Jocul de-a mobiliarea 9

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea

(Urmare)

Partea a IX-a

X. BATALIA DINTRE SOCIALISM SI COMUNISM PENTRU ROMANIA. FAZA NEOKOMINTERNISTA (1945-1990)

In decembrie 1989, impotriva unui regim socialist (retineti SOCIALIST, nu comunist), care masca o dictatura nu personala ci a unei nomenklaturi gerontocrate de partid, doua categorii de oameni s-au aflat in strada, facand posibila schimbarea: revolutionarii si militarii. Au fraternizat pe tancuri in numele LIBERTATII, facand inutil efortul celor peste 100.000 de militari profesionisti apartinand tuturor statelor membre ale celor doua tratate, adusi inca din iunie in Romania, spre a produce dezmembrarea acesteia. Facand sa cada toate planurile de razboi civil, revolutionarii si militarii au dat sacrificii de sange, dar au pastrat, cel putin, Romania intreaga, chiar daca in locul LIBERTATII au primit…… “Democratie”. Pentru ca, in timp ce ei serbau LIBERTATEA, inotand prin sangele lor, sobolanii s-au catarat la cascavalul Puterii si, in deplin acord cu scenaristii straini, au distrus complet si au jefuit ca-n codru Tara.

Industria a fost facuta praf de catre concurenta si vanduta pe nimic, la fel pamanturile, minele si milioanele de apartamente, adica tot ceea ce au produs, zeci de ani, generatiile de romani excluse de la Putere dupa decembrie ’89 prin anatemizarea drept “comuniste”. Sute de miliarde de dolari au luat drumul strainatatii, dar unde sunt restul? Evident, la sutele de milionari in dolari si euro, majoritatea fosti indivizi fara capatai, fara Dumnezeu si lege, semialfabetizati sau, in cel mai bun caz, agramati.

Patria, “recunoscatoare”, a dat o prima Lege a Recunostintei, Legea 42/1990, pentru ca hotii aveau nevoie de timp sa se consolideze la Putere. Recunoasterea si drepturile acordate urmasilor decedatilor, ranitilor sau luptatorilor cu merite deosebite s-a rasfrant prin dispozitiile Art.16 “in mod corespunzator” si asupra “militarilor de orice grad, precum si personalului civil din MApN si MAI care si-au jertfit viata sau au fost raniti in luptele pentru victoria revolutiei sau in legatura cu evenimentele revolutionare din decembrie 1989, cat si urmasilor acestora”, adica unui numar de 782 de militari, politisti si lucratori in serviciile de informatii si contrainformatii.

Sibilinic, in Art.1, al.3 din Constitutia, slugarnica fata de UE, din 2003, “demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii unmane, dreptatea si pluralismul politic” au fost garantate drept “valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989.”

Praf in ochi! Maurul isi facuse datoria, maurul trebuia sa moara! Intai au fost distrusi militarii. Abia refacute dupa tradarea  ordinarului spion triplu I.M. PACIPA, serviciile de informatii si contrainformatii au fost facute praf, cei mai buni specialisti fiind aruncati pe drumuri in 1990. Fara nici o sursa de venit deoarece, dupa imbecilul “Ce ati facut in ultimii 5 ani?” s-a lansat, prin lege, catastrofala idee, sinucigasa pentru popor si Tara, ca cine a slujit interesele Romaniei in serviciile de informatii si contrainformatii este un ticalos “eroi” fiind tradatorii ordinari de tipul PACIPA si RACEANU, adica cei care au slujit CIA, KGB/FSB, MOSAD, SEDECE, MOVE, KEOD, etc.! Fiindca, nu-i asa, tradatorii nostri si spionii altor state, care au tras in noi, ca la balci , in 1989, nu mai pot dormi de dragul propasirii si libertatii noastre! O campanie dementa, dusa, prin intermediul unor descreierati manipulati! In perspectiva integrarii in….. NICIUNDE si in NICAIERI, armata fost redusa de la 320.000 de luptatori la 52.500 de persoane, majoritatea fatuci cu diverse cursuri de 2 -3 zile facute aiurea pentru “specializare” (inclusiv Nuti UDREA a ajuns doctorand in Stiinte Militare), iar stagiul militar obligatoriu a fost desfiintat, depozitele si unitatile militare fiind pazite, azi, de body-guarzi. Internelor le-au venit randul mai tarziu, 21.000 de profesionisti fiind aruncati afara de “branconierul” IGAS, in 2011- inceputul lui 2012. Pentru ca disponibilizatii sa nu-si apere dreptul la munca si cariera cu arma, li s-a consfintit, prin legi organice (164/2001 si 179/2004) compensatii, drepturi banesti si dreptul la noi cariere in viata civila. Toate au fost lichidate de tandemul Boc–Basescu ulterior, in perioada 2009 – 2011, prin legi ale genocidului si tradarii nationale.

In paralel, revolutionarii au fost infestati cu impostori, reprezentanti ai noii Puteri care au primit certificate post factum, li s-a creat iluzia importantei sociale, inventandu-se un Secretariat de Stat pentru problemele Revolutionarilor din Decembrie ’89 in subordinea Guvernului, ai carui sefi au bunul obicei sa intre direct in puscarie dupa predarea functiei, au fost stimulati sa creeze doua sindicate si zeci de asociatii, ca sa nu poata sa reactioneze unitar, sa se afilieze politic la PSD sau PD, apoi au fost incriminati in bloc dupa aparitia Legii 341/2004, din 2010, guvernul Boc sistandu-le, ilegal, si plata indemnizatiilor.

S-a incercat si opunerea revolutionarilor fata de militari, in contextul declansarii razboiului imagologig si psihologic, declansat in ianuarie 2008 impotriva rezervistilor. Nu s-a reusit pentru ca, infiintat la timp, in 2009, SCMD a incheiat rapid aliante cu principalele organizatii ale revolutionarilor, atragand in jurul lor, ca semnatari ai Platformei Civice in cadrul CNSC, zeci de sindicate si ONG-uri, care au constituit un front comun de actiune al Societatii Civile. Marile manifestatii din 2011 si 2012 ale sociatatii civile romanesti     i-au avut in frunte pe militari si revolutionari, carora li se datoreaza, in cea mai mare masura, succesele electorale ale USL din 2012.  A doua zi dupa ce a ajuns la Putere, insa, USL a uitat sloganul “Dreptate pana la capat!”, promisiunile, facute prin semnatura la 14 iulie 2012, in favoarea “coabitarii”. Legile genocidului au continuat sa fie aplicate, numai revolutionarii si rezervistii, de acum oameni in varsta, bolnavi, fara alte venituri decat indemnizatiile ciuntite, pierzand, impreuna, peste 35.000 de persoane, care au “parasit, pe cale naturala, sistemul”.

In locul dreptatii promise, rezervistii au primit, dupa doi ani de chin, o reparatie partiala (Legea 241/2013), iar revolutionarii…….. o prima tentativa de a se elimina din randurile lor militarii (695 de persoane, inclusiv martirii Trosca si Cotuna), copiii sub 14 ani, buni sa moara in decembrie 1989, dar sa nu aiba drepturi pe motiv ca nu avut “discernamant” sau cei care nu au stiut sa-si preschimbe respectivele certificate (total, 2779 de persoane), celorlalti drepturile fiindu-le suspendate. Drept urmare, SCMD si SRR Decembrie’89 au protestat impreuna si negociat impreuna cu dl. secretar de stat Victor Socaciu.

Indiferent de cine este la Putere, se pare ca drumul Romaniei spre desfiintare nu poate fi barat.

Dovedind necunoasterea Constitutiei si o totala necunoastere a Istoriei, guvernul a emis, la 21 martie a.c., OUG nr.11/2014, privind reorganizarea la nivelul administratiei publice centrale, care proclama la Art.2, al. 1, “Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, organ de specialitate al adminstratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, isi schimba denumirea in Secretariatul de stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945 - 1989.”

Dintr-o data, Revolutia romana este stearsa, anticonstitutional, din Istorie si, odata cu ea, si revolutionarii. Mi-as permite sa le intreb, insa, pe “geniile” care au formulat textul, cine a instaurat in Romania “un regim comunist in 1945?”. Asa-zis-ul rege Mihai? Dar in 1989?...... Ion Iliescu? Daca Traian Basescu s-a declarat “comunist” la alegerile din 2004, sa intelegem ca zisul regim continua si astazi? Iar daca Nicolae Ceausescu insusi nu a avut curajul sa declare Romania stat comunist ci SOCIALIST, vorbind de instaurarea comunismului, candva, in viitor, la Pastele cailor, cand va curge lapte si miere, despre ce comunism vorbesc agramatii Guvernului?

La aliniatul 2, ordonanta este si mai transanta: “Secretariatul de stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945-1989 indeplineste functia de autoritate de stat in domeniul fostilor detinuti politici, cu respectarea dispozitiilor legale privind drepturile acestora.”

Adio mortii din decembrie 1989! N-au existat! Adio fraternizarea romaneasca! Adio revolutionarii si militarii pe sacrificiul carorara s-au ridicat la Putere si la furt generalizat impostorii autoproclamatei clase politice si ai “elitei” intelectuale care, slujind interese straine si interese personale meschine, conduc Romania spre dezmembrarea si disparitia, initial prevazute. In plus, se pune intrebarea: Ce are sura cu prefectura? Ce au in comun evenimentele din 1989 cu matusalemicii (daca mai traiesc) luptatori din anii 40-50 impotriva ocupantului sovietic?

Ca istoric, afirm ca numai un agent strain sau un analfabet poate trata otova perioada 1945-1989, care se imparte in trei epoci distincte, fiecare cu perioade si subperioade:

1. Perioada 1944-1964 a ocupatiei sovietice, a genocidului romanesc si a rezistentei romanilor impotriva ocupantului;
2. Perioada 1964-1978 a victoriei nationale sub masca “socialismului romanesc”si a marelui efort creator al poporului roman, deschis spre Occident, in toate domeniile vietii economice, sociale si culturale, perioada a marilor realizari economice, ulterior furate sau distruse;
3. Perioada 1978-1989 a pregatirii “revolutiei spontane”, de inspiratie Est-Vest.

1. Prima perioada, zisa “comunista”, este rezultatul unei tradari, fara precedent, in istoria popoarelor, cand, eludand inainte de ratificare acordul incheiat, in aprilie 1944, de Carol al II - lea din Mexic cu Stalin (care prevedea, inclusiv, ramanerea Basarabiei si Bucovinei de Nord in granitele Romaniei), asazisul rege Mihai, fosta marioneta a lui Hitler, a decapitat Statul si armata, arestand-ul pe Maresal si punand Tara la dispozitia Armatei Rosii. Romania a fost rapid ocupata, 6 divizii au fost luate in prizonierat pe 27 august 1944, alte mii de militari si civili luati prizonieri pana la 1 octombrie 1944, cand intreaga armata romana (1.178.000 de oameni) a fost disponibilizata. Basarabia a fost abandonata rusilor si 62.000 de romani basarabeni, din teritoriul ramas, predati la cheie de Mihai si dusi direct in Siberia. Declansand genocidul in Basarabia, sovieticii au declansat in Romania operatiunea de cautare si lichidare a ofiterilor nostri de informatii, a romanilor basarabeni implicati in Unirea de la 1918, putinii care au scapat, ca maiorul Catele cu familia, fiind interceptati la Viena de specialistul NKVD (fost GESTAPO) Denis PATAPIEVICI, polonezul care, de teama conationalilor sai, s-a ferit sa se intoarca in Polonia natala, si-a schimbat numele in DIONIS, a optat pentru Romania si a fost infiltrat de catre NKVD ca expert la Banca Nationala. Rusii au vanat toti militarii, toti intelectualii, profesorii, preotii, taranii gospodari proclamati “chiaburi” (culaci), trimitandu-i in inchisori, in lagare sau deportandu-i.

Deoarece, Partidul Socialist-Comunist din Romania, infiintat la 8 mai 1921, de Internationala a III-a Comunista (Komintern), nestatutar denumit, la 4 octombrie 1922, “Partidul Comunist din Romania” avea sub o suta de membri (cunoscutul SAMI Vianu primea, la 1 octombrie 1944, carnetul de membru cu nr. 241), majoritatea agenti fugiti in URSS sau internati in lagare, deci nu conta, Kominternul a adus mii de cetateni straini, bolsevici instruiti la Moscova, pentru a prelua conducerea Coloanei a V-a din interior, in frunte cu Ana Pauker, Vasile Luca si Teoharie Georgescu. Ei aveau sa se infiltreze la nivel de conducere in toate structurile, fiind adevaratii criminali vinovati de genocidul romanesc, inceput sub patronajul “regelui” devenit favorit al lui Stalin, care l-a mai lasat sa se joace vreo 3 ani de-a mecanicul cu cele 2 avioane si masinile trimise cadou, odata cu decernarea Ordinului Pobeda. Numele vinovatilor, pe care nu-i pomeneste nimeni si care au murit intre timp, care prin SUA, care prin Ungaria, care prin Israel, deoarece fiii si nepotii lor, educati in spirit Kominternist, ne dau, din 1990, “democratie la tot cartierul”, sunt: Ana Pauker (Hannah Robinsohn, mama Maiei Pauker, fosta instructoare de pionieri si colega cu Ana Blandiana in Alianta Civica), Silviu Brucan (Saul Bruckner, sotul procurorului criminal Sidorovici), Vasile Luca (Luca Laszlo), Iosif Chisinevski (Jakob Broitman), Teoharie Georgescu (Burah Tescovici), Ilka Waserman, Abraham Guttman, Miron Constantinescu (Meher Kohn), Moise Haupt, Laurian Rechter (Zamfir), Heinz Guttman, Wilman Suder, Walter Neulander (Nemeth, ulterior Roman), Iulian Sorin, Denis Patapievici, Leonard si Hermina Tisminitki (Tismaneanu), Misu Dulberger, Razvan Sergiu, T. Ceaslovski, Neidman Gingol, Leon Davidovici (Muresan), Sanda Franco, Barbu Lenobel, Nicu Negru, Louise Segal, Clara Gersohn, Estera Hosu, Hedda Katz (viitoarea aliantocivista Ileana Vrancea) Herbert Estera, Viorica Wincler, Ella Mateescu, Gisela Vass, etc.

Se acuza ca, la 6 martie 1945, comunistii au preluat puterea si s-a instalat Regimul Comunist. Fals! In Regatul Romania, “regele” a dat Guvernul mosierului Petru Groza, presedintele Frontului Plugarilor, formatiune care l-a format, in coalitie cu PSD, PNT, PNL si Partidul Socialist Comunist din Romania. Se mai acuza ca, la 23 noiembrie 1946, comunistii au organizat si furat alegerile. Fals! Alegerile au fost organizate de Guvernul multicolor si castigate de o coalitie numita Blocul Partidelor Democrate formata, in ordine importantei, din PSD (2,5 milioane), Frontul Plugarilor (700.000), PNT–Alexandrescu,                  PNL-Tatarascu, Uniunea Populara Maghiara, Comitetul Democratic Evreiesc si, ultimul pe lista, PSCR sau Partidul Comunist din Romania. Au castigat cu 79,86%, in conditiile in care resturile partidelor istorice, daca ar fi votat macar unit, ar fi putut trece de 53% (PNL Bratianu, PNT Maniu, PNT Lupu, etc).  Dar cum sa se voteze unit, cand la romani orice gogoman se crede geniu, distruge creatia facuta de altii, astfel ca aveam 4 PNT-uri, 4 PNL-uri, etc.

Acuza pe care celebrul Onisifor Ghibu i-a adus-o, in 1950, lui Petru Groza nu a fost de bolsevizare, ci de tradare in fata ocupantului strain: ”…ai consimtit sa prezidezi fara nici un scrupul, un guvern, in compozitia caruia au intrat, la cele mai importante departamente: Externe, Armata, Finante, ministri care nu sunt nici cetateni romani, nici romani de sange si suflet, …. ca: Ana Pauker, ruteanul Emil Botnaras si ungurul Vasile Luca, toti trei cetateni sovietici. Nu cred sa mai fi existat vreodata, in intreaga lume o asemenea anomalie si nu cred ca se poate justifica cumva aceasta imensa monstruozitate, care echivaleaza cu anticamera asasinarii Romaniei ca stat si a romanismului ca popor si rasa.” Sa nu uitam ca, pentru aceasta victorie, Mihai I a fost personal felicitat pe 7 martie 1945, la Palat, de “guvernatorul” Andrei Visinski, Maresalul Malinovski, presedintele……Comisiei Aliate de Control din Romania (deci exista si binecuvantarea anglo-americana), consilierul sau politic - contraamiralul Bogdenko, generalii Susaikov, Vinogradov si ministrul plenipotentiar sovietic la Bucuresti - A.P. Pavlov.

Rezistenta nationala manifesta, in conditiile ocupatiei totale, tocmai in jurul si cu sprijinul “comunistilor” de origine romana si social-democratilor romani a inregistrat primele succese in octombrie 1946, prin cooptarea legionarilor lui Comaniciu in Partidul Comunist din Romania si, la 23 februarie 1948, prin romanizarea totala a acestuia, gratie fuziunii cu social-democratii, sub numele de Partidul Muncitoresc Roman (PRM). Dupa un an au aderat si socialistii (PSD-Stefan Voitec) astfel ca, in fruntea noii structuri, Gheorghiu Dej a reusit sa obtina de la Stalin acordul de eliminare de la conducerea tarii (27 mai 1952) a trio-ului terorist Ana Pauker, Vasile Luca, Teoharie Georgescu. A fost o colaborare tacita intre socialistii (nationalisti) rusi si socialistii (nationalisti) romani impotriva adversarului comun – comunismul (globalismul) de esenta marxista si expresie universala. Eliminarea kominternistilor a continuat, cu prudenta, dupa moartea lui Stalin (5 martie 1953) si accelerat dupa ce, in iunie 1958, Dej a obtinut scoaterea trupelor sovietice de ocupatie din tara, fapt care avea sa il coste viata, fiind lichidat de celebrul “Laborator de otravuri” (19martie 1965). Paralel cu pieptanarea structurilor de putere, de kominternisti, Dej a trecut la eliminarea declasatilor agramati ajunsi, peste noapte, generali si ministri, a tuturor ofiterilor cu sotii rusoaice apoi, a tuturor celor cu studii la Moscova. Victoria patriotismului romanesc si inceputul orientarii catre Occident a fost legata de “Declaratia din aprilie” (22 aprilie 1964). In plus, a eliberat si integrat social majoritatea patriotilor arestati de uneltele regimului stalinist de ocupatie, proces finalizat de Nicolae Ceausescu. Numai un tradator sau un nedotat ii poate condamna pentru acest gest national.

A fost Republica Populara Romana a acestor ani, cu un partid muncitoresc in frunte, o Romanie comunista, sau o tara ai carei cetateni, gemand sub ocupatia ruseasca si calcati in picioare de kominternisti, au reusit, in cele din urma, sa iasa la lumina?

2. Perioada 1964 – 1978 a fost perioada modernizarii, sub aspect industrial, economico-financiar si cultural a Romaniei, a dizidentei fatise fata de Moscova si a orientarii spre Occident si Lumea a treia.

Politic, abia acum, 24 iulie 1965, sub Nicolae Ceausescu, se creeaza Partidul Comunist Roman (numit asa din ratiuni de prudenta, dar, in realitate, Socialist si Nationalist) care initiaza relatiile politice si economice cu RF Germania, Franta , SUA, Israel si lumea araba. Bazandu-se (nejustificat de mult) pe aceste relatii, Romania se impotriveste, fatis, Moscovei. PCR ajunge la un efectiv de 4 milioane, deci, practic, dispare, rolul de partid avand-ul NOMENKLATURA (cuvant scos din vocabularul nostru dupa martie 1990). Majoritatea kominternistilor au fugit in strainatate, dar agentii - conserva au ramas strecurati in ministerele care gestionau finantele si imaginea (BNR, Ministerul Economiei, Finantelor, Culturii Invatamantului), coordonand educatia si asazisa formare a “omului de tip nou” prin Uniunea Scriitorilor, radio, apoi TVR, studiourile cinematografice, uniunile de creatie, presa scrisa si revistele literare: Lumea Noua, Cuvantul liber, Lupta de clasa, Romania literara. Numele agentilor de influenta?: Zaharia Stancu, George Ivascu, George Macovescu, Leonte Rautu, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Dan Desliu, Alexandru Jar, Felix Aderca, Maria Arsene, Ion Pas, Serban Nedelcu, Radu Popescu, Miron Radu Paraschivescu, Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Maria Banus, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Moise Kohn (Crohmalniceanu), Traian Selmaru, Nicolae Moraru, Ion Witner, Savin Bratu, Otilia Cazimir, Mioara Cremene si, nu in ultimul rand, puiul de cuc, strecurat in familia Lovinescu, zisa Monica Lovinescu, adusa in 1968 in scop de contracarare, in locul onestului Jean Popper, la sectia romana a oficinei mixte de spionaj Est-Vest, Europa Libera. Ea avea sa colaboreze perfect in tara cu Hedda Katz, “lovinescolatra” care condusese in anii ‘45-‘55, batalioanele de asalt din universitati impotriva marilor carturari gen Calinescu si Dinu Pillat. Sub noul nume Ileana Vrancea, aceasta si-a asumat sarcina readucerii in discutii a marilor valori ale culturii romane, eliminate tot de ea. Obiectivul principal, insa, a constat in contracararea noilor tineri intelectuali romani, impiedicarea afirmarii lor, compromiterea si, in final, executarea lor ritualica pe catafalc: Romulus Zaharia, Ion Lancranjan, Francisc Pacurariu, Marin Preda, Eugen Barbu, Paul Anghel, Cezar Ivanescu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Mihai Ungheanu, Dinu Flamand, Aurora Cornu, Ion Iuga, Gheorghe Anca, Mircea Iorgulescu, Petru Popescu, Mircea Micu, Gheorghe Pitut, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Marius Robescu, Sanziana Pop, Vintila Ivanceanu, Cristian Tudor Popescu, Raoul Sorban etc.

Pe alte planuri s-a actionat pentru distrugera imaginii lui Eminescu, Radu Gyr si a altor valori clasice ale culturii romanesti, dar si pentru crearea viitorilor “dizidenti” politici post-factum, adica a latrailor pregatiti pentru anii ’90 de Gheorghe (Gogu) Radulescu in uriasul lui pat rotund de la Comana.

A fost aceasta etapa,  a marilor realizari economice si culturale romanesti, “comunista” sau, cum este cu ura acuzata, “nationalista?”. Totul se arunca in capul lui Nicolae Ceausescu, desi toate initiativele lui erau a doua zi contracarate de trio-ul care conducea Romania, din umbra lui, prin intermediul Elenei Ceausescu, fosta “randunica” a lui Gogu Radulescu. Nu este vorba despre Apostol, Brucan sau Raceanu, ci de spre necunoscutii, pentru public, STEFAN VOICU, TUDOR OLARU si cel pentru care toata “telectualitatea” postdecembrista semna, in 1990, petitii de sustinere – GOGU RADULESCU.

3. Perioada 1978 – 1989, deschisa de tradarea lui Pacipa, care ne-a produs o paguba de 7 miliarde USD (adaugata la cele 8 miliarde paguba produsa de cutremurul din 1977), poate fi considerata, “pregatirea de artilerie” a evenimentelor din decmbrie 1989, nu numai in Romania, ci in tot Estul. Scenariul serviciilor sovieto-americane, admirabil prezentat de Tudor Eliad in lucrarea “Timisoara mi amor”, s-a tradus la noi prin blocarea economica provocata, distrugerea sistematica a invatamantului si culturii, criza artificiala indusa in toate domeniile, de la economie si cultura, la sanatate si constiinta nationala si o crunta lovire a romanului in stomac pentru a iesi in  strada. Munti de cartofi putrezeau in Harghita si Covasna, porcii se salbaticeau in Tulcea, dar marfurile nu aveau voie sa paraseasca judetele, pentru ca romanii, infometati, sa iasa in strada pe fondul unui iritant cult al personalitatii, “implementat” nu de Ceausescu, ci de batranii si noii kominternisti care detineau monopolul imaginii. Cu sprijinul a 100.000 de militari profesionisti straini care au actionat in strada, creindu-ne, pe viu, “Razboiul stelelor”, au incercat sa ne asmuta intr-un razboi civil care sa duca la dezmembrarea Romaniei. Dar n-a tinut, tocmai datorita Revolutiei, adica a fraternizarii, in strada, a milioanelor de romani, care i-au lasat….fara adversari. Cum razboi fara adversar nu se poate, ne-au servit povestea cu “terorismul” fara “teroristi”. Apoi au incercat sa ne serveasca Revolutia fara…….revolutionari, entuziastii lui Decembrie fiind insultati, declasati si porcaiti in toate felurile. Fiindca nu a tinut, astazi, prin OUG nr.11/2014, se sterge si ideea de Revolutie din Istorie. Pretextul pentru “stupid people” este acela ca se incearca eliminarea impostorilor dintre revolutionari, iar pentru cei “dastepti” ca se are in vedere pedepsirea lui Ion ILIESCU. Fara Ion ILIESCU si fara adevaratii detinuti politici, care nu au existat in perioada lui Ceausescu, dar astazi exista (V.A.STANCULESCU, V. BABIUC, Dtru. CIOFLINA, D.T. REMES, Adrian NASTASE etc.), acum nu am mai fi avut Tara. Reamintim cuvintele lui Brucan catre un tanarul si anonimul “revolutionar”, Petre Roman, care voia sa i se arunce lui ILIESCU in brate in cladirea CC-ului: “Nu te baga, lasa-l pe asta DEOCAMDATA, pentru ca pe tine nu te cunoaste, INCA, nimeni” Si mai reamintim faptul ca primul ordin al noii Puteri, adica al lui Ion ILIESCU, cel care inca nu intelesese  ca a fost aruncat in cladirea CC-ului, printre hiene – “Numesc Ministrul Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie STANCULESCU” a fost imediat contracarat de urletele kominternistilor si neokominternistilor prezenti: “Nu, este tovarasul MILITARU aici!” Militaru, pe numele lui adevarat LAPADAT, adica GRU!

Cine erau kominternistii? Pai, cei 6 care s-au dus in ’92 peste ILIESCU la Cotroceni, a doua zi dupa alegerile constitutionale, dandu-i cu pumnul in masa si urlandu-i, in fata garzii impietrite de spaima, “Auzi, ba, sa-ti iasa din cap ca faci ce vrei tu in tara asta! Nici macar cat traiesti, nu stabilesti tu!”

Cine sunt neokominternistii? Puii (fiii si nepotii) celor dintai si cei recrutati, in perioada 1980 -1985, de serviciile straine in numele “democratiei” de interes personal si care i-au eliminat pe romantici si pe revolutionari, conducand Romania spre dezastru, in interes strain. Reamintim cuvintele primului sef al adminsitratiei prezidentiale, la aducerea in echipa, a unui “tehnocrat, intarziat la “cursuri” in afara: “Tu de-al cui esti ba, de-al KGB-ului, de-al CIA-ului, de-al MOSSAD-ului? Hai, hai, ca aicea, fiecare este de al cuiva!”.

Distrugerea noastra, sistematica si programata, ca popor si tara, a fost posibila, prin cunoasterea tarelor noastre psihologice, prin invrajbirea noastra, prin intoarcerea romanului impotriva romanului. Un intreg popor a fost indemnat, stimulat sa-si urasca militarii! Astazi, un intreg popor, lipsit de conducere la nivel de sindicate, de tineret, de organizatii nationale sau de stat, este stimulat sa-si urasca revolutionarii! Daca aberanta OUG nr.11/2014 trece, maine, un intreg popor va fi stimulat sa-si lichideze militarii si revolutionarii, adica singurele forte, cat de cat organizate, capabile sa aprinda scanteia rezistentei in fata proiectatei desfiintari a Romaniei de catre hotii si asasinii externi, cu complicitate interna, prin deloc necesara reforma constitutionala, la fel de inutila si periculoasa ca cea din 2003, care va proclama REGIONALIZAREA / FEDERALIZAREA.

Vor castiga, oare, comunist-globalistii, astazi, numiti “neoconservatori”? Ce mesaj “istoric” ne-a adus taticul lor, Joe Biden, pe 21 mai 2014? Cine este desemnat sa fie presedintele “ales” al Romaniei?

Vom vedea, poate, in cele ce urmeaza………

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea DOGARU

Presedintele SCMD

Jocul de-a mobilizarea 8

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea

(Urmare)

Partea a-VIII-a

IX. RASSM – INSTRUMENTUL COMUN AL COMUNISTILOR KOMINTERNISTI SI AL SOCIALISTILOR DE LA MOSCOVA PENTRU DEZMEMBRAREA ROMANIEI MARI SI DEZNATIONALIZAREA ROMANILOR

Dupa ce la 15/28 noiembrie 1918 Consiliul National Roman din Cernauti a votat unirea ‘Bucovinei” cu Romania, Sfatul Tarii de la Chisinau a votat in unanimitate ultimul act de inmormantare in istorie a Republicii Democratice Moldovenesti – renuntarea la toate conditiile de autonomie ale “Basarabiei”, acest teritoriu fiind impartit pe judete si reintegrat, firesc, din punct de vedere administrativ, in Regatul Roman.

Rusii nu au recunoscut niciodata unirea “Basarabiei” cu Romania si au imaginat o strategie de recuperare pe care am simtit-o pe pielea noastra, atat in perioada 1919 – 1944, cat si, ulterior, din 1988 si pana astazi: combinarea manifestatiilor stradale pentru drepturi, care urmau sa fie deturnate in manifestari antistatale, cu atacuri teroriste ale unor detasamente infiltrate. La aceste solutii au ajuns, dupa esecul tentativei de “revolutie”, condusa de  terorista Hannah Robinsohn (Ana Pauker), la 13 decembrie 1918, la Bucuresti, in fata Teatrului National.

La 6 ianuarie 1919 s-a declansat rascoala antiromaneasca la Hotin, concomitent cu trecerea Nistrului de catre un detasament terorist de cavalerie al Armatei Rosii, comandat de G.I. Barbula, care a ocupat localitatea Otaci. Armata romana a inabusit cu greu evenimentele, “patriotii” basarabeni supravietuitori fugind peste Nistru, unde au fost distinsi cu “Drapelul Rosu”. Numele respectivilor internationalisti sunt edificatoare: N.F Skutelnik (fost roman), I.H. Voroneski, B.M. Velicico, N.V. Sliva, K.I. Sinkonenko, D.V. Kalniciuc, T.I. Zibreev, D.T. Cekman, V. Balabanii etc.

La 27 mai 1919, o noua tentativa de provocare a unei “revolutii” a avut loc la Tighina, sub conducerea kominternistilor Zalkind si Humpert, sustinuti de 150 cavaleristi din banda lui Grigore Kotovski.

Esecurile au condus Rusia la tratative cu guvernul roman pentru recuperarea “Basarabiei” in paralel cu infiintarea unui partid comunist la Bucuresti. In aceste imprejurari a aparut Partidul Socialist-Comunist din Romania. Tratativele s-au desfasurat la Varsovia (1921), Tiraspol (1922) si Odessa (1923). In cursul acestora, Lenin a propus Romaniei un schimb ciudat: renuntarea la “Basarabia’ contra tezaurului romanesc trimis, in 1917, la Moscova. Refuzul i-a facut pe Lenin si Stalin sa pregateasca extrem de complex derularea trataivelor ruso-romane, preconizate pentru 27 martie – 20 aprilie, la Viena unde, sub privirea atenta a invingatorilor in razboi, Conferinta ruso-romana trebuia sa transeze definitiv problema Basarabiei. Pentru  internationalizarea litigiului, komiternstii din “Basarabia” au primit ordin sa se refugieze la Moscova. Ei au creat un Comitet de initiativa pentru promovarea ideii de rupere a “Basarabiei” de Romania, sub numele de Republica Moldoveneasca. Evident, “Sovietica si Socialista”. De data aceasta, rusii au avut grija ca numele initiatorilor sa sune romaneste: T. Chioran, A. Nicolau, A. Badulescu, I. Dic etc. Acestia au organizat mitinguri la Moscova, in toata luna martie a anului 1924, proclamand: “Noi cerem crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) si reunirea ei cu Uniunea Sovietica!” Mai mult, au trimis o delegatie la Conferinta de la Viena (14 martie/28martie), solicitand “crearea Republicii Muncitoresti Taranesti Basarabia si unirea ei cu Uniunea Sovietica”. Cererea se incheia cu sloganurile: “Jos cu ocupantii!” si “Traiasca RSSM!” In paralel, s-a actionat similar la Harkov (21 martie) si s-a decis desfasurarea Congresului III al Partidului Socialist-Comunist din Romania, tot la Viena, debarcarea romanilor din conducere si inlocuirea lor cu ungurul Elek Koblos. Prelungite pana in luna septembrie, tratativele au esuat, odata cu ultima tentativa de secesiune in Romania, “revolutia” de la Tatar Bunar in care a fost implicat un singur roman (Turcan).

Esecul i-a facut pe kominternisti si socialisti sa creeze, intr-o armonie deplina, instrumentul care avea sa destabilizeze si Chisinaul si Bucurestii – Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM). Benefic a fost faptul ca aceasta a fost creata, din necesitate, in teritoriile romanesti inglobate in noua Ucraina Sovietica, adica ntre Nistru si Bug, in Transnistria. Ticalosia a constat in faptul ca Stalin a repus in circulatie denumirea unei entitati statale romanesti disparute in istorie, la 11 decembrie 1861, cand Alexandru Ioan Cuza a proclamat Romania – Moldova. Intr-un stat roman, impartit administrativ in judete, o astfel de entitate, ca si defunctele Ardeal, Oltenia, Muntenia, Banat, Tara Barsei, Tinutul Secuiesc, nu are ce cauta decat ca simbol al unei intentii distructive. Iar Stalin a facut-o ca punct de plecare in actiunea de spargere a unitatii romanesti, prin inventarea unui popor “moldovenesc”, procedeu similar celui de inventare a unui popor “ucrainean”.

Oficial, initiatorii proiectului au fost banditul Grigore Kotovski, kominternistul Pavel Tkatcenko (Iacob Antipov) si tradatorul M.V. Frunze ajuns, din boier roman, activist komnternist, inalt comisar al Uniunii Sovietice si general comandant al Cavaleriei Armatei Rosii. In paranteza, fie spus, Frunze avea sa fie lichidat de Stalin, ca toti comunistii care nu au apucat sa fuga din “Raiul socialist”, prin ordinul dat medicilor cu ocazia unei banale operatii de apendicita, procedeu folosit peste decenii si in cazul ministrului Apararii Nationale din Romania, Leontin Salajan.

Acceptand ideea, Biroul Politic al CC al PC_(b) din Rusia a dat ordin Comitetului Central al PC_(b) din Ucraina sa se ocupe de problema, la 29 iulie 1924. Drept urmare, la 12 octombrie 1924, s-a creat fictiunea statala RASSM, in urmatoarele raioane romanesti dintre Bug si Nistru: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Nani, Ocna Rosa, Ribnita, Slobozia, Tiraspol, cu o intindere de 7.516 km², cu 545.000 de locuitori (57% romani, restul minoritati de colonizare) si capitala la Balta. Patru ani mai tarziu, s-a mai marit, teritorial, putin, la 8.100km² (cu 568.984 locuitori), capitala fiind mutata la Tiraspol. La noua corectura din 1934, RASSM avea 8.434km² si 615.500 de locuitori, 80% romani. Dar nu se mai numeau romani. Planul A rusesc a reiesit din lozinca lansata de primul presedinte al RASSM, rusul Grigori Ivanievici Borisov: “Traiasca RASS Moldoveneasca, leaganul Romaniei Socialiste!” Deci era un cap de pod, vizand inglobarea intregii Romanii in Noua Ordine Mondiala Socialista Sovietica. Pana atunci, insa, Planul B prevedea, ca alternativa, inventarea unui popor “moldovenesc”, a unei limbi “moldovenesti”, obiectiv de care s-au ocupat luptatorii pentru “democratie”, de atunci, “ucraineni”, declarand limba romana “limba de salon, a burgheziei, plina de frantuzisme”, in timp ce poporul ar vorbi “moldoveneste”, de unde necesitatea “eliberarii” si unirii statale a poporului “moldovenesc” pana la Carpati. Un obiectiv neabandonat nici astazi, intrucat corespunde obiectivelor antistatale ale comunistilor/globalistilor.

Cu incepere de la 18-21 ecembrie 1924, conferintele de partid ale comunistilor de la Balta si Tiraspol aveau sa se prezinte, declarativ, drept conferinte “pe toata Moldova”. Pentru atragerea romanilor, similar prostirii musulmanilor, “ucrainenii” au decis, la 3 februarie 1932, adoptarea alfabetului latin pentru limba moldoveneasca. Dupa 6 ani, insa, initiatorii au fost pedepsiti, constatandu-se ca aceasta permite accesul la cultura romana si, la 27 februarie 1938, s-a revenit la grafia rusa. In arc peste timp, in octombrie 2007,  comunistul Voronin avea sa strecoare in Acordul de facilitare a regimului de vize, incheiat intre Republica Moldova si Comisia Europena, condusa de comunistul mao-ist, Barroso, sintagma “limba moldoveneasca”.

Mana cereasca pentru statul nationalist socialist rus avea sa fie semnarea, la 23 august 1939, la Moscova, a Pactului de Neagresiune cu Germania nazista, de catre Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov (presedintele Consiliului Comisarilor Poporului). Cu referire la art.3 din Protocolul aditional secret la acest pact, Ribbentrop preciza pozitia Germaniei: “In ceea ce priveste Europa de SE, partea sovietica insista asupra interesului ei pntru Basarabia. Partea germana a declarat ca manifesta o totala lipsa de interes fata de aceste teritorii.” Deci, simplii idioti sau comunist – globalistii, care pretind astazi ca Romania ar plati politele pentru ca a tradat Germania in al II-lea Razboi Mondial, ar trebui sa priceapa ca Germania ne-a tradat pe noi, din start, acceptand, nu numai sfartecarea Romaniei prin pierderea “Basarabiei” ci si a “Bucovinei”, luata “in compensatie” si a Hertei care nu intrase in discutie. Rusii ar fi luat totul cu acceptul Germaniei daca nu ar fi fost opriti cu foc, de un simplu maior, care a trecut peste capul comandantulul “Diviziei a VII-a infanterie - Stavrat”, al ministrului de razboi si al regelui Carol al II-lea, dand un ordin nemaintalnit in istorie: “Din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti focul!” Se numea maior Valeriu Carp, a murit, din fericire pentru el, in luptele cu rusii de la Pascani din aprilie ‘44, declarat fiind, post mortem, de rusi, criminal de razboi. Nu a patruns in cartile noastre de istorie, unde adevaratii eroi nu au ce cauta, printre tradatorii reesapati de interesul politic, dar granita actuala a Romaniei se afla, si astazi, in nord, stabilita pe “Aliniamentul Carp”.

La 29 martie 1940, Molotov informa Sovietul Suprem: “Printre tarile meridionale vecine pe care le-am citat, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica.” Primind aprobarea de interventie armata, Molotov l-a informat pe ambasadorul german, Schulemburg, ca aceasta chestiune este “extrem de urgenta”, ca “nu sufera nici un fel de amanare”. La 26 iunie 1940, in urma acceptului dat de Hitler, Molotov a fost informat ca rusii pot lua si Basarabia si Bucovina cu orasul Cernauti, iar “hotarul trebuie sa treaca prin cel mai de sud punct al Ucrainei Apusene Sovietice, de la Muntele Cneteasa spre Est, de-a lungul raului Suceava si apoi mai spre NE de Herta, pe Prut”, pentru ca Rusii sa aiba linia de cale ferata directa: Chisinau- Cernauti- Liov.

Asadar, Noua Ordine Mondiala, nazisto-socialista, instalata pentru prima data pe planeta de o putere bipolara, Germania-Rusia, functiona.

Inceputa la 15 aprilie 1940, prin constituirea Frontului de Sud, sub comanda generalului Jukov, din armatele V, IX, XII din Ucraina, pregatirea de interventie armata era incheiata la 26 iunie ’40. Pe Nistru erau concentrate: 32 divizii infanterie, 2 divizii infanterie moto, 6 divizii cavalerie, 11 brigazi tancuri, 3 brigazi desant aerian, 16 regimente si 4 divizioane de artilerie, 14 regimente artilerie de camp. In aceeasi zi s-a trimis nota ultimativa regelui Carol al II-lea. Consiliul de Coroana neputand fi intrunit, la 27 iunie ’40 s-a primit al doilea ultimatum. Abia la orele 21, intrunit, Consiliul de Coroana a respins solicitarea de a rezista cu armele, ceruta de asazisul dictator Carol al II-lea, in urmatoarea decizie: din 26 membri, 19 au fost pentru cedare in fata rusilor, unul “si-a pus piciorul in ghips”, ca peste vremuri V.A. Stanculescu si numai 6, adica istoicii si militarii au fost pentru rezistenta armata. In Jurnalul sau, ultimul adevarat si mare suveran, Carol al II-lea, avea sa scrie: “Numai 6 votanti din cei 26 prezenti au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise, cu litere de aur, in Cartea Demnitatii Romanesti” O facem noi, astazi, rezervistii SCMD: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Ernest Urdareanu, Stefan Ciobanu si Traian Pop. Pe moment, asazisul dictator, Carol al II-lea, infrant, a fost obligat sa paraseasca sala strigand in fata posteritatii: “De ce oare romanii nostri n-au nici cea mai mica doza de orgoliu national in aceste clipe, intr-adevar, grele?” Chiar asa, de ce?

Acestea au fost imprejurarile in care Romania a pierdut 50.500 de km² cu peste 6.700.000 de locuitori, dar si imprejurarile in care a disparut RASSM, pentru ca nu mai era necesara.

La 2 august 1940, Stalin a luat urmatoarele masuri:

• Constituirea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti din doar 6 judete ale asazisei Basarabii (Balti, Cahul, Tighina- rebotezata Bender, Chisinau, Orhei si Soroca) si doar 6 raioane ale fostei RASSM (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, Slobozia si Tiraspol);
• Inglobarea in Ucraina a raioanelor fostei RASSM – Nani (rebotezata Ananiev), Balta, Birzula, Codima, Ocna Rosa, a judetelor Ismail, Cetatea Alba si Hotin, dar si a “Bucovinei” (6000 km² – judetele Storojinet, Cernauti, partial Radauti) si Hertei (340 km²), ultimele formand, astazi, Regiunea Ucrainiana Cernauti (8100 km²), proclamata la 7 august 1940.

A urmat eroica liberare, de catre armata roman, prin intrare in razboi, nu numai a intregii Basarabii ci si a intregii Transnistrii, care au reventi pentru 3 ani la trupul tarii, dar si a Ucrainei Istorice si marea contraofensiva comunisto-socialista impotriva Romanie derulata cu sprijin american, dupa 3 martie 1944, cand s-a conturat noua putere bipolara, americano-rusa, cu stiutele sau nestiutele consecinta pana in ziua de astazi.

Le vom lamuri, pe rand, in cele ce vor urma……..

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea DOGARU

Presedintele SCMD

Romania, 25 mai 2014. Lectia data de Societatea Civila clasei politice.

    -In atentia politicienilor si a electoratului roman, din ce in ce mai inteligent-

 In seara zilei de 25 mai a.c., pe baza sondajului de la ora 19.00, principalele partide politice s-au grabit sa-si anunte "succesurile" nemaipomenite, crezand ca mai pot prosti pe cineva. In realitate, intreaga clasa politica a inregistrat un usturator esec: au mizat pe prezenta la vot exclusiv a clientelei politice, adica pe un electorat de 2,5-3 milioane de participanti. Actorii si-au impartit intre ei procentele, cu luni in urma, si, pentru a le mentine, au cautat sa ne dezguste printr-o tenace campanie de denigrare a calitatii de europarlamentar. Luni de zile, media ne-a arata cat poate castiga un europarlamentar care nu face nimic - peste 47.000 de euro pe luna, plus o pensie de 4000, 4500, 4800 euro pe viata. Manipularea era clara pe mentalul colectiv romanesc: "Nu ma intereseaza, la ce sa merg la vot, sa-i imbogatesc pe papagalii aia?"

Gratie eforturilor SCMD si ale altor poli ai Societatii Civile (sindicate si ONG-uri) la vot s-au prezentat 3,5 milioane de alegatori in plus. Intr-o Europa in care media a fost de 11-22%, Romania a ajuns printre fruntasi.

Alta tampenie a gandirii politice "creatoare" a noilor politicieni care s-au nascut stiindu-le pe toate, a fost faptul ca au crezut ca pot impusca doi iepuri dintr-un foc, europarlamentarele, putand fi etalon pentru prezidentiale. Drept care n-a fost o campanie pentru europarlamentare ci o campanie declansata mascat pentru prezidentiale, campanie care continua. Pe bannere s-au infruntat principalii competitori la prezidentiale. Cele 3,5 milioane de votanti apartinand Societatii Civile, care au surclasat clientela politica, au dat doar un avertisment. La prezidentiale se vor prezenta cel putin inca 4 milioane de cetateni, dezgustati de toti politicienii actuali, pentru care rezultatul va fi un dezastru.

Incercand sa ne imbete cu apa rece, media politica a pretins ca marele perdant este PNL. Fals! Procentul de 15 % este procentul PNL dintotdeauna. Ba chiar 13-15%, procent pastrat in pofida Diversiunii Tariceanu, manevrei Diaconu si parasirii PNL de catre cea mai importanta organizatie a Capitalei, condusa de Andrei Chiliman. A pierdut doar "locomotiva" PNL, Crin Antonescu, cel care a ridicat PNL, artificial, prin prestatiile la alegerile din 2009 si la Referendumul din 2012 la 19-22%. PNL se inmormanteaza acum, singur, inregimentandu-se la PPE si sub umbrela cadavrului politic Traian Basescu. Intr-o tara in care nici "stanga", nici "dreapta", nici "centrul", nici "de jur imprejur" nu conteaza, populatia percepand partidele ca pe niste gasti de interese (mai nou ca pe niste gasti de "hoti", sub actiunea DNA, extern comandata), gasti pe care le doare in cot si de Tara si de interesele oamenilor, povestea cu PPE este un "Vax"! Conteaza insulta care ne este adusa, prin pactizarea cu "mortul" de la Cotroceni. Daca s-a lasat prostit sa-si asume vina de distrugator al USL-ului, desi observatiile romanilor indicau altceva, Crin se sinucide acum, facandu-ne sa uitam, printr-un gest de-a dreptul absurd, "coabitarea" care nu i-a apartinut. In fruntea "dreptei" basiste, va obtine aceleasi voturi ca si Elena Udrea.

De partea cealalta, media PSD-ista ne-a intoxicat doua zile cu rezultatele sondajului de la ora 17.00 (43%) uitand voit ca mai erau doua ore bune de vot si cu cele estimate dupa redistribuire (47%), escamotand cu grija adevarul - 37, 6%. Un procent obtinut nu de PSD ci de USD, adica PSD+UNPR+PC si obtinut nu din 100% ci din 32%. Daca in noiembrie vom mobiliza, in plus fata de cele 3,5 milioane actuale, alte 4,6 sau 8 milioane de votanti politico-sceptici, spre cat 20% se va indrepta PSD-ul?

Victor Ponta a inteles ca nu trebuie sa dea "vrabia din mana" (functia de premier) pe "cioara" ipotetica de pe gard si, de aproape 3 luni da in marsarier in privinta candidaturii sale la prezidentiale.

Electoratul fost basist se regaseste in cei 12% ai "Reginei" Blaga, celelalte facaturi basiste lund-o in galop pe urmele PNTCD-ului. Toate! Cat despre PMP, cu tot sprijinul discret dat de "coabitanti" si campania furibunda a "parasutelor",  dovedeste exact viitorul politic al lui Basescu. "Adio Gringo",  asa cum i-a spus in public fostul lui sef, "portocaliul" Joe Biden.

Voturile Societatii Civile se regasesc in surclasarea procentelor prevazute pentru Mircea Diaconu, in cele aproape 16% obtinute de ceilalti independenti si partide si, covarsitor, in cele aproape 400.000 de voturi nejustificat anulate. Garantam ca in noiembrie nu vor putea nici deturna, nici anula, cat vom fi noi,  Societatea Civila, capabili sa votam!

Toti actorii pe care ni-i baga pe gat media comandata drept prezidentiabili, sunt asadar in pom. Incepand cu singurii care au avut oarece credibilitate, pana in luna martie a.c. - Victor Ponta si Crin Antonescu. Se pune intrebarea, pe cine vom vota presedinte?  90%, pe acela pe care il vor hotari stapanii, pentru ca presedintele Romaniei este stabilit nu de milioane de voturi ci doar de doua - Washington si Moscova. In 1996 a castigat clar Iliescu, dar ordinul a fost sa fie Constantinescu, mosul fiind recompensat in 2000. In 2004 a castigat detasat Nastase, dar ordinul transmis prin Crouch, ambasadorul "portocaliu" itinerant, a fost sa fie "portocaliul" Basescu. Cu toata frauda, in 2009 a castigat Geoana, ordinul fiind sa fie tot Basescu. Prestatia lui Joe Biden din 21 mai, insa a demonstrat o schimbare de strategie: SUA si Rusia vor arunca in lupta noi candidati, sustinuti, pentru credibilitate, data fiind scurtimea timpului, de Societatea Civila. Ca parte organizata a Societatii Civile, intrucat ordinul va veni pe ideea revirimentului national, il vom "executa intocmai si la timp"! Cu o singura conditie: personajul sa fie un patriot autentic, un om real inteligent si pregatit in politica si economie sau drept, nu o facatura umflata in stil hollywoodian. In caz contrar, ne vom incumeta sa stricam si jocurile stapanilor, fie si numai pentru a le demonstra ca nu s-au nascut ei genii si noi tampiti. Pentru ca am avut vise si sperante si ne-am saturat sa fim, de 25 de ani, exclusiv vita de muls a unuia si altuia care, in mod practic, intr-o comparatie reala, n-ar putea concura, ca indivizi, cu nici unul dintre noi, astia etichetati drept "stupid people". Si ne-am saturat de "circ" ... vrem "paine"!

Care ar fi posibilitatea, si pentru minunatii nostri politicieni si pentru "stapani" sa-si poata face micul lor joc, scapand de frica Societatii Civile? Una singura - toate partidele parlamentare sa puna umarul si, in luna iunie, sa dea drumul, chiar cu aplicare de la 1 octombrie, proiectelor legislative ce dospesc de aproape doi ani: Legea pensiilor militare de stat si legile cadru pentru statutele rezervistilor, pensionarilor militari reali (cei de peste 65 de ani) si veteranilor de razboi, Legea reparatorie 951/2013 pentru diplomati, grefieri, piloti, fostii parlamentari si functionari publici din Parlament, o noua Lege a pensiilor, care sa desparta definitiv pensiile contributive de ajutoarele sociale, sa tina seama de procentul de 45% si de "cosul zilnic", o noua lege a sistemului de salarizare, care sa porneasca de la restabilirea cuantumurilor din 2010 (cu indexarile la zi), o noua Lege, cu adevarat nationala, a invatamantului, o noua Lege, cu adevarat nationala, a minelor si a exploatarii de catre natiunea romana a propriilor bogatii, o noua Lege a transporturilor care sa impiedice ca TAROM-ul si SNCFR sa o ia pe urma Flotei, o noua lege a sanatatii, care sa transforme cetateanul din cotizant degeaba in pacient cu drepturi europene, etc. Si, nu in ultimul rand, abrogarea OUG 11/2014 (subscrisa planului infamant si ticalos al "lustratiei" de tip kominternist) care ii desfiinteaza pe revolutionari, inlocuindu-i cu ... "plaiesii lui Stefan cel Mare". Cu alte cuvinte, cu "detinutii politici" (99,99% decedati), aruncati in puscarii sub ocupatie sovietica de catre uneltele de odinioara ale lui Stalin, brucanii, sidorovicii, paukerii, voss-ii, romanii, patapievicii si tismanenii anilor 50, eliberati si reintegrati social tocmai de nationalistii Gheorghiu Dej si Ceausescu. Repunerea, cu alte cuvinte, in drepturi, a Legii Recunostintei.

Daca toate acestea se vor intampla, este posibil ca multi romani, vazandu-si "sacii in caruta", sa nu se mai mobilizeze la vot, in ciuda eforturilor noastre. Daca nu, mobilizarea, pe fondul nemultumirii generale, va fi totala, romanii intelegand, in sfarsit, sa foloseasca in mod inteligent, nu presiunea strazii (pentru care acum, dupa experienta anilor 2010-2012, Puterea este pregatita) ci presiunea celei mai puternice "arme" pe care o au la dispozitie - VOTUL!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea Dogaru

Jocul de-a mobilizarea 7

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea

(Urmare)

Partea a-VII-a

VIII. BATALIA DINTRE SOCIALISM SI COMUNISM PENTRU ROMANIA

         FAZA KOMINTERNISTA (1917-1945)

Esenta conflictului dintre adeptii marxismului (internationalisti) si cei ai socialismului nationalist rus (bolsevismul sau leninism-stalinismul) a constat, in ceea ce priveste Romania, in dorinta fiecaruia de a-si adjudeca imensitatea teritoriului romanesc aflat in componenta artificialei creatii statale numita “Ucraina”. Corect “u Craina”, adica, textual, “la Margine”.

Lasand la o parte ca mai exista o Craina romaneasca, adica “o Margine”, in NE Serbiei, numai un neamt stupid (referirea este la inventatorul ei, contele Franz Stadion) ar putea, fara sa verifice, acredita ideea ca ar exista un popor care sa se numeasca “la marginean”, o limba “la margineana” si, in fine, o tara care sa se numeasca “la Margine”. Vladimir Putin nu a acceptat! La Summit-ul de la Bucuresti, fixat in bascalie de 1 aprilie 2009, cand se astepta intrarea Ucrainei si Georgiei in UE, dupa ce si-a turat motoarele avionului nr. 1 “Rossia” doua ore, pana cand Merkel l-a informat ca a executat ordinul si a respins cele doua state, Putin a descalecat in Capitala Romaniei pentru a da o lectie de patriotism romanilor si una de cultura occidentalilor. Vazand ca nimeni nu a inteles nimic, l-a luat pe George W. Bush la brat, l-a carat in Crimeea si acolo, la Soci, cu Bush alaturi, a anuntat presei mondiale ca “Ucraina este o creatie artificiala alcatuita din  teritorii luate de la rusi (partea de Est) si de la tarile vecine ( partea de Vest).”. Care ar fi aceste tari? Una ar fi Lituania, adica “Litva”, tara tracilor nici romanizati, nici slavizati, care a creat, acum, o structura de criza pentru monitorizarea situatiei din teritoriile sale inglobate in “Ucraina”. A doua ar fi Polonia, care pretinde ca jumatate din teritoriul sau a fost inglobat in “Ucraina”, uitand ca Pocutia, Podolia, nemaivorbind de “Tara Romanilor” numita “Volhynia” si pana departe, pe “raul Romanilor” care unea Novgorodul cu Ladoga, s-a intins “Tara Volohovenilor” sau “Romanilor” si ca intreg sudul sau actual, inclusiv Cracovia, este “Patria Goralilor” adica a romanilor care si-au pierdut doar limba, pastrandu-si identitatea. Ca o paranteza, datorita inculturii si prostiei noastre, faptul ca acesti romani au dat Lumii un Papa din neamul Voitila (Ioan Paul al II-lea) sau cei din Ivano-Frankivsk, prin urmasii lui Stefan Putina, translatorul de rusa al lui Dimitrie Cantemir, un lung sir de ofiteri nobili, narodnici si comunisti, culminand cu stra-stra-nepotul de azi, Vladimir Putin, nu ne serveste la nimic. A treia tara revendicatoare, dupa polonezii care si-au facut si ei comitet de criza, ar fi …..imperiul Austro-Ungar, care …. nu mai exista. Revendica, in schimb, Cehia, Slovacia si Ungaria, teritoriul romanesc din asazisa Ucraina subcarpatica, unde s-a nascut, la Manastirea Peri, limba literara romana, unde romanii mai traiesc compact (in Maramuresul istoric) la Slatina (Solotvino), Rahau, Teaceu etc. sub numele de romani, dar si sub numele de voloki, vlahi loscarini sau “poporul …. Radio-Bucuresti”.

In 1999, coordonatoarea de la Radio Romania Actualitati, dna Doina Jalea, m-a chemat disperata, in calitate de colaborator al postului (emisiunile “Detectivi prin colb de cronici” si “Inorogul”), sa ascult o caseta de domeniul absurdului. Pe scurt, reporterul Radu Sofran, insotind o echipa de istorici de la muzeul din Satu Mare, in vizita la omologii din Ujigorod, a inregistrat urmatoarea scena: o cetateana a venit sa semnaleze ca, undeva, la mama dracului, in nord, la granita cu Polonia, unde nu aveau ce sa caute, a intalnit romani bastinasi. Niste femei care faceau troc la targ, de doua – trei ori pe an, aducand produse de lemn si oierit, care vorbeau romaneste, refuzau sa admita ca sunt romance, respingeau numele de “moldovean” si declarau ca nu stiu ce sunt, spunand ca stiu doar ca sunt,  de acolo, din creierii muntilor, dintotdeauna traind in satele Mirke (Mircea, de cca.1550 de locuitori) si Poroskovo (cca. 4000 de locuitori). In arhivele ucrainene, cele doua state figurau din sec.XIV ca fiind rutenesti, adica ale fostilor romani, necrestini (prutenii, brutenii sau brodnicii, disparuti in masa ruseasca prin slavizare). S-a organizat, pe loc, expeditia, s-a ajuns, pe carari de munte, cu pasul, in Mirke, unde au fost inconjurati de romani, traitori in mileniul I, care s-au strans ca la urs. Pe inregistrare se auzea: ”-Cine sunteti voi, cum va numiti?- Apa’ draga doamna, noi nu stim! Dara ucraintii ne spun voloki. – Si de unde ati venit? – De nicari, noi suntem de aici, pe toti muntii astia am fost numa’ noi, cum stim din batrani. Apoi au venit ucraintii peste noi si am ramas numai satele astea doua.” N-avusesera niciodata scoala, erau analfabeti in toate limbile, nu avusesera niciodata preot si biserica, dar erau crestini. Si dialogul absurdului a continuat: ”-Nu sunteti moldoveni?- Nu, moldovenii sunt departe, am auzit noi de ei.-Nu vorbiti romaneste? Nu, nu stim cine sunt romanii! Noi vorbim limba noastra.”  I-au pus sa cante si sa recite. Ei nu stiau cuvantul “doina”, dar “horeau”, toate versurile lor fiind pe acelasi calapod: “Toata lumea are neamu/Numai io pe nimeni n-amu/Toata lumea are tara/Numa noi, ca canii afara!” Si aicea a intervenit, ca peste tot in spatiul romanesc, sfatosul comunitatii:”- Io stiu cine suntem! Noi tinem de un popor care se cheama Radio-Bucuresti.”  Si a povestit cum in 1980, unul de-al lor, intors din Afganistan ca soldat, a adus o „cutie” care vorbeste, adica un radio cu tranzistori. S-au strans ca la urs in curtea aluia, s-au jucat pe butoane, pana au dat de unii pe care i-au inteles si care-si ziceau „Radio-Bucuresti”. Atunci au inceput sa planga, dar nu stiau de ce. Ascultau in fiecare seara, batandu-si copiii sa taca, dar la ora actuala, spunea mosu cu mandrie, aproape toti au cutii care vorbesc si baterii, in casa, fiindca le-au luat de la targ, pe produse.

La inceput de Mileniu III, nu in Matto-Groso, ci in centrul geografic al Europei, sunt descoperiti mii de romani traind ca Evul Mediu timpuriu, urmasii acelora care l-au batut si ranit pe Almus, tatal lui Arpad, la trecerea valului condus de maghiari, prin Carpatii Padurosi. Ungurii ar fi facut un scandal pana la Dumnezeu. Pe noi ne-a durut si ne doare in cot! Radio Romania Actualitati le-a trimis carti, ei fiind analfabeti, le-a trimis casete video si audio, ei neavand curent electric. Ani de zile am tras semnalul de alarma la radio, la TV, in articole de presa, studii si carti, in Congresele Spiritualitatii Romanesti.  Au reactionat doar studenti si tineri profesori romani de la Cernauti si Chisinau, ale caror ONG-uri au trimis acolo echipe de investigare. Pentru ca Romania nu a fost si nu este interesata de soarta romanilor din tara, dara-mi-te de soarta romanilor risipiti!

De o lasitate, prostie si un lichelism fara cusur, asazisa noastra elita politica, in loc sa dialogheze cu Putin pe aceasta tema, sa sprijine Kievul conditionat de Legea privind drepturile minoritatilor (abrogata de „portocalia” Timosenko), bate campii declamand lozinci despre o Europa care nu mai exista sau despre o America ce nu mai este, demult, unitara, fiind fracturata in doua si cunoascand o lupta atroce intre Capitalism sau Neoliberalism, reprezentat de Obama si trotkysto-conservatorism, cu alte cuvinte Comunismul sau Globalismul, reprezentat de neoconservatorii condusi de Joe Biden.  La aceasta stare de lucruri contribuie si tradarea si incultura monumentala, datorita educatiei pe care am primit-o, atat pe linie socialista, cat si kominernista, din ordinul lui Stalin, in privinta asumarii propriei noastre istorii. Cati romani stiu ca ne-am falsificat istoria ingropand faptele unