DISTRUGEREA SAOPSN “PAS CU PAS” V

                                                 DISTRUGEREA SAOPSN “PAS CU PAS”

 -REPERE ISTORICE-

                                                                                       V

6. “Golaniada” si “Golania Romantica” (22 aprilie – 20 mai 1990)

Cu secesionistii si “chicosii” pusi cu botul pe labe de demonstratiile militare in Ardeal, cu Mihai Viteza care voia sa reediteze “rebeliunea generatiei tinere” din 1941, dar care a fost oprit sa vina la Bucuresti, preconizata inlaturare a lui Ion Iliescu, a fost initiata, prin manipularea studentilor, inca bine organizati. Erau romantici, inflacarati, crezand in “Revolutie”, “libertate” si “democratie”, dar erau manipulati de proprii profesori, care se transformasera din activisti PCR fundamentalisti, peste noapte, in “europenisti” si “civici” si de sefii de an, fosti lideri ai UASCR (Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania), de facultate, sau de centru universitar, care actionau la dubla comanda.

Strategii “revolutiilor spontane” stiau ca, o data deschisa “Cutia Pandorei”, trebuiau sa gestioneze niste crize ce aveau sa se declanseze implacabil: miscarea nationala (si au facut-o inventand si controland pana astazi toate partidele “patriotice”), sindicala (si au facut-o stimuland presedintii a 4 mari Confederatii sa ciordeasca patrimoniul UGSR, ca sa-i poata santaja), reactia militarilor (si am vazut cum au actionat impotriva lor inca din 1975) si miscarea studenteasca. Cu studentii, ametiti de sloganul care inlocuia competenta cu “minunatul tineret” a fost  mai usor deoarce, dupa miscarile studentesti din 1970-1972, s-a dat ordinul infiltrarii de baieti din Servicii (locotenenti-majori acoperiti), legendati ca provenind din mediul muncitoresc, membri PCR, motiv pentru care au fost “alesi” sefi de an, de UASCR pe facultate, pe centrele universitare, etc. Erau depistabili pentru ca toti aveau cu 6-8 ani mai mult decat colegii lor de grupa si de an. Iar in 1990, regizorii au selectat dintre ei doua modele de figuri emblematice, ca viitoare capetenii ale miscarilor de tineret: 1. figura christica, sau guevarista pentru “turbulenti” si 2. figura angelica pentru domnisoarele si doamnele care preferau modelele rafaelite, tip Giuliano Gemma, alias Montgomery Wood.

Manipulati sa iasa in strada pe 22 aprilie 1990, studentii habar n-aveau ca relanseaza “Scenariul Bucuresti”, sub lozinca aplicarii “Punctului 8 de la Timisoara”, adica “Jos comunismul!”, egal – “Jos Iliescu!”. Habar n-aveau ca fac jocul serviciilor straine, care voiau sa-si impuna fiecare (tragandu-se reciproc pe sfoara) candidatul. Iar pentru serviciile germano-austro-ungare devenise de interes Mihai Argesanu, cel care, de dragul unei Coroane de care era strain si pe care n-o dorise in tinerete, era gata sa sacrifice si Ardealul si Crisana si Maramuresul si Banatul. Studentii, cu sinceritatea tineretii, voiau ca “România sa fie bine si tot românul sa prospere”, adica sa traim ca-n Occident. Nu sesizau ca Occidentul voia sa iasa din criza de sistem pe spinarea noastra, jefuindu-ne ca-n codru. Si iarasi habar n-aveau ca hulitul comunism nu existase niciodata, nicaieri in lume, nici chiar in URSS, deoarece Stalin si Partidul Bolsevic (adica “Partidul celor multi”) proclamasera in 1936 victoria definitiva a socialismului si trecusera la lichidarea comunistilor, care pana in Mexic si SUA, nu s-au oprit din fuga. Iar in România, Ceausescu tot inventa, din Congres in Congres, noi forme de socialism, comunismul proclamandu-l “viitorul de aur al ominirii”, care avea sa se instaleze candva, la Pastele Cailor.

 Toti “anticomunistii” de ieri si de azi, care l-au tot pomenit pe Marx, fara sa-l fi citit vreodata, desi a fost si este studiat cu sfintenie in universitatile Occidentului, ar fi inteles de la acest filozof al Globalismului ce insemna in viziunea sa “comunismul’. Ar fi stiut ca, spre turbarea lui Stalin, Marx, scriind “Kapitalul”, nu “Proletarul”, a definit “Socialismul”, sub numele de “Modul de productie asiatic”, drept o aberatie istorica, in care mijloacele de productie erau proprietate comuna, dar exista exploatarea omului de catre om, exercitata de o artistocratie birocratica, de functii, care tindea sa devina de nume, cu o ierarhie piramidala, avand in frunte un leader care, innebunit de boala puterii, avea sa se considere zeu, transmitandu-si puterea ereditar. In viziunea lui, comunismul avea sa apara pe cale pasnica (nu prin revolutie), in cea mai dezvoltata tara capitalista (SUA, nu feudala Rusie), prin concentrarea la varf a capitalurilor, care aveau sa exceada Statul, iar acesta, devenind inamic, trebuia sa dispara. Exact ce se intampla astazi, cand, sub numele de “globalism”, un grup de dementi, detinatori ai finantelor mondiale, vor sa decida cati si cat avem dreptul sa traim, cat sau daca avem voie sa muncim, ce iubim, cum ne distram, ce mancam, daca si cum ne tratam, etc. Si-ar fi dat seama atunci, bietii studenti, fosti utecisti, sau membri de partid, ca joaca rolul hotului, care striga “Hotii!” si n-ar mai fi proclamat “Golania”, adica Piata Universitatii – “Zona libera de comunism”, ci “Zona libera de socialism”!

 

Pe 22 aprilie, studentii au manifestat pasnic in Piata Universitatii, retragadu-se la timida interventie a militienilor, inca jenati de numele de “politisti” si inca timorati de ceea ce traisera in 22 Decembrie 1989! Pe 23 aprilie… la fel, desi intre ei au aparut figuri noi, “revolutionari” si nu numai.

Pe 24 aprilie, manipulatorii n-au mai avut rabdare si s-a produs incidentul declansator. In mijlocul manifestantilor a aparut, in uniforma, cu chef de scandal, “corbul” Cico Dumitrescu, cel depistat, sub Ceausecu, drept “influencer” al sovieticilor, de Contrainformatiile militare, datorita microfonului instalat in “cucul” de la cascheta, taman cand avea o discutie interesanta, pe litoral, cu atasatul militar al Moscovei. Ceausescu il daduse afara din Armata, Post-revolutia l-a facut amiral! El s-a luat la harta cu un personaj interesant care, timp de doua decenii, s-a prezentant drept doar “protectorul revolutionarilor”, apoi s-a erijat in “revolutionar” si dusman de moarte al lui Iliescu. Injuraturi, imbranceli, scuipaturi, etc. “Cico”  s-a dus in CFSN si i-a urlat lui Iliescu despre “golanii” care au ocupat Piata Universitatii si l-au agresat.
Manipulat, Ion Iliescu a explicat la randul sau: “Sunt unii care le plang de mila catorva golani care provoaca dezordine in centrul orasului”. Asta a fost semnalul! Au aparut portavocile si statiile de amplificare din timp pregatite, etichetele cu “Golan” si s-a nascut, la fel de “spontan” ca si “Revolutia” – “Golania”.

 “Cruciada” anticomunista a propagandistilor pro-germani, care opreau “civilizatia” la granita rasariteana a catolicismului, pe Carpatii Orientali (vezi scrierile cercetatorului din RFG Viorel Roman), s-a transformat in “Golania-da”, in care studentii au devenit o minoritate.

 

Doamnele civice ale Revolutiei l-au convins pe Milica (viitorul presedinte-marioneta Emil Constantinescu) sa deschida balconul Universitatii de la facultatea lui si toti “civicii” lui Soros s-au perindat pe acolo, toti superintelectualii GDS-isti, toti saltimbancii Revolutiei Televizate care, prin discursuri inflacarate, au atras elevi, oameni simpli de toate varstele si tineri de toate formatiile si culorile, sedusi de viata de tabara la cort, dar si infractori de toate tipurile si ocupantii canalelor, atrasi de multime. S-au bulucit, bineinteles, si agentii tuturor Serviciilor interne/externe, artisti, poeti, cantareti, etc. Muzica, discursuri mobilizatoare, urale, amor juvenil, dormit la cort, Gavroche, mancare de la sediul PNT, pe cale de a deveni si “CD”, “civici” cat cuprinde, dar si adeptii “regelui” de la PNL, cantecul antiimperialist al lui Carmen, transformat de Vali Sterian in bocet anticomunist, pana cand Paturca a lansat “Imnul Golanilor”! ”Golania-stat in stat”, promovata de televiziunile straine, dar si de TVRL, al carul “L” ar fi trebuit sa insemne nu “Libera”, ci ocupata de interese straine. Entuziasm, du-te vino, peste 50.000 de participanti zilnic la orele de maxima audienta, gratie “tragatorilor”, platiti cu $30/zi si $40/noapte, sa atraga noi adepti, pana cand doi mineri si un locotenent-colonel CI-st, in uniforma de miner, vor da un “tun” acasa la Ion Ratiu, ciordindu-i $80.000 cash. Multi tineri s-au trezit atunci intrebandu-se… “De cand umbla occidentalii cu zeci de mii de dolari cash la ei, in loc de cecuri, in zone de conflict?”.

 
Spectacolul a fost profesionist regizat, dupa toate regulile, pana la 20 mai 1990. Atunci au avut loc alegerile castigate inspaimantator de clar de Iliescu si de FSN, care, cu marinimie, le-au dat saci de voturi si lui Ion Ratiu si Radu Campeanu, ca sa vada strainii ca avem “democratie”. Organizatorii declarati si mare parte a “civicilor” s-au retras din Piata, pentru ca nu puteau contesta “democratia”. Studentii au intrat in sesiune, profesorii au fost obligati sa revina la catedre, iar cei care aveau (inca), serviciu si veneau  numai seara, s-au retras si ei, pentru ca disparuse tot hazul. Atunci a luat sfarsit “Golania Romantica” a “tinerilor frumosi si liberi” (parintii spalatilor pe creier de astazi), care incepusera sa sesizeze ca “ceva e putred in Danemarca”.

 

7. “Fake-Golania” versus România (21 mai – 13 iunie 1990)

Din 21 mai, au ramas in strada, pe langa naucii intarziati, initiatii, durii partidelor de opozitie, profesionistii straini mai vechi si cei nou-patrunsi cu nume românesti, infiltratii serviciilor noastre, tradatori sau patrioti, diversi gura casca si pleava orasului. Au inceput violentele, escalandand pana la incendieri de masini si cladiri (tinta erau Birourile de Evidenta a Populatiei), tentative de ocupare a Televiziunii si cladirilor oficiale. Grupuri militar-instruite au aparut si la Cotroceni si in Piata Orizont, in fata Ministerului Apararii Nationale.

Populatia Capitalei, in marea majoritate, nu a muscat momeala. Mai mult, a sprijinit militarii si personalul civil din MApN si MAI, in egala masura alarmat, sa ajunga la unitati. Unde au stat blocati, cu armele sigilate. Nici garda nu avea munitie de lupta.

In seara zilei de 13 iunie si in noaptea care a urmat, Capitala ardea, parand un oras cazut sub asediu si ajuns prada hoardelor. Ministrul Apararii era in strainatate si nimeni nu si-a asumat raspunderea in locul sau. Cel de Interne a fost de negasit, fiind nu se stie unde, la o “cafeluta”, timp de trei zile. Ca doctorand al Coanei Leana, careia-i aducea omagii, in uniforma de general, la Televiziune, an de an, pe 7 ianuarie, Mihai Chitac avea si motive sa faca pe mortul in papusoi.

In aceasta situatie, “Creierul” Serviciilor din CFSN a apelat din nou la mineri. Acestia nu au fost pe 13 iunie in Bucuresti. Aveau sa apara in dimineata zilei de 14 iunie si, potrivit propriilor declaratii, nu Miron Cozma ii conducea.

 8. Sfarsitul “Scenariului Bucuresti” (14 – 15 iunie 1990)

“A treia Armata a tarii” – minerii, adusi de “cea de-a doua Armata” – CFR-istii, ale caror trenuri inca existau si inca functionau cu viteze “supersonice” fata de cele de astazi, au intrat in actiune, in zorii zilei de 14 iunie si, timp de doua zile, au cutreierat orasul. Din nefericire, profesionistii care actionasera in 13 iunie, batandu-se cu Politia, s-au dat la fund si, la “Kilometrul Zero al Democratiei” au ramas doar cei care n-aveau nici o treaba. Tot din nefericire, cutreierand Capitala cu manie proletara, minerii i-au agresat pe toti cei care, dupa imbracaminte sau coafura, li se pareau suspecti. Amicul nostru, ziaristul Miron Manega, de la UZPR si “Certitudinea”, poarta si astazi sechelele. Dar ziaristii fara frontiere si-au strans toti jucariile si au plecat, in mare graba… la Belgrad.

Pe 16 iunie, distrugerea României, orchestrata de mintile bolnave si revansarde germano-austro-ungare esuand, “Scenariul Bucuresti” s-a mutat asadar la Sud de Dunare si a inceput “Sangeroasa destramare a Iugoslaviei”, admirabil descrisa si analizata in cartea cu titul omonim de catre atasatul nostru militar de acolo. S-a produs, cu alte cuvinte, distrugerea, de decenii proiectata, a unuia si aceluiasi popor, caruia-i curge acelasi sange prin vene (slavo- român), care vorbeste aceeasi limba (zisa “sarbo-croata”) si pe care nu-l fragmenteaza decat bisericile (ortodoxa, catolica si musulmana), care sunt rezultatul ocupatiilor straine, cum spunea, inca la 1848, omologul croat al lui Avram Iancu, banul Anton Jelačić. Spre deosebire de noi, care am avut inteligenta sa respingem, la 1859, darul otravit al Europei politice (Moldo-Vlahia, care ar fi devenit Moldo-Vlaho-Transilvania), proclamand România la 11 Decembrie 1861, ei au acceptat (ca si cehii) numele impus de oculta politica europeana – “Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor”, in loc sa-si spuna “Slavonia” si au fost desfiintati de doua ori ca stat, de catre Marile Puteri, in veacul trecut.

Despre drama lor, dar si a noastra ca militari, ca popor si ca Tara, prinsi intre doua razboaie declansate si purtate inclusiv pe pamant românesc, la Sud de Dunare si pe amble maluri ale Nistrului, vom vorbi insa cu alta ocazie…

                                                             (VA URMA)

 

   
11 martie 2024                                                                                           Col.(r) dr. Mircea Dogaru

                                                                                                                                                                                                                                                  

 

