In atentia tuturor rezervistilor

La Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti SCMD a castigat, din nou, in actiunea absurda vizand desfiintarea sa, introdusa de catre persoane fizice care isi aroga calitatea de reprezentanti ai vointei persoanelor juridice ANCMRR si ACMDR.

Respectivii sunt buni de plata.

Transmitem multumiri tuturor rezervistilor care ne-au sprijinit, membri sau nu ai SCMD, exprimandu-ne speranta ca aceasta ticalosie, care submineaza demnitatea si onoarea militara, a incetat acum si prin aceasta sentinta judecatoreasca.

ANCMRR si ACMDR trebuie sa plateasca 2480 lei cheltuieli de judecata.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD

Jocul de-a mobilizarea 10

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a X-a

XII. INTRAREA IN NOAPTEA NATIUNILOR

In 1985, cu Mihail Gorbaciov in frunte, mizand pe sprijinul total al SUA, partenerul de dominatie mondiala, rusii au demarat proiectul de “schimbare la fata”, lansand, pentru a nu produce un soc psihologic generatiilor staliniste, lozinca “umanizarii” socialismului prin “Glasnosti” si “Perestroika”. In fond, Rusia a facut ce a facut China in decenii de actiune, fara tulburari majore, dar Rusia a fost obligata sa o faca arzand etapele. Schimbarea trebuia facuta rapid, indiferent de sacrificii, statul rus nedand doi bani pe vietile oamenilor, prin traditie, atunci cand este vorba de pastrarea si alimentarea visului imperial. Au fost lasate de izbeliste statele satelit din Est-ul Europei, in care Rusia nu mai putea investi, inutil, bani prin metoda dumping-ului, dar si republicile sovietice de la granita vestica a Uniunii. Prea costisitoare, trupele Armatei Rosii au fost retrase, s-a dat frau liber nationalismului si impulsurilor nationale spre “democratie” si “libertate” etc., Rusia urma sa gestioneze criza prin populatiile ruse colonizate sau prin “Coloanele V” din interior, formate, in mod deosebit, din vechii kominternisti si odraslele lor. Baze militare ruse urmau sa fie pastrate in puncte cheie (ex. Transnistria inclusa in RSSM) pentru a impiedica destramarea Imperiului. In acelasi scop aveau sa fie stimulate diferendele etnice (cazul Nagorno-Karabah) si, in cazuri extreme, prevazuta interventia armata, ca in Cecenia. In mare, insa, Rusia avea sa-si pastreze sferele de influenta prin cointeresare economica: deschiderea larga a pietelor rusesti, pentru produsele ramase fara cautare in tarile estice (a se vedea orientarea, actuala, comerciala a Tarilor Baltice, Poloniei, Cehiei, Ungariei etc.) si prin dependenta energetica, indeosebi de gazul rusesc. Locul trupelor de ocupatie avea sa fie luat de transnationalele rusesti, realizate, rapid, din ordin, cu bravii specialisti ai KGB-ului, devenit FSB, iar cuceririle extinse in vestul Europei si peste ocean, cu si mai bravii luptatori OMON si SPETZNATZ, transformati, peste noapte, dupa modelul triadelor chinezesti, in “racketi”. Latul de 2-3 metri, folosit anterior la priponirea esticilor, a fost extins la 20-30 de metri, pentru ca esticii sa poate alerga fericiti in cerc, clamandu-si “libertatea”.

Sub patronajul atent al KGB-ului si manageriatul CIA-ului, un sindicat polonez a capatat conotatii politice, spre a insufla incredere si a dovedi ca se poate. In ceea ce ne priveste, fratii de dincolo de Prut au fost inflamati prin visatorii lor (poeti, scriitori, artisti, profesori) sa aspire la libertate, inca din 1988, ca nada pentru noi, cei de dincoace. Proiectul prevedea inlocuirea URSS, odata cu renuntarea la Socialism, cu o Uniune a Statelor Independente, apoi, considerandu-se ca ar atrage mai mult cuvantul “comunitate”, dupa modelul european, pornit de la “Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului” (CECA), s-a inventat, sub presiunea Globalismului, Comunitatea Statelor Independente ( 21 decembrie 1991). Ca si experimentul european, experimentul CSI este, astazi, depasit, analistii rusi, coordonati de  Alecsandr Dughin, punand in circulatie, deja, un nou concept doctrinar – “Eurasia”.

In anul 1994, la Congresul de Istorie Militara, organizat de CIHMC (Comisia Militara de Istorie Militara Comparata) de la Varsovia, in timp ce toate delegatiile stateau la hoteluri de lux, noi, puii de cuc romani eram cazati, gratis, la caminul de garnizoana. Acolo m-am trezit cu vicepresedintele CIHMC, amiralul rus Amosov, ca ma cheama repede in hol, unde era televizorul: “-Vino, sa vezi ceva foarte important pentru voi!Uita-te, e Piata Rosie plina de oameni! Uita-te la steaguri! Aia sunt monarhisti, aia sunt comunisti, aia sunt nationalisti…. – Si ce urmeaza sa se intample?- Parada! Intrarea in Piata Rosie a trupelor noastre retrase din Germania.” Grupurile de rusi se uitau urat unele la altele, se auzeau vociferari, pe ici pe colo apareau incaierari, cand au intrat in pas de defilare regimentele. In acel moment, toata lumea a tacut, dupa care s-a auzit un urlet general: “Inapoi! Nu aveti ce cauta aici!”  si toti aratau cu degetul spre Vest:   “-Vreti sa spuneti ca, indiferent de orientare, toti sunt soldati ai visului Mamei Rusia, ca Imperiul nu se va destrama, ci dimpotriva, va iesi intarit, ca de obicei? – Exact! – Si atunci, de ce ati retras armatele?- Pentru ca sunt prea costisitoare si nu mai sunt necesare. Vor fi folosite, dar altfel.- Inseamna ca si americanii si le vor retrage pe ale lor. – Nu acum, mai tarziu, ale lor sunt inca necesare.- Adica, orice am face, noi, romanii, nu avem nici o sansa!- Voi?“ Nu era dispret in cuvintele amiralului, ci consternare! Si avea dreptate. La urma urmei, cei 57.000 de specialisti OMON si SPETZNATZ, care s-au antrenat pe noi, in iunie-decembrie ’89 si au parasit Romania la sfarsitul lui decembrie ’91, erau nativi romani din Transnistria si Basarabia. Dar aveau o scuza: fusesera crescuti in ideea stalinista ca formeaza un alt popor, “moldovenesc”, legat, ombilical, de rusi si ca dincolo de Prut se afla dusmanul, fascistii romani: “Noi suntem moldoveni si vorbim ruseste, iar romanii sunt tigani si nu stiu ruseste” a transmis pana la sfarsitul ui ’92, postul tv Ostankino. Teroristii antrenati in cele 12 lagare din Ungaria, cele 2 din Austria si lagarul din Germania, inclusiv pe macheta Transilvaniei de la Debretin, cei in cinstea carora s-a ridicat un monument al martirilor cazuti in “Revolutia” din Romania, intr-o unitate militara din Seghedin, aveau si ei o scuza: proveneau din familii mixte romano-germane, romano-sarbe si romano-unguresti, pentru ca era esential sa fie vorbitori de limba romana. Romanii, patapievicii, tismanenii si ceilalti din familiile komiterniste aveau si ei o scuza: erau internationalisti din mama in fiu, nu aveau patrie, nu aveau religie, fiind implementati, intamplator, in Romania. Dar ceilalti? Cei care constituie de 25 de ani, asazisa noastra elita politica si culturala, ei de ce au semnat cu diverse servicii straine? Pentru ca nu toti pot fi considerati imbecili manipulati. Evident, au facut-o din interese personale, din sete de parvenire, fiind combatuti de adversari de aceeasi teapa care nu vor libertate sau “dreptate pana la capat”, ci doar sa le ia locul la “ciolan”.

SUA au sprijinit si sprijina Rusia pentru ca le este un partener, deja, traditional si pentru ca s-au vazut amenintate in ceea ce priveste dominatia globala de pretentiile UE dar si ale “tigrilor asiatici” in frunte cu principalul concurent, China. In subsidiar, insa, si pentru ca liberalismul (capitalismul) era, deja, in colaps. Uitand complet Doctrina Monroe, SUA s-au implicat in al Doilea Razboi Mondial, profund economic, inmiind productia pentru toti partenerii ale caror teritorii erau devastate de razboi. Dupa razboi au pastrat ritmul, aprovizionand “reconstructia”. Germania si celelalte state occidentale si-au revenit, insa, rapid Proiectul “Statelor Unite ale Europei”, proiect antiamerican si antirus avand o importanta conotatie economica. Atunci, liberalismul a apelat la “consumerism” in granitele proprii, oamenii fiind indemnati sa se imprumute si sa cumpere de dragul de a cumpara. Cand insa produsele, chinezesti in primul rand, dar si cele coreene si vietnameze au invadat piata americano-canadiana, sistemul a intrat in colaps, transnationalele mutandu-si centrele de productie acolo unde materia prima si forta de munca erau mai ieftine. Revolutiile “spontane” erau esentiale si pentru americani, intrucat prin exportul de criza in Est, obtineau ragazul necesar gasirii de noi solutii, inclusiv a noi surse de energie. In plus, puteau dobandi acces la resursele neexploatate din statele aflate sub influenta Moscovei.

UE a sprijinit proiectul, direct interesata in trecerea la etapa finala a propriului proiect (SUE) prin atragerea resurselor statelor foste sateliti ai Moscovei, carora le-a deschis poarta spre “aderare”.

Cel mai important factor de sprijin al prefacerii Rusiei si desfiintarii Sistemului Socialist l-a constituit insa vechiul dusman al socialismului rus – comunismul/globalismul care a considerat clipa optima pentru impunerea propriei sale Noi Ordini Mondiale. Avea coloane de sustinatori in toate statele estice, nu numai la Moscova, din vechile familii komiterniste, acaparase pozitii la varf in conducerea UE, prin Francois Mitterand si, mai ales, infestase complet Partidul Republican in SUA, numind presedinti marioneta ca cei doi “cimpanzei” Bush. Nu este o insulta ci o constatare a jurnalistilor americani ca George Bush senior avea un IQ de 96, Juniorul George W. Bush, unul de 94, iar cel mai celebru “cimpanzeu-cobai” american pe care se faceau experimente, un IQ de 95. Neoconservatorii au infestat insa si Partidul Democrat, oamenii lor, in frunte cu senatorul de Delaware, ramanand in expectativa, ca “acoperiti” pentru situatia in care republicanii ar fi pierdut pozitia Numarul 1 in stat. Proiectul lor prevedea desfiintarea statelor si inlocuirea lor cu tipuri diferite de constructii administrative de  maximum 10.000.000 de locuitori care puteau fi conduse ca niste SRL-uri de niste transnationale, potrivit principiului, enuntat de germanul Leopold Kohr: “Tot ce este mic, este minunat!”.

Intr-o deplina unitate, bazata pe interese, toate fortele adverse au conlucrat in faza intai a destructrarii “Sistemului Socialist”, agentii lor colaborand perfect, intr-o mare fratietate al unui “FSN” universal. Cand victimele au cazut insa si s-a trecut la etapa a doua, “Prefacerea”, conflictele latente au declansat razboiul, agentii de influenta au inceput sa se anihileze reciproc si nimeni nu a mai inteles nimic.Internationalistii au incercat, dupa 1990, spargerea unitatii Canadei (prin Quebec), a SUA (prin Armata de Eliberare a Texasului si amplificarea constiintei de apartenenta la “Hispanidad”), a Marii Britanii (prin accelerarea luptei penru independenta a Irlandei de Nord, sugerarea independentei Scotiei si deschiderea directiei pentru destramarea “Commonwealth-ului”), a Frantei (Corsica), a Spaniei (Catalonia, Tara Bascilor), a Italiei (experimentele “Padania” si “Republica Venetia”) etc. Marea sansa le-a oferit-o, insa, spatiul exsovietic, unde au mers cu federalizarea pana la un stat minuscul, gen RSSM (Planul Kozac din 2003), marele lor obiectiv  constituindu-l, dupa victoria de moment a destramarii URSS, desprinderea si faramitarea, in faza a doua, a unor suprafete imense, cum ar fi cazul “Ucrainei”.

Ca mari succese pot fi inregistrate desprinderea Tarilor Baltice, proclamarea “independentei” unor foste republici sovietice, dar, mai ales, destramarea Cehoslovaciei si Iugoslaviei. Scenariul destramarii a vizat cu prioritate Romania, inca din 1989, dar interventia unor interesati (ungurii, prin declaratia de la Budapesta, Francois Mitterand, printr-o declaratie tot la Budapesta) a atras atentia, astfel ca interventia celorlalti factori a facut ca Romania sa scape pentru moment, dupa tentativa din 13-15 iunie 1990, “scenariul Bucuresti” mutandu-se la Belgrad. S-a profitat de lipsa de abilitate a sirbilor care nu au dus pana la capat mesajul banului croat Jellacic, omologul sirb al lui Avram Iancu, cel care proclama la 1848: “Fratilor, suntem fiii aceluiasi neam, vorbim aceeasi limba, avem acelasi sange. Doar bisericile ne despart, iar bisericile sunt rezultatul ocupatiei straine!”. El a cerut sarbilor, croatilor si slovenilor (sau, ca sa intelegeti mai bine, “moldovenilor”, “muntenilor” si “ardelenilor”) sa intemeieze un singur Regat, triunitar, sarbo-croato-sloven. Ceea ce s-a si intamplat la 1918. Si abia dupa 13 ani, sarbii si-au dat seama de greseala si au adoptat un nume comun: “iugoslav”. Un stat compus, enuntiativ, din trei parti, poate fi oricand spart in trei sau mai multe si a fost de doua ori in secolul trecut. S-a mers pana acolo incat s-au inventat, nu numai popoarele distincte “sirb, croat, sloven” ci si “musulman” (bosniaco-hertegovinean) si “macedonean”. Din fericire pentru noi, romanii, generatia pasoptista a respins darul otravit facut de Europa la 1859 – “Moldo-Vlahia”, care la 1918, prin asocierea Transilvaniei ar fi dus la aceeasi situatie “triunitara” si a proclamat, la 11 decembrie 1861, Romania. Numele dintotdeauna al teritoriului locuit de romani! Romania nu poate fi sparta in doua ca “Ro” si “Mania” decat de manelisti. Asta nu inseamna ca nu se lucreaza, si inca la greu, in privinta romanilor. Dupa ce s-au inventat, de catre serviciile germano-austro-ungare, un popor “ucrainean”, apoi, de cele sovietice, unul “moldovenesc”, cu concursul serviciilor germane s-a conturat, la Freiburg, in jurul silvicultorului Vasile Barba, comunist format la institutul Maxim Gorki, ideea ce romanii balcanici ar fi un alt popor, cu numele de “vlah”. Inca odata, observam ca nemtii nu au imaginatie, findca asta ar duce la existenta uni popor roman, complet inconjurat de poporul “vlah”, traitor, nu numai la sud de Dunare, dar si in Ucraina, Cehia, Slovacia si Ungaria. Din nenorocire, Vasile Barba a avut multi frati si surori care i-au incitat si pe aromanii primiti ca refugiati romani la nord de Dunare, cea mai activa fiind soacra dlui Mircea Geoana, ale carui prestatii ca ministru de externe au fost catastrofale pentru noi, ducand la cvasiunanima recunoastere in UE a “poporului vlah”. Inculti si paraziti, vechii nostri europarlamentari nu au avut nici o reactie la vremea respectiva, fiind la cumparaturi, sau au votat aiurea, stil “Degetu’ lu’ Toader”, fiind obligat sa se bata ca un leu pentru unitatea romanilor, “moldoveanul” Vlad Cubreacov. Mai mult, globalistii stipendiaza, astazi, ideea poporului “ardelean” si a limbii “ardelenesti”, care erau cat pe ce sa fie proclamate in 2003, in Congresul International, secret, de la Cluj, coordonat de Sabin Gherman, “satulul” de Romania. Luand in calcul si incultura monumentala a unor patriotarzi, care se vor, (in baza directivelor KGB, de distrugere a constiintei nationale a romanilor in deceniile V si VIII ale secolului trecut) “daci”,mai ramane sa proclamam un popor “banatean”, unul “ilfovean”, unul “oltean”, sau , de ce nu , unul “caleagrivitean”. Romania a rezistat si in 1999, cand globalistii, prin lojile masonice ale Frantei si Belgiei, au fost pe punctul de a impune secesiunea la Bucuresti. Intrucat presedinte al USA nu era o marioneta globalista, ci bietul Bill Clinton, pe care l-au compromis cu scandalul Lewinski, Marea Loja NATO si Marea Loja a SUA au intervenit in forta si ne-au salvat. Ramane de vazut ce ne rezerva anul acesta, dupa Conventul de la Bucuresti care a coincis cu vizita lui Joe Biden si proiectata “regionalizare” prin deloc necesara modificare a Constitutiei.

Cu Cehoslovacia, lucrurile au mers repede, datorita literatului tradator, Vaclav Havel. Acceptand acelasi dar otravit al Europei, in 1918, Ceho-Slovacia (sau cum am zice, ca sa intelegeti, Romano-Transilvania), cehii si-au pierdut, din nou, unitatea statala. Nesimtiti sau inculti, majoritatea europenilor au admis existenta a doua popoare: “ceh” si “slovac”.

Congresul Mondial de Isotrie Militara al CIHMC s-a desfasurat in 1995, la Praga. In fata generalimii euro altantice prezente, cehii si slovacii isi cereau scuze reciproc pentru ca nu au pregatit, inca, “dictionarele ceho-slovace” si-si vor tine comunicarile, fiecare in “limba lui”. Toate foloseau, insa, sintagma “Tarile Cehe”. Nici un cuvant despre Cehia. Mirosind intentia, am intrebat: “- Nu va suparati, ce inseamna Tarile Cehe?Am crezut ca numai noi, romanii, suntem singurii fraieri ai Europei, vorbind de Tarile Romane, cata vreme Italia si Germania, cu sute de statulete, vorbesc de Italia si Germania in Evul Mediu.” In acel moment, pe un ecran imens a aparut harta Cehoslovaciei interbelice, avand conturate statuletele cehe medievale. O voce din off, de tip “Armstrong”, intr-o engleza impecabila, s-a facut auzita: “- Tarile Cehe, locuite de unul si acelasi popor, poporul ceh, au fost urmatoarele: Bohemia, Moravia, Silezia, Slovacia si asazisa Ucraina Subarpatica. Observati, ca nici una nu se numeste Cehia, pentru ca Cehia sunt toate. Poporul ceh a avut, pana de curand, o patrie. Datorita dumneavoastra, n-o mai are. Poporul ceh va avea, insa, cu siguranta, candva, din nou, o patrie.” Apoi, s-au aprins luminile si, in timp ce generalimea occidentala se interoga din ochi, consternata, iar istoricii militari “cehi” si “slovaci” plangeau, dinspre partea romana s-au auzit injuraturi bastinase si cuvintele: “N-ati stiut ce faceti! Ati semanat vant, veti culege furtuna si la voi acasa!”.

Trei ani mai tarziu, in urma razboiului mediatic cu presedintele de atunci al Romaniei, eram pasaportat in Canada, pentru a invata, in Quebec, limba franceza, in cadrul unui program NATO spre studiere pe bani putini a comportamentului cobailor esteuropeni, in conditii de stres. Intrucat aveam 21 de ani de franceza acasa, am dat examenele de absolvire cu 4 zile inainte de a incepe cursul, cu rezultate mai bune decat decanul facultatii. Cobai perfect fiind, am fost transferat la un curs pentru politica de aparare in limba engleza, pe care nu o cunosteam, special organizat pentru „Grupul de la Visegrad”, in vederea integrarii in NATO. Protestand, ama aflat ca nu mai sunt ofiter roman, in baza unei legi idioate promovate in tara, care desfacea contractul de munca celor trimisi in misiune in strainatate mai mult de trei luni. Ca sunt ofiter NATO si voi redeveni ofiter roman pe 20 decembrie 1998. Am conditionat participarea de inscrierea oficiala a Romaniei, prin mine, la acest curs, intrucat, ca ofiter execut ultimul ordin primit de la superiorul direct. Asa am ajuns coleg cu militarii cehi, polonezi si unguri, pregatiti de doi ani de zile, in tara lor pentru integrare. Printre cehi se afla un pusti de 25 de ani cu ifose de „guru”, civil, personaj implementat de guvern in armata. I-am pus intrebarea: „- Care este diferenta dintre cehi si slovaci? – Ca de la cer la pamant! Sunt mai diferiti decat finlandezii de greci!” In ochii a 31 de militari cehi, de la locotenent la colonel, prezenti la discutie, bantuia pustiul Sahara. Dupa ce Ipochimenul a plecat, mi-au dat raspunsul: „- Diferenta dintre cehi si slovaci este de accent.Chiar mai mica decat la voi, intre olteni si ardeleni ca vorbire. –Cati mucosi din astia, care le stiu pe toate, cu creierul complet splalat, aveti? – Cu miile. – La noi, in Romania, s-au estimat, pana acum , vreo 40.000 cu diverse burse „Soros”. Dar omologul astuia, facut secretar general in armata, al doilea dupa ministrul Babiuc, are 28 de ani. Al vostru, la 25, detine recordul.- Astia sunt caii troieni ai Globalismului, astia si minoritatile. Noi, cei de 40 de ani, am fost cu grija sariti, pentru ca suntem pregatiti si intelegem prea multe.Bunicii kominternisti promoveaza nepotii de 20 de ani, usor de manipulat.- Si la noi e moda cu minunatul tineret, dar interdectia de promovare coboara la 35 de ani.Cu minoritatile cum stati? – Evident, in linia intai se manifesta, contra statului , ungurii, care mai folosesc, pentru abureala, termenul de maghiar.- La noi e si mai rau; folosesc inca doi termeni, la fel de lipsiti de orice legatura cu realitatea,”secui” si „ceangau”. Dar in prezentarea voastra de tara, am vazut ca aveti si o Regiune Autonoma Vlaha. Cine sunt vlahii? – Sunt pastori cehi, cu un mod de viata specific. Traiesc in munti. – Si cum spun, in graiul lor, la cuvantul „cheese”?- <Brenza>! - Adica, <branza>.E vorba de romani, fratilor. Vlah inseamna, numai, roman.Sunt urmasii bastinasilor pe care inaintasii vostri i-au gasit acolo. Tratati-i ca romani si va vor fi loiali, asa cum v-au fost de-a lungul intregii voastre istorii.Romanul este delasator in cauza nationala, slujeste excelent sub steag strain, dar nu se poate aduna sub steag propriu. – De ce? - Datorita napoleonismului nostru atavic. Toti vor sa fie sefi, toti se pricep la toate, toti vor sa conduca, nimeni sa execute. Asa ne-au zdrobit, asa ne manipuleaza, cunoscandu-ne psihologia colectiva.”

Cinci luni mai tarziu, ca absolvent, am participat la ceremonialul de inchidere a cursului si, dupa inca doua saptamani, ca sef al echipe romane, la cel similar al inchiderii cursului de limba franceza. Procedeul era urmatorul: intra cimpoierul cantand si sambelanul anunta „Vorbeste Maiestatea sa, regina Marii Britanii!”. Si toasta, pe post de „regina”, comandantul scolii: „Au cuvantul presedintii Ungariei, Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Romaniei etc.”  Eu am toastat in calitate de „Emil Constantinescu, presedintele Romaniei”. Dupa ceremonial, decanul, ca sa mai imblanzeasca atmosferea, s-a adresat sefului delegatiei slovace la cursul de franceza: „ -Ce zici, colonele Zvirlo? Cum e, sa ai si tu acum o tara a ta si o armata pe care sa le reprezinti?  Bietul slovac s-a inecat, ofiterii cehi si slovaci, prezenti, au scapat furculitele in farfurie. M-am simtit dator sa intervin: „- Majestate, va raspund eu, ca neutru, pentru ca sunt roman si ca specialist pentru ca sunt istoric.Slovacii si cehii sunt unul si acelasi popor ceh. A spune ca slovacii sunt altceva, e totuna cu a spune ca cei Auvergne sau din Gasconia nu sunt francezi, ci alte popoare. Ati fost pacaliti sa le distrugeti tara.Si ei, toti, spera ca vor reusi sa si-o refaca.”  Toti militarii cehi si slovaci prezenti au ridicat cupele strigand: „Traiasca Emil Constantinescu, presedintele Romaniei!” Ce gandeam eu despre Milica din Tighina, a alta poveste!

Militarii! Singurul adversar profesionist, care s-a impotrivit pretutindeni si se impotriveste nebuniei globalist-comuniste. Militarii au stopat globalizarea Chinei in 1989, in Piata Tien An Men, zburatacind Coloana a V-a „Feng-Shui”, a pseudointelectualitatii chineze tradatoare sau doar ametite de sloganurile „libertate” si „democratie”, pana in Canada si SUA. Militarii au reusit, cu greu si enorme sacrificii, sa intoarca situatia si in spatiul rus. Bizar este faptul ca, disparitia Imperiului Socialist si dezmembrarea, proiectata, teritorial a Rusiei, a inceput la Kiev, delegatia RSS Ucraina boicotand, la 25 noiembrie 1991, reinnoirea Tratatului Unional ceruta de Gorbaciov. La apelul la unitate, lansat de „Gorby”, la 3 decembrie 1991, comunistul Leonid Kravciuk, ales presedinte, a raspuns prin anuntarea, la 5 decembrie, a iesirii Republicii (Unionale) Sovietice Socialiste Ucraina din URSS. S-au asociat imediat „ursul betiv”, adica Boris Eltin, o clona a lui Bush in Federatia Rusa si, in egala masura, manipulatul globalist, Stanislav Suskevici, presedintele Sovietului Suprem din Belarus. La 7-8 decembrie 1991, la Belovejeskaia Puscia, langa Minsk, cei trei au decis: „URSS isi inceteaza existenta ca subiect de drept international si realitate geopolitica.”  Gorbaciov a calificat evenimentul drept o „greseala istorica....ilegala si periculoasa”, „o lovitura de stat”, „o pagina neagra in istoria Rusiei si a Uniunii Sovietice”. El a facut apel la presedintii statelor europene si la cel al SUA, care i l-a trimis, degeaba, pe secretarul de stat, James Baker.

La 12 decembrie 1991, Leonid Kravciuk a declarat toate unitatile Armatei Rosii din Republica Sovietica Socialista Ucraina, ca parte integranta a Ministerului Apararii din Ucraina. Ceea ce explica de ce astazi trec in masa de partea Patriei Mama. Petru ca Rusia s-a nascut la Kiev, nu Ucraina! Ca proiectie statala, aceasta a fost inventata la Liov, abia in 1894, de serviciile germano-austro-ungare. La 11 decembrie 1991, structurile de stat unionale isi incetasera existenta, iar la Alma Ata s-a dat Declaratia de constituire a CSI, cu resedinta la Minsk. In aceste conditii, Gorbaciov a apelat la George Bush si a obtinut ca mostenitor si inlocuitor al URSS la ONU sa fie Federatia Rusa, iar CSI sa fie sprijinita, dupa care si-a dat demisia, la 25 decembrie, concluzionand: „A invins linia orientata spre dezmembrarea si separarea statului!”  Marcand evenimentul ca pe o victorie definitiva a Globalismului, adica a neoconservatorilor concentrati in Partidul Republican, Brent Sowcroft, consilier pe probleme de securitate nationala la Washington, proclama: „Ne-am straduit, din toate puterile, sa impingem URSS in aceasta directie, intr-un asemenea ritm incat aceasta sa nu provoace e explozie la Moscova, cu atat mai mult o confruntare globala, ceea ce istoriceste adesea s-a intamplat in timpul convulsiilor dinaintea mortii marilor imperii. Noi ne-am jucat rolul in pregatirea deznodamantului favorabil al acestei mari drame........”

Globalistii nu au tinut, insa, cont de rezistenta militarilor care depusesera juramant de credinta tarii, nu conducatorilor si a serviciilor speciale, in mod deosebit a GRU. Dupa tentativele, cu greu infrante ale generalului Rutkoi si ale fratilor Lebed, Rusia a iesit la liman prin aducerea, de catre militari, la putere, in martie 2000, a lui Vladimir Putin. De parere ca disparitia imperiului multisecular rus a fost „cea mai puternica catastrofa geopolitica a secolului”, iar pentru rusi o „adevarata drama”, acesta a trecut la refacere, proclamand „Dictatura Legii” si construirea unei „Verticale a Puterii”. Ofiter operativ, seful „merkel-ilor” est-germani, Putin este, incontestabil, marea personalitate politica a acestui inceput de mileniu dar si un adversar nativ al romanilor. Daca as avea curajul, as pune, retoric, intrebarea: ”A fost vazut, sau nu., Vladimir Putin, alaturi de unul dintre actualii sai ministri, in Bucuresti, la Hotel Ambasador, in dupa amiaza zilei de 19 decembrie 1989?” Intrucat nu am curajul necesar, las aceasta intrebare si raspunsul aferent, ca mostenire, istoricilor si jurnalistilor romani ai viitorului.

Vladimir Putin a oferit tineretului scoala, distractie si locuri de munca, i-a arestat pe marii globalisti, transnationali miliardari sau i-a obligat sa fuga in Occident, a preluat sub control total, domeniul strategic al industriei energetice si a transat problema supradrepturilor „calului troian” al minoritatilor etnice, declarand, in fata Dumei de stat, fara drept de echivoc: „In Rusia traieste poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al vreunei minoritati; acestea trebuie sa respecte Rusia, pe rusi si legile, fara sa ceara favoruri speciale sub pretextul ca sunt discriminate; cine face altfel este invitat sa paraseasca imediat Rusia!

Nu Rusia ar nevoie de minoritati, ci ele au nevoie ca Rusia sa le primeasca, sa le ofere adapost, locuri de munca si hrana; in Rusia traiesc doar rusi!” A fost inteles si urmat, din pacate, pana acum, doar de premierii Slovaciei si Australiei.

Din infrangere, neoconservatorii au inteles ca trebuie sa distruga toate structurile militare pentru a distruge statele. Din aceasta ratiune s-au nascut noile revolutii „portocalii” si pachetul de masuri antimilitari, implementat pentru prima data in Romania, cu incepere de la 27 decembrie 2008, de catre „portocaliul” Traian Basescu. Din ratiuni opuse, a inceput sa prinda contur, insa, si confreria internationala a militarilor care isi protejeaza statele impotriva comunismului/globalismului. Acesta este contextul in care, in cea mai dezavantajata tara, datorita inexistentei unei clase politice si a unei elite intelectuale nationale reale, s-a nascut, din nevoia de autoprotectie si protejare a statului, in „noaptea lunga a romanilor” si SCMD.

Despre toate acestea, insa, in cele ce vor urma..........

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru

Presedintele SCMD

Jocul de-a mobiliarea 9

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea

(Urmare)

Partea a IX-a

X. BATALIA DINTRE SOCIALISM SI COMUNISM PENTRU ROMANIA. FAZA NEOKOMINTERNISTA (1945-1990)

In decembrie 1989, impotriva unui regim socialist (retineti SOCIALIST, nu comunist), care masca o dictatura nu personala ci a unei nomenklaturi gerontocrate de partid, doua categorii de oameni s-au aflat in strada, facand posibila schimbarea: revolutionarii si militarii. Au fraternizat pe tancuri in numele LIBERTATII, facand inutil efortul celor peste 100.000 de militari profesionisti apartinand tuturor statelor membre ale celor doua tratate, adusi inca din iunie in Romania, spre a produce dezmembrarea acesteia. Facand sa cada toate planurile de razboi civil, revolutionarii si militarii au dat sacrificii de sange, dar au pastrat, cel putin, Romania intreaga, chiar daca in locul LIBERTATII au primit…… “Democratie”. Pentru ca, in timp ce ei serbau LIBERTATEA, inotand prin sangele lor, sobolanii s-au catarat la cascavalul Puterii si, in deplin acord cu scenaristii straini, au distrus complet si au jefuit ca-n codru Tara.

Industria a fost facuta praf de catre concurenta si vanduta pe nimic, la fel pamanturile, minele si milioanele de apartamente, adica tot ceea ce au produs, zeci de ani, generatiile de romani excluse de la Putere dupa decembrie ’89 prin anatemizarea drept “comuniste”. Sute de miliarde de dolari au luat drumul strainatatii, dar unde sunt restul? Evident, la sutele de milionari in dolari si euro, majoritatea fosti indivizi fara capatai, fara Dumnezeu si lege, semialfabetizati sau, in cel mai bun caz, agramati.

Patria, “recunoscatoare”, a dat o prima Lege a Recunostintei, Legea 42/1990, pentru ca hotii aveau nevoie de timp sa se consolideze la Putere. Recunoasterea si drepturile acordate urmasilor decedatilor, ranitilor sau luptatorilor cu merite deosebite s-a rasfrant prin dispozitiile Art.16 “in mod corespunzator” si asupra “militarilor de orice grad, precum si personalului civil din MApN si MAI care si-au jertfit viata sau au fost raniti in luptele pentru victoria revolutiei sau in legatura cu evenimentele revolutionare din decembrie 1989, cat si urmasilor acestora”, adica unui numar de 782 de militari, politisti si lucratori in serviciile de informatii si contrainformatii.

Sibilinic, in Art.1, al.3 din Constitutia, slugarnica fata de UE, din 2003, “demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii unmane, dreptatea si pluralismul politic” au fost garantate drept “valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989.”

Praf in ochi! Maurul isi facuse datoria, maurul trebuia sa moara! Intai au fost distrusi militarii. Abia refacute dupa tradarea  ordinarului spion triplu I.M. PACIPA, serviciile de informatii si contrainformatii au fost facute praf, cei mai buni specialisti fiind aruncati pe drumuri in 1990. Fara nici o sursa de venit deoarece, dupa imbecilul “Ce ati facut in ultimii 5 ani?” s-a lansat, prin lege, catastrofala idee, sinucigasa pentru popor si Tara, ca cine a slujit interesele Romaniei in serviciile de informatii si contrainformatii este un ticalos “eroi” fiind tradatorii ordinari de tipul PACIPA si RACEANU, adica cei care au slujit CIA, KGB/FSB, MOSAD, SEDECE, MOVE, KEOD, etc.! Fiindca, nu-i asa, tradatorii nostri si spionii altor state, care au tras in noi, ca la balci , in 1989, nu mai pot dormi de dragul propasirii si libertatii noastre! O campanie dementa, dusa, prin intermediul unor descreierati manipulati! In perspectiva integrarii in….. NICIUNDE si in NICAIERI, armata fost redusa de la 320.000 de luptatori la 52.500 de persoane, majoritatea fatuci cu diverse cursuri de 2 -3 zile facute aiurea pentru “specializare” (inclusiv Nuti UDREA a ajuns doctorand in Stiinte Militare), iar stagiul militar obligatoriu a fost desfiintat, depozitele si unitatile militare fiind pazite, azi, de body-guarzi. Internelor le-au venit randul mai tarziu, 21.000 de profesionisti fiind aruncati afara de “branconierul” IGAS, in 2011- inceputul lui 2012. Pentru ca disponibilizatii sa nu-si apere dreptul la munca si cariera cu arma, li s-a consfintit, prin legi organice (164/2001 si 179/2004) compensatii, drepturi banesti si dreptul la noi cariere in viata civila. Toate au fost lichidate de tandemul Boc–Basescu ulterior, in perioada 2009 – 2011, prin legi ale genocidului si tradarii nationale.

In paralel, revolutionarii au fost infestati cu impostori, reprezentanti ai noii Puteri care au primit certificate post factum, li s-a creat iluzia importantei sociale, inventandu-se un Secretariat de Stat pentru problemele Revolutionarilor din Decembrie ’89 in subordinea Guvernului, ai carui sefi au bunul obicei sa intre direct in puscarie dupa predarea functiei, au fost stimulati sa creeze doua sindicate si zeci de asociatii, ca sa nu poata sa reactioneze unitar, sa se afilieze politic la PSD sau PD, apoi au fost incriminati in bloc dupa aparitia Legii 341/2004, din 2010, guvernul Boc sistandu-le, ilegal, si plata indemnizatiilor.

S-a incercat si opunerea revolutionarilor fata de militari, in contextul declansarii razboiului imagologig si psihologic, declansat in ianuarie 2008 impotriva rezervistilor. Nu s-a reusit pentru ca, infiintat la timp, in 2009, SCMD a incheiat rapid aliante cu principalele organizatii ale revolutionarilor, atragand in jurul lor, ca semnatari ai Platformei Civice in cadrul CNSC, zeci de sindicate si ONG-uri, care au constituit un front comun de actiune al Societatii Civile. Marile manifestatii din 2011 si 2012 ale sociatatii civile romanesti     i-au avut in frunte pe militari si revolutionari, carora li se datoreaza, in cea mai mare masura, succesele electorale ale USL din 2012.  A doua zi dupa ce a ajuns la Putere, insa, USL a uitat sloganul “Dreptate pana la capat!”, promisiunile, facute prin semnatura la 14 iulie 2012, in favoarea “coabitarii”. Legile genocidului au continuat sa fie aplicate, numai revolutionarii si rezervistii, de acum oameni in varsta, bolnavi, fara alte venituri decat indemnizatiile ciuntite, pierzand, impreuna, peste 35.000 de persoane, care au “parasit, pe cale naturala, sistemul”.

In locul dreptatii promise, rezervistii au primit, dupa doi ani de chin, o reparatie partiala (Legea 241/2013), iar revolutionarii…….. o prima tentativa de a se elimina din randurile lor militarii (695 de persoane, inclusiv martirii Trosca si Cotuna), copiii sub 14 ani, buni sa moara in decembrie 1989, dar sa nu aiba drepturi pe motiv ca nu avut “discernamant” sau cei care nu au stiut sa-si preschimbe respectivele certificate (total, 2779 de persoane), celorlalti drepturile fiindu-le suspendate. Drept urmare, SCMD si SRR Decembrie’89 au protestat impreuna si negociat impreuna cu dl. secretar de stat Victor Socaciu.

Indiferent de cine este la Putere, se pare ca drumul Romaniei spre desfiintare nu poate fi barat.

Dovedind necunoasterea Constitutiei si o totala necunoastere a Istoriei, guvernul a emis, la 21 martie a.c., OUG nr.11/2014, privind reorganizarea la nivelul administratiei publice centrale, care proclama la Art.2, al. 1, “Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, organ de specialitate al adminstratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, isi schimba denumirea in Secretariatul de stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945 - 1989.”

Dintr-o data, Revolutia romana este stearsa, anticonstitutional, din Istorie si, odata cu ea, si revolutionarii. Mi-as permite sa le intreb, insa, pe “geniile” care au formulat textul, cine a instaurat in Romania “un regim comunist in 1945?”. Asa-zis-ul rege Mihai? Dar in 1989?...... Ion Iliescu? Daca Traian Basescu s-a declarat “comunist” la alegerile din 2004, sa intelegem ca zisul regim continua si astazi? Iar daca Nicolae Ceausescu insusi nu a avut curajul sa declare Romania stat comunist ci SOCIALIST, vorbind de instaurarea comunismului, candva, in viitor, la Pastele cailor, cand va curge lapte si miere, despre ce comunism vorbesc agramatii Guvernului?

La aliniatul 2, ordonanta este si mai transanta: “Secretariatul de stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945-1989 indeplineste functia de autoritate de stat in domeniul fostilor detinuti politici, cu respectarea dispozitiilor legale privind drepturile acestora.”

Adio mortii din decembrie 1989! N-au existat! Adio fraternizarea romaneasca! Adio revolutionarii si militarii pe sacrificiul carorara s-au ridicat la Putere si la furt generalizat impostorii autoproclamatei clase politice si ai “elitei” intelectuale care, slujind interese straine si interese personale meschine, conduc Romania spre dezmembrarea si disparitia, initial prevazute. In plus, se pune intrebarea: Ce are sura cu prefectura? Ce au in comun evenimentele din 1989 cu matusalemicii (daca mai traiesc) luptatori din anii 40-50 impotriva ocupantului sovietic?

Ca istoric, afirm ca numai un agent strain sau un analfabet poate trata otova perioada 1945-1989, care se imparte in trei epoci distincte, fiecare cu perioade si subperioade:

1. Perioada 1944-1964 a ocupatiei sovietice, a genocidului romanesc si a rezistentei romanilor impotriva ocupantului;
2. Perioada 1964-1978 a victoriei nationale sub masca “socialismului romanesc”si a marelui efort creator al poporului roman, deschis spre Occident, in toate domeniile vietii economice, sociale si culturale, perioada a marilor realizari economice, ulterior furate sau distruse;
3. Perioada 1978-1989 a pregatirii “revolutiei spontane”, de inspiratie Est-Vest.

1. Prima perioada, zisa “comunista”, este rezultatul unei tradari, fara precedent, in istoria popoarelor, cand, eludand inainte de ratificare acordul incheiat, in aprilie 1944, de Carol al II - lea din Mexic cu Stalin (care prevedea, inclusiv, ramanerea Basarabiei si Bucovinei de Nord in granitele Romaniei), asazisul rege Mihai, fosta marioneta a lui Hitler, a decapitat Statul si armata, arestand-ul pe Maresal si punand Tara la dispozitia Armatei Rosii. Romania a fost rapid ocupata, 6 divizii au fost luate in prizonierat pe 27 august 1944, alte mii de militari si civili luati prizonieri pana la 1 octombrie 1944, cand intreaga armata romana (1.178.000 de oameni) a fost disponibilizata. Basarabia a fost abandonata rusilor si 62.000 de romani basarabeni, din teritoriul ramas, predati la cheie de Mihai si dusi direct in Siberia. Declansand genocidul in Basarabia, sovieticii au declansat in Romania operatiunea de cautare si lichidare a ofiterilor nostri de informatii, a romanilor basarabeni implicati in Unirea de la 1918, putinii care au scapat, ca maiorul Catele cu familia, fiind interceptati la Viena de specialistul NKVD (fost GESTAPO) Denis PATAPIEVICI, polonezul care, de teama conationalilor sai, s-a ferit sa se intoarca in Polonia natala, si-a schimbat numele in DIONIS, a optat pentru Romania si a fost infiltrat de catre NKVD ca expert la Banca Nationala. Rusii au vanat toti militarii, toti intelectualii, profesorii, preotii, taranii gospodari proclamati “chiaburi” (culaci), trimitandu-i in inchisori, in lagare sau deportandu-i.

Deoarece, Partidul Socialist-Comunist din Romania, infiintat la 8 mai 1921, de Internationala a III-a Comunista (Komintern), nestatutar denumit, la 4 octombrie 1922, “Partidul Comunist din Romania” avea sub o suta de membri (cunoscutul SAMI Vianu primea, la 1 octombrie 1944, carnetul de membru cu nr. 241), majoritatea agenti fugiti in URSS sau internati in lagare, deci nu conta, Kominternul a adus mii de cetateni straini, bolsevici instruiti la Moscova, pentru a prelua conducerea Coloanei a V-a din interior, in frunte cu Ana Pauker, Vasile Luca si Teoharie Georgescu. Ei aveau sa se infiltreze la nivel de conducere in toate structurile, fiind adevaratii criminali vinovati de genocidul romanesc, inceput sub patronajul “regelui” devenit favorit al lui Stalin, care l-a mai lasat sa se joace vreo 3 ani de-a mecanicul cu cele 2 avioane si masinile trimise cadou, odata cu decernarea Ordinului Pobeda. Numele vinovatilor, pe care nu-i pomeneste nimeni si care au murit intre timp, care prin SUA, care prin Ungaria, care prin Israel, deoarece fiii si nepotii lor, educati in spirit Kominternist, ne dau, din 1990, “democratie la tot cartierul”, sunt: Ana Pauker (Hannah Robinsohn, mama Maiei Pauker, fosta instructoare de pionieri si colega cu Ana Blandiana in Alianta Civica), Silviu Brucan (Saul Bruckner, sotul procurorului criminal Sidorovici), Vasile Luca (Luca Laszlo), Iosif Chisinevski (Jakob Broitman), Teoharie Georgescu (Burah Tescovici), Ilka Waserman, Abraham Guttman, Miron Constantinescu (Meher Kohn), Moise Haupt, Laurian Rechter (Zamfir), Heinz Guttman, Wilman Suder, Walter Neulander (Nemeth, ulterior Roman), Iulian Sorin, Denis Patapievici, Leonard si Hermina Tisminitki (Tismaneanu), Misu Dulberger, Razvan Sergiu, T. Ceaslovski, Neidman Gingol, Leon Davidovici (Muresan), Sanda Franco, Barbu Lenobel, Nicu Negru, Louise Segal, Clara Gersohn, Estera Hosu, Hedda Katz (viitoarea aliantocivista Ileana Vrancea) Herbert Estera, Viorica Wincler, Ella Mateescu, Gisela Vass, etc.

Se acuza ca, la 6 martie 1945, comunistii au preluat puterea si s-a instalat Regimul Comunist. Fals! In Regatul Romania, “regele” a dat Guvernul mosierului Petru Groza, presedintele Frontului Plugarilor, formatiune care l-a format, in coalitie cu PSD, PNT, PNL si Partidul Socialist Comunist din Romania. Se mai acuza ca, la 23 noiembrie 1946, comunistii au organizat si furat alegerile. Fals! Alegerile au fost organizate de Guvernul multicolor si castigate de o coalitie numita Blocul Partidelor Democrate formata, in ordine importantei, din PSD (2,5 milioane), Frontul Plugarilor (700.000), PNT–Alexandrescu,                  PNL-Tatarascu, Uniunea Populara Maghiara, Comitetul Democratic Evreiesc si, ultimul pe lista, PSCR sau Partidul Comunist din Romania. Au castigat cu 79,86%, in conditiile in care resturile partidelor istorice, daca ar fi votat macar unit, ar fi putut trece de 53% (PNL Bratianu, PNT Maniu, PNT Lupu, etc).  Dar cum sa se voteze unit, cand la romani orice gogoman se crede geniu, distruge creatia facuta de altii, astfel ca aveam 4 PNT-uri, 4 PNL-uri, etc.

Acuza pe care celebrul Onisifor Ghibu i-a adus-o, in 1950, lui Petru Groza nu a fost de bolsevizare, ci de tradare in fata ocupantului strain: ”…ai consimtit sa prezidezi fara nici un scrupul, un guvern, in compozitia caruia au intrat, la cele mai importante departamente: Externe, Armata, Finante, ministri care nu sunt nici cetateni romani, nici romani de sange si suflet, …. ca: Ana Pauker, ruteanul Emil Botnaras si ungurul Vasile Luca, toti trei cetateni sovietici. Nu cred sa mai fi existat vreodata, in intreaga lume o asemenea anomalie si nu cred ca se poate justifica cumva aceasta imensa monstruozitate, care echivaleaza cu anticamera asasinarii Romaniei ca stat si a romanismului ca popor si rasa.” Sa nu uitam ca, pentru aceasta victorie, Mihai I a fost personal felicitat pe 7 martie 1945, la Palat, de “guvernatorul” Andrei Visinski, Maresalul Malinovski, presedintele……Comisiei Aliate de Control din Romania (deci exista si binecuvantarea anglo-americana), consilierul sau politic - contraamiralul Bogdenko, generalii Susaikov, Vinogradov si ministrul plenipotentiar sovietic la Bucuresti - A.P. Pavlov.

Rezistenta nationala manifesta, in conditiile ocupatiei totale, tocmai in jurul si cu sprijinul “comunistilor” de origine romana si social-democratilor romani a inregistrat primele succese in octombrie 1946, prin cooptarea legionarilor lui Comaniciu in Partidul Comunist din Romania si, la 23 februarie 1948, prin romanizarea totala a acestuia, gratie fuziunii cu social-democratii, sub numele de Partidul Muncitoresc Roman (PRM). Dupa un an au aderat si socialistii (PSD-Stefan Voitec) astfel ca, in fruntea noii structuri, Gheorghiu Dej a reusit sa obtina de la Stalin acordul de eliminare de la conducerea tarii (27 mai 1952) a trio-ului terorist Ana Pauker, Vasile Luca, Teoharie Georgescu. A fost o colaborare tacita intre socialistii (nationalisti) rusi si socialistii (nationalisti) romani impotriva adversarului comun – comunismul (globalismul) de esenta marxista si expresie universala. Eliminarea kominternistilor a continuat, cu prudenta, dupa moartea lui Stalin (5 martie 1953) si accelerat dupa ce, in iunie 1958, Dej a obtinut scoaterea trupelor sovietice de ocupatie din tara, fapt care avea sa il coste viata, fiind lichidat de celebrul “Laborator de otravuri” (19martie 1965). Paralel cu pieptanarea structurilor de putere, de kominternisti, Dej a trecut la eliminarea declasatilor agramati ajunsi, peste noapte, generali si ministri, a tuturor ofiterilor cu sotii rusoaice apoi, a tuturor celor cu studii la Moscova. Victoria patriotismului romanesc si inceputul orientarii catre Occident a fost legata de “Declaratia din aprilie” (22 aprilie 1964). In plus, a eliberat si integrat social majoritatea patriotilor arestati de uneltele regimului stalinist de ocupatie, proces finalizat de Nicolae Ceausescu. Numai un tradator sau un nedotat ii poate condamna pentru acest gest national.

A fost Republica Populara Romana a acestor ani, cu un partid muncitoresc in frunte, o Romanie comunista, sau o tara ai carei cetateni, gemand sub ocupatia ruseasca si calcati in picioare de kominternisti, au reusit, in cele din urma, sa iasa la lumina?

2. Perioada 1964 – 1978 a fost perioada modernizarii, sub aspect industrial, economico-financiar si cultural a Romaniei, a dizidentei fatise fata de Moscova si a orientarii spre Occident si Lumea a treia.

Politic, abia acum, 24 iulie 1965, sub Nicolae Ceausescu, se creeaza Partidul Comunist Roman (numit asa din ratiuni de prudenta, dar, in realitate, Socialist si Nationalist) care initiaza relatiile politice si economice cu RF Germania, Franta , SUA, Israel si lumea araba. Bazandu-se (nejustificat de mult) pe aceste relatii, Romania se impotriveste, fatis, Moscovei. PCR ajunge la un efectiv de 4 milioane, deci, practic, dispare, rolul de partid avand-ul NOMENKLATURA (cuvant scos din vocabularul nostru dupa martie 1990). Majoritatea kominternistilor au fugit in strainatate, dar agentii - conserva au ramas strecurati in ministerele care gestionau finantele si imaginea (BNR, Ministerul Economiei, Finantelor, Culturii Invatamantului), coordonand educatia si asazisa formare a “omului de tip nou” prin Uniunea Scriitorilor, radio, apoi TVR, studiourile cinematografice, uniunile de creatie, presa scrisa si revistele literare: Lumea Noua, Cuvantul liber, Lupta de clasa, Romania literara. Numele agentilor de influenta?: Zaharia Stancu, George Ivascu, George Macovescu, Leonte Rautu, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Dan Desliu, Alexandru Jar, Felix Aderca, Maria Arsene, Ion Pas, Serban Nedelcu, Radu Popescu, Miron Radu Paraschivescu, Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Maria Banus, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Moise Kohn (Crohmalniceanu), Traian Selmaru, Nicolae Moraru, Ion Witner, Savin Bratu, Otilia Cazimir, Mioara Cremene si, nu in ultimul rand, puiul de cuc, strecurat in familia Lovinescu, zisa Monica Lovinescu, adusa in 1968 in scop de contracarare, in locul onestului Jean Popper, la sectia romana a oficinei mixte de spionaj Est-Vest, Europa Libera. Ea avea sa colaboreze perfect in tara cu Hedda Katz, “lovinescolatra” care condusese in anii ‘45-‘55, batalioanele de asalt din universitati impotriva marilor carturari gen Calinescu si Dinu Pillat. Sub noul nume Ileana Vrancea, aceasta si-a asumat sarcina readucerii in discutii a marilor valori ale culturii romane, eliminate tot de ea. Obiectivul principal, insa, a constat in contracararea noilor tineri intelectuali romani, impiedicarea afirmarii lor, compromiterea si, in final, executarea lor ritualica pe catafalc: Romulus Zaharia, Ion Lancranjan, Francisc Pacurariu, Marin Preda, Eugen Barbu, Paul Anghel, Cezar Ivanescu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Mihai Ungheanu, Dinu Flamand, Aurora Cornu, Ion Iuga, Gheorghe Anca, Mircea Iorgulescu, Petru Popescu, Mircea Micu, Gheorghe Pitut, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Marius Robescu, Sanziana Pop, Vintila Ivanceanu, Cristian Tudor Popescu, Raoul Sorban etc.

Pe alte planuri s-a actionat pentru distrugera imaginii lui Eminescu, Radu Gyr si a altor valori clasice ale culturii romanesti, dar si pentru crearea viitorilor “dizidenti” politici post-factum, adica a latrailor pregatiti pentru anii ’90 de Gheorghe (Gogu) Radulescu in uriasul lui pat rotund de la Comana.

A fost aceasta etapa,  a marilor realizari economice si culturale romanesti, “comunista” sau, cum este cu ura acuzata, “nationalista?”. Totul se arunca in capul lui Nicolae Ceausescu, desi toate initiativele lui erau a doua zi contracarate de trio-ul care conducea Romania, din umbra lui, prin intermediul Elenei Ceausescu, fosta “randunica” a lui Gogu Radulescu. Nu este vorba despre Apostol, Brucan sau Raceanu, ci de spre necunoscutii, pentru public, STEFAN VOICU, TUDOR OLARU si cel pentru care toata “telectualitatea” postdecembrista semna, in 1990, petitii de sustinere – GOGU RADULESCU.

3. Perioada 1978 – 1989, deschisa de tradarea lui Pacipa, care ne-a produs o paguba de 7 miliarde USD (adaugata la cele 8 miliarde paguba produsa de cutremurul din 1977), poate fi considerata, “pregatirea de artilerie” a evenimentelor din decmbrie 1989, nu numai in Romania, ci in tot Estul. Scenariul serviciilor sovieto-americane, admirabil prezentat de Tudor Eliad in lucrarea “Timisoara mi amor”, s-a tradus la noi prin blocarea economica provocata, distrugerea sistematica a invatamantului si culturii, criza artificiala indusa in toate domeniile, de la economie si cultura, la sanatate si constiinta nationala si o crunta lovire a romanului in stomac pentru a iesi in  strada. Munti de cartofi putrezeau in Harghita si Covasna, porcii se salbaticeau in Tulcea, dar marfurile nu aveau voie sa paraseasca judetele, pentru ca romanii, infometati, sa iasa in strada pe fondul unui iritant cult al personalitatii, “implementat” nu de Ceausescu, ci de batranii si noii kominternisti care detineau monopolul imaginii. Cu sprijinul a 100.000 de militari profesionisti straini care au actionat in strada, creindu-ne, pe viu, “Razboiul stelelor”, au incercat sa ne asmuta intr-un razboi civil care sa duca la dezmembrarea Romaniei. Dar n-a tinut, tocmai datorita Revolutiei, adica a fraternizarii, in strada, a milioanelor de romani, care i-au lasat….fara adversari. Cum razboi fara adversar nu se poate, ne-au servit povestea cu “terorismul” fara “teroristi”. Apoi au incercat sa ne serveasca Revolutia fara…….revolutionari, entuziastii lui Decembrie fiind insultati, declasati si porcaiti in toate felurile. Fiindca nu a tinut, astazi, prin OUG nr.11/2014, se sterge si ideea de Revolutie din Istorie. Pretextul pentru “stupid people” este acela ca se incearca eliminarea impostorilor dintre revolutionari, iar pentru cei “dastepti” ca se are in vedere pedepsirea lui Ion ILIESCU. Fara Ion ILIESCU si fara adevaratii detinuti politici, care nu au existat in perioada lui Ceausescu, dar astazi exista (V.A.STANCULESCU, V. BABIUC, Dtru. CIOFLINA, D.T. REMES, Adrian NASTASE etc.), acum nu am mai fi avut Tara. Reamintim cuvintele lui Brucan catre un tanarul si anonimul “revolutionar”, Petre Roman, care voia sa i se arunce lui ILIESCU in brate in cladirea CC-ului: “Nu te baga, lasa-l pe asta DEOCAMDATA, pentru ca pe tine nu te cunoaste, INCA, nimeni” Si mai reamintim faptul ca primul ordin al noii Puteri, adica al lui Ion ILIESCU, cel care inca nu intelesese  ca a fost aruncat in cladirea CC-ului, printre hiene – “Numesc Ministrul Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie STANCULESCU” a fost imediat contracarat de urletele kominternistilor si neokominternistilor prezenti: “Nu, este tovarasul MILITARU aici!” Militaru, pe numele lui adevarat LAPADAT, adica GRU!

