunt descoperiti
mii de romani traind ca Evul Mediu timpuriu, urmasii acelora care l-au batut si
ranit pe Almus, tatal lui Arpad, la trecerea valului condus de maghiari, prin
Carpatii Padurosi. Ungurii ar fi facut un scandal pana la Dumnezeu. Pe noi ne-a
durut si ne doare in cot! Radio Romania Actualitati le-a trimis carti, ei fiind
analfabeti, le-a trimis casete video si audio, ei neavand curent electric. Ani
de zile am tras semnalul de alarma la radio, la TV, in articole de presa,
studii si carti, in Congresele Spiritualitatii Romanesti. Au reactionat doar studenti si tineri
profesori romani de la Cernauti si Chisinau, ale caror ONG-uri au trimis acolo
echipe de investigare. Pentru ca Romania nu a fost si nu este interesata de
soarta romanilor din tara, dara-mi-te de soarta romanilor risipiti!
De o lasitate, prostie
si un lichelism fara cusur, asazisa noastra elita politica, in loc sa
dialogheze cu Putin pe aceasta tema, sa sprijine Kievul conditionat de Legea
privind drepturile minoritatilor (abrogata de „portocalia” Timosenko), bate
campii declamand lozinci despre o Europa care nu mai exista sau despre o
America ce nu mai este, demult, unitara, fiind fracturata in doua si cunoascand
o lupta atroce intre Capitalism sau Neoliberalism, reprezentat de Obama si
trotkysto-conservatorism, cu alte cuvinte Comunismul sau Globalismul,
reprezentat de neoconservatorii condusi de Joe Biden. La aceasta stare de lucruri contribuie si
tradarea si incultura monumentala, datorita educatiei pe care am primit-o, atat
pe linie socialista, cat si kominernista, din ordinul lui Stalin, in privinta
asumarii propriei noastre istorii. Cati romani stiu ca ne-am falsificat istoria
ingropand faptele unui mare patriot, Constantin Brancoveanu (1688-1714), spre a
face erou din cel mai sinistru tradator pe care l-a avut poporul roman, Dimitrie
Cantemir (1693; 1710-1711). Prin Tratatul de la Lutk (13 aprilie 1711) acesta a
cedat Rusiei toate teritoriile rasaritene ale Tarii Moldovei, pana la Nistru.
Din fericire, patronul sau, Petru I Cel Mare, a fost batut de turci, la 22
iulie 1711, la Stanilesti, pe Prut. Despre ce teritorii este vorba? In primul
rand despre Ucraina romaneasca, adica despre teritoriile Tarii Moldovei de „la
margine”, de 44.500 km2, locuite, aproape exclusiv, de romani, de la
sud de Kiev, la Marea Neagra, intre Bug si Nipru. Acestea au fost rapite Tarii
Moldovei, a carei granita a fost retrasa de pe Nipru pe Bug, la 12 septembrie
1740, in urma unui Congres la Constantinopol, la care au luat parte Rusia,
Turcia si Prusia. Urmeaza Transnistria romaneasca, de 69.000 km2,
intre Bug si Nistru, din care astazi au ramas „atasat”, teoretic, asazisei
Republici Moldova, 4.200 km2, restul ramanand in constructia
Ucraina. Furtul a avut loc la 31 dec. 1791, cu ocazia tratativelor de pace ruso-austro-turce,
de la Sistov / Iasi. A treia halca a fost furata de rusi, sub numele, de ei
inventat, de „Basarabia”, la 28 mai 1812, insumand intre Purt si Nistru, 45.630
km2, cu 5 cetati, 17 orase, 685 de state si 490.000 locuitori.
Tinanad cont de faptul ca asazisa Republica Moldova mai are 33.371 de km2,
cu tot cu restul de Transnistrie atasat, rezulta ca 20.000 de km2
din zisa Basarabie se afla, astazi, tot in „Ucraina”. Se adauga, ca furturi de
la Romania statala, un teritoriu de 6000. km2 din nordul Moldovei,
rapit (1775) si botezat (1786), de germani, la 11 ani dupa furt, „Bucovina” si
cei 340 de km2 ai Hertei, ambele intrate in „Ucraina”, la 2 august
1940 si Insula Serpilor, furata de rusi, cu complicitatea lui Eduard Mezincescu,
kominternist globalist, in 1948. Asadar, in „Ucraina” de astazi exista 133.840
km2 de pamant romanesc revendicabil, intrucat a fost furat de rusi,
in ultimele doua secole, unei Romanii statale si pentru ca are, inca, locuitori
bastinasi romani nedeznationalizati. Plus fictiunea statala numita Republica
Moldova, plus Maramuresul istoric si celelelalte teritorii romanesti din
Transcarpatia.
Aceasta realitate teritorial-etnica a avut o
mare influenta asupra evolutiei noastre istorice de dupa 1917, facandu-ne
victima predilecta, atat a comunismului kominternist, cat si a socialismului
rus (sovietic). Cateva date sunt edificatoare. Date pe care nu le cunoasteti
deoarece „marii” istorici romani postbelici au fost ori fabricati, ori
slugarnici si lasi, ori tradatori.
La 10 martie 1917, s-a
declansat Revolutia la Petrograd. 16 zile mai tarziu, Germania si Austro
Ungaria incheiau un acord la Viena (26 martie), prin care intreaga Romanie
revenea Austro-Ungariei ca provincie.