                                   DISTRUGEREA SAOPSN “PAS CU PAS”
                                                -REPERE ISTORICE-

                                                               IV

5. Pregatirea “Golaniadei” si reactia militarilor

         Pe fondul derularii “Scenariului Bucuresti” s-au lansat in campanii mediatice furibunde partidele zise “istorice”, care n-aveau nici o legatura cu fostii national-taranisti, liberali, social-democrati, etc., decat numele, fiind o combinatie la varf a oamenilor de paie ai serviciilor engleze, austriece, ungare, franceze, ori sovietice cu tradatorii serviciilor române. Pentru coloratura, au aparut din emigratie, cu misiuni precise si cu aere de sponsori, figuri proclamate de media emblematice, talonate la varful partidelor de grupari ale DIE, pe cale de a deveni SIE.
          Foarte activ a devenit PNT, ulterior si “CD”, “sponsorizat” de Ion Ratiu (Nici o legatura de rudenie cu marele memorandist), nepot al fostului ambasador la Londra, Tilea, suspectat de a fi devoalat englezilor date despre Armata Română, pe care acestia le-ar fi trimis aliatilor sovietici, pe durata razboiului. Se spunea ca era insurat cu o baroana unguroaica si a fost talonat de vicepresedintele PNT, de meserie maior DIE, Liviu Petrina. Baroana, potrivit zvonurilor, era cea cu banii, pentru a nu se face legatura intre zecile mii de dolari “cash” ai lui Ratiu si MI6. Oficial, partidul era condus de un fost sportiv, pomadat, rujat, pensat, niciodata insurat, fost carator de mapa al primei entitati care ar fi purtat ciorapi de nylon, pe sub nadragi, in politica româneasca.            
           In fruntea liberalilor reinventati ca partid, a ajuns, ca revenit din emigratie, unul din fratii Campeanu, Radu (fost membru PCR, insurat cu tovarasa maior Dina, de la DIE, potrivit informatiilor rautacioase aparute in presa), cel emigrat cu “voie” si revenit, sub coordonarea Ioanei Bratianu, cu misiunea de a restaura regalitatea, in beneficiul cetateanului elvetian Mihai Argesanu, pe care pacalitii epocii l-au numit si inca il mai numesc “Majestatea Sa Regele Mihai”.
            Biata marioneta, nerecunoscuta niciodata de Hohenzollerni, trecea drept fiul lui Carol II, potrivit principiului de drept ca un copil nascut intr-o casatorie il are drept tata pe sotul mamei. Se nascuse la 25 octombrie 1921, la 5.5 sau la 7.5 luni, deoarece casatoria printului Carol cu Elena a Greciei a fost aranjata politic la 10 martie 1921 la Atena si celebrata la Bucuresti la 10 mai, mama fiind usor gravida cu seful garzii regale a regelui Greciei. Citind presa vremii, veti vedea cum s-au intrecut somitatile medicale sa spuna ca un copil se poate naste normal la 5 luni, sau la aproape 8, ceea ce n-a impiedicat contemporanii sa-i spuna, in bascalie, “Mihai Viteza”. Cat despre tata, Carol se casatorise legal, prin Biserica, la Odessa, la 31 august 1918, conform Numarului de inregistrare 444 din Registrul Casatoriilor, cu Ioana Valentina Lambrino (Zizi), de pretinsa ascendenta imperiala bizantina. Casatoria a fost celebrata de preotul Meletie Sarovschi, asistat de diaconul Alexandru Braduceanu, martor fiind baronul Henri Serdici si ofiterii imperiali Eugen si Sergiu Meletievici Sarovski si Constantin M. Sensov, plus observatori ai Consulatului Român de la Odessa. Istericii il fac pe Carol “dezertor”, uitand ca, la 31 august 1918, armata română nu mai exista de 4 luni, fiind demobi-lizata, iar România era ocupata, cu statut de invinsa, de trupele germano-austro-ungaro-bulgaro-turce, dupa Pacea de la Buftea-Bucuresti. Aceiasi nefericiti sustin ca, in baza “Legii morganatice”, casatoria lui Carol cu Zizi, care nu putea fi desfiintata decat de Consistoriul bisericesc, ar fi fost anulata de un tribunal civil la 29 martie 1919. Numai ca “Legea morganatica” a fost strecurata de Ionel Bratianu abia la 8 ani dupa casatoria cu Zizi, in 1926, in Codul Civil, Cap. IV, Art. 13. Din casatoria perfect legala a rezultat un fiu, Carol Mircea Grigore, nascut la 8 ianuarie 1920, mama si fiul fiind, datorita tentativelor de asasinat, obligati sa se refugieze mai intai in Franta, apoi in Marea Britanie. Acesta avea sa fie recunoscut de toate marile instante europene (Curtile de Casatie si Justitie), in perioada 1954-1961, din Portugalia, Franta si Marea Britanie, drept intaiul nascut legitim al Regelui Carol al II-lea si custode al averii acestuia, decedat in 1953. Mostenirea lui Carol II a fost impartita dupa cum urmeaza: 25.6% sotia legitima (Elena Lupescu), 37.2% Carol Mircea Grigore si 37.2% Mihai. Educat ca viitor suveran, stapanind la perfectie 6 limbi straine plus română (fara accent), Carol Mircea Grigore, recunoscut “de Hohenzollern” si Print “Al României”, a fost tatal Printului Paul de Hohenzollern “Al României”, fiind cu greu inmormantat (dupa 9 luni de la deces), in 2006, la Cozia, in prezenta Cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul si a catorva mii de rezervisti si simpli cetateni. Si, ca sa terminam o data cu “printii” si “printesele” inventate de PDSR (ulterior PSD), fostul rasfatat al lui Hitler si Stalin s-a cuplat in 1948, dupa plecarea din tara, aranjata de el insusi cu Petru Groza  (Vezi Arhivele Nationale, S.A.N.I.C., Col. Consiliul de Ministri, Dos. 174/1947), care i-a asigurat o renta de $200.000/an, cu Printesa Anne de Bourbon-Parma, de meserie sora medicala. Au locuit un an la fratele acesteia, in Danemarca, apoi la bunicul din Grecia. Nu s-au putut casatori deoarece, in 1949, nu se stia nimic de soarta sotiei lui Mihai, Nerissa Jane Irene Bower-Lyon, din Casa Regala engleza, casatorie care a avut loc la Primaria Azuga, la 7 septembrie 1939, la orele 9:30, mireasa fiind gravida in luna a 7-a. Dupa cum nu se stia nimic nici de soarta copilului nascut in luna noiembrie, botezat Nicolae Vasile. Ori Grecia era si este stat teocratic, Biserica avand ultimul cuvant in privinta casatoriilor. Abia in 1978, spionajul românesc a lamurit situatia, I.M. Pacipa, in raportul sau strict secret catre Ceausescu, Nr.P/802/15 mai, a demonstrat ca Irene fusese rapita de la Savirsin, cu copilul, de divizia SS din Transilvania in retragere, fiind ulterior lichidata, iar copilul incredintat unui general SS al carui fiu de aceeasi varsta murise, fiind identificat drept “cetateanul West german Dieter Stenzeleit”, instrumentist la Opera din Dortmundt. Cu Ana, care n-a fost niciodata regina, Mihai, Voievodul de Alba Iulia, care n-a fost niciodata rege (Carol II n-a abdicat, fiind recunoscut drept rege in exil), a avut cinci fete care, potrivit constitutiilor monarhice ale României, nu au si n-ar fi avut nici un drept, chiar daca Mihai ar fi fost rege din 1949 si pana la moarte. Lasand la o parte faptul ca, din 1938, titlul oficial al sefului statului era “Conducatorul” si, pe durata absentei din tara a lui Carol II, functia era detinuta de Ion Antonescu, diversilor habarnisti entuziasti le recomandam sa citeasca Art. 82-83 ale Constitutiei din 1866, Art. 77-78 ale Constitutiei din 1923 si Art. 34-35 ale Constitutiei din 1938. Carol I a avut o fiica numita Maria-Margareta, de care nici un român n-a auzit, pentru ca nu a reprezentat niciodata nimic. Puterea se transmitea ereditar, doar din tata in fiu, iar in absenta unui mostenitor baiat, se apela la fratii monarhului, sau copiii de frate, care trebuiau sa treaca la religia ortodoxa si sa invete limba română. Asa avea sa ajunga rege Ferdinand, nepot de frate al lui Carol I, desi nu a respectat conditiile.  
              Potrivit statutului familei regale, daca regele in functie, ori printii mostenitori, renuntau la drepturi, pierdeau numele “de familie”, care era “Al României” (fiindca cel “de Hohenzollern” ii fusese retras lui Ferdinand, ofiter german, pentru intrarea României in razboi impotriva Germaniei, in 1916), fiind obligati sa-si aleaga un nume de familie obisnuit. In 1926, Carol si-a argumentat in fata lui Ferdinand si a lui Ionel Bratianu, decizia de renuntare, cu urmatoarele cuvinte: “Si asa, in douazeci de ani, România, ca toate tarile din jur, va deveni republica! Si atunci, de ce sa nu-mi traiesc viata asa cum vreau?”. Revenit in 1930, prin referendum, si-a reobtinut numele si calitatea regale. In acest interval insa, a trait ca simplu cetatean, sub numele de Carol Caraiman. Din 1937, fratele Regelui Carol II, Printul Nicolae, a trait toata viata sub numele de Nicolae Bran, iar Mihai, dupa renuntarea sa, inclusiv pentru eventualii urmasi, la orice drept de mostenire (30 decembrie 1947), a deveni Mihai Argesanu. Deci, juridic, asa-zisa “custodele Coroanei”, fiica Printesei Anne de Bourbon-Parma si a numitului Mihai Argesanu, a devenit, prin casatorie, “Duda” si atat! Asta daca nu acceptam ca presedintii de republici, sau de partide, pot face printi si printese, regi si regine! Asadar, “Mihai Argesanu, om de afaceri elvetian”, semnat ca atare cu ocazia a trei vizite in România lui Ceausescu, in Cartea de Aur a Muzeului de Istorie al RSR, umarit de comunitatile evreilor- români refugiati in Franta si in SUA, pentru insusirea bunurilor lor, in timpul efemerului “Stat National Legionar” (14 septembrie 1940 – 21 ianuarie 1941), a fost cel care a solicitat de trei ori audienta lui Nicolae Ceausescu, in fapt Coanei Leana, cu ocazia declaratelor sale tranzitari ale României spre Bulgaria. Si a avut succes de fiecare data! Prima data a cerut cuplului prezidential sa-l retraga pe Valentin Ceausescu de la studii din strainatate, deoarece presa engleza incepuse sa rada ca “Printul Rosu” s-ar fi incurcat cu “Printesa” Margareta, iar in celelalte doua ocazii, a solicitat stoparea procesului aproape castigat de România impotriva sa, privind soarta celor 43 de tablouri, proprietate de stat, ciordite de el, furt aruncat de propaganda in carca defunctului Carol al II-lea.
             Pana in iunie 1989, Mihai a primit renta de $200.000, la valoarea din 1938, carata la Versoix, “cash”, de curieri diplomati, ofiteri DIE, astazi generali in retragere. I-a fost anulata de Ceausescu, deoarece fostul favorit al lui Stalin si calau al lui Antonescu, isi tradase angajamentul de a nu ataca niciodata România, declarandu-se “intru-totul de acord” cu “Declaratia de la Budapesta”, semnata, in final, de circa doua sute de intelectuali nauci români, din emigratie, apoi din Tara, inclusiv saltimbanci ai “Revolutiei Televizate”, adica persoane private, cu oficialitati ungare, acceptand constituirea de autonomii pe criterii entice in Transilvania. Ba, manipulat de Serviciile germano-austro-ungare, Mihai l-a concurat la Televizunea ungara pe Francois Mitterand, care, in octombrie 1989, facea deja spume acolo ca Franta solicita partea leului dupa victoria “Revolutiei” din România. Banii lui Soros au facut restul!
              La Bucuresti, saltimbancii in cauza, se transformasera peste noapte, din barzi ai lui Ceausescu si ai PCR, in “regalisti” si “europenisti”, pe bani Soros, urmati de alti intelectuali ai lui “Peste Prajit”, din spirit de turma. Aveau curaj pentru ca ii stimulau noile cartite ale Serviciilor straine, recrutate la varf in Serviciile Române, sau dintre militari, in perioada 1980-1985. Toti aveau sa fie facuti generali si lansati in politica si administratie, dupa 1990, acuzandu-i retroactiv de “comunism”, sau chiar de “genocid”, pe proprii lor camarazi, ramasi credinciosi inca, juramantului depus fata de Tara. Degeaba a venit Radu Ciontea la Bucuresti cu planul unguresc de smulgere a Transilvaniei si Banatului, cu numele ungurilor si tradatorilor bastinasi, care urmau sa ocupe toate functiile, de la primar de sat la… guvernator! Degeaba a aratat el ca banii si propaganda au corupt “telectualii” ardeleni, pe ideea manista, ca vor trai fara sa faca nimic, precum Ewing-ii din Dallas, pentru ca ei ar fi cu “civilizatia europeana”, cu Viena, nu cu “Miticii” de la Bucuresti si cu “ocupantii” – adica Armata, Politia si Serviciile Române! A fost “sfatuit”, exact de tradatori, sa plece si sa se tina de PUNRT, adica de partidul sectar transilvanean de tip manist.
              In aceste imprejurari, Mihai Argesanu a facut, dupa esecul lui “Martie Negru”, cerere sa vina in România, ca turist, in perspectiva “Golaniadei”. I-a fost respinsa la solicitarea unui colonel-magistrat patriot, pe 12 aprilie 1990. Cu 10 zile inainte de declansarea “Golaniadei”! Din acest moment, batalia s-a purtat mediatic, in imensitatea presei scrise. Diverse grupuri de patrioti, intre care “NOI”, au lansat sute de articole, in care au prezentat adevarul despre Mihai, Brucan , Soros, “damele”, saltimbancii si “ganditorii” dialogului social, inundand Transilvania cu mesajul: “Caragiale a lansat nu unul, ci doua personaje celebre: Mitica, adica baiatul istet, smecherul de Capitala, pe care il intalnesti si la Paris si la Londra, Berlin, Viena, Budapesta, sau la Moscova si idiotul, boul baltii, Marius Chicos Rostogan, cu mintea ramasa la Zolferino ghe vale! Decideti ce vreti sa fiti… Mitici sau Chicosi? Pentru ca noi, români mureseni, bistriteni, clujeni, satmareni, banateni, am decis! Vom fi cei mai ai dracului Mitici ai României si ai Europei!”. Sau, pentru ca se urmarea si spargerea Bisericii Nationale prin relansarea gaselnitei politice a “Unirii cu Roma” – “Noi nu suntem greco-catolici, ci, mai rau, romano-catolici. Drept care, in deplina cunostinta de cauza, afirmam ca aceasta nu este crestinism, ci o alta religie, mai aproape de Dumnezeul razboiului, din Vechiul Testament. O religie a supunerii oarbe, a dominatiei prin spaima, cu domurile ei inalte care te strivesc, a urii dementiale a inchizitorilor impotriva a tot ce inseamna firescul umanitatii, a transformarii omului in rob, sub alternativa arderii pe rug, garotarii, ori sfasierii de catre caini de lupta, fara vreo legatura cu iubirea propavaduita de Iisus. Catolicismul este tot ceea ce au invatat din crestinism barbarii germanici crestinati intr-o noapte de Papii de la Roma/Ravenna, dupa 476 e.n., care au ambitionat sa devina, in locul imparatului depus de Odoacru (Romulus Augustulus), sefi supremi si spirituali si laici ai Europei. O religie care s-a dovedit mai intransingenta decat arianismul, de care ne-a salvat, in veacul IV, pe noi, esticii, culmea, tocmai Occidentul, ramas atunci, ortodox. Este o combinatie, pe traditie germanica, intre Dumnezeu Tatal si Wothan, intre Iisus si Thor, intre nevinovata Maria Magdalena si democrata Cicciolina!”.
              Cu Bucurestii in deriva, ca scena de actiune a tuturor tradatorilor, Serviciilor straine, agentilor “Action” ramasi din Decembrie ’89 si a celor 7000 de noi infiltrati sub identitati false, românesti, situatia a fost din nou salvata, in Transilvania si, in general, in Tara, ca in Decembrie 1989, de doi generali patrioti – Stefan Guse, Comandatul Armatei a 2-a Moldova si Paul Cheler, Comandantul Armatei a 4-a Transilvania. Buzaul si Clujul au salvat Capitala si Tara. Cei doi s-au pus in secret de acord, la Targu Mures si, din clipa in care a esuat “Martie Negru”, toate orasele si oraselele penetrate, dintre Carpatii Orientali si granita de Vest, au vazut “ce n-a vazut Parisul” – paduri de tancuri si elicoptere (de aici ideea interesatilor externi de distrugere galopanta a lor, in anii care au urmat, pe considerentul ca e armament sovietic!). Au organizat aplicatie dupa aplicatie! Si, atentie! Toate diviziile acestor Armate aveau regimente de tancuri nu T34 (alea erau in Sud, la Dunare), ci T55 si sofisticatele T72, cu ochire dirijata automat. Pe unde au trecut atunci tancurile, elicopterele si infanteria română, “zdrentarosii” s-au ascuns ca guzganii! Cum sa nu devina, din acest moment, Armata Română, principalul obiectiv al distrugerii, in strategia neoconilor, care voiau sa puna mana, gratis, pe toate resursele României?
               Ramasa fara sprijinul “Majestatii Sale” si fara secesiunea Ardealului, “Golaniada” s-a declansat, printr-o penetrare si manipulare mediatica fara precedent a unei manifestatii pasnice, studentesti, la 22 aprilie 1990 si avea sa dureze 53 de zile…


                                                                                          (VA URMA)

   
7 martie 2024                                                                                                                                       

                                                                                                                                                                   Col. (r) dr. Mircea Dogaru

 

                            DISTRUGEREA SAOPSN “PAS CU PAS”
                                                -REPERE ISTORICE-

                                                               III

4. Militarii si “Martie Negru”, parte a “Scenariului Bucuresti”

         Imediat dupa stingerea ecourilor “Revolutiei (neaparat) spontane”, serviciile germano-austro-ungare si acolitii lor de la noi au raspandit, ca certa, stirea ca Transilvania va fi smulsa României si cedata Ungariei.
         In acest context, pe fondul procesului de restructurare si transformare a Militiei si Serviciilor, prin debarasarea, in continuare, de patriotii care nu voiau sa se puna in slujba serviciilor straine, in martie 1990, cand România avea inca granitele permeabile (granicerii erau blocati prin trecerile succesive de la MApN la MI si invers), pe langa miile de profesionisti straini care actionasera in decembrie si care primisera ordinul sa-si schimbe costumul de camuflaj pe cel de “investitor”, 7000 de luptatori profesionisti, pregatiti germano-austro-ungureste, au patruns in Tara, sub false identitati. De asemenea, s-au ingrosat randurile transfugilor reveniti “de dorul de la Patrida”, unii cu bani si ordine clare, cei mai multi din dorinta de a insfaca si ei cate o halca din vita muribunda numita Romania.
          Nu conta ca se raportau ciudatenii! Ca in conservele de fasole cu carnati, aduse din Ungaria, ciorditorii gaseau cartuse inotand in vaselina. Ca ziarele publicau descoperirea intamplatoare, in masinile turistilor veniti tot de acolo, arme, inclusiv dispozitive de dirijare a tirului de artilerie, destinate, chipurile, unor muzee satesti de prin Harghita, Covasna si Mures, sau ca subsolurile bisericilor reinviatilor “șamani de Covasna”, erau adevarate depozite de armament si munitie…
          Ca si resturile “Corbilor”, “Lazării” nu serveau nici ei interesele României. Dar se hotarase pe malurile lacului Balaton, sau in anticamera lui A. Kassof de la IREST, ca toate Serviciile statelor membre ale celor doua tratate (NATO si Varsovia) sa-si puna in aceeasi caciula agentii, distrugand România. De-aici declaratia lui Silviu Brucan (Saul Bruckner), mancatorul de imperialisti din perioada 1945-1958, cand ii devoala in “Romania Libera”, ziarul PCR, pentru ca a doua zi, nevasta-sa, tovarasa Sidorovici, sa-i si condamne, ca, in anii ’80, exilat in Damaroaia, ar fi trait din bani castigati pe 6 articole publicate in presa americana.
           Pe acest fond, in cadrul “Scenariului Bucuresti”, s-a declansat, la 16 martie 1990, “Martie Negru”. O tentativa disperata de smulgere a Transilvaniei de la România, orchestrata de Serviciile germano-austro-ungare, avand ca interfata UDMR, un ONG (uniune) al ungurilor si ungurizatilor din Romania, infiintat, dupa asasinarea lui Ceausescu, sub presedentia scriitorului Domokos Geza (Damacea Gheorghe). Tradarea sau tembelismul varfurilor Serviciilor române si acoperitilor din presa noastra, permit ca, pana astazi, UDMR sa participle la alegeri desi nu e partid si sa fie sponsorizat (si ca ONG si ca partid) de statul roman, dar si de statul ungar (prin Ministerul Apararii din Ungaria). Aceeasi tradare si acelasi tembelism perpetueaza manipularea BND-MOVE, punand semnul egalitatii intre calai si victime si socotindu-i in final vinovati si astazi pe naivii patrioti romani de atunci, acuzati de “extremism”, “nationalism”, etc.. Si aceasta deoarece, in replica la UDMR, la 2 februarie 1990, se crease Uniunea Nationala Vatra Romaneasca, la Targu Mures, presedinte – Radu Ceontea (Rudy Csonta), grupand peste 6.000.000 membri, adica o intreaga generatie educata patriotic (militari, politisti, preoti, cadre didactice, functionari, ingineri, muncitori, studenti, tarani, etc.).
            Tradarea, orchestrata de vandutii Serviciilor, a venit la 15 martie 1990, adica in preziua lui “Martie Negru”, cand, la Brasov, prin manipularea profesionista a patriotilor, intr-un grandios Congres, Vatra Romaneasca a fost spulberata prin transformarea in “Partidul de Uniune Nationala a Românilor din Transilvania” (PUNRT), partid sectar, pe ideea manista a separarii Transilvaniei de România. Din 6.000.000, numarul patriotilor a scazut la 200.000, pentru ca militarii, politisitii, clerul, sindicatele, etc. nu puteau face politica, iar o mare parte din membrii Vetrei faceau parte deja din alte partide.
              S-a incercat stoparea evenimentului de catre Grupul “NOI” (toti vatrasi), prin trimiterea la Brasov, cu materiale lamuritoare, a unei echipe condusa de sensei-ul unui mare club sportiv civil. Grupul se infiintase la 16 februarie, pe sistemul “celulelor”, din trei mari nuclee de profesionisti: unul de militari, coordonati de asa-zisul “Tudor Jianu”, unul de profesionisti patrioti din Servicii, dirijat de “Vasile Gradisteanu”, altul de ziaristi profesionisti, poeti si scriitori, coordonati de C. Ostahie, in numele unui leader inventat, “Petru Soroca”.
              Actionand pe orizontala, in media, cei de la “NOI”, care intelesesera ca razboiul este de manipulare psihologica si imagologica, in cadrul unei agresiunui de tip cu totul nou (ulterior botezata “razboi hibrid”), atacau, prin publicarea adevarului, tradatorii instalati la varful structurilor statului. Adica pe cei care urmareau, in scopul servirii stapanilor externi, dar si al parvenirii proprii, distrugerea sistematica a economiei românesti, incepand cu proclamarea industriei “morman de fiare vechi”, dar si a constiintei nationale, utilizand defectele colective ale romanilor, incepand cu cel mai statornic si mai cumplit, “fudulia prostului”! Grupul explica in presa scrisa: “Ceausescu, asasinat pe 25 decembrie, a fost inlocuit pe 26 decembrie, de 23 de milioane de ceausesti, care au toti, absolut toate solutiile, la degetul mic. Toti stiu ce trebuie facut, cerand «Trebuie sa se faca!», cu alte cuvinte, toti comanda, dar nimeni nu pune osul la treaba!”. Marea realizare a grupului de lupta in media a fost stoparea urii demente, inoculate “pas cu pas”, in faza de pregatire a “revolutiilor spontane”, intre “Steaua” si “Dinamo”, adica intre Armata si Interne plus Servicii. Grupul a incercat aducerea tuturor militarilor sub acelasi steag, indiferent de culoarea uniformei, pentru ca toti depusesera acelasi juramant fata de Tara, stoparea minciunilor despre cat de bine ar duce-o unii fata de ailalti, lansand ideea ca principalul obiectiv al comunism-globalismului agresor, dupa ingenuncherea României, incepand cu decembrie ‘89, l-ar constitui, pana la lichidarea definitiva a acesteia, Structurile militare si Biserica. Adica cei doi stalpi ai existentei unei natiuni, care puteau supravietui si actiona si in absenta Statului, fiind capabili sa creeze, in jurul lor, state. “A se vedea – scriau ei in presa – Israelul si Autoritatea Palestiniana, create in jurul unor armate, ori Statul Papal si Utah, create in jurul unor biserici!”. Fiecare text pe care il publicau, trecea prin toate mainile, pentru a se evita pericolul depistarii surselor si utilizau, in comun, circa 80 de pseudonime. Grupul avea sa activeze pana in 1994 in media, in epoca invaziei de publicatii, pana cand, depistat, “Vasile Gradisteanu”, a cazut, in doua luni (desi era sportiv, nefumator si nebautor) prada pandemiei de cancer osos si pulmonar, care a secerat in acei ani cateva mii de patrioti, iar “Petru Soroca” a declansat “Operatiunea Scutul Numelui”. Practic, a cerut supravietuitorilor sa atace dur, in presa, figuri centrale, sub nume real, pentru ca adversarilor sa le fie teama sa-i transforme, prin lichidare, in “martiri”.
               Daca Vatra nu se transorma in partid, era si astazi in Parlament, cu acelasi statut ca si UDMR. Singura realizare a fost atunci, lichidarea, de catre Radu Ceontea (care avea sa dispara si el) sectarismului transilvan de tip manist, prin transformarea PUNRT, in chiar ziua spulberarii “Scenariului Bucuresti” (16 iunie 1990), in PUNR (Partidul de Uniune Nationala a Romanilor), tradus, din 17 noiembrie 1990, ca Partidul Unitatii Nationale Române.
                “Martie Negru” s-a declansat sub ochii vigilenti ai ziaristilor fara frontiere (a caror “intuitie” a functionat, fara gres, din nou), la 16 martie, cand, la Targu Mures, la Farmacia Nr. 28 din Cartierul Tudor, sefa a arborat placuta cu denumirea ungureasca. Corect este “ungur” si “limba ungara”, nu “maghiar” si “maghiara” – termeni implementati in “Transleitania” anului 1871, cand ungurii au trecut la deznationalizarea fortata a majoritatii populatiei (indiferent de etnie), prin politica “roiurilor de maghiarizare”. Gestul sovinei in cauza i-a iritat pe români, care au inceput protestele, amplificate de intrarea unui Trabant in grupurile de manifestanti (autor identificat drept Nagy Samuel). Pe 17 si 18 martie, românii au cerut demiterea udemeristilor din conducerea orasului si judetului si, provocati profesionist, i-au agresat pe reporterii veniti din Ungaria. Pe 19 martie, bine organizati, ungurii ies la lupta, protestand fata de demisia fortata a lui Kincses Előd, iar pe 20 martie, organizati si actionand paramilitar, au ocupat Prefectura si Primaria, au blocat principalele intrari in oras si au organizat un miting cu 10.000 de persoane, in majoritate “secui”, adusi de la Sovata, Acatari, Eremitu, Valea si Miercurea Nirajului. Mobilizate, li s-au alaturat cete violente de tigani unguri, care scandau – “Nu va temeti frati maghiari/Tiganii va sunt solidari!”.
               In replica, românii au organizat si ei un miting, cu 4.000 de cetateni, inclusiv tarani din Hodac, Toaca, Ibanesti si oraseni din Reghin, care au reusit sa ajunga. Fratia ungaro-tiganeasca i-a atacat, le-a incendiat autobuzele, ca si celor care continuau sa vina si care n-au mai ajuns, fiind crunt batuti la Enisei.
               In ziua de 20 martie, la ora 16:00, secesionistii au declansat masacrul, ziaristii fara frontiere transmitand insa ca romanii ii linseaza pe unguri si ilustrand stirea cu masacrarea românului Mihaila Cofar, pe care, o data cazut la pamant, incearca sa-l omoare, sub aparatele de filmat, numitul Barabás Ernő, cel fugit ulterior in Ungaria, condamnat in lipsa, cerut, dar niciodata predat, autoritatilor române. O biserica ortodoxa a fost incendiata, mai multe cladiri vandalizate. Depistati ulterior, doi incendiatori s-au sinucis, cinci au fugit in Ungaria, care a refuzat sa-i expulzeze.
                 Abia la orele 18:00, tancurile Diviziei 6, s-au interpus in piata, intre cele doua grupuri. Militarii, inclusiv cei veniti de la Bucuresti, trimisi cu avionul de Guvernul provizoriu, au fost agresati, imprejurare in care a fost injunghiat actualul General (rtg) Mircia Chelaru.
                Tragicele evenimente au numarat 5 morti, 278 de raniti, 21 arestati in faza initiala (12 tigani, 8 unguri, 1 român) si 30 de persoane trimise ulterior in judecata. Majoritatea in lipsa, fiind fugiti in Ungaria, unde tocmai se ridica, la Seghedin, in curtea unei unitati militare, Monumentul Eroilor Ostasi Unguri Cazuti in… “Revolutia” din România.
           De atunci si pana astazi, propaganda antiromaneasca acrediteaza ideea ca vinovati au fost “securistii” români (uitand ca fusesera dati afara pe capete) ca sa “justifice” infiintarea SRI. Asta in timp ce, la Bucuresti, sloganul cu “securistii-teroristi” era inlocuit atunci de campania cu “Cine a tras in noi, dupa 22?”. Evident, aia care aveau arme, adica militarii, pe care nu-i mai aparau si nu-i mai apara, pana in ziua de astazi, decat organizatiile revolutionarilor, care au fraternizat cu ei in noptile din decembrie. Se facuse, hocus pocus, si o Comisie a Guvernului, in frunte cu un fost secretar de partid la o unitate din Brasov, mutat disciplinar la Timisoara, ca sef de depozit, care a dezertat in decembrie ca “erou”, aparand in uniforma in “balconul Operei”, unde a declarant ca el “cu unitatea„ lui (formata dintr-un magazioner si un soldat) au trecut de partea “Revolutiei”. Comisia a deschis seria acuzelor si proceselor generalilor Armatei, care fusesera trimisi in “Capcana generalilor”, adica la Timisoara, in decembrie ’89, in frunte cu V.A. Stanculescu, singurul care, stiind probabil exact ce se intampla, se extrasese punandu-si piciorul in ghips. Chiar daca acum, in martie ’90, era Ministrul Apararii, a fost acuzat. Sau poate tocmai de-aia! Amenintarile ulterioare si la adresa generalilor comandanti ai armatelor I si IV, aveau sa declanseze reactiile regimentelor din Poarta Somesului, hotarate sa vina la Bucuresti, sa faca ordine si ale unui comandant de mare unitate de tancuri, ca va marsalui cu ele, pe sub Arcul de Triumf. Regimentele aveau sa fie desfiintate, iar tanchistul sa fie pus sef al “Diviziei Cultura”.
            La 20 de ani de la evenimente, am realizat, in 3 episoade, un mini-serial “Martie Negru”, la TvRM, avand ca invitati doi martori. Pe de-acum, gl. (r) Mircia Chelaru, atunci, in martie ’90, proaspat locotenent-colonel si pe de- acum col. (r) Valeriu Pricina, atunci maior. De ce erau proaspat avansati in martie ’90? Fiindca amandoi, fiind unul maior, celalalt capitan, cazusera, in cadrul pregatirii de “Revolutie”, prada “Operatiunii Avansarea”, care viza inrairea ofiterilor superiori ai Armatei Române si intoarcerea lor cu ura impotriva conducerii statului. Avansarile se faceau la 23 August, cand se aniversa marea tradare prosovietica din 1944, sau de Ziua Armatei (25 Octombrie). Numai ca, pana la gradul de capitan, te avansa ministrul, iar de la gradul de capitan in sus, prin decret prezidential, Ceausescu, daca era de acord Coana Leana, adica “Biroul 2”. Toti ofiterii superiori ce trebuiau avansati, inclusiv generalii, au fost anuntati, au dat de baut o saptamana colegilor, apoi…! Aveau sa fie avansati abia in ’90, luni de zile fiind tinta mistocarelii colegilor. Pana-ntr-atat i-a dus capul pe “regizorii” “Revolutiei”!
               La TvRM, Valeriu Pricina, a venit, in emisiunea mea, cu casetele filmate la Targu Mures. Fiindca era deja un om patit. Tot ceea ce filmase in 17-22 decembrie 1989, in Vestul tarii, ii fusese ridicat, din ordinul generalului V.A. Stanculescu. In ce seifuri din Occident s-or afla casetele lui Pricina, cu marturiile despre Timisoara, Arad, Oradea… Dumnezeu stie! Dar pe filmele puse la dispozitie in 2010, in emisunile difuzate de TvRM, se vedea clar PREMEDITAREA SECESIONISTA – sute de arme albe, ca la “Bobalna”, atelierele unde au fost fabricate, cu mult inainte, marturii ale celor implicati, etc. De-aia il mai injura si astazi pe vicepresedintele SCMD, col(r) Valeriu Pricina, slugile Serviciilor si intereselor straine, sau numerosii idioti, care nu suporta etalonul, fiind imbolnaviti grav de “fudulia prostului”.
                Dupa esuarea lui “Martie Negru”, pregatit “civic”, din timp, impotriva militarilor si a lui Iliescu, cel care ar fi “confiscat” “Revolutia”, gongul final al “Scenariului Bucuresti”, anuntat de proteste zilnice, avea sa rasune in Capitala, prin doua episoade violente – “Golania” si “13, apoi 14, 15 Iunie”.


                                                                                          (VA URMA)

   
29 februarie 2024                                                                                                                                      

                                                                                                                                                                   

                                                                                                                                                                   Col(r) dr. Mircea Dogaru

 

 

 

 

ADUNAREA GENERALĂ

A FILIALEI 1 RÂMNICU VÂLCEA

A  S.C.M.D.

Pe 28 februarie a.c. la orele 15.00, a fost convocata, de catre dl. presedinte col. (r) Dumitru COPĂCEANU, la sala de sedinte a Bibliotecii judetene ”Antim Ivireanul”, Adunarea Generala a Filialei 1 Ramnicu Valcea a S.C.M.D.

Din partea conducerii S.C.M.D. au participat presedintele sindicatului, doamna vicepresedinte col. (r) CALOIAN Monica si, din partea Secretariatului General, dl. col. (r) Adrian ȘTEFAN.

S-a subliniat participarea filialei la ultimele actiuni de protest din Capitala ale S.C.M.D., dupa care discutiile s-au axat strict pe problemele juridice: situatia proceselor pe rol si, mai ales, scopul, actele necesare si strategia noii actiuni in justitie, pe discriminarea rezervistilor, pregatita de S.C.M.D., impotriva celor care, din noiembrie 2021 si pana la sfarsitul lui 2023, au fost de acord ca este aberanta includerea rezervistilor in PNRR si in proiectul Legii 282/2023, au promis rezolvarea situatiei si nu s-au tinut de cuvant.

S-a pus in discutie si problema sustinerii de catre S.C.M.D. la alegerile de anul acesta a unor persoane, membri de sindicat sau rezervisti in general, indiferent de partidul pe listele caruia candideaza, cu exceptia USR, daca sunt eligibili.

Biroul Operativ Central al S.C.M.D. aduce multumiri domnului col. (r) Dumitru COPĂCEANU si membrilor B.O. al Filialei, pentru efortul organizatoric si pentru initiativa.

Delegatia de la Bucuresti a donat Bibliotecii judetene, din partea Departamentului Aparare prin Cultura (D.A.C.) al S.C.M.D., 2 (doua) exemplare din Raportul pregatit de românii timoceni, banateni si aromâni, in 1918, pentru Tratativele de pace, republicat prin grija istoricului militar dr. Robert STANCIUGEL.

Totodata, in numele D.A.C., presedintele S.C.M.D. s-a angajat sa obtina conditiile necesare, organizarii unei expozitii de pictura, a artistilor consacrati, membri ai Filialei, la Bucuresti.

In anexe, prezentam imagini de la discutii.

Honor et patria! Vae victis!

Presedintele S.C.M.D.

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

 

                            DISTRUGEREA SAOPSN “PAS CU PAS”
                                                -REPERE ISTORICE-

                                                               II

3. “Asteptati numai sa mai creasca copiii nostri, ca o sa va luam capetele la toti!”, sau… Cand s-a pecetluit soarta actualilor rezervisti?

         La intrebarea din titlu, nu stim raspunsul! Banuim doar ca in deceniile de pregatire a “revolutiilor spontane” din Estul Europei, cand cei mai tineri dintre noi, cei de astazi, nu erau nascuti, ori se jucau cu lopatica la “gradi”, iar actua-
lii “matusalemi” isi faureau visuri de locotenent. Dar ne amintim cand am aflat! Pe parcursul derularii “Scenariului Bucuresti”.
         “Scenariul Bucuresti” a fost denumirea data de presa de la Belgrad tentativelor de destramare a României din prima jumatate a anului 1990.
          Pe 16 februarie 1990, prin reconfirmarea gl. V.A. Stanculescu in functia de ministru al Apararii Nationale, in fata unei revolte de necontrolat a militarilor, “Corbii” din armata au fost trimisi din nou acolo unde-i trimisese Ceausescu, cel ce a vrut, dar n-a putut sa-i execute, ca venea ambasadorul Drozdenko “la cerere” si, amenintandu-l, le comuta pedeapsa – la cosul de gunoi al Istoriei.
                  Imediat s-a produs reactia pusa, propagandistic, pe seama invinsilor “Corbi”. De ce pe seama pro-sovieticilor? Pentru ca lor nu le putea conveni victoria “Lazărilor” si pentru ca, pe 18 februarie, adica dupa numai 2 zile, s-au organizat in Piata Victoriei o mare manifestatie “democratica”, la care “doamnele civice ale Revolutiei” si-au adus toti catelandrii pe care-i manipulau (parintii tefelistilor de astazi), sub lozinca “Minunatul tineret”, care trebuia sa-i inlocuiasca pe nenorocitii aia de competenti, pardon, de “comunisti”. Iar la aceasta manifestatie, a stralucit unul dintre cei mai celebri generali ai CFSN, plecat locotenent-major la studii, la Moscova si revenit comandantul Scolii de Ofiteri de Securitate de la Baneasa. Cocotat pe un TAB, el a dat semnalul: “Il vreti pe Iliescu jos?”.
                 Provizoriul Iliescu trebuia sa dispara pentru a face loc celui din timp pregatit, asa cum s-a intamplat cu efemerii care au asigurat tranzitia in Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, sau RDG. Numai ca, o data vita doborata, lupii nu s-au inteles pe prada!
                  Sovieticii il voiau presedinte pe Vladut Nisipeanu, adevaratul coleg de studentie, chiolhane si nebunii al lui Gorbaciov, a carui biografie avea sa-i fie transferata, mediatic, ulterior, de catre manipulatori, lui Iliescu.
                   Neoconii (globalistii, sau comunistii) americani l-au trimis pe specialistul lor in “comunismul” European, el insusi doctor in marxism, fiul unor “eroi” ai Kominternului, cu nume schimbat din “itsky” in “eanu”. Asta please din România (cu voie) in anii 70, fiind strecurat in SUA prin Mexic, apoi implementat de Deep State ca “expert” pe langa Departamentul de Stat. Stralucitul reprezentant al “think tank”-ului AGORA, a ajuns, din pacate pentru el, prea tarziu la Bucuresti, primele 50 de locuri fiind ocupate pe liste.
                    Mitterand si Serviciile franceze bateau cu pumnul in masa, ca locul lui Iliescu era sortit frumosului care ratase sansa de a deveni ginerele lui Ceausescu. Era tot fiul unui erou internationalist al brigazilor din Spania, generalit la Moscova, parcat la hotel Moskva si platit cu 7,000 ruble lunar, pe durata celui de-al II-lea Razboi Mondial, si caruia rusii ii dadusera la inceput un nume unguresc, pentru a-l trimite in ‘56 in Guvernul de la Budapesta, apoi unul romanesc, aclimatizandu-l in România.
                     Britanicii mizau pe “Hamlet”, olandezii, mai parsivi (data fiind apartenenta rudelor acestuia la PCUS, sau la Partidul Comunist Ungar), pe domnul “Fa-te ca lucrezi!”.
                    Germanii n-aveau candidat. Ei voiau doar haos, razboi civil, caderea nu numai a lui Iliescu, ci a tuturor, ca promisesera ungurilor Transilvania si tot ceea ce obtinusera de la Habsburgi, ca slugi fidele, in 1867.
                    Cine erau “doamnele civice ale Revolutiei?”, cele care aveau sa intemeieze “AC, PAC si CAC”, cum vituperau patriotii in presa de scandal? Pai, niste intelectuale fine, care cerau “controlul societatii civile asupra Armatei”! “Maurul”, adica militarii, isi facuse datoria, acum trebuia pus cu botul pe labe. Habar n-aveau bietele “dame” ca in toate statele occidentale, real democratice, “Societatea civila” nu e aia care n-are pistoale, ci este constituita din cei care, prin Constitutie, nu au voie sa faca politica – militarii, politistii, clerul, magistratii, sindicatele!
                     Prima “doamna civica”, de meserie secretara PCR a Facultatii de Istorie din Bucuresti pana in 22 decembrie 1989, avea sa urle, o luna mai tarziu, in Aula Academiei Române, la delegatii MApN: “Pai sigur, voi, militarii, ati ramas conservatori, ca intotdeauna, COMUNISTILOR! ASTEPTATI NUMAI SA CREASCA COPIII NOSTRI (adica tefelistii – n.n.), CA O SA VA LUAM CAPETELE LA TOTI” (Ceea ce ni se si intampla, astazi, cu incepere din 2009)! Bietul presedinte al Academiei ii convocase pe toti istoricii romani, civili si militari, care urmau sa participle in toamna lui ‘90, la Congresul Mondial de Istorie de la Madrid, fiindca “civicii” de atunci, refuzau sa-i permita participarea academicianului patriot, Stefan Pascu, pe motiv ca fusese mai “comunist” decat ei. Or, istoricii militari (in uniforma) obiectasera ca 38 de mari savanti ai lumii acceptasera, cu un an in urma, invitatia lui Pascu de a participa la o Masa Rotunda (“Romanitate Occidentala si Romanitate Orientala”), in interesul nostru deci veneau sa-l onoreze pe omologul lor academician, nu pe ilustrul necunoscut propus de distinsa “doamna civica”. Ei concluzionasera: “Noi nu facem politica, dar suntem de parere ca izmenele se spala in familie, iar in afara, trebuie sa fim toti romani, slujitori ai Istoriei României si atat!”.
                     Urmat de intreaga delegatie militara, maiorul lider de grup, s-a indreptat spre masa prezidentului, cerandu-i scuze pentru miscarea necontrolata a bratului drept, pentru ca, instinctiv, isi cauta arma pe care regreta ca n-o are la el, apoi s-a intors spre cei circa 100 de participanti, mobilizati de viitorul fost-sot al doamnei Alina Mungiu Pippidi, deveniti peste noapte, din “tovarasi” – taranisti, liberali, sau “civici” in buna traditie a parvenitismului si pupincurismului romanesc: “Sa nu cracniti, ca erati toti de fata si m-ati sustinut cand am cerut sa facem Istorie. Arheologie, Limbi Clasice, ca de aia eram la  Facultatea de Istorie, ori astia ne omorau cu Psihologie, Pedagogie, Pedagogia Copilului Mic, Filozofie, Istoria Filozofiei, Economie Politica, Socialism Stiintific, etc. Si cand eterna secretara de partid a racnit la noi… SA VA IASA DIN CAP CA ATI VENIT AICI SA AJUNGETI SAVANTI! SAVANTII SUNTEM NOI! VOI N-O SA FITI NICI MACAR PROFESORI!... Si ati auzit ce raspuns mi-a dat cand am intrebat-o… Dar nu va suparati, de ce am dat atunci noi examen la Faculatea asta, cu 25 de candidati pe un loc? -  CA SA AJUNGETI ACTIVISTI AI PARTIDULUI IN DOMENIUL STIINTELOR SOCIALE. MISIUNEA MEA, A NOASTRA (Si l-a aratat pe distinsul tovaras Lucian Boia, viitorul demitizator de serviciu al Istoriei romanilor, pe atunci specialist in Programul PCR), ESTE SA FACEM DIN VOI BUNI ACTIVISTI!.. Si atunci cine-i de vina, tovarase presedinte al Academiei, noi, sau fosta noastra secretara de partid, care ne reproseaza, astazi, ca am fi ajuns ceea ce s-a jurat, cu martori, ca va face din noi?”!