Cine erau kominternistii? Pai, cei 6 care s-au dus in ’92 peste ILIESCU la Cotroceni, a doua zi dupa alegerile constitutionale, dandu-i cu pumnul in masa si urlandu-i, in fata garzii impietrite de spaima, “Auzi, ba, sa-ti iasa din cap ca faci ce vrei tu in tara asta! Nici macar cat traiesti, nu stabilesti tu!”

Cine sunt neokominternistii? Puii (fiii si nepotii) celor dintai si cei recrutati, in perioada 1980 -1985, de serviciile straine in numele “democratiei” de interes personal si care i-au eliminat pe romantici si pe revolutionari, conducand Romania spre dezastru, in interes strain. Reamintim cuvintele primului sef al adminsitratiei prezidentiale, la aducerea in echipa, a unui “tehnocrat, intarziat la “cursuri” in afara: “Tu de-al cui esti ba, de-al KGB-ului, de-al CIA-ului, de-al MOSSAD-ului? Hai, hai, ca aicea, fiecare este de al cuiva!”.

Distrugerea noastra, sistematica si programata, ca popor si tara, a fost posibila, prin cunoasterea tarelor noastre psihologice, prin invrajbirea noastra, prin intoarcerea romanului impotriva romanului. Un intreg popor a fost indemnat, stimulat sa-si urasca militarii! Astazi, un intreg popor, lipsit de conducere la nivel de sindicate, de tineret, de organizatii nationale sau de stat, este stimulat sa-si urasca revolutionarii! Daca aberanta OUG nr.11/2014 trece, maine, un intreg popor va fi stimulat sa-si lichideze militarii si revolutionarii, adica singurele forte, cat de cat organizate, capabile sa aprinda scanteia rezistentei in fata proiectatei desfiintari a Romaniei de catre hotii si asasinii externi, cu complicitate interna, prin deloc necesara reforma constitutionala, la fel de inutila si periculoasa ca cea din 2003, care va proclama REGIONALIZAREA / FEDERALIZAREA.

Vor castiga, oare, comunist-globalistii, astazi, numiti “neoconservatori”? Ce mesaj “istoric” ne-a adus taticul lor, Joe Biden, pe 21 mai 2014? Cine este desemnat sa fie presedintele “ales” al Romaniei?

Vom vedea, poate, in cele ce urmeaza………

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea DOGARU

Presedintele SCMD

Jocul de-a mobilizarea 8

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea

(Urmare)

Partea a-VIII-a

IX. RASSM – INSTRUMENTUL COMUN AL COMUNISTILOR KOMINTERNISTI SI AL SOCIALISTILOR DE LA MOSCOVA PENTRU DEZMEMBRAREA ROMANIEI MARI SI DEZNATIONALIZAREA ROMANILOR

Dupa ce la 15/28 noiembrie 1918 Consiliul National Roman din Cernauti a votat unirea ‘Bucovinei” cu Romania, Sfatul Tarii de la Chisinau a votat in unanimitate ultimul act de inmormantare in istorie a Republicii Democratice Moldovenesti – renuntarea la toate conditiile de autonomie ale “Basarabiei”, acest teritoriu fiind impartit pe judete si reintegrat, firesc, din punct de vedere administrativ, in Regatul Roman.

Rusii nu au recunoscut niciodata unirea “Basarabiei” cu Romania si au imaginat o strategie de recuperare pe care am simtit-o pe pielea noastra, atat in perioada 1919 – 1944, cat si, ulterior, din 1988 si pana astazi: combinarea manifestatiilor stradale pentru drepturi, care urmau sa fie deturnate in manifestari antistatale, cu atacuri teroriste ale unor detasamente infiltrate. La aceste solutii au ajuns, dupa esecul tentativei de “revolutie”, condusa de  terorista Hannah Robinsohn (Ana Pauker), la 13 decembrie 1918, la Bucuresti, in fata Teatrului National.

La 6 ianuarie 1919 s-a declansat rascoala antiromaneasca la Hotin, concomitent cu trecerea Nistrului de catre un detasament terorist de cavalerie al Armatei Rosii, comandat de G.I. Barbula, care a ocupat localitatea Otaci. Armata romana a inabusit cu greu evenimentele, “patriotii” basarabeni supravietuitori fugind peste Nistru, unde au fost distinsi cu “Drapelul Rosu”. Numele respectivilor internationalisti sunt edificatoare: N.F Skutelnik (fost roman), I.H. Voroneski, B.M. Velicico, N.V. Sliva, K.I. Sinkonenko, D.V. Kalniciuc, T.I. Zibreev, D.T. Cekman, V. Balabanii etc.

La 27 mai 1919, o noua tentativa de provocare a unei “revolutii” a avut loc la Tighina, sub conducerea kominternistilor Zalkind si Humpert, sustinuti de 150 cavaleristi din banda lui Grigore Kotovski.

Esecurile au condus Rusia la tratative cu guvernul roman pentru recuperarea “Basarabiei” in paralel cu infiintarea unui partid comunist la Bucuresti. In aceste imprejurari a aparut Partidul Socialist-Comunist din Romania. Tratativele s-au desfasurat la Varsovia (1921), Tiraspol (1922) si Odessa (1923). In cursul acestora, Lenin a propus Romaniei un schimb ciudat: renuntarea la “Basarabia’ contra tezaurului romanesc trimis, in 1917, la Moscova. Refuzul i-a facut pe Lenin si Stalin sa pregateasca extrem de complex derularea trataivelor ruso-romane, preconizate pentru 27 martie – 20 aprilie, la Viena unde, sub privirea atenta a invingatorilor in razboi, Conferinta ruso-romana trebuia sa transeze definitiv problema Basarabiei. Pentru  internationalizarea litigiului, komiternstii din “Basarabia” au primit ordin sa se refugieze la Moscova. Ei au creat un Comitet de initiativa pentru promovarea ideii de rupere a “Basarabiei” de Romania, sub numele de Republica Moldoveneasca. Evident, “Sovietica si Socialista”. De data aceasta, rusii au avut grija ca numele initiatorilor sa sune romaneste: T. Chioran, A. Nicolau, A. Badulescu, I. Dic etc. Acestia au organizat mitinguri la Moscova, in toata luna martie a anului 1924, proclamand: “Noi cerem crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) si reunirea ei cu Uniunea Sovietica!” Mai mult, au trimis o delegatie la Conferinta de la Viena (14 martie/28martie), solicitand “crearea Republicii Muncitoresti Taranesti Basarabia si unirea ei cu Uniunea Sovietica”. Cererea se incheia cu sloganurile: “Jos cu ocupantii!” si “Traiasca RSSM!” In paralel, s-a actionat similar la Harkov (21 martie) si s-a decis desfasurarea Congresului III al Partidului Socialist-Comunist din Romania, tot la Viena, debarcarea romanilor din conducere si inlocuirea lor cu ungurul Elek Koblos. Prelungite pana in luna septembrie, tratativele au esuat, odata cu ultima tentativa de secesiune in Romania, “revolutia” de la Tatar Bunar in care a fost implicat un singur roman (Turcan).

Esecul i-a facut pe kominternisti si socialisti sa creeze, intr-o armonie deplina, instrumentul care avea sa destabilizeze si Chisinaul si Bucurestii – Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM). Benefic a fost faptul ca aceasta a fost creata, din necesitate, in teritoriile romanesti inglobate in noua Ucraina Sovietica, adica ntre Nistru si Bug, in Transnistria. Ticalosia a constat in faptul ca Stalin a repus in circulatie denumirea unei entitati statale romanesti disparute in istorie, la 11 decembrie 1861, cand Alexandru Ioan Cuza a proclamat Romania – Moldova. Intr-un stat roman, impartit administrativ in judete, o astfel de entitate, ca si defunctele Ardeal, Oltenia, Muntenia, Banat, Tara Barsei, Tinutul Secuiesc, nu are ce cauta decat ca simbol al unei intentii distructive. Iar Stalin a facut-o ca punct de plecare in actiunea de spargere a unitatii romanesti, prin inventarea unui popor “moldovenesc”, procedeu similar celui de inventare a unui popor “ucrainean”.

Oficial, initiatorii proiectului au fost banditul Grigore Kotovski, kominternistul Pavel Tkatcenko (Iacob Antipov) si tradatorul M.V. Frunze ajuns, din boier roman, activist komnternist, inalt comisar al Uniunii Sovietice si general comandant al Cavaleriei Armatei Rosii. In paranteza, fie spus, Frunze avea sa fie lichidat de Stalin, ca toti comunistii care nu au apucat sa fuga din “Raiul socialist”, prin ordinul dat medicilor cu ocazia unei banale operatii de apendicita, procedeu folosit peste decenii si in cazul ministrului Apararii Nationale din Romania, Leontin Salajan.

Acceptand ideea, Biroul Politic al CC al PC_(b) din Rusia a dat ordin Comitetului Central al PC_(b) din Ucraina sa se ocupe de problema, la 29 iulie 1924. Drept urmare, la 12 octombrie 1924, s-a creat fictiunea statala RASSM, in urmatoarele raioane romanesti dintre Bug si Nistru: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Nani, Ocna Rosa, Ribnita, Slobozia, Tiraspol, cu o intindere de 7.516 km², cu 545.000 de locuitori (57% romani, restul minoritati de colonizare) si capitala la Balta. Patru ani mai tarziu, s-a mai marit, teritorial, putin, la 8.100km² (cu 568.984 locuitori), capitala fiind mutata la Tiraspol. La noua corectura din 1934, RASSM avea 8.434km² si 615.500 de locuitori, 80% romani. Dar nu se mai numeau romani. Planul A rusesc a reiesit din lozinca lansata de primul presedinte al RASSM, rusul Grigori Ivanievici Borisov: “Traiasca RASS Moldoveneasca, leaganul Romaniei Socialiste!” Deci era un cap de pod, vizand inglobarea intregii Romanii in Noua Ordine Mondiala Socialista Sovietica. Pana atunci, insa, Planul B prevedea, ca alternativa, inventarea unui popor “moldovenesc”, a unei limbi “moldovenesti”, obiectiv de care s-au ocupat luptatorii pentru “democratie”, de atunci, “ucraineni”, declarand limba romana “limba de salon, a burgheziei, plina de frantuzisme”, in timp ce poporul ar vorbi “moldoveneste”, de unde necesitatea “eliberarii” si unirii statale a poporului “moldovenesc” pana la Carpati. Un obiectiv neabandonat nici astazi, intrucat corespunde obiectivelor antistatale ale comunistilor/globalistilor.

Cu incepere de la 18-21 ecembrie 1924, conferintele de partid ale comunistilor de la Balta si Tiraspol aveau sa se prezinte, declarativ, drept conferinte “pe toata Moldova”. Pentru atragerea romanilor, similar prostirii musulmanilor, “ucrainenii” au decis, la 3 februarie 1932, adoptarea alfabetului latin pentru limba moldoveneasca. Dupa 6 ani, insa, initiatorii au fost pedepsiti, constatandu-se ca aceasta permite accesul la cultura romana si, la 27 februarie 1938, s-a revenit la grafia rusa. In arc peste timp, in octombrie 2007,  comunistul Voronin avea sa strecoare in Acordul de facilitare a regimului de vize, incheiat intre Republica Moldova si Comisia Europena, condusa de comunistul mao-ist, Barroso, sintagma “limba moldoveneasca”.

Mana cereasca pentru statul nationalist socialist rus avea sa fie semnarea, la 23 august 1939, la Moscova, a Pactului de Neagresiune cu Germania nazista, de catre Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov (presedintele Consiliului Comisarilor Poporului). Cu referire la art.3 din Protocolul aditional secret la acest pact, Ribbentrop preciza pozitia Germaniei: “In ceea ce priveste Europa de SE, partea sovietica insista asupra interesului ei pntru Basarabia. Partea germana a declarat ca manifesta o totala lipsa de interes fata de aceste teritorii.” Deci, simplii idioti sau comunist – globalistii, care pretind astazi ca Romania ar plati politele pentru ca a tradat Germania in al II-lea Razboi Mondial, ar trebui sa priceapa ca Germania ne-a tradat pe noi, din start, acceptand, nu numai sfartecarea Romaniei prin pierderea “Basarabiei” ci si a “Bucovinei”, luata “in compensatie” si a Hertei care nu intrase in discutie. Rusii ar fi luat totul cu acceptul Germaniei daca nu ar fi fost opriti cu foc, de un simplu maior, care a trecut peste capul comandantulul “Diviziei a VII-a infanterie - Stavrat”, al ministrului de razboi si al regelui Carol al II-lea, dand un ordin nemaintalnit in istorie: “Din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti focul!” Se numea maior Valeriu Carp, a murit, din fericire pentru el, in luptele cu rusii de la Pascani din aprilie ‘44, declarat fiind, post mortem, de rusi, criminal de razboi. Nu a patruns in cartile noastre de istorie, unde adevaratii eroi nu au ce cauta, printre tradatorii reesapati de interesul politic, dar granita actuala a Romaniei se afla, si astazi, in nord, stabilita pe “Aliniamentul Carp”.

La 29 martie 1940, Molotov informa Sovietul Suprem: “Printre tarile meridionale vecine pe care le-am citat, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica.” Primind aprobarea de interventie armata, Molotov l-a informat pe ambasadorul german, Schulemburg, ca aceasta chestiune este “extrem de urgenta”, ca “nu sufera nici un fel de amanare”. La 26 iunie 1940, in urma acceptului dat de Hitler, Molotov a fost informat ca rusii pot lua si Basarabia si Bucovina cu orasul Cernauti, iar “hotarul trebuie sa treaca prin cel mai de sud punct al Ucrainei Apusene Sovietice, de la Muntele Cneteasa spre Est, de-a lungul raului Suceava si apoi mai spre NE de Herta, pe Prut”, pentru ca Rusii sa aiba linia de cale ferata directa: Chisinau- Cernauti- Liov.

Asadar, Noua Ordine Mondiala, nazisto-socialista, instalata pentru prima data pe planeta de o putere bipolara, Germania-Rusia, functiona.

Inceputa la 15 aprilie 1940, prin constituirea Frontului de Sud, sub comanda generalului Jukov, din armatele V, IX, XII din Ucraina, pregatirea de interventie armata era incheiata la 26 iunie ’40. Pe Nistru erau concentrate: 32 divizii infanterie, 2 divizii infanterie moto, 6 divizii cavalerie, 11 brigazi tancuri, 3 brigazi desant aerian, 16 regimente si 4 divizioane de artilerie, 14 regimente artilerie de camp. In aceeasi zi s-a trimis nota ultimativa regelui Carol al II-lea. Consiliul de Coroana neputand fi intrunit, la 27 iunie ’40 s-a primit al doilea ultimatum. Abia la orele 21, intrunit, Consiliul de Coroana a respins solicitarea de a rezista cu armele, ceruta de asazisul dictator Carol al II-lea, in urmatoarea decizie: din 26 membri, 19 au fost pentru cedare in fata rusilor, unul “si-a pus piciorul in ghips”, ca peste vremuri V.A. Stanculescu si numai 6, adica istoicii si militarii au fost pentru rezistenta armata. In Jurnalul sau, ultimul adevarat si mare suveran, Carol al II-lea, avea sa scrie: “Numai 6 votanti din cei 26 prezenti au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise, cu litere de aur, in Cartea Demnitatii Romanesti” O facem noi, astazi, rezervistii SCMD: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Ernest Urdareanu, Stefan Ciobanu si Traian Pop. Pe moment, asazisul dictator, Carol al II-lea, infrant, a fost obligat sa paraseasca sala strigand in fata posteritatii: “De ce oare romanii nostri n-au nici cea mai mica doza de orgoliu national in aceste clipe, intr-adevar, grele?” Chiar asa, de ce?

Acestea au fost imprejurarile in care Romania a pierdut 50.500 de km² cu peste 6.700.000 de locuitori, dar si imprejurarile in care a disparut RASSM, pentru ca nu mai era necesara.

La 2 august 1940, Stalin a luat urmatoarele masuri:

• Constituirea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti din doar 6 judete ale asazisei Basarabii (Balti, Cahul, Tighina- rebotezata Bender, Chisinau, Orhei si Soroca) si doar 6 raioane ale fostei RASSM (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, Slobozia si Tiraspol);
• Inglobarea in Ucraina a raioanelor fostei RASSM – Nani (rebotezata Ananiev), Balta, Birzula, Codima, Ocna Rosa, a judetelor Ismail, Cetatea Alba si Hotin, dar si a “Bucovinei” (6000 km² – judetele Storojinet, Cernauti, partial Radauti) si Hertei (340 km²), ultimele formand, astazi, Regiunea Ucrainiana Cernauti (8100 km²), proclamata la 7 august 1940.

A urmat eroica liberare, de catre armata roman, prin intrare in razboi, nu numai a intregii Basarabii ci si a intregii Transnistrii, care au reventi pentru 3 ani la trupul tarii, dar si a Ucrainei Istorice si marea contraofensiva comunisto-socialista impotriva Romanie derulata cu sprijin american, dupa 3 martie 1944, cand s-a conturat noua putere bipolara, americano-rusa, cu stiutele sau nestiutele consecinta pana in ziua de astazi.

Le vom lamuri, pe rand, in cele ce vor urma……..

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea DOGARU

Presedintele SCMD