La 5 aprilie 1917, sub
influenta partidelor politice din Rusia, in teritoriile romanesti cotropite,
s-au infiintat Partidul National Moldovenesc (Chisinau) si Partidul Progresist
Moldovenesc (Odessa). Dar nu lor li se datoreaza unirea „Basarabiei”. Sansa de
a mai recupera ceva din teritoriile romanesti ocupate au reprezentat-o, rezervistii – cei 300.000 de
militari romani, soldati, subofiteri si ofiteri, disponibiliati din armata
tarista. Intruniti in Congres, la 9 mai 1917, la Odessa, ei au constituit
Comitetul Central Ostasesc (CCO) declansand lupta pentru autonomia teritoriilor
romanesti ocupate. La 16 iulie 1917, CCO a lansat ideea convocarii unui Sfat al
Tarii care sa ia decizia democratica in acest sens. In replica, 2 zile mai
tarziu, istoricul Mihail Hrusevski, agent german, inventatorul fictiunii
statale „Ucraina”, a proclamat, sustinut de trupele germane si austro-ungare, „Ucraina”
intre Muntii Carpati si Muntii Caucaz, provocand rascoala militarilor romani de
la Odessa si Sevastopol. Este momentul in care, bolsevicii lui Lenin si eserii
intra in joc pentru adjudecarea fictiunii Ucraina, ca tara a Sovietelor. La 20
august 1917, un detasament terorist de 200 de bolsevici si eseri i-au ucis, in
via lui Hodoroja, de langa Chisinau, pe liderii disponibilizatilor romani,
Hodoroja si Murafa. Locul or a fost luat, imediat, de Gherman Pantea si maiorul
Emilian Catele, despre a carui disparitie, la sfarsitul celui de-al II razboi
Mondial, ar fi putut fi intrebat agentul NKVD-Viena, fost GESTAPO, Denis
(Dionis) Patapievici, tatal comunistului globalist, H.R. Patapievici, cel care
ne taxeaza, pe noi, romanii, drept „patibulari” si „fecale”, spre extazul
„portocaliului” Traian Basescu.
La 14 septembrie 1914,
Rada (parlamentul) Ucrainei filogermane a obtinut de la Germania si
Austro-Ungaria, contra aprovizionarii trupelor de ocupatie, recunoasterea ca
teritorii ale Kievului a Galitiei, Transcarpatiei, Bucovinei de Nord si Basarabiei.
Este motivul pentru care Lenin s-a grabit sa organizeze, in Basarabia, prostind
taranimea, „soviete de tinut”. In aceste imprejurari, la 27- 28 octombrie 1917,
convocat la Chisinau de CCO, Congresul Militarilor Romani a hotarat proclamarea
autonomiei si convocarea Sfatului Tarii.
A mai hotarat, insa, un lucru – amputarea, adica salvarea doar a teritoriului
romanesc dintre Prut si Nistru, romanii de dincolo de Nistru fiind abandonati.
Cu durere, reprezentatntul acestora din urma, Toma Jalba, a reprosat
Congresului: „-Dar eu va intreb, fratilor, care sunteti moldoveni, cum ne lasati pe
noi, moldovenii, cei ce suntem rupti din aceasta Basarabie sa traim pe celalalt
mal al Nistrului?Noi ramanem ca soarecele in gura motanului?Dar sa stiti ca de
ne veti uita, noi vom sapa malul Nistrului si vom indrepta apa dincoace de
pamantul nostru, caci mai bine sa-si schimbe raul mersul , decat sa ramanem noi
despartiti unii de altii.”
Congresul Ostasesc de
la Chisinau a organizat Sfatul Tarii la 21 noiembrie 1917, cu participarea
democratica a delegatiilor pe nationalitati: 105 romani, 15 ucrainieni, 14
evrei, 7 rusi, 2 bulgari, 2 germani, 2 gagauzi, 1 polonez, 1 armean, 1 grec. Impreuna
au votat autonomia tinutului romanesc dintre Prut si Nistru si crearea a 100 de
cohorte romanesti pentru protectia lui. Separat, in conditiile declansarii
Revolutiei Bolsevice (25 octombrie/7 noiembrie 1917) si a emiterii, fariseic,
de catre Lenin, a Declaratiei Drepturilor Popoarelor din Rusia, care isi puteau
decide soarta prin autodeterminare, romanii de dincolo de Nistru au convocat si
ei la Grigoriopol, la 19 noiembrie 1917, Comitetul National Roman si au decis:
limba oficiala, intre Nistru si Bug este limba romana, slujba in biserica se va
tine in limba romana, iar Congresul National al Romanilor sa se intruneasca la
17 decembrie 1917, la Tiraspol, ca sa decida autonomia. Intr-adevar, la 17
decembrie, la Tiraspol, Congresul Romanilor Nistreni a decis, in unanimitate: „Sa
ne soidinim cu fratii nostri din Moldova. Oamenii de la tara ne-au trimis cu
aceasta vorba, sa fim cu dumneavoastra impreuna. Cu aceasta ne asteapta pe noi
la sate.” Era o incercare disperata de a se salva, in conditiile in
care Romania era scoasa din lupta cerand, la 26 noiembrie, armistitiu Puterilor
Centrale, iar Chisinaul ii abandonase, definitiv, proclamand la 2 decembrie
1917, constituirea Republicii Democratice Moldovenesti, doar pana la Nistru. La
11/24 dec. 1917, pentru a contracara actiunile romanilor, Lenin a inventat la
Harkov, Ucraina Rosie (Republica Sovietica Socialista Ucraina). Comisar pentru
popoarele care visau autodeterminarea si desprinderea de Moscova, Stalin, a
invadat Transnistria si i-a lichidat pe toti intelectualii, in special
invatatorii si preotii romani, stopand pentru intregul secol XX visul de
revenire la patria mama a romanilor de dincolo de Nistru. Concomitent, Germania
si Austro-Ungaria au decis transformarea Galitiei si Bucovinei de Nord intr-un
regat autonom, sub stapanirea Habsburgilor.
Lupta pentru unirea
Basarabiei a fost dusa, asadar, de sutele de mii de disponibilizati din armata
tarista, in conditiile in care Romania era scoasa din razboi si ocupata de
trupele germano-austro-ungaro-bulgaro-turce, iar adversari, pentru visul lor de
unire, erau atat germanii, austriecii si ungurii, cat si albgardistii rusi,
bolsevicii rusi, Ucraina Socialista de la Harkov si Ucraina Alba de la Kiev.
Strategia lui Stalin,
pentru a impiedica unirea Transnistriei si Basarabiei, sub numele de Republica
Democratica Moldova cu Romania, a prevazut: actiunea militara asupra acestor
provincii romanesti, o ampla campanie propagandistica antiromaneasca, dusa prin
kominternisti, de o parte si de alta a Prutului, atacuri teroriste si asasinate
pentru descurajare. Aceeasi strategie aveau sa o aplice, in anii 1990-1992,
Mihail Gorbaciov si Boris Eltin, in Razboiul Nistrean, pentru a impiedica
Unirea.
Razboiul impotriva
romanilor a fost declansat prin „Sovietele
Frontului Roman al Flotei din Marea Neagra si Regiunea Odessa” (RUMCEROD).
Misiunea sovietizarii teritoriilor romanesti rasaritene aflate sub ocupatie a
primit-o Mihail Bruhis, presedintele Comitetului Central Executiv al Sovietelor
RUMCEROD caruia i s-a acordat
„plenitudinea puterii si comanda trupelor de pe Frontul roman si zona limitrofa
a Frontului”. El a creat grupul de forte FRONTODEL pentru „conducerea luptei
revolutionare pe Frontul roman si in Basarabia”. In aceste imprejurari, la 21
dec. 1917, Sfatul Tarii de la Chisinau a cerut ajutor militar Antantei care a
aprobat ca doua divizii romane, comandate de generalul Coanda, sa treaca Prutul
pentru preluarea pazei obiectivelor guvernamentale si cooperarea cu fortele
militare ale Chisinaului. Astfel asigurat, dupa ce la 8 ian.1918 s-a produs
discursul lui Woodrow Wilson (Cele 14 puncte) privind autodeterminarea popoarelor,
iar la 9 ian. 1918 Ucraina Alba de la Kiev si-a proclamat independenta, Sfatul
Tarii a decis sa proclame, in mod
simbolic, la 24 ianuarie (pentru a reaminti de Unirea din 1859), independenta
Republicii Democratice Moldovenesti, sub presedintia lui Ion Inculet.
Reactionand imediat, Ucraina Alba a incheiat, la 27 ianuarie, Pacea de la
Brest-Litovsk cu Austro-Ungaria, revendicand Basarabia. Din nefericire pentru
noi, la 28 ianuarie/10 februarie, Romania s-a predat Puterilor Centrale cerand,
neconditionat, pacea. Iar la 18 februarie/3 martie, credincios angajamentelor
asumate fata de germani, Lenin a incheiat, tot la Brest -Litovsk, pacea
defavorabila Rusiei Sovietice, dar extrem de profitabila pentru „sponsorii”
Ucrainei Albe – Germania si Austro-Ungaria. Asigurat, presedintele Mihail
Hrusevski si-a permis sa ameninte Romania. Rada Centrala de la Kiev a trimis o
nota de protest Romaniei, Bulgariei, Germaniei si Austro-Ungariei, declarand ca
este impotriva eventualei uniri a Basarabiei cu Romania. In aceste conditii,
strategii CCO au recurs la o solutie neasteptata, declansarea unirii pe parti
(pe judete): la 3 martie 1918, Zemstva (parlamentul local) din Balti a
proclamat unirea acestui tinut cu Romania; la 13 martie, respectiv 25 marie
Zemstvele din Soroca si Orhei au proclamat acelasi lucru.
La 26-28 martie (8-10
aprilie) 1918, la Roma, Congresul Nationalitatilor asuprite din Austro-Ungaria
a proclamat, in fata lumii civilizate, dreptul natiunilor asuprite de a se
constitui in state nationale sau de a se uni cu patria mama. Acesta a fost
semnalul asteptat de Sfatul Tarii de la Chisinau care a decis, la 27 martie / 9
aprilie 1918, unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania, Rezolutia
de Unire proclamand: „Republica Moldoveneasca (Basarabia)in
hotarele sale dinspre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite
cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii
Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza
principiului ca noroadele sa-si hotarasca soarta lor de azi inainte si pentru
totdeauna, se uneste cu mama sa Romania.”.
In acest moment,
Romania ocupata de trupele Puterilor Centrale se trezea in razboi cu fostul
aliat, deoarece tinutul Hotin (1740 km2), declarat unit, era ocupat
de Armata a VIII-a rusa. Eram, deci, in razboi cu Rusia Alba, dar si cu Ucraina
Alba, deoarece zeci de mii de ruteni fusesera adusi aici in perioada 1916-1918
pentru nevoile frontului (constructia cailor ferate) si nu mai erau dispusi sa
plece. Mai mult, la 10 ianuarie 1918, ca replica la proclamarea independentei
Ucraine Albe, Stalin declarase insurectia la Hotin, proclamand puterea
Sovietelor. Nici Austro-Ungaria nu a stat degeaba si, in replica la proclamarea
independentei Moldovei, la 24 ianuarie 1918,
a declarat Tinutul Hotin anexat Bucovinei ocupate.
Unirea ne punea,
asadar, in stare de razboi, din nou, si cu fostii adversari si cu fostii aliati.
Ucraina Alba a lui Hrusevski a reactionat prima declarand, la 31 martie 1918,
unirea Basarabiei cu Romania drept anexiune si cerand revizuirea frontierei.
Rusia Sovietica si Ucraina Sovietica au recurs la actiuni teroriste, din
ordinul lui Stalin detasamentele lui Barbula si Kotovski incercand, permanent,
sa provoace insurectii in perioada 1919 (Hotin, Otaci) – 1924 (Tatar Bunar). Un
val de activisti comunisti, reprezentanti ai Kominternului, inca manipulati si
utilizati de Stalin, au fost aruncati, cu material de propaganda impotriva
„imperialismului romanesc”, dincolo de Nistru. Stramosii patapievicilor si
tismanenilor de astazi, in egala masura straini pentru ca erau
internationalisti, s-au numit: N. Osipov, G. Poniatovski, A. Pavlavski, A.
Zalkind (care a creat un comitet „revolutionar” la Tighina), G.M. Humpert zis
„Grib” (care coordona actiunea in fruntea comitetului regional Odessa al
Partidului Comunist din Ucraina), M. Koslovetki, la Cetatea Alba. Pe intreaga
Romanie, actiunile antistatale erau coordonate de kominternistii Pavel Tkacenko
(I.I. Antipov) si Haia Lifsit. Politia romana avea sa dea o grea lovitura
ilegalistilor centralei din Chisinau, arestandu-i in 1920, pe toti. Numele
acestor „patrioti”, care nu mai puteau
de dragul libertatii si democratiei poporului roman, este relevant pentru
conceptia internationalista a comunismului de ieri si de azi, de a amalgama
popoarele in scopul constituirii unei singure natiuni de sclavi planetari:
Bogopolskii Haim, Lutenko Moisei, Saevici Faibish, Frenkel Isac, Pavel
Nicolaev, Vasilii Volohov, Moisei Dubinski, Fedor Pohila, Hers Leib Gurevici,
Lemkovici Feiga, David Felerman, Ruhin Pupko, Ana Bogopolskaia, Svetkov, Seiman
Goldstein, Israil Bakal, Iosif Sielberman si Samuel Rivlin.
In aprilie 1918, la
comandamentul Armatei a VII a austro-ungare, care ocupa acum Hotinul, s-a
prezentat lt. maj. Racikovski ca administrator al tinutului desemnat de Kiev. A
fost aruncat, in suturi, peste Nistru. De ce a avut acest tupeu? Pentru ca, la
24 aprilie 1918, Ferdinand a incheiat pacea rusinoasa de la Buftea – Bucuresti,
prin care Romania ceda Bulgariei, Dobrogea, Austro-Ungariei, frontiera montana
(5.600 km2), iar Germaniei, pe 90 de ani, petrolul si padurile
Romaniei. La 27 octombrie / 9 noiembrie 1919, Germania a cerut armistitiu,
situatie in care Romania a declarat, din nou, razboi, Austro-Ungariei. Aceasta,
incheind si ea armistitiu la Belgrad (31 octombrie/13 noiembrie), a fost
nevoita sa-si retraga Armata a VII-a din Hotin.
In baza hotararii de
unire a Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania, Divizia I Cavalerie romana
a intrat, la 7 noiembrie, in tinut si, la 9 noiembrie 1918, comandantul ei a proclamat unirea cu
Romania. Doua zile mai tarziu s-a produs o interventie a Rusiei Albe, Mihail
Krupenski, presedintele Zemstvei locale proclamand tinutul parte integranta a
Rusiei. Drept urmare, Divizia I Cavalerie Romana a intrat in Hotin, prefectul
acesteia declarand: „De acum inainte, orasul si tinutul Hotin se unesc, pentru totdeauna,
cu Romania mama!” Inceput la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea
Basarabiei cu Romania s-a definitivat abia la 11/24 noiembrie 1918. Ea a
declansat si procesul de unificare cu Romania a partii de nord a Moldovei,
rapita de austrieci in 1775 cu sprijinul maresalului rus, Rumeantev, mituit cu
un „prezent (cadou – n.n.) de 5.000 de
galbeni si o tabachera de aur impodobita cu briliante”. Numita „Moldova
Austriaca” sau „Moldova Imperiala” la inceput, apoi Districtul militar al
Moldovei de Nord, regiunea a fost botezata, de specialistii germani, gl. Von
Barko si col. Seger, la 11 ani dupa furt (1786), Comitatul „Bucovinei”. Au vrut
sa foloseasca un sinonim pentru romanescul „codru” si au folosit slavonescul
„bucovina”, fara sa stie ca acesta inseamna padure de fag, iar in regiune nu
cresc fagi. La 15/28 noiembrie 1918, Consiliul National de la Cernauti a decis
unirea cu Romania. Pentru romanii ramasi in Ucraina, noua frontiera a Romaniei
a devenit „frontiera groazei”. La 2 mai 1919, Kievul, de grija caruia moare
astazi Basescu, a dat, in numele noii realitati sovietice ucrainiene, nota
catre guvernul roman, prin care ameninta: „Clasa muncitoare din Ucraina nu poate
admite ca intre Ucraina Sovietica si Ungaria Sovietica, Bucovina sa ramana
inrobita.” Din fericire, trupele
romane au lichidat Ungaria Sovietica a lui Bela Kuhn. In spate, insa, zeci de
mii de romani au fost masacrati de comisarii kominternisti, alte mii pierind in
incercarea de a trece Nistrul, prin locuri vulnerabile (Nemeuca, Poiana,
Cerilin, Vadu – Rascov, Volcinet, Chitcani, Unghia Bacului, Libnic, Rezina,
Ciucat, Praporgescu, Stolniceni, Terasa). Supravietuitorii erau primiti la
Chisinau de „Comitetul pentru ajutorarea refugiatilor moldoveni de dincolo de
Nistru”, condus de Pantelimon Halippa. Masacrarea a peste 800.000 de romani in
Ucraina Sovietica a atras proteste la Liga Natiunilor si in Parlamentul
Romaniei (20 februarie si 4 martie 1931) si un Memorandum la Liga Natiunilor,
semnat de 634 de refugiati, denuntand genocidul, memorandum publicat de ziarul
parizian „L’ordre”. La 28 februarie 1932, ziarul „Adevarul” scria: „In
Rusia Sovietica, procesul barbar de masacrare in masa nu este primul si,
probabil, nu va fi nici ultimul, cata vreme va domnidictatura salbatica a unei
minoritati acre si-a insusit atributul de oligarhie odioasa.” La 2 aprilie 1932, „neamul romanesc” denunta: „Se
desfasoara pe frontiera groazei cea mai cumplita tragedie pe care au trait-o
vreodata locuitorii paradisului bolsevic. Cad cu zecile, cu sutele in nopti
lipsite de lumina, cei care fug de teroare si de foame.” Este
explicabil, in aceste conditii, de ce inventia Kominternului, Partidul
Socialist-Comunist din Romania nu a avut succes. Dealtfel, din cei cca 300 de
insi, in frunte cu Gheorghe Cristescu ce aderasera la Moscova, 271 au fost
arestati, 58 ramanand condamnati in procesul din Dealul Spirii (4 iunie 1921).
Nici Uniunea Tineretului Socialist din Romania devenita, la 20 martie 1922, UTC
din Romania, nu a avut mai mult succes, deoarece Conferinta Comunista de la
Ploiesti, din 3-4 octombrioe 1922, a lansat, din ordinul lui Stalin si al
Kominternului, ideea ca Romania este stat imperialist, asupritor de popoare,
cum ar fi poporul „moldovenesc” si a deschis lupta impotriva Unirii. Aceasta in
conditiile in care invingatorii in primul Razboi Mondial hotarau soarta Lumii
si a noastra in cadrul Conferintei Internationale de la Lausane (20 noiembrie
1922 – 24iulie 1923). Majoritatea comunistilor erau cetateni straini ai
Kominternului sau tineri tradatori romani, ca Hannah Robinsohn (Ana Pauker) si
Emil Bodnaras. Pentru finantarea actiunilor teroriste pe teritoriul Romaniei
s-a infiintat organizatia subversiva „Ajutorul Rosu”, in 1924, parte a
Organizatiei Internationale pentru Ajutorarea Revolutionarilor. Este motivul
pentru care Partidul Comunist din Romania, cum se numea nestatutar din 1922, a
fost interzis, prin ordonanta militara, la 5 aprilie 1924. Primul secretar general
in ilegalitate a fost desemnat, de Komintern, ungurul Elek Koblos. El a fost
confirmat la Congresul III al PC din Romania, desfasurat in septembrie 1924,
tocmai la Viena, pentru a sustine interesele URSS la tratativele de acolo cu
occidentalii.
Ca si UDMR, astazi, PC
din Romania a negat art. 1 din Constitutia Romaniei, referitor la faptul ca
Romania este stat national. Drept urmare, la 19 dec. 1924, prin Legea Marzescu,
PC din Romania a fost, definitiv, interzis. Din pacate, UDMR-ul, nu! Partea
ciudata este ca Elek Koblos nu a fost de acord ca Romania este stat
imperialist, ca asupreste popoare, ca Transilvania sau Basarabia nu ar fi pamanturi
romanesti, drept care a fost debarcat de Komintern si lichidat la Congersul PC
din Romania, organizat la Harkov (29 iunie-2 iulie 1928). Un alt ungur care
avea sa fie ucis pentru Romania Mare, avea sa fie Stefan Foris, secretar
general al PC din Romania, in faza de pregatire a marii tradari nationale de la
23 august 1944. In locul lui Koblos, Kominternul a trimis pe ucrainianul Vitali
Holostenko (Barbu), sub a carui conducere, PC din Romania a fost, practic,
decimat datorita luptei pentru putere, soldata cu asasinate, intre Ana Pauker,
adepta a amorului liber si sotul ei, Marcel Pauker (Luximin). In 1931, la
Congresul V, PC din Romania l-a primit ca secretar general , trimis de Moscova,
pe polonezul Alexandr Stefanski (Gorun). Fapt straniu, si acesta a deviat,
constatand la fata locului ca Romania este un stat national, nu imperialist.
Cum incepea sa–si propage ideile, anti Komintern, a trebuit sa fie potolit de
...... Lucretiu Patrascanu, pe care rusii il trimisesera la Varsovia. Acesta ii
trimitea mesaje secrete prin care ii cerea sa nu mai spuna adevarul, urmand sa
discute lucrurile intre patru ochi.
In ceea ce priveste
numarul comunistilor din Romania, numar niciodata comunicat, va pot spune ca
istoric, in baza documentelor, ca 23 august 1944 i-a prins cu efective de sub
100 de persoane, majoritatea straini si fugari la Moscova ca spioni si
tradatori, in frunte cu Ana Pauker si Bodnaras, restul arestati si in lagare cu
Gh. Gghiorghiu Dej, pentru ca au organizat, in calitate de sindicalisti si nu
de comunisti, grevele din 1933.
De dragul adevarului,
trebuie spus ca aceste greve, in care si-a pierdut viata, accidental, agentul
de Siguranta, epileptic, Vasile Roaita, au fost organizate de social-democrati
si legionari.
Studentii Facultatii de
Istorie din Bucuresti, in perioada 1974-1979, o chinuiau, sistematic, pe
tovarasa internationalista Zoe Petre, secretara de partid, cu intrebarea:”-Cati
comunisti erau inainte de 23 August 1944, tovarasa?”. Si cum ea o tot
scalda, cum ca ar fi fost 1000 cu tot cu simpatizanti, se ridica, tot
sistematic, in picipoare, in amfiteatru, internationalistul Sami Vianu, cel
care avea sa-l fabrice peste ani pe „alpinul” si „orientalul” Tel Aviv, Mihai
Razvan Ungureanu (ochii si urechile lui Joe Biden in Romania), aratandu-ne carnetul
rosu PCR si declarand: „- Copii! Sunt Sami Vianu, membru al PCR din
1 octombrie 1944, cand Ana pauker declansase, deja, concursul .......cine
primeste mai multi legionari in partid, si am carnetul de partid cu numaul 241.
Va dati seama, asadar, cati comunisti erau inainte de 23 August!”
De aici si butada despre
comunisti, valabila si astazi, si pentru revolutionari si pentru veteranii de
razboi: „Dragi tovarasi, putini am fost.....multi am ramas!”.
In concluzie, si comunismul
si stalinismul au esuat in Romania inaintea actului de tradare de la 23 August
1944, fapt care l-a obligat pe Stalin sa recurga la o diversiune de neimaginat
– constituirea unui stat fantoma in teritoriile romanesti, inca, ocupate si
repartizate RSSU, asa-numita Republica Autonoma Sovietica Socialista
Moldoveneasca.
Dar despre aceasta si
despre navala adevaratilor comunisti pe tancurile sovietice, adica a
tismanenilor, romanilor si patapievicilor, care ne chinuie si astazi in numele
neoconservatorismului, vom vorbi in cele ce vor urma.
(VA
URMA)
Col.(r) dr. Mircea
Dogaru
Presedintele SCMD
joi, 22 mai 2014
Jocul de-a mobilizarea 6
“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a
mobilizarea
(Urmare)
Partea a-VI-a
VIII. INAMICUL
COMUNISMULUI–SOCIALISMUL SI NEVOIA IMPERIOASA DE SCHIMBARE
In 1936, asadar, in plina epoca de epurare a
marxistilor kominternisti, Stalin a proclamat Victoria Socialismului. Repliati
in Occident, in faza de altoire pe traditiile conservatoare americane, vizand
organizarea unei ofensive puternice atat impotriva capitalismului
(liberalismului) cat si a socialismului, trotkystii au infiintat, in 1938,
Internationala a IV-a, replica a celei false de la Moscova. Stalin a raspuns
dand un ordin care ne guverneaza mintile si astazi - Istoria cunoaste doar
cinci moduri de productie, fiecare corespunzand unei oranduiri sociale: comuna
primitiva, sclavagism, feudalism, capitalism si socialism. Comunismul era
expediat undeva in viitor, la Sfantu’ asteapta, cea mai democratica oranduire a
omenirii fiind socialismul. A fost lovitura de gratie data marxismului
(comunismului) si aruncarea la cos a celei mai mari parti, sub aspectul
demonstratiei, a lui Karl Marx: “modul
de productie asiatic”.
Prin “modul de productie asiatic”, Marx a inteles o
societate atemporala, primitiva, prin care oamenii au inlocuit impasul produs
de slaba dezvoltare a tehnologiei cu o organizare la nivel inimaginabil a
muncii. O societate care exista in China, Corea, Vietnam, de 7000 de ani, care
a existat pe toate continentele si la toate popoarele, inclusiv la noi,
romanii, pana in veacul XIX (cu reminiscente, pana in sec. XX). Fie ca era
vorba despre societati agricole, ca in Egiptul antic, in America precolumbiana
sau in Evul Mediu romanesc, fie ca era vorba despre societati pastorale
(nomade) ca in Imperiul Mongolo-Tatar, sau dedicate comertului de tranzit, la
mare distanta (marile imperii africane Ghana, Mali, Songhai), acestea aveau
urmatoarele caracteristici:
- Proprietate comuna asupra mijloacelor de productie, exemplu pamantul. La noi, ceea ce la incasi se numea “aylu”, s-a numit obste taraneasca, atat in epoca traca, romana cat si Evul Mediu. Intrucat nu am avut nici sclavagism (decat paternal, de import, in orasele romane), nici feudalism (decat de import, de tip occidental, introdus de angevini, in Transilvania, suprapus dreptului romanesc de obste)! Pamantul era stapanit in comun (devalmasie) de catre obstea sateasca. Mai putin nevoia de organizare a muncii la noi, cat mai ales nevoia de organizare a apararii in comun impotriva invadatorilor, a dus la aparitia statului, in frunte cu Domnul, ca reprezentant al tuturor obstilor. In aceasta situatie a aparut dreptul comun de proprietate domn-obste (condominium). Boierii n-au fost niciodata proprietari, ci doar functionari delegati ai Domnului in teritoriu, cu atributii in primul rand militare si judecatoresti. Intrucat nu existau suficienti bani sa primeasca jold (solda, leafa), pentru a se intretine ei si “curtea” lor (termenul provine de la cohorta romana- cohors), primeau o parte din impozitele in produse, munca, mai rar bani, datorate de obstea, care remanea libera, statului;
- Statal, societatea se organiza piramidal, in varf, cu puteri depline, ajungand seful care tindea sa se autoconsidere zeu (despotul, faraonul, Inca, Dominus-ul sau….presedintele statului socialist);
- Acest
tip de societate, bazata pe proprietatea colectiva asupra mijloacelor de
productie, cunoastea, in viziunea lui Marx, „exploatarea omului de catre
om”, exercitata de catre „o
aristocratie birocratica, de functii, care tindea sa devina de nume”.
Adica functionarii beneficiari tindeau sa devina proprietari si stapani
absoluti, transmitandu-si pozitia din tata in fiu. In trecut, boierii,
apoi functionarii de partid si de stat pana la Kim Ir Sen cu fiii si
nepotii sau Ceausescu, fiul si nevasta, ori, astazi, Basescu, fiica si
amanta sau dinastiile de politicieni;
- Acest
tip de societate nu putea fi atacata frontal pentru ca, oamenii fiind
liberi, erau obligati (la noi, „de la 12 ani in sus ”) sa puna
mana pe arme si sa participe la „oastea cea mare” sau, pe vremea lui
Stalin, la „Marele Razboi pentru
Apararea Patriei”, caz in
care toate localitatile deveneau „cetati
de munca, lupta si aparare”. Aceasta a fost esenta doctrinei, numita
si de Ceausescu, a „luptei
intregului popor pentru apararea patriei”.
Prin urmare, ceea ce
noi am numit stat socialist, oranduire socialista, Marx a analizat ca pe o
curiozitate, vorbind despre mod de productie asiatic si despotie orientala, iar
analistii occidentali au utilizat, ca nume, etichetele de „societate hidraulica”
si „stat hidraulic” (de la modelul societatilor faraonice, unde statul se
organiza din nevoia de realizare a marilor sisteme de irigatii).
Pe linia specialistilor
din acest domeniu (cubanezul Roger Bartra sau ungurul Francisc Tokei), intr-o
epoca in care la noi s-a lansat, cu fereala, termenul de „model de productie
tributal”, am inceput sa studiez acest tip de stat din punct de vedere
romanesc, rod al cercetarii, in perioada 1978-1988, fiind lucrarea: „Chemarea Soarelui. Sfarsitul Imperiului
Inca”. Cu mare bucurie mi-a primit-o Editura Academiei, dar perfectionist
fiind, am intarziat predarea si minunata „Revolutie” m-a prins cu manuscrisul
in geanta, la propriu. Publicata inainte, ar fi stimulat ridicarea la lupta.
Publicata dupa 22 decembrie 1989, devenea un pericol pentru ca explica ce s-a
intamplat. Analizand prabusirea Imperiului Inca (si a celui aztec, prin
comparatie) ofeream solutia imploziei sistemului socialist. Intrucat vointa
sefului statului era lege, dupa ani de studiu, Francisco Pizzaro si Hernando
Cortez au gasit solutia lichidarii, cu o mana de oameni, a Imperiilor Inca si Aztec. Au
luat prizonier Varful. Cu cutitul la gat, acesta a dat ordinele care au distrus
tara, nici o rezistenta nefiind posibila fara el. Prin similitudine, in sec.
XX, Varful a fost cumparat (Vaclav Havel) sau inconjurat de „curticeni” si
izolat complet de realitate (Nicolae Ceausescu). Ceausescu, insusi, a facut
toate gesturile care au dus la prabusirea lui in 1989, asa cum Basescu
procedeaza, de cateva luni, avand initiativa bizare, una mai antibasista decat
alta, soarta lui fiind pecetluita prin declaratia de la Bucuresti a stapanului
sau direct, Joe Biden, care si-a exprimat regretul ca nu vor mai colabora dupa
ce nu va mai fi presedinte (21 mai 2014).
In 1991, cand
entuziasmul mondial privind eliberarea romanilor de sub „tirania ceausista” se
stinsese la o simpla apasare pe buton, cand evreii romani au pierdut partida in
Israel si SUA fiind inlocuiti de evreii rusi, s-a produs contrareactia, vizand
pregatirea opiniei publice pentru destructurarea Romaniei. Soros a lansat
ordinul - nu tigan ci „rom”, strecurat pe usa din dos, ulterior, de Petre
Roman, prin abureala scrierii cu doi de „r” si s-a dezlantuit o mare campanie
mediatica impotriva romanilor prezentati drept hoti, puturosi si inadaptabili.
Am lovit aceasta campanie provocand un conflict deschis cu delegatii unguri la
Congresul International de Istorie Militara de la Zurich, soldat cu destituiri
masive in Ungaria. Consecintele pentru mine au fost: am fost scos din Comisia
Romana de Istorie Militara si mi s-a interzis participarea la Congresul Mondial
de la Torino din 1992, dedicat descoperirii Americii, desi eram singurul
istoric militar roman specializat in civilizatiile precolumbiene si formarea
marilor imperii coloniale; organizatorul, Statul major al armatei italiene, m-a
trecut ca moderator in ziua in care urmau sa prezinte comunicari ungurii,
obligand Bucurestiul sa ma includa in delegatie; am fost chemat la Budapesta,
avandu-l drept acoperire pe presedintele CRIM- general Ion Safta, pentru
discutii cu ministrul apararii din Ungaria, seful Statului major si seful
propagandei antiromanesti de atunci, secretarul de stat Raffai Erno, toti
nascuti in Romania, cu studii in Romania si trecuti dincolo ca antiromani. Organizatorul
era creierul guvernului ungar de atunci pe domeniul militar, marele meu
adversar si prieten, Razso Gyula, un istoric de exceptie. Conventia a fost sa-l
ajut sa-si repuna in functii pe cel pe care-l considera inlocuitorul sau,
Zachar Joseph, dat afara din cauza mea, oferta fiind ca, atata timp cat
gruparea lor va fi la putere, nu vom mai fi atacati de istoricii unguri (nici
nu aveau nevoie, ca ne atacau englezii si francezii). Spre cinstea lor s-au
tinut de cuvant pana in 1996. In acest context, spre stupefactia tuturor, am
moderat, plin de curtoazie, Congresul de la Torino, in ziua indicata, iar „dusmanul”
meu, Zachar Joseph, a anuntat ca renunta la 25 din cele 30 de minute afectate
comunicarii lui pentru ca vrea sa ofere „ilustrului moderator”, prietenul sau
Dogaru, posibilitatea de a sustine o comunicare extraordinara. Asa am putut
prezenta si publica in brosura, in 32 de pagini, rezumatul cartii mele despre
socialism, mergand pe comparatia intre suprimarea lui Atahualpa, ultimul Inca
si a lui Ceausescu, sub titlul nevinovat: „Conquista
si reconquista peruana. Cauzele infrangerii Inca de la Cajamarca”.
Povestea a avut o
urmare distractiva. L-am atacat pe Raffai Erno in 1993, in presa, cu furie,
pentru ca venise in Romania si daduse, tuturor papagalilor nostri politici,
materiale de propaganda pentru Ungaria Mare, pregatite pentru serbarea, din
1996, a Mileniului unguresc, drept alternativa in situatia in care nu ar fi
fost invitati sa intre in NATO. L-am
atacat la Antena TV si in Jurnalul National. Rezultatul a fost ca redactorul
care m-a publicat a fost dat afara iar
eu nu am mai fost invitat pe post. In schimb, anul urmator, in 1994, la Congresul
de la Varsovia, aflandu-ma in disputa cu liderii istoricilor militari estici in
fata palatului vicevoievodului Varsoviei, am auzit un strigat de bucurie si
l-am vazut toti, incremeniti, pe liderul istoricilor unguri Zachar Joseph
topaind fericit, venind in fuga spre mine si multumindu-mi: „-
Mircea, stii ce e prietenul tau Raffai Erno? – Am auzit ca l-ati dat jos si ca
e simplu profesor. – Nu mai e nimic, nici macar profesor. L-a angajat, din
mila, Biserica. Am folosit toate materialele tale aparute la Bucuresti, ca sa-l
dam jos, ca ne strica ploile tocmai acum in zbaterile pentru intrarea in NATO. –
Ati innebunit? Pai asta manca romani pe paine! Totul, la el in birou, era
Ungaria Mare. Pana si fructierele si scrumierele reproduceau, in relief,
Ungaria Mare cu urme de muscaturi, ale cainilor romani si slavi, pe margini.
Asta patriot revizionist! – Patriot, pe dracu’ (a urmat o injuratura
imposibila si suculenta, in acest domeniu ungurii surclasandu-ne), e
un imputit de agent KGB, de care abia am scapat! – Si asta, noul, cum e? – De asta
stim, de doi ani, ca e agent CIA.” A urmat o alta injuratura imposibila
si continuarea: „- Pastele ma-sii, nu reusim sa
promovam, si noi, un ungur pentru Ungaria (Si, intr-adevar, pana la
Viktor Orban, nu au reusit) ! – Te inteleg, frate! Nici noi. – Si atunci,
daca tot ati gasit solutia, de ce nu o aplicati? (au intervenit fratii
cehi si polonezi) – Adica? Adica tu ii trimiti datele despre tradatorii vostri la
Bucuresti, el ti-i loveste de acolo, tu
il citezi la Budapesta si invers! ”
Evident, totul a ramas
la stadiul de gluma, dar peste ani, cand am avut initiativa intemeierii SCMD,
am facut-o sub lozinca „Militari din
toate tarile, uniti-va!” Evident, impotriva dusmanului comun,
Comunism/Globalismul, care incearca sa ne distruga tuturor statele. A inceput
cu statul canadian, aproape ca a reusit in Rusia pana la revirimentul Putin, a
lansat o „Armata de eliberare a Texasului” si conceptul de „Latinidad” in SUA,
ideea Scotiei independente, a Cataloniei independente, aproape ca a spart
Italia prin experimentele „Padania”
si „Venetia” etc., dar a gasit cel
mai propice teren in Romania. Aici numarul politicienilor idioti si servili
este mai mare ca oriunde. Cand experimentul Boc privind scoaterea militarilor
la marginea societatii parea sa fi reusit (decembrie 2010), „Legile Boc-Basescu” s-au mutat in
Ungaria unde toti militarii unguri, activi si in rezerva, au iesit in strada,
sindicatul lor fiind mixt. Instantaneu, in sprijinul lor, a protestat, in plan
intern si international, SCMD.
Nenorocirea cu sistemul
socialist era ca, din punct de vedere al dezvoltarii economice, era inert.
Lucrurile puteau dura, spunea Marx, propagandistic, o generatie. Impotriva
generatiei lui Ceausescu, ramase la minciunile idealurilor de la 1 Mai 1939,
s-a ridicat o alta generatie cu propriile ei idealuri. Ca societatea sa nu
stagneze, preciza Marx, este periodic nevoie de o „revolutie” pe orizontala,
care sa schimbe discul puterii. Sa apara oameni noi, cu alte idealuri si sa mai
impinga sistemul o generatie. La rusi situatia era mai grava deoarece razboiul
antinazist adusese la idealul socialist si a doua generatie. De asta, si astazi,
rusii sarbatoresc, cu fast, 9 Mai – zi simbol a unitatii lor national-statale. In
acest context, pentru a se mentine, in fata adversarilor numiti UE si China,
puterea bipolara mondiala, americano-rusa, a elaborat si pregatit, in comun,
trei decenii, schimbarea la fata a Rusiei. Pentru ca Imperiul Rus sa nu se
destrame, era nevoie de „perdeaua de fum”, adica de prabusirea cu zgomot a
regimurilor socialiste din satelitii europeni. Din nefericire, daca Gorbaciov
era OK., Bush era marioneta Globalismului/Comunismului transnational, in
fruntea careia se instalase, deja, seful mafiei energetice mondiale, Joseph
Biden. UE a sprijinit proiectul pentru ca urmarea propriile interese –
atragerea est-europenilor, cu resursele lor, in Proiectul „Statele Unite ale
Europei”. Tot din nefericire, in fruntea UE se afla, atunci, alt globalist,
Francois Miterrand. Globalistii au intrat si ei in joc, distrugerea statelor
existente fiind principalul obiectiv si acapararea de catre transnationale a
resurselor Est-ului. Se explica de ce toti kominternistii, adica brucanii,
romanii, patapievicii, tismanenii, fiii si nepotii lor sau discipolii lui Gogu
Radulescu, intr-un cuvant „quislingii” au fost in randul intai in toate
revolutiile estice, servind caruta de stapani comuni. Scandalul dintre ei, sfasierea reciproca aveau
sa se produca odata cu atingerea obiectivului, cand fiecare implicat, binomul
americano-rus, UE si globalistii a incercat sa-si asume, pentru sine, potul. Cu
o singura exceptie: gestionarea crizei de dupa deschiderea „Cutiei Pandorei”:
adica gestionarea miscarii de ultrastanga sau extrema dreapta de tineret si
studentesti, a miscarii sindicale care era previzibila si a miscarii nationale.
Aici, se actioneaza, inca in comun, prin intermediul slugilor comuniste, adica
al hotilor care striga „Hotii!”, patapievicii, tismanenii, liicenii,
blandienii, boii (de la Boia), giurgii etc., atacandu-i, cu spume la gura pe
patrioti, sub acuza de ...... „comunism”, indobitocind tineretul prin prestatii
media si imprastiindu-si veninul indeosebi impotriva militarilor care,
dintotdeanuna si la toate popoarele, constituie garantul existentei statului.
Din nefericire pentru ei, de 5 ani de zile, exista SCMD si nu numai ca exista,
dar si rezista!
Dar despre toate
acestea, in curand.........
(VAURMA)
Col.(r) dr. Mircea
Dogaru
Presedintele SCMD
Abonați-vă la:
Postări (Atom)