SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
Adresa: Bucuresti, str.
Pajurei, nr. 13, Sector 1, cod postal 013152, Of. Postal 26 Cont:BRD, Agentia Carol, RO41BRDE441SV79262374410,
Cod fiscal: 26096263
Adresa e-mail:
sindicatulmilitarilor@gmail.com
Nr. 488. din 08.11.2021
APEL
CATRE DOMNUL MARCEL CIOLACU,
POSIBIL PREMIER
SI MEMBRII NOULUI GUVERN
Doamnelor
si domnilor,
Cunoasteti
situatia rezervistilor, ale caror pensii sunt inghetate de ani buni, deoarece
SCMD v-a contactat cu asiduitate in ultimii ani, prezentandu-va realitatea si
unele propuneri extrem de concrete.
Ne-am saturat sa
fim, in interes strain, cobaii experimentelor facute pe pensionarii Romaniei!
Din 2009, parasim “pe cale naturala, sistemul”, cate 500-600/luna. Fara Covid!
V-am solicitat si va solicitam aplicarea integrala a Legii reparatorii
223/2015, niciodata aplicata datorita ticalosiei bisnitarilor de armament,
pentru ca a fost distrusa de texte de OUG asumate, fara judecata, de alde
Ciolos, LOV sau Teodorovici. Si agresata de proiecte legislative ticaloase,
atribuite, de mafia kaki, lui Les, Fifor, Citu, Florin Roman ori Nicolae Ciuca.
Va solicitam
includerea remedierii situatiei noastre, prin acceptarea solutiei de revenire
la Lege propusa de SCMD, de amendare a Proiectului Les, in cadrul programului
dvs. de guvernare. De asemenea, scoaterea noastra din orice proiect de lege
clocit la Ministerul Muncii si de sub incidenta acestui minister si a
Comisiilor de Munca din Parlament, deoarece, spre deosebire de civili, care au
contracte de munca normata la opt ore, Constitutia interzicand, in ceea ce ne
priveste, folosirea cuvantului “munca” (art.42, al.1 si 2), noi nu avem
“contracte de munca” ci de “prestare a activitatii de cadru militar”, la ordin,
24h/24. Cu pedepse diferite, in caz de neexecutare a ordinelor la pace (arestul)
si la razboi (glontul)! In plus, pensiile noastre nu sunt pensii ci “solde de
reservist”, obligatiile noastre militare continuand si dupa trecerea in rezerva,
iar contributiile noastre la pensii, considerabil mai mari decat ale civililor,
se duc direct la bugetul de stat. Care
stat incalca sistematic si retroactiv, din 2009, contractele noastre de
prestare a activitatii, luandu-ne toate drepturile compensatorii prevazute
pentru renuntarea la drepturile civile si asumarea riscului mortii.
Ne faceti
dreptate?… Va sprijinim! In caz contrar, vom iesi in strada cu sau fara
Certificatul Verde care miroase, din ce in ce mai mult, a “maro”!
In plus, va
solicitam renuntarea la dezgustatoarea atitudine servila fata de interesele
capitalului transnational si ale serviciilor straine, in dauna poporului roman
si asumarea, in sfarsit, a misiunii dvs. de asigurare a bunastarii poporului,
prin renuntarea la preturi demente si nejustificate la energie si carburanti,
prin investitii in locuri de munca, spitale, scoli si asigurarea de salarii si
pensii decente, civile si militare, care sa nu mai fie “confundate”, in mod
ticalos, cu ajutoarele sociale botezate “pensii minime” ori cu indemnizatiile
de merit ale dvs. si primarilor sau cu rentele viagere.
Vrem fapte
concrete in interes social si national, pentru ca ne-am saturat de diversiuni,
minciuni si de promisiuni niciodata onorate!
In extrema
urgenta, va solicitam sa includeti in programul dvs. de guvernare si
renegociererea la Bruxelles a prevederilor sociale din PNRR, program elaborat,
in deplina conspirativitate, de un marxist spalat pe creier care ii condamna la
un trai de mizerie, pentru 50 de ani, pe toti salariatii si pensionarii
Romaniei, civili si militari. Pentru aceasta, va punem la dispozitie, alaturat,
“Obiectiile juridice ale SCMD fata de
prevederile referitoare la pensiile militare, ale PNRR”. Cu precizarea ca
vom ataca in Justitie aceste prevederi, atat in Tara cat si la Bruxelles, la
Strasbourg, Luxemburg sau pe Marte, daca e nevoie si ii vom consilia pe toti
cetatenii, grupati in sindiate si ONG-uri, sa procedeze la fel.
Acestea sunt
conditiile in care va uram …. “Succes!”.
Honor et Patria! Vae Victis!
Presedintele SCMD,
Col.(r) dr. Mircea DOGARU
OBIECTIILE JURIDICE ALE SCMD FATA DE
PREVEDERILE PNRR
REFERITOARE LA PENSIILE MILITARE DE
STAT
Declick-ul prezentului studiu îl constituie următoarele părți din cadrul PLANULUI NAȚIONAL DE REDRESARE ȘI
REZILIENȚĂ AL ROMÂNIEI (PNRR), aprobat de catre Consiliul UE în data de 28
octombrie 2021:
I.
PARTEA II. Componenta 8 – Reforma fiscală și reforma sistemului de
pensii. Pilonul III – Creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă
incluziunii, inclusiv coeziune economică, locuri de muncă, productivitate,
competitivitate, cercetare, dezvoltare și inovare, precum și o piață internă
funcțională, cu întreprinderi mici și mijlocii
(IMM-uri) puternice. Componenta C.8. reforma fiscală și reforma sistemului de
pensii. R 6. Reforma sistemului public de pensii (Alocare: 4 mil. Euro), din care reținem ca fiind extrem de relevante
următoarele prevederi:
-
Pag. 85 – „Va fi
realizată, de asemenea, o analiză a pensiilor
speciale în vederea identificării unor soluții concrete care să vizeze
corectarea inechităților dintre beneficiarii acestor categorii de pensii și beneficiarii din sistemul public de pensii
din punct de vedere al aspectului contributivității, luând în considerare
și jurisprudența Curții Constituționale. O lege în acest sens va fi aprobată în Parlament
în trimestrul 4 din 2022.”;
- Pag. 87 – „Se urmărește întărirea principiului contributivității, ca principiu de bază al sistemului public de
pensii, astfel încât să se asigure o legătură reală între veniturile asigurate
și cuantumul prestațiilor pentru un
număr de aproximativ 5 milioane de pensionari aflați în plată, precum și
pentru viitorii pensionari.”;
- Pag. 90-91 – Una dintre măsurile
vizate de reforma sistemului public de pensii constă în „revizuirea pensiilor speciale pentru a le alinia la principiul
contributiv”. Se mai menționează faptul că „În prezent, pe lângă sistemul public de pensii,
există sistemul pensiilor ocupaționale
aplicat în sectoarele de apărare și ordine publică și sistemul de pensii de serviciu. Acesta din urmă este reglementat
prin acte normative individuale cu caracter special, aplicabil pentru 6
categorii: corpul diplomatic și consular, funcționarii publici parlamentari,
personalul navigant profesionist din aviația civilă, procurori și judecători,
personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al
parchetelor și beneficiari ai Curții de Conturi”. Se continuă apoi cu
precizarea că „În ceea ce privește problematica pensiilor de serviciu și speciale, acestea vor fi reformate pe baza unor soluții care să vizeze
corectarea inechităților dintre beneficiarii
acestor categorii de pensii și beneficiarii
din sistemul public de pensii din
punct de vedere al aspectului contributivității, luând în considerare și jurisprudența Curții Constituționale”.
Aceeași idee este reluată, în mod inexplicabil, sub o formă ușor modificată,
tot în cuprinsul textului de referință – „De asemenea, va fi efectuată o
analiză a pensiilor speciale în
vederea identificării soluțiilor concrete care vizează eficientizarea(???!!!) pensiilor speciale și corectarea
inechităților dintre beneficiarii
acestor categorii de pensii și beneficiarii
sistemului public de pensii din punct de vedere al aspectului contributiv, luând în considerare și
jurisprudența Curții Constituționale”.
II.
COMPONENTA C 8. REFORMA FISCALĂ ȘI REFORMA SISTEMULUI DE PENSII - Jaloane, ținte, indicatori și calendarul de
monitorizare și implementare aplicabile sprijinului financiar nerambursabil (forma tabelară):
- Poziția 214 – Jalon: „Intrarea
în vigoare a noii legi privind sistemul de pensii, care înlocuiește
dispozițiile Legii nr. 127/2019, cu termen
orientativ de atingere a țintei trimestrul 1/2023”. Se prevede aici, ca una dintre măsuri, „revizuirea pensiilor speciale, pentru a le alinia la principiul contributivității, precum și
faptul că pachetul legislativ poate
include legi separate privind regimul general și pensiile speciale” (???!!!);
- Poziția 215 – Jalon: „Intrarea
în vigoare a cadrului legislativ pentru reducerea
cheltuielilor cu pensiile speciale, cu termen orientativ de atingere a țintei
trimestrul 4/2022”. Se
menționează aici faptul că „noul cadru legislativ va revizui
pensiile speciale și le va alinia la principiul contributivității”, deși, în continuare, în mod cu totul
contradictoriu , se recunoaște că „Pensiile
speciale se calculează, în prezent, pe baza principiului contributivității,
a vechimii în profesie și a reajustării (???!!!) procentului legat de
veniturile obținute. Perioada minimă de cotizare este similară cu
cea aplicată în fondul public de pensii” (n.n. – și atunci, la ce revizuire și aliniere la principiul
contributivității mai trebuie supuse pensiile așa-zise „speciale”, dacă deja
acest lucru există în prezent???!!!). În fine, se mai prevede că „Protecția
deciziilor Curții Constituționale se va referi numai la pensiile magistraților,
nu și la alte categorii și se va referi numai la limitele explicite din
argumentele Curții”, arătându-se, totodată, că „Nicio pensie specială nu poate depăși venitul obținut în cursul perioadei de cotizare”.
*
* *
După cum se poate observa, la o prima lectură a textelor PNRR cu incidență
asupra domeniului sistemului de pensii din România, acesta conține o serie de
grave inexactități, confuzii și chiar contradicții, de natură a induce,
subsecvent, mari erori în momentul în care se va pune problema punerii efective
în aplicare a acestui document asumat de Guvernul României, cu consecințe
dintre cele mai nefaste în ceea ce-i privește pe destinatarii noilor
reglementări interne ce sunt prevăzute a fi adoptate.
Sesizăm, în primul rând, uzitarea și repetarea, cu obstinație, a sintagmei
„pensii speciale”, în condițiile în
care nicăieri în legislația românească nu este prevăzută, cu o astfel de
denumire, vreo categorie de drepturi sau venituri. Ea a fost introdusă
(perpetuându-se cu o formidabilă acuitate până în prezent) și patentată cu un
enorm succes în limbajul cotidian curent tipic „habarniștilor”, dar și în cel
politic, cu diseminare largă prin intermediul mass-media, și cu mare priză la
publicul neavizat, în scopul diversionist principal de învrăjbire a
categoriilor socio-profesionale active și non-active din România, de către
tandemul Băsescu-Boc, în urmă cu 11-12 ani, precum și ca un mijloc deosebit de
eficient și sigur (abil drapat sub faldurile unor nobile idealuri de „echitate
și dreptate socială”) de „sifonare”, pe diverse căi, la adăpostul unei puzderii
de tertipuri legale (deci, „cu mâinile curate”) a unor sume exorbitante din
fondurile de pensii. După care, ne lamentăm, continuu, în stânga și în dreapta,
de ani și ani de zile, că sistemul public de pensii e în colaps!
În același timp, persistă, cu totul incorect, concepția profund falsă potrivit căreia există două mari categorii
de pensionari, anume cea beneficiară de pensii din sistemul public de pensii (bazat exclusiv pe aplicarea principiului
contributivității) și cea beneficiară de pensii
așa-numite „speciale” (care nu sunt stabilite pe bază de contributivitate),
deși în cazul ambelor tipuri de pensii
există un unic administrator, respectiv statul român, toate respectivele pensii
fiind, în realitate, publice. Mergând pe o logică mai mult decât simplă, să înțelegem cumva, de aici, că pensiile
zise „speciale”, deși sunt plătite tot de către statul român, nu fac parte din
sistemul public de pensii doar pe motiv că nu se bazează exclusiv pe „icoana”
contributivității???!!! Adică, mergând mai departe cu raționamentul, aceste
pensii sunt private sau cum altfel???!!! Grava fractură de logică deja capătă
accente mai mult decât grotești! Or, după cum este binecunoscut, tot ceea ce incumbă statului (ca și în
domeniul analizat) este public, distinct de ceea ce este privat, așa cum se întâmplă și în cazul fondurilor de pensii private
(neadministrate de către statul român, ci de către entități private – vezi
Pilonul II, Pilonul III etc.). În toate statele, în primul rând în cele
membre UE, există două mari categorii de pensii: civile (de stat, adică publice, și private) și militare (doar de stat), amestecarea acestora, din punct de vedere
juridic, fiind imposibilă. Numai în România, în perioada regimului Băsescu-Boc,
a fost realizată anomalia legiferată sub forma Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care
a reglementat, deavalma și cu consecințe dintre cele mai nefaste atât pentru
beneficiari, cât și pentru statul român (mai exact, pentru bugetul de asigurări
sociale gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale), toate
categoriile de pensii de stat, atât civile, cât și militare. S-a realizat, în
plus, și un amalgam absurd a aproximativ 2,2
milioane de pensionari reali
(cca 2 milioane civili și cca 200.000 militari) cu aproximativ 3 milioane de beneficiari de ajutoare sociale, indemnizații de merit
sau rente, complet diferite de ceea reprezintă, strict juridic vorbind, o
pensie (cu totul și cu totul fraudulos, aceste tipuri de venituri fiind
incluse, în categoria pensiilor). Sublinierea se impune, cu atât mai mult cu
cât această gravă eroare este prezentă, la ordinea zilei, nu doar în spațiul
public mediatic sau politic, ci chiar în documente cu valoare juridică, unele
dintre ele angajante pentru România, precum, iată, este și cazul prezentului PNRR, care, după cum am
prezentat mai sus, utilizează formularea
„un număr de aproximativ 5 milioane de
pensionari aflați în plată”. În
realitate, Casa Națională de Pensii
Publice (CNPP) din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, gestionează
următoarele categorii de drepturi
patrimoniale:
a) Pensii civile (pentru limită
de vârstă, anticipate, anticipate parțiale și pentru caz de boală și de
invaliditate), cca 2 milioane, care
le cuprind pe cele stabilite exclusiv pe
bază de contributivitate și pe cele în mod totalmente ilegal numite „speciale” (pentru magistrați,
personalul diplomatic și consular, personalul auxiliar din instanțele
judecătorești și parchete, personalul navigant profesionist din aviația civilă,
funcționarii publici din Parlament și Curtea de Conturi). Aceste pensii au
următoarele caracteristici:
- sunt un drept patrimonial dobândit în
baza unuia sau mai multor contracte de
muncă integral sau parțial executate;
- sunt o restituire obligatorie (nu
un venit) din venituri impozitate;
- sunt condiționate de vârstă, vechime, grupe de muncă și contributivitate;
- se majorează în funcție de inflație, de creșterile salariale ale
activilor și ale punctului de pensie.
b) Venituri de tip salarial,
denumite în mod ilegal și manipulator „pensii”, de care beneficiază aproximativ 3 milioane de persoane,
incluse, la fel de ilegal și manipulator, în categoria „pensionarilor”. Se
regasesc aici ajutoarele sociale (venitul
social minim garantat/viager, ajutorul social numit „pensie minimă”/viageră,
ajutorul de șomaj acordat temporar), unele
venituri salariale (venitul cuvenit însoțitorilor invalizilor), rentele viagere (acordate sportivilor
medaliați, precum și artiștilor poporului și emeriți) și indemnizațiile de merit (viagere) plătite foștilor parlamentari,
foștilor președinți ai României, foștilor președinți ai consiliilor județene,
foștilor primari și viceprimari, revoluționarilor și deținătorilor de ordine și
medalii. Caracteristicile acestor venituri sunt următoarele:
- sunt venituri neobligatorii, plătite de guverne în
mod aleatoriu, dacă vor, cui vor, cum vor, în ce cuantum și pe ce durată vor;
- nu sunt condiționate de contracte
de muncă, grupe de muncă, vârstă ori contributivitate;
- pot fi micșorate în cuantum, anulate ori plafonate în condițiile legii.
Aberația situației expuse are, în opinia noastră, ca și punct de plecare, lipsa unei componente elementare de
reglementare, anume ÎNSĂȘI DEFINIȚIA PENSIEI, aceasta neregăsindu-se, în mod
explicit prevăzută, cu maximă claritate, în niciun act normativ ce are ca
obiect de reglementare pensiile. Invariabil, în toate actele normative
având un asemenea obiect de reglementare, sunt prevăzute categoriile de beneficiari,
tipurile de pensii, condițiile în care se poate beneficia de acestea,
elementele de calcul care stau la baza stabilirii cuantumului acestora, sursele
de finanțare etc. Lipsește însă
ELEMENTUL esențial, anume DEFINIȚIA JURIDICĂ A PENSIEI! Și de aici, calea
abuzurilor bazate pe optici care mai de care mai interesate și eronate e
deschisă cu maximum de lejeritate! Ca atare, această imensă lacună de reglementare este principala sursă de
alimentare a unor interpretări și susțineri de natură a induce permanent opinia
publică într-o gravă și impardonabilă eroare și confuzie, asimilându-se,
totalmente incorect și diversionist, pensiilor, alte categorii de
drepturi/venituri, care, oricum pot fi denumite numai pensii nu! Repetăm,
eliminarea acestei grave distorsiuni nu poate realizată, odată pentru
totdeauna, decât prin DEFINIREA EXPRESĂ
ȘI FĂRĂ NICIUN FEL DE ECHIVOC A PENSIEI, pe de o parte, și a CELORLALTE TIPURI DE DREPTURI/VENITURI,
ASIMILATE ÎN MOD FRAUDULOS PENSIEI, pe de altă parte. Pornind chiar și de la cea mai simplă și accesibilă semantică,
aceea din limbajul comun regăsit în DEX, PENSIA
reprezintă suma de bani plătită periodic pe baza unor norme legale (în cadrul
asigurărilor sociale) foștilor angajați după depășirea unei anumite limite de
vârstă ori în caz de boală sau invaliditate, precum și urmașilor angajaților
sau pensionarilor decedați. O astfel de definiție, îmbrăcată în haina
juridică adecvată, ar fi de natură să excludă, la fel de corect, pe cale de
consecință, orice fel de tentativă de includere în categoria pensiilor a
veniturilor pe care le-am prezentat mai sus, cu totul manipulator și ilegal
denumite „pensii”.
Cât privește mult trâmbițata „sacrosanctă”
contributivitate drept unic criteriu de stabilire și acordare a pensiilor
în România, facem precizarea că întreaga legislație adoptată după anul 2004
este neconstituțională, nedefinind însuși
obiectul său – pensia (ca drept patrimonial dobândit în baza unor contracte de
muncă, integral sau parțial îndeplinite), asimilând-o veniturilor. În referire la contribuțiile la pensie
ale cetățenilor, fie ei civili sau militari, acestea au fost reținute la
bugetul de stat până la data de 01.04.1991, la instituții venind doar fondul de
salarii net. Prin Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, cu
modificările și completările ulterioare, s-a transferat reținerea
contribuțiilor către angajator, iar mai apoi, prin OUG nr. 114/2018 privind unor instituirea unor măsuri
în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea
și completarea acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, aceasta a căzut, teoretic, în sarcina angajatului, fapt
ce a perturbat complet sistemul salarial și de pensii militare. Militarii și polițiștii au avut contribuție,
în întreaga lor carieră, la bugetul de stat și contribuție individuală la
Fondul Privat de Pensii, cu începere din anul 1967 și până în prezent, Pilonul
II fiindu-le desființat, iar banii pur și simplu confiscați, prin OUG nr.
59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul
pensiilor de serviciu.
Militarii și polițiștii primesc
soldele/salariile și toate celelalte drepturi banești (deci și pensiile
militare de stat) legal cuvenite în Sistemul de Apărare, Ordine Publică și Siguranță
Națională, obligat să le asigure (pe lângă dotare, instruire, echipamente și
tehnică specifică) din cota de 2% din PIB impusă prin Tratatul de aderare a
României la NATO. Militarii nu solicită și nu primesc nimic de la bugetul de
stat consolidat și nici de la bugetul de asigurări sociale, gestionat de Casa
Națională de Pensii Publice din cadrul Ministerului Muncii și Protecției
Sociale, ei având propriile case de pensii sectoriale, ce funcționează în
structura Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și
Serviciului Român de Informații.
Amintim, în context, imensa eroare realizată anterior, prin Legea nr. 263/2010,
când militarii și polițiștii, desigur tot în numele „divinului” și unicului
criteriu al contributivității, au fost incluși în cadrul sistemului unitar de
pensii publice, grevând cu cheltuieli suplimentare aferente (necesare plății
drepturilor de pensie) bugetul civil de asigurări sociale, cunoscut și așa cu
un deficit permanent considerabil, de altfel perpetuu clamat atât în
mass-media, cât și în mediul politic și în cel economic. Or, o reeditare
a acelei situații ar fi, dincolo de nenumăratele rațiuni și argumente de
ordin constituțional, legal și financiar pe care le vom dezvolta în continuare,
cu atât mai impardonabilă cu cât am fi în deplina aplicare a faimosului adagiu
„errare humanum est perseverare diabolicum est”.
Și dacă tot este invocată cu tușe atât de groase, în cadrul PNRR, jurisprudența Curții Constituționale, subliniindu-se
totodată faptul că protecția deciziilor
Curții Constituționale se va referi numai la pensiile magistraților, nu și la
alte categorii, vom prezenta în cele ce urmează, în toată splendoarea lor,
unele dintre deciziile cele mai relevante în materie, practic fiind de
neconceput ca, printr-o eventuală reincludere a pensiilor militare de stat în
sistemul exclusiv contributiv, să se înfrângă cu brutalitate această
jurisprudență. Acest lucru este cu atât mai inacceptabil cu cât nici măcar
Curtea Constituțională nu-și poate încălca și nega propria jurisprudență și, cu
atât mai puțin Parlamentul României atunci când va fi chemat să dezbată și să
adopte actele normative de referință, ce derivă din transpunerea în practică a
PNRR.
Astfel, prin DECIZIA NR. 20/02.2000
(Dosar nr. 5A/2000), „Curtea Constituțională reține că instituirea pensiei de
serviciu pentru cadrele militare și pentru magistrați nu reprezintă un
privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație
parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora
trebuie să li se supună militarii și magistrații.
Astfel, aceste statute speciale
stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, restrictive, impunând
militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii
de asigurați nu le au. Într-adevăr,
acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri
suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație
materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață
cât mai apropiat de cel avut în timpul activității.
..........................................................................................................................................................
Un alt element comun care justifică în mod obiectiv și rezonabil un
tratament juridic asemănător al magistraților și al cadrelor militare, inclusiv
în ceea ce privește regimul de pensionare, îl reprezintă riscul pe care îl implică exercitarea profesiilor respective,
ambele având un rol esențial în apărarea drepturilor omului, a ordinii publice,
a valorilor statului de drept.
..........................................................................................................................................................
Curtea Constituțională constată, pe de altă parte, că reglementarea în vigoare a pensiei de serviciu pentru militari, ca
și cea a pensiei de serviciu pentru magistrați, cu diferențele pe care această
pensie le prezintă față de pensia comunăde asigurări sociale, nu constituie o
încălcare a principiului egalității cetățenilor
în fața legii, principiu prevăzut de art. 16 alin. (1) din
Constituție. Această constatare se bazează pe specificul comun al activității
militarilor și magistraților, care, astfel cum a rezultat din analiza
anterioară a dispozițiilor constituționale și legale aplicabile, impune celor
două categorii profesionale obligații și
interdicții severe, precum și riscuri sporite, ceea ce justifică în mod
obiectiv și rezonabil o diferențiere a regimului juridic de pensionare față de
regimul stabilit pentru alți asigurați care nu sunt supuși acelorași exigențe,
restricții și riscuri.
Curtea Constituțională constată că, față de asemănările subliniate anterior
între situația cadrelor militare și cea a magistraților, avându-se în vedere și
caracteristicile comune ale statutelor aplicabile acestor categorii
profesionale, care au determinat în mod obiectiv reglementarea prin lege, în
mod aproape identic, a pensiei de serviciu, nu se poate identifica o rațiune suficientă care să justifice aplicarea
unui tratament diferit magistraților față de cadrele militare permanente
diferența de regim juridic ce se creează între pensia magistraților și pensia
militarilor constituie o încălcare de către legiuitor a egalității de tratament
juridic, ceea ce, în absența unei determinări obiective, este contrar
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, în înțelesul conferit
acestui text constituțional prin dispozițiile actelor internaționale privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.”
De asemenea, tot din jurisprudența
Curții Constituționale, de dată mult mai recentă, invocăm Decizia nr. 402/2020 și Decizia nr.
403/2020, raportate la Decizia nr. 547/2018, care prevăd că „Existența unui mod diferit de calcul al
pensiei militare în raport cu pensiile civile, bazate exclusiv pe
contributivitate, inclusiv sub aspectul actualizării cuantumului acesteia, nu este contrară principiului egalității în
drepturi, care impune instituirea
aceluiași tratament juridic pentru persoane aflate în situații identice sau
egale, dar permite și, în anumite situații, chiar impune un tratament juridic
diferit pentru persoane aflate în situații diferite.”
Cât privește pensiile deja aflate în
plată, Curtea a statuat că „Persoanele
care se pensionează se supun dispozițiilor legale la data deschiderii dreptului
la pensie, potrivit principiului „tempus regit actum”, precum și faptul că
„referitor la tratamentul juridic diferit căruia i se supun persoanele în
funcție de data deschiderii dreptului la pensie, situația diferită în care se
află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului
„tempus regit actum” nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor
constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților
publice, fără privilegii și discriminări. Dispozițiile
legale noi se aplică numai pentru viitor, pentru persoanele care se vor înscrie
la pensie după intrarea lor în vigoare, neputând atinge drepturile de pensie
anterior stabilite. Legiuitorul este liber să modifice condițiile de
stabilire a dreptului la pensie, dar
numai pentru viitor, având posibilitatea de a stabili ca noile dispoziții mai favorabile să fie
aplicate și persoanelor pensionate anterior, lucru care trebuie să fie prevazut
în mod expres de lege”.
Cu toate aceste incontestabile, clare și solide argumente, emanând de la
însăși Curtea Constituțională a României, Legea
nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările
ulterioare (intrată în vigoare la data de 01.01.2016), a fost practic
desființată de către Direcțiile Juridică și Financiară din Ministerul Apărării
Naționale, prin strecurarea neconstituțională și ilegală (doar Ministerul
Muncii și Protecției Sociale avea competență în privința tuturor pensiilor,
inclusiv militare, care fuseseră integrate în sistemul public de pensii
reglementat de Legea nr.263/2010, lucru valabil până la 01.01.2016), practic, a
unui întreg act normativ, sub forma art. 40 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri
fiscal-bugetare. Nu mai vorbim, în primul rând, și despre faptul că, din
start, suntem în prezența unei imense samavolnicii și anomalii de legiferare
(ca și cum nu ar fi fost de ajuns cele anterioare, completate, cu mult succes
apoi, de cele ce aveau să mai vină!), concretizată în cuprinderea unor dispoziții privitoare la pensii într-un act normativ având ca obiect de reglementare
salarizarea (nicidecum pensiile!), așa după cum rezultă din însuși titlul OUG
nr. 57/2015!!! „Opera constructivă” a fost dusă însă aproape de perfecțiune
prin adoptarea OUG nr. 59/2017 privind
modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de
serviciu, pe care, fără nicio reținere, o putem numi a fi una a „Marii
Trădări Naționale”, întrucât a condus la disoluția sistemului de apărare,
ordine publică și siguranță națională prin forțarea trecerii în
rezervă/încetării raporturilor de serviciu a peste 20.000 de cadre bine pregătite
din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și serviciile
de informații, în perioada 06.07 – 15.09.2017. Inițiativa promovării și
susținerii acestei OUG a aparținut, din nou neconstituțional și ilegal, de astă
dată, Ministerului Muncii și Protecției Sociale, întrucât, cu începere din data
de 01.01.2016, ca efect al intrării în vigoare a Legii. Nr.223/2015, pensiile
militare de stat ieșiseră, în mod firesc, din competența respectivului minister
și reintraseră, la fel de firesc, în cea a Ministerului Apărării Naționale,
Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații.
Rezultatul adoptării celor două OUG (nr. 57/2015 și nr. 59/2017) a constat
în instaurarea discriminării între rezerviști, dar și între rezerviști și
civili (în primul rând, în raport cu magistrații), introducerea triplei
impozitări și incălcarea principiului
„la muncă egală, drepturi egale”. Dar, înainte de toate, aceste două acte
normative, blamate de toți militarii în rezervă și în retragere, sunt vădit neconstituționale și nelegale,
deoarece încalcă în mod flagrant însăși
Decizia CCR nr. 20/2000 (Dosar nr. 5A/2000), la care tocmai ne-am referit
anterior, și Decizia ÎCCJ nr. 29/2011,
care statuează IDENTITATEA, DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC, DINTRE MAGISTRAȚII ÎN
ACTIVITATE, PE DE O PARTE, ȘI MILITARII ȘI POLIȚIȘTII ÎN ACTIVITATE, PE DE ALTĂ
PARTE, PRECUM ȘI DINTRE MAGISTRAȚII PENSIONARI ȘI CADRELE MILITARE ÎN REZERVĂ
ȘI ÎN RETRAGERE. Deci, nota bene!, vorbim despre o decizie a CCR, care este definitivă și general obligatorie, dar
și despre o decizie a instanței supreme
din România, care are autoritate de lucru judecat! Însă, „IDENTITATEA” se traduce în practică,
astăzi, astfel:
-
la
magistrați, pensia se calculează pe baza
mediei veniturilor brute impozitate, pe ultimii 5 ani, în timp ce la
rezerviști, pe baza mediei unei părți a
veniturilor NETE din ultimii 5 ani;
-
la
magistrați, procentul de calcul este de 80% , iar la rezerviști este de 65% din
veniturile corespunzătoare fiecărei categorii profesionale prezentată mai sus;
-
la
magistrați, plafonul este stabilit la 100% din venitul integral brut, iar la
rezerviști plafonul este de 85% din venitul parțial net;
-
la
magistrați,veniturile suplimentare realizate sunt luate separat în calcul, în
temeiul altor acte normative, in vreme ce la rezerviști au fost introduse,
retroactiv și ilegal, în calcul (vezi Ordinul Meritul Militar și cele similare
în cazul polițiștilor, contribuțiile de asigurări sociale plătite ulterior
trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu în baza unor contracte
de muncă separate, încheiate fie în sectorul privat, fie în sectorul de stat,
grupele de muncă etc.);
-
la
magistrați, dacă aceștia au contribuții la pensiile private (pilonii II, III și
IV), acestea nu grevează asupra pensiei de magistrat, în timp ce, în cazul
rezerviștilor, pensia privată (fosta „pensie suplimentară”, care fusese
introdusă obligatoriu cu începere din anul 1967), reprezentând o contribuție
lunară de 5% din venitul net și definită ca „altceva decât pensia militară de
stat”, a fost inclusă, ilegal, în calculul pensiei militare de stat; deosebit
de relevantă, în context, ne apare precizarea din cadrul Expunerii de motive a Legii nr. 223/2015 privind pensiile
militare de stat în sensul că
„angajatul plătește lunar o cotă de contribuție egală cu cota de contribuție
individuală de asigurări sociale, sumă care se varsă la bugetul de stat. Baza
lunară de calcul a contribuției individuale o reprezintă solda lunară
brută/salariul lunar brut”;
-
pensiile
magistraților se aliniază la creșterea
salariului mediu pe economie și la rata inflației, în timp ce pensiile
militare de stat se aliniază doar la rata inflației, „indicator definitiv”,
adică la diferența de inflație, spre exemplu, dintre anii 2020 și 2018, fără
vreo legătură cu creșterea salariului mediu pe economie;
-
pensiile
magistraților se măresc în funcție de creșterile salariilor magistraților
activi, pe când pensiile militare de stat, care au și au avut dintotdeauna, în
toate statele membre NATO, acest specific, NU (adică NU, în România!);
-
legislația
privind pensiile magistraților este specifică dreptului muncii, neavând,
potrivit Constituției, nicio tangență cu activitatea militarilor, care, doar
printr-un artificiu al Constituției, nu constituie munca forțată, la care se referă art. 42 alin. (1), dat fiind
faptul că, la alin. (2), lit. a) din același articol constituțional, se prevede
că „nu constituie muncă forțată:
activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum și cele
desfășurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de
conștiință”.
Militarilor și polițiștilor trecuți
în rezervă, cu drept de pensie nu le poate fi aplicabil regimul civil în
materie, bazat esențialmente pe obsedantul principiu al contributivității
(care, excesiv și subiectiv generalizat, poate genera inechități și mai
semnificative decât cele atât de des și strident invocate, în mod curent), întrucât elementele
ce stau la baza stabilirii drepturilor de pensie sunt specifice și corelative
condițiilor de muncă, atribuțiilor de serviciu, regimului special al
activității din întregul sistem de apărare, ordine publică și siguranță
națională se diferențiază net și nu au corespondent în sistemul civil de muncă
și de pensii și asigurări sociale. La toate acestea se adaugă și o gamă largă de interdicții,
incompatibilități și privațiuni severe, caracteristice statutelor profesionale
de militar, polițist și funcționar public cu statut special în sistemul
administrației penitenciare și care nu
se regăsesc în cazul profesiilor civile, cărora le este aplicabil sistemul
contributiv de pensii (fapt evidențiat cu pregnanță în jurisprudența CCR,
îndeosebi în Decizia nr. 20/2000, prezentată anterior). A nu se omite și un
alt aspect extrem de important, anume că, pensionarilor
civili, după încetarea activității,
nu le mai incumbă niciun fel de sarcini și obligații ce au legătură cu fosta
activitate, în vreme ce, până la
împlinirea vârstei când trec în retragere, ca rezerviști, militarii, polițiștii
și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, au în continuare obligații legate de mobilizare/concentrare în
cazul declarării mobilizării și a stării de război ori a instituirii stării de
asediu, potrivit nevoilor instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării și
securității naționale. Pentru acest motiv, până la împlinirea vârstei de
trecere în retragere, ceea ce se numește acum pensie militară de stat ar fi mai
degrabă compatibilă cu denumirea de „soldă
de rezervist”, tocmai în considerarea posibilității ca, în raport de
situația concretă, rezerviștii, până
la data trecerii în retragere, să poată
fi rechemați sub arme, în condițiile prevăzute de prevederile legale în
materie, pe care le vom prezenta în cele ce urmează.
În lumina celor mai sus expuse, pentru a reliefa cât se poate de explicit diferențierea de tratament juridic dintre pensiile militare de stat și
pensiile civile, ce își trage seva din înseși dispozițiile legale specifice și
din caracteristicile (regimul de muncă) perioadei de activitate a celor două
mari categorii socio-profesionale, vom prezenta reglementările legale incidente, de natură a elimina orice fel de
interpretări ambigue, nefondate sau neavenite, de cele mai multe ori
fundamentate fie pe criterii pur subiective, fie pe necunoașterea,
neînțelegerea sau neacceptarea cu rea-voință a realităților de ordin juridic și
statutar din domeniul vizat.
A.
CODUL MUNCII (Legea nr. 53/2003), cu modificările și completările
ulterioare, conține prevederi ce
reglementează instituții juridice,
condiții și situații juridice ce îi vizează exclusiv pe civili și care nu
guvernează (nici n-ar avea cum!) activitatea militarilor, polițiștilor și funcționarilor
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, astfel:
- Art. 17 alin. (3), lit. l), potrivit căruia una dintre clauzele contractului
individual de muncă are ca obiect, în mod expres și clar prevăzut, durata normală a muncii, exprimată în
ore/zi și ore/săptămână;
- Art. 37 statuează principiul
negocierii, în conformitate cu care drepturile
și obligațiile privind relațiile de
muncă dintre angajator și salariat se
stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de
muncă și al contractelor individuale de muncă;
- Art. 58-80, referitor la concedierea
individuală și colectivă;
- Art. 82-87, privind contractul
de muncă pe durată determinată;
- Art. 88-102, care reglementează munca prin agent de muncă temporară;
- Art. 103-107, cu privire la contractul
individual de muncă cu timp parțial;
- Art. 108-110, privind munca
la domiciliu;
- Art. 129-131, referitor la
norma de muncă, normarea muncii aplicându-se tuturor categoriilor de salariați.
B.
LEGEA nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și
completările ulterioare, din care
evidențiem următoarele prevederi relevante:
- Art. 7 stabilește că îndatoririle
(cea superioară fiind cea de apărare
a României, la nevoie până la sacrificiul vieții), drepturile și libertățile cadrelor militare sunt cele stabilite de
Constituția României, de legile țării și de prezentul statut. Profesia de
ofițer, maistru militar sau subofițer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum și interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți , potrivit legii;
- Art. 28-31, referitor la restrângerea
exercițiului unor drepturi și libertăți.
C.
LEGEA nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și
completările ulterioare, din
cadrul căreia se detașează următoarele dispoziții:
- Art. 1 alin. (2) și alin. (3) – Exercitarea profesiei de polițist implică, prin
natura sa, îndatoriri și riscuri
deosebite. Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile
deosebite, de portul de armă și de celelalte diferențieri prevăzute în cadrul
acestui statut;
- Art.44 alin. (1) prevede în mod expres faptul că serviciul polițienesc are caracter
permanent și obligatoriu;
- Art. 45 reglementează interzicerea
unor drepturi;
- Art. 73 alin. (2), conform căruia echivalarea gradelor privind agenții și ofițerii de poliție este
operantă în cazul încetării raporturilor de serviciu ale polițiștilor, precum
și în cazul mutării cadrelor militare sau a polițiștilor între unitățile de
poliție și celelalte unități ale Ministerului Afacerilor Interne ori în cazul
transferului la/de la alte instituții din sistemul de apărare națională, ordine
publică și siguranță națională, după caz;
- Art. 74 alin. (2) și alin. (3) dispune
că la încetarea raporturilor de serviciu
polițistul este obligat ca în termen de 15 zile să se prezinte la centrul
militar pe raza căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidență ca rezervist
cu specialitatea „poliție” și gradul militar echivalent gradului profesional
avut la data respectivă în grupa de evidență a Ministerului Afacerilor Interne.
Polițiștii luați în evidență ca rezerviști pot fi concentrați sau mobilizați
pentru completarea efectivelor unităților Ministerului Afacerilor Interne, în
condițiile prevăzute de lege.
D.
LEGEA nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut
special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, conține următoarele dispoziții incidente în domeniul pe care îl analizăm:
- Art. 3 alin. (1) și alin. (2), potrivit căruia personalul din sistemul
administrației penitenciare este constituit din funcționari publici cu statut special și personal contractual, iar
statutul special al respectivilor funcționari publici este conferit de natura
atribuțiilor de serviciu care implică îndatoriri
și riscuri deosebite;
- Art. 49 și art. 50 reglementează interzicerea
și incompatibilitatea cu exercitarea unor drepturi politice și de natură
patrimonială;
- Art. 83 alin. (2) și alin. (3) dispune că funcționarul
public cu statut special este obligat ca, în termen de 15 zile de la data
încetării raportului de serviciu, să se prezinte la centrul militar pe raza
căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidență ca rezervist cu specialitatea
„penitenciare”, în raport cu gradul militar echivalent gradul profesional avut
la data încetării raporturilor de serviciu. Funcționarii publici cu statut
special luați în evidență ca rezerviști pot
fi concentrați sau mobilizați pentru completarea efectivelor unităților
Administrației Naționale a Penitenciarelor, în condițiile prevăzute de
lege.
E.
LEGEA nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, cu
modificările ulterioare, care, în
art. 3 alin. (4) și alin. (5^1), prevede:
„Serviciul militar în rezervă se
îndeplinește în calitate de rezervist
voluntar sau de rezervist. La
declararea mobilizării și a stării de război sau la instituirea stării de
asediu, rezerviștii sunt mobilizați/concentrați potrivit nevoilor instituțiilor
cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale”.
F.
LEGEA nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și
completările ulterioare, din
cadrul căreia desprindem cele mai relevante prevederi, astfel:
- Art. 1 – Dreptul la pensii și asigurări sociale pentru militari,
polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare este garantat de stat și
se exercită prin sistemul pensiilor
militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării
naționale, ordinii publice și securității naționale;
- Art. 2, lit. e) și f) enumeră, printre principiile de bază ale
sistemului pensiilor militare de stat principiul
autonomiei (bazat pe organizarea, conducerea și administrarea de sine stătătoare a sistemului pensiilor militare de stat de
către instituțiile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și
securității naționale, în speță, casele
de pensii sectoriale din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații) și principiul recunoștinței față de
loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari, polițiști
și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare și familiile acestora pe timpul carierei;
- Art. 5 alin. (2), prevede că fondurile
necesare pentru plata pensiilor militare de stat și a altor drepturi de
asigurări sociale cuvenite pensionarilor militari și se asigură de la bugetul
de stat, prin bugetele Ministerului
Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de
Informații (din cota de 2% din PIB impusă prin Tratatul de aderare a României
la NATO, așa după cum am precizat mai sus);
- Art. 14 reglementează categoriile
de pensii acordate în sistemul pensiilor militare de stat, anume pensia de serviciu (pentru limită de
vârstă, anticipată și anticipată parțială), pensia de invaliditate și pensia de
urmaș;
- Art. 9, potrivit căruia condițiile de muncă în care desfășoară activitatea militarilor,
polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special pot fi: normale, deosebite, speciale și alte
condiții. În mod corespunzător, conform art. 24, la stabilirea pensiei se ia în calcul, pentru fiecare an
lucrat efectiv, astfel: 1 an și 3 luni,
în cazul celor care și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite; 1 an și
6 luni, în cazul celor care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale; 2 ani, în cazul celor care și-au desfășurat activitatea în alte condiții;
- Art. 28 prevede că baza
de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare este media soldelor/salariilor lunare brute
realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de
activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special,
actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor
care au dreptul la pensie militară.
Reamintim, în același timp, ca și argument
de netăgăduit în sensul excluderii militarilor,
polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciare (ca și categorii socio-profesionale distincte) din
orice act normativ privitor la civili, faptul că, prin efectul unor tratate de drept internațional public,
România este membru NATO și partener strategic al SUA, iar președintele
României, Parlamentul și Guvernul au angajat statul român să respecte
întrutotul prevederile acestor tratate. Tratatele invocate au caracter STRICT MILITAR (spre deosebire
de Tratatul de aderare la UE), impunând
alinierea României, în domeniul militar sub toate aspectele (dotare, înzestrare,
efective, instruire, drepturi salariale și de pensie), la standardele NATO
privite în integralitatea lor, iar nu secvențial! Învederăm faptul că
dispozițiile art. 11 din Constituția României, care prevăd îndeplinirea „de
îndată și cu bună credință” de către România a tratatelor internaționale, se
răsfrâng nemijlocit și asupra Tratatului de aderare la NATO, și asupra
Parteneriatului strategic cu SUA. În baza acestor tratate, România a
participat, până în prezent, la nenumărate misiuni în teatrele de operațiuni
internaționale, cu efective din cadrul Ministerului Apărării Naționale și
Ministerului Afacerilor Interne (atât militari ai Armatei Române și ai
Jandarmeriei, cât și polițiști), iar serviciile de informații ale țării noastre
conlucrează permanent cu structurile omoloage ale celorlalte state membre ale
alianței nord-atlantice. Prin urmare o reeditare a ceea ce s-a realizat
prin Legea nr. 263/2010, în privința
pensiilor militare de stat, fie și în numele
„grandiosului PNRR”, este
susceptibilă de a atrage asupra celor responsabili acuzația de înaltă trădare,
prin încălcarea prevederilor tratatelor militare la care România este parte,
care este sinonimă cu trădarea aliaților și descoperirea flancului de SUD-EST
al NATO.
Tocmai pentru aceste motive, anterior au și fost adoptate Legea nr. 164/2001 privind pensiile
militare de stat și Legea nr.
179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale
polițiștilor (cărora le sunt complementare obligațiile militarilor și după
trecerea lor în rezervă, pe linie de apărare a patriei și de ordine publică, după
cum le-am menționat în referire la actele normative ce le prevăd!). Aceste două acte normative, împreună
cu alte reglementări specifice, au
permis integrarea României în NATO,
însă au fost abrogate, printr-o notorie fraudă parlamentară (la votul în plen,
sub oblăduirea faimoasei aritmetici a numărătorii „marca Roberta Anastase”), în
anul 2010, atunci când regimul Băsescu a generat Legea nr. 263, incluzând rezerviștii, într-un mod cu totul abuziv
(prin deposedarea de gradele militare și transformarea lor în asistați social,
conform art. 6 din respectiva lege), în sistemul legii civile și
„aruncându-i” în Casa Națională de
Pensii Publice din subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale. De
altfel, în anul 2005, tot regimul Băsescu a introdus, pentru prima oară în
România, impozitarea pensiilor, desființându-le caracterul de drept patrimonial dobândit și asimilându-le
veniturilor, în mod ilegal, deoarece pensiile provin din venituri salariale
deja impozitate (cu alte cuvinte, antologicul slogan electoral al epocii –
„Să trăiți bine!” – a avut în conținutul său și marea „performanță” constând în dubla impozitare a unor
drepturi/venituri!). S-a anunțat, la vremea respectivă, că toți pensionarii,
civili sau militari, vor primi în plus banii necesari acoperirii impozitului –
prevedere legală încălcată, deoarece s-a procedat, mascat, la o primă reducere
a cuantumului pensiilor. Situația a fost agravată de măsurile legislative din
anul 2010, când s-a încercat o nouă și binecunoscută reducere a tuturor
pensiilor (cu 15%), însă s-a realizat doar distrugerea pensiilor militare de
stat, etichetate, printr-o furibundă și deșănțată propagandă
politico-mediatică, drept „pensii nesimțite” și „pensii speciale”. Sindicatul
Cadrelor Militare Disponibilizate a reușit, doar parțial, recuperarea
drepturilor legitime ale militarilor în rezervă și în retragere, prin
reglementarea reparatorie care a îmbrăcat forma Legii nr. 223/2015, act normativ grav viciat însă, în conținutul
său, imediat după adoptare, prin OUG-uri neconstituționale (OUG nr. 57/2015, OUG nr. 59/2017 și OUG nr. 114/2018), care au introdus în cadrul sistemului de
apărare, ordine publică și securitate națională DISCRIMINAREA și DUBLA
IMPOZITARE. De altfel, asemenea practici se circumscriu organic eternului statut de inferioritate a României, atât în cadrul NATO, cât și al UE,
în sensul că alinierea la standardele acestor două entități se realizează,
aproape invariabil, doar in ceea ce privește latura pasivă (nivelul prețurilor și taxelor, asumarea de noi și
noi obligații europene și euro-atlantice), nu și atunci când vine vorba despre componenta activă (nivelul salariilor
și pensiilor, soliditatea și stabilitatea sistemelor de salarii și pensii,
standardele de sănătate, stabilitatea reglementărilor juridice, standardul de
viață în general etc.).
Și, dacă tot am vorbit despre calitatea României de membru al alianței
nord-atlantice, concomitent cu cea de membru UE, subliniem faptul că, în legislația niciunuia dintre statele
membre ale celor două entitați, pensiile militare nu sunt supuse
reglementărilor civile (de drept comun) fundamentate exclusiv pe principiul
„divinei” și obsesivei contributivități și atât, ci aceste drepturi sunt supuse
unui regim derogatoriu, fie în cadrul unor acte normative separate (în
majoritatea statelor!), fie cu prevederi distincte și derogatorii în interiorul
unor acte normative privitoare la sistemul unitar de pensii publice. Însă,
acolo, niciodată, pensiile militare nu au fost martelate și supuse unei
monstruozități de ordin legislativ, prin „civilizarea” lor, „otova, cu ochelari
de cal”, demnă de cele mai înalte standarde egalitariste și nivelatoare, de
sorginte stahanovist-bolșevică (lucru pe care nici măcar regimul comunist nu
l-a săvârșit, în sensul călcării în picioare a sistemului
normativ-instituțional, de inspirație francofonă, pus în operă, „ab
initio”, în domeniul vizat, de către Alexandru Ioan Cuza) așa cum a procedat regimul
Băsescu prin adoptarea Legii nr. 263/2010. Iar acum, ce facem? Ne pregătim
ca, după revenirea la normalitate consfințită de adoptarea ulterioară, de natură reparatorie, a Legii nr.
223/2015 privind pensiile militare de stat, să asistăm la întoarcerea la
anormalul legiferat în anul 2010, în
numele fetișizării PNRR și al plasării lui mai presus de Constituție, de
tratatele internaționale la care România este parte și de evidența deosebirii
esențiale și obiective dintre militari și civili sub aspectul activității și al
regimului corelativ acesteia, aplicabil din momentul trecerii în
rezervă/încetării raporturilor de serviciu? În numele cui au fost asumate
obligațiile din PNRR?! Ne punem aceste întrebări retorice, întrucât, din
aducerile noastre aminte, nu rezultă că militarii și polițiștii „ar fi fost
întrebați de sănătate” pe această temă! Deci, „transparența” decizională a
guvernanților, prin definiție antinațională (de fapt, anti-tot!), a funcționat
impecabil și de astă dată într-o Românie care, de mai bine de 30 de ani,
servește drept areal perfect pentru derularea celor mai abjecte experimente
globaliste de inginerie socială, politică, economică, psihologică,
educațională, sanitară, legislativă și judiciară !
Reiterăm faptul că, potrivit însuși
PNRR (și așa îmbibat de eclectism și
crase inadvertențe!), pensiile militare
nu apar incluse nici în sfera sintagmei „pensii speciale” și nici în cea a
„pensiilor de serviciu” (unde sunt cuprinse 6 categorii profesionale – corpul
diplomatic și consular, funcționarii publici parlamentari, personalul navigant
profesionist din aviația civilă, procurori și judecători, personalul auxiliar
de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, beneficiari ai
Curții de Conturi), documentul în discuție uzitând formularea „sistemul
pensiilor ocupaționale aplicat în sectoarele de apărare și ordine publică”. Cel
puțin așa rezultă din lecturarea atentă a textelor acestui document, că doar
lucrăm cu „materialul clientului”!
Textele de referință din cadrul PNRR urmează a fi coroborate cu prevederile
Programului de guvernare 2021-2024
Partidul Național Liberal-Uniunea Democrată Maghiară din România (Capitolul
MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE – Secțiunea I.3. Recalcularea pensiilor
după formula din noua lege, care să permită o creștere mai consistentă a pensiilor
mici aflate în plată), care vizează cele
6 tipuri de pensii de serviciu (bănuim, logic, cel puțin pe cale de
interpretare juridică literală, că este vorba exclusiv despre cele mai sus prevăzute, astfel cum acestea sunt enumerate în cuprinsul PNRR), printre care nu se regăsesc (nici nu ar avea cum!) și pensiile militare
de stat.
Totodată, readucem în atenție faptul că plata pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale pentru cele 6 categorii de
beneficiari civili ai pensiilor de serviciu susmenționate este asigurată din
bugetul Casei Naționale de Pensii Publice din cadrul Ministerul Muncii și
Protecției Sociale, în vreme ce pensiile militare de stat sunt plătite din
procentul de 2% din PIB alocat din bugetul de stat cu titlu de contribuție a
României la NATO, ca membru al acestei organizații în baza tratatelor despre
care am făcut vorbire anterior. Prin urmare, plata pensiilor militare nu afectează actualmente în niciun fel bugetul
civil destinat pensiilor așa-numite „contributive”, ea fiind asigurată prin
intermediul caselor de pensii sectoriale
din subordinea MapN, MAI și SRI. Este lesne de ințeles că, în ipoteza
absurdă și neconstituțională a reintroducerii pensiilor militare în sistemul
„contributiv” (așa cum se procedase prin Legea
nr. 263/2010, la care ne-am referit pe larg), pe lângă întregul cortegiu de
anomalii de ordin constituțional și statutar, am mai fi și în prezența sufocării realmente a bugetului Casei Naționale de Pensii Publice, prin
suportarea plății și a pensiilor militare de stat, în condițiile în care oricum
deficitul acestuia este unul semnificativ și continuu, fapt evidențiat de
foarte mult timp, atât în mediul politic, cât și în mijloacele de informare
mass-media.
În ipoteza în care pensiile militare de stat ar fi reintroduse în sistemul
pensiilor „contributive”, așa după cum s-a întâmplat în anul 2010, România ar redeveni unicul stat din cadrul
NATO și UE în care ar fi desființate înseși noțiunile de „cadru militar” și de
„pensie militară”, lucru evident de neconceput și inacceptabil. Facem
precizarea că, în statele membre UE și NATO, pensiilor militare li se aplică un
regim juridic distinct de pensiile civile, fie prin reglementări de sine
stătătoare (în majoritatea covârșitoare a statelor), fie prin dispoziții derogatorii,
clar diferențiate, în interiorul legilor-cadru ce guvernează materia generală a
pensiilor (atât civile, cât și militare). Exemplificăm, în acest sens, prin
câteva elemente de DREPT COMPARAT în
domeniul de referință, specifice celor mai importante state membre NATO, cu
accent, îndeosebi pe vârsta de pensionare și baza de calcul utilizată la
stabilirea drepturilor de pensie:
·
BELGIA
-
Ofițeri cu
grade inferioare – vârsta: 51-52 ani; ani de serviciu: 20-30; cuantum pensie:
80% din ultimul salariu;
-
Ofițeri cu
grade superioare – vârsta: 54-56 ani; ani de serviciu: 20-30; cuantum pensie:
80% din ultimul salariu;
-
Generali –
vârsta: 58-61 ani; ani de serviciu: 25-35; cuantum pensie: 80% din ultimul
salariu.
·
FRANȚA
-
Ofițeri cu
grade inferioare – vârsta: 52 ani; ani de serviciu: 20-30; cuantum pensie: 75%
din salariul de referință (bază – ultimele 6 salarii);
-
Ofițeri cu
grade superioare – vârsta: 52 ani; ani de serviciu: 20-30; cuantum pensie: 75%
din salariul de referință (bază – ultimele 6 salarii);
-
Generali –
vârsta: 57-61 ani; ani de serviciu: 25-35; cuantum pensie: 75% din salariul de
referință (bază – ultimele 6 salarii).
·
GERMANIA
-
Ofițeri cu grade inferioare – vârsta: 52 ani; ani
de serviciu: 20-30; cuantum pensie: 75% din valoarea ultimei solde brute,
indiferent de grad sau funcție;
-
Ofițeri cu
grade superioare – vârsta: 54-56 ani; ani de serviciu: 20-30; cuantum pensie:
75% din valoarea ultimei solde brute, indiferent de grad sau funcție;
-
Generali –
vârsta: 60-65 ani; ani de serviciu: 35-45; cuantum pensie: 75% din valoarea
ultimei solde brute, indiferent de grad sau funcție.
·
ITALIA
-
Ofițeri cu grade inferioare – vârsta: 45-55 ani;
ani de serviciu: 25-30; cuantum pensie: 80% din ultimul salariu brut;
-
Ofițeri cu
grade superioare – vârsta: 45-55 ani; ani de serviciu: 20-30; cuantum pensie:
80% din ultimul salariu brut;
-
Generali –
vârsta: 60-65 ani; ani de serviciu: 35-45; cuantum pensie: 80% din ultimul
salariu brut.
·
MAREA
BRITANIE
-
Personalul
militar beneficiază de o legislație proprie privind pensiile, diferită de cea
care reglementează pensiile civile;
-
Militarii
beneficiază de pensii militare de stat;
-
Pentru a
beneficia de pensie integrală, perioada de serviciu militar trebuie să fie de
minimum 30 de ani;
-
Pensia
militară se calculează în baza celui mai mare cuantum al salariului anual pe care militarul l-a primit în ultimii 3 ani
de serviciu.
·
POLONIA
-
Ofițeri cu grade inferioare – vârsta: 50 ani; ani
de serviciu: minimum 15; cuantum pensie: 75% din salariul încasat în ultima
lună de activitate (salariul net inclusiv sporurile);
-
Ofițeri cu
grade superioare – vârsta: 55 ani; ani de serviciu: minimum 15; cuantum pensie:
75% din salariul încasat în ultima lună de activitate (salariul net inclusiv
sporurile);
-
Generali –
vârsta: 60 ani; ani de serviciu: minimum 15; cuantum pensie: 75% din salariul
încasat în ultima lună (salariul net inclusiv sporurile).
·
TURCIA
-
Ofițeri cu grade inferioare – vârsta: 41-48 ani;
ani de serviciu: 20-30; cuantum pensie: 80-85% din cuantumul ultimului salariu;
-
Ofițeri cu
grade superioare – vârsta: 41-52 ani; ani de serviciu: 20-30; cuantum pensie:
80-85% din cuantumul ultimului salariu;
-
Generali –
vârsta: 60-65 ani; ani de serviciu: 35-45; pensia: 80-85% din cuantumul
ultimului salariu.
·
STATELE
UNITE ALE AMERICII
-
Legislația privind pensiile militare este
diferită de cea care reglementează pensiile civile;
-
Pensia se
calculează în funcție de anii și lunile din serviciul militar, de data trecerii
în rezervă, de categoria de forțe armate în care a activat militarul, de modul
de executare a serviciului militar;
-
Baza de
calcul a pensiei este stabilită ca medie a salariilor celor mai mari în ordine
descrescătoare, încasate în ultimele 36 de luni, oricare ar fi acestea, în
decursul serviciului militar.
În final, ca și o SINTEZĂ A SINTEZELOR, în lumina
analizei efectuate asupra conținutului PNRR aprobat de Consiliul UE în data de
28 octombrie 2021, prin raportare la prevederile Constituției României și ale
legislației române de specialitate, la jurisprudența Curții Constituționale a
României, la obligațiile internaționale asumate de România și la unele elemente
de drept comparat (specifice celor mai importante state membre NATO) în domeniul
pensiilor militare de stat (care nu sunt nici „nesimțite” și nici „speciale”!),
rezultă cu claritate că există TOATE ARGUMENTELE CE PLEDEAZĂ ÎN SENSUL
NEINCLUDERII ACESTORA ÎN CATEGORIA PENSIILOR „CONTRIBUTIVE”, eminamente civile,
și care intră în competența Casei Naționale de Pensii Publice din subordinea
Ministerului Muncii și Protecției Sociale, după cum urmează:
1. Dispozițiile incidente ale Constituției
României - art. 11 și art. 42 alin. (1) și alin. (2), lit. a);
2. Deciziile Curții Constituționale
a României nr. 20/2000, nr.
402/2020 și nr. 403/2020 (raportate la Decizia nr. 547/2018);
3. Decizia ÎCCJ nr. 29/2011;
4. Tratatul de aderare a României la
NATO și Parteneriatul Strategic cu SUA;
5. Fondul legislativ intern relevant
în domeniul analizat (Legea nr. 80/1995 privind statutul
cadrelor militare, Legea nr. 360/2002 privind
statutul polițistului, Legea nr.
293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din
Administrația Națională a Penitenciarelor, Legea
nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, Legea nr. 223/2015 privind pensiile
militare de stat). Din dispozițiile acestei legislații sectoriale, se detașează net specificitatea
raporturilor de serviciu, în timpul activității, proprii militarilor și
polițiștilor, cu riscuri, privațiuni, interdicții și incompatibilități,
drepturi și obligații, cărora, în mod firesc, le corespunde, inclusiv sub
aspectul naturii și elementelor de calcul ale pensiilor (după trecerea în
rezervă/încetarea raporturilor de serviciu), un statut derogatoriu
fundamentat esențialmente pe diferențierea
obligatorie, ce nu poate fi sub nicio formă eludată, între sistemul civil, pe
de o parte, și sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe
de altă parte. Sublinierea în acest sens este cu atât mai importantă și
necesară, cu cât, așa cum am arătat, militarii
în rezervă, până la momentul trecerii lor în retragere, potrivit legii, au în
continuare obligații speciale pe linie de apărare națională, ordine publică și
securitate națională, conform specialității profesionale a fiecăruia, putând fi chemați sub arme, ca orice
militar activ, în situațiile legale la care ne-am referit anterior;
6. Finanțarea pensiilor militare de
stat nu grevează în niciun fel și nu are nimic în comun cu bugetul de pensii și
asigurări sociale (civil) gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale
prin Casa Națională de Pensii Publice, militarii în rezervă și în retragere
neintrând sub nicio formă sub jurisdicția acestor instituții. Pensiile militare
de stat nu afectează nici bugetul de stat consolidat, întrucât sursa
lor de finanțare se află, în integralitatea sa, în interiorul contribuției
României de 2% din PIB la NATO, ca efect al calității țării noastre de
membru al acestei organizații. Plata
pensiilor militare de stat se efectuează deci din acest fond, care este
defalcat în bugetele anuale ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, în subordinea cărora
funcționează casele de pensii sectoriale, distincte, fără nicio legătură cu
Casa Națională de Pensii Publice din structura Ministerului Muncii și
Protecției Sociale.
Reintroducerea pensiilor militare de
stat, pe criteriul exclusiv al „contributivității”, după modelul băsist dezastruos concretizat în
adoptarea Legii nr. 263/2010, în
sistemul unitar de pensii „publice” (adică civile), pe lângă faptul că ar
desființa înseși calitatea de militar a
rezerviștilor și esența pensiei militare de stat (stabilită în baza unor
elemente de calcul cu totul specifice, neregăsite de niciun fel în sistemul
civil, ce-și au sorgintea în chiar elementele soldelor/salariilor cuvenite
militarilor/polițiștilor pe perioada activității lor), dar ar mai și greva, în
mod cu totul inutil și inacceptabil, cu consecințe catastrofale, punând o
presiune enormă asupra acestuia, bugetul civil de pensii și asigurări sociale gestionat
de Casa Națională de Pensii Publice; or, este de largă notorietate tocmai
situația atât de dificilă, sub aspectul unui deficit substanțial continuu, a
acestui buget, lucru intens și de vreme îndelungată clamat în spațiile politic,
economic și mediatic!!! Altfel spus, într-o exprimare mai colocvială, în
referire la un eventual nou scenariu al reintroducerii pensiilor militare în
acest sistem (după experimentul nenorocit din perioada 2010-2016), pe lângă
faptul că această operațiune s-ar potrivi „ca nuca-n perete”, ne-ar readuce și
în situația de a provoca, fara voia noastra, colapsul Casei Nationale de
Pensii!
P/Departamentul Juridic al SCMD,
Gl.bg.(r)
MAI Cristian LUNCASU