                   Respectiva “doamna civica” avea sa conduca Romania, din spatele lui Emil Constantinescu, in anii 1996-2000 si, trecand de la rachiu alb la whisky si de la “Carpati” de Sf. Gheorghe la “Kent”, a facut-o atat de bine, ca, vrand sa dea in politisti si in militari, i-a pus in gura Tapului, chestia aia cu fidelii lui Iliescu, ce ar face bisnita cu “bestiile” sarbe (pe vremea aia sarbii erau declarati criminali, nu rusii, pe care-i curta toata lumea) prin Clisura Dunarii. Drept care, a venit val-vartej la Bucuresti (4 ore cu totul), Directorul CIA, sa-i atraga bietului Milica atentia ca tot pe acolo ii inarmau si ei pe ailalti si nu mai e cazul sa candideze.
                    Peste ani si ani, la inmormantarea “doamnei civice”, au fost prezenti doar istoricii militari, familia, Razvan Theodorescu, Emil Constantinescu si ceva curiosi. Nu si secretarii de stat, consilierii, ministrii, senatorii, sau deputatii pe care-i facuse si care mai mananca si astazi ce nu trebuie, inclusiv la Davos.
                   A doua “doamna civica a Revolutiei” era soacra Numarului II din serviciile de spionaj franceze (dupa moartea ei, avea sa fie inlocuita de un ginere), pazita de securisti ca pe Sfintele Moaste. A aparut la televizor,  pe 22 decembrie 1989, pe un TAB, fataindu-si caciulita si povestind cum a fost ea eliberata din beciurile Securitatii, dupa ocuparea de catre “revolutionari” a Televiziunii (“Am invins!”, “Mircea, fa-te ca lucrezi!”, etc.), dar a fost devoalata de comandantul aeroportului Otopeni, in 24 februarie 1990, cand tot felul de ziaristi fara frontiere si “donatori” straini ii invadasera anticamera, racnind in toate limbile pamantului ca militarii au tras, au facut si au dres. Pierzandu-si controlul de nervi, omul a urlat la ei in româna “Ba, vreti adevarul? Vi-l dau, da sa dea dracu sa nu publicati, ca o sa vedeti voi! Compania TAROM (Azi facuta bucati si mulsa ca o vaca – n.n.) e organizata pe normele OACI, adica internationale. Orice telefon primim se inregistreaza pentru cazuri de amenintare terorista – Gica, baga ba caseta aia din 22 decembrie!”. Si le-a mai precizat: “Veti auzi ca suna scurtul militar. Convorbirea are loc intre mine, care ma prezint si o doamna, CU O JUMATATE DE ORA INAINTE CA CEAUSESCU SA IASA IN BALCON”. Toti ziaristii au tacut, semn ca invatasera instantaneu limba româna, si s-a auzit: “(Robot -) Aeroportul International Bucuresti-Otopeni, 22 decembrie 1989, orele 11:14 AM. Trrrr! Trrrrrr! (Voce - ) Sa traiti! Sunt comandantul Aeroportului International Bucuresti-Otopeni, locotenent colonel… (Voce de femeie – ) Va ordon sa inchideti imediat Aeroportul… Dar cine sunteti, cucoana si cum de folositi telefonul asta? – Aici tovarasa Doina Cornea (“Na, ca mi-a scapat!” n.n.), va ordon sa inchideti imediat Aeroportul International Bucuresti-Otopeni, in numele noului presedinte al Republicii Socialiste România si secretar general al Partidului Comunist Român, tovarasul Corneliu Manescu! Altfel, veti raspunde in fata judecatii poporului!”. Ziaristii fara frontiere au descoperit pronto ca au alta treaba, comandantul a fost trecut pe linie moarta, doar noi ce am mai publicat episodul, la inceput cu pseudonim, apoi cu numele si gradul reale.
                    A treia “doamna civica a Revolutiei”, fata de legionar, pe care il renegase, schimbandu-si numele, dama bine in tinerete, s-a lansat in literatura, facandu-i pe toti bosorogii Uniunii Scriitorilor sa-i manance din palma, cu o poezie dedicata “Partidului”, la implinirea varstei de 40 de ani (partidul, nu ea!). In viziunea ei artistica, PCR-ul ii sugera un barbat matur, viril, care o rascolea profund. Ajunsa pupila lui Gogu Radulescu (membru CPEx), celebrul Mecena care sustinea cu fonduri nu numai comunitatea evreiasca, ci si elita scriitoriceasca, aceea care avea sa se produca la TVR in glorioasele zile ale manipularii decembriste, la chiolhanurile organizate pe mosia lui de la Comana. Aici, viitorilor actori ai revolutiei televizate, li se incurca printre picioare, nevinovatul si total nedizidentul cotoi al poetului Gelu Naum, numit “Arpagic”. Fara sa vrea, cotoiul i-a asigurat doamnei, prin manipulare, statura de “dizidenta”. Exact in anul 1989, cand Elena Ceausescu a consacrat-o pe distinsa poeta, publicandu-i operele in volum, in 600.000 de exemplare, in Bibilioteca Pentru Toti, la ordinul adevaratului ei sef – Gogu Radulescu!
                    Toate cele trei “doamne civice ale Revolutiei”, in timp ce-i balacareau pe militarii de care nu mai era nevoie si ii faceau uitati pe naivii de care se folosisera ca “revolutionari”, adunau sute de semnaturi de la autoproclamata “elita” pentru eliberarea din puscarie a tovarasului Gogu Radulescu, dar si a “bietilor tineri”, adica a celor 9 teroristi pregatiti in Ungaria, care apucasera nu numai sa fie arestati, ci si condamnati pe viata si care incepusera sa-si scrie Memoriile, in draci, la parnaie. Numele lor inca n-au fost uitate, chiar daca incursiunea doamnei Macovei si a ciracilor domniei sale, “noaptea, ca hotii”, in arhivele SIPA, a facut curatenie-bec!
                     Nebunia declansata pe 18 februarie 1990, nu a fost potolita nici de politisti, nici de militari, fiindca “Lazarii”, ori primisera ordin de la stapanire sa nu actioneze, ca sa nu se puna rau cu baietii lui Gorbaciov, ori erau timorati, ori gasisera alta cale de a-l indeparta pe nedoritul Iliescu. Taticul profesionistilor strecurati in CFSN a adus minerii, care, pentru prima data, au pus pe fuga, pe 19 februarie, pe toata lumea. Inclusiv clanurile de miliardari bruneti de astazi, aflate atunci la inceputuri.
                     De ce au fost adusi minerii? Din ura fata de Sistemul de Aparare, care trebuia acuzat de populatie ca nu si-a facut datoria. Cum nu te puteai lua direct de Armata atunci, care era (inca) favorita Nr. 1 a populatiei, s-a indus ideea ca a fost opera prosovieticilor comunisti, ca numai astia apelau la detasamentele inaintate ale clasei muncitoare.
                    Concluzia? Daca tot se reformau “Serviciile”, in SRI, SIE, STS, SPP, etc., hai sa-i dam afara pe toti profesionistii, pardon, pe “tortionarii comunisti”, sa-i inlocuim cu copiii nostri curati, cu cas la gura, etc. Si au fost dati afara pe capete toti profesionistii specializati pe URSS, Israel si Ungaria! Degeaba faceau coada la Ministerul Apararii, sa-i ia Armata, ca, avand familii de intretinut, vor fi obligati sa-si uite juramantul militar (chestie, astazi la moda) si sa se vanda cui ii vrea. Si dusi au fost! Era la moda lozinca “Ce ai facut in ultimii cinci ani?”. Eroi au fost proclamati doar cei care tradasera mult inainte, alde Pacipa, Raceanu, Haiduc-Forrestier, etc., lansandu-se imbecilitatea ca astia il “tradasera pe Ceausescu, nu Romania”, contribuind la caderea “comunismului”, care n-a existat niciodata, nicaieri in lume, nici in URSS (Stalin proclamase in 1936 Victoria definitiva a socialismului, iar partidul lui se numea bolsevic, adica al celor multi, nu comunist), dar se instaleaza astazi, “pas cu pas”, de la Covid incoace, sub numele de “globalism”.
                   Sute de cadre militare au trecut atunci in rezerva si din Armata, pentru ca, in focul evenimentelor, cadristii, juristii, finantistii, etc. la Centru, s-au generalit unii pe altii, banalizand gradul, iar politicii au primit diplome de la “Facultatea de Arme Intrunite”, devenind marii generali (rtg) pro-NATO de astazi, care au comandat formatiuni existente doar pe hartie, eventual o secretara si un telefon, ori, astia mai noi, ar fi participat la batalii care n-au avut loc! Dar, sa continuam, pentru ca si “Scenariul Bucuresti” a continuat...



                                                                                          (VA URMA)

   
25 februarie 2024                                                                                                                                      

                                                                                                                                                                  

                                                                                                                                                                   Col(r) dr. Mircea Dog