La mitingul din ziua de 7 octombrie ar fi vrut să vină şi fratele meu, cpt.(r.) Lică Dorel deşi nu era sindicalist şi nici pensionar militar întrucât, printr-un nefericit concurs de împrejurări, părăsise armata după 9 ani de slujire a patriei sub drapelul de luptă tricolor. Cu un destin nefericit, a ajuns să-şi câştige existenţa ca agent de pază la o instituţie de stat, unde i se oferise şi cazare. Dar urmărea cu atenţie activitatea S.C.M.D. şi era convins că foarte curând acesta va deveni o forţă de neoprit.
La miting însă n-a putut să ajungă. A ascultat îndemnul preşedintelui ţării de a pleca într-o lume mai bună şi pe al premierului de a părăsi pe cale naturală sistemul, astfel încât în ziua de 3 octombrie 2011 s-a dus să se odihnească pe veci alături de părinţi.
Bolnav fiind, în ultimele zile de viaţă mi-a împărtăşit convingerile lui despre cum trebuie acţionat pentru înlăturarea cancerului portocaliu din trupul societăţii româneşti.
Mafioţii aceştia conduşi de diabolicul marinar – spunea el – cunosc foarte bine psihologia poporului român, definit de fatalismul ciobanului mioritic şi de deloc măgulitoarea trăsătură moştenită de la geto-daci : aceea subliniată de Herodot, părintele istoriei, care observa că cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci erau incapabili de a se uni în cuget şi în simţiri. Această dezbinare a noastră o cultivă geniul răului din fruntea ţării care a reuşit să asmută toate categoriile sociale unele împotriva altora, ba a reuşit chiar să învrăjbească şi militarii între ei – spunea cu obidă fratele meu. Totuşi, pe români îi poate uni ura împotriva dictaturii, ca în 1989, sau pericolul dispariţiei statale ca în 1917 la Mărăşeşti. Iată ce nu mai pot controla mafioţii portocalii ! Ura poporului împotriva acestei tagme de jefuitori a ajuns la apogeu, dar fatalismul din concepţia românilor îi împiedică să iasă masiv în stradă. Voturile de anul viitor pot fi furate de aceşti ticăloşi care nu se vor da în lături de a-i mânji pe oamenii săraci, îndeosebi de la ţară, cu produse alimentare şi bani pentru a fi votaţi din nou. Nemernicii care au adus ţara în sapă de lemn, au vândut-o duşmanilor ei, precum Iuda pe Iisus, au distrus spitale şi şcoli şi viitorul copiilor noştri, mizează pe memoria socială scurtă, pe lipsa de viziune a celor mai puţin şcoliţi şi pe sărăcia oamenilor gata să-şi vândă ziua de mâine pentru bucata de pâine primită ca pomană azi.
Dar nu e totul pierdut dacă S.C.M.D. va acţiona acum, nu defensiv prin instanţe şi proteste la care nu prea se deranjează toţi membrii de sindicat, ci printr-o ofensivă hotărâtoare împotriva mafioţilor. Trebuie decapitată năpârca. Acum. Acţionaţi pentru suspendarea preşedintelui acum, spunea fratele meu, strângeţi semnături, umblaţi din casă în casă, oamenii vor semna căci s-au săturat de acest beţiv care îşi urăşte propriul popor şi îl minte cu neruşinare, sărăcindu-l pentru binele lui şi al ticăloşilor din jurul lui. Fără acest diavol care a transformat România într-un stat mafiot, partidul portocaliu nu va mai însemna nimic şi alegerile de la anul nu vor mai putea fi furate. Acest popor are încă încredere în armată. Voi, sindicaliştii militari nu aveţi dreptul să lăsaţi garda jos şi să moară ultima speranţă a românilor!
Dacă Dumnezeu i-ar fi dat zile nefericitului meu frate, ar fi putut să fie prezent la miting şi să spună toate acestea de la tribuna din faţa Statuii Eroilor de lângă Academia Militară. Am vrut să iau şi eu cuvântul la acest miting pentru a comunica tuturor testamentul nescris al celui ce a fost cpt.(r.) Lică Dorel – Dumnezeu să-l odihnească în pace ! – dar timpul alocat manifestării nu a mai permis şi intervenţia mea.
Am ţinut însă să o fac pe această cale pentru a-mi elibera sufletul. Şi dacă fratele meu a privit dintr-o stea la adunarea din 7 octombrie, probabil se va fi bucurat că ideea suspendării preşedintelui Băsescu a fost înscrisă pe steagul de luptă al sindicatului nostru.
Col. (r.) Lică Pavel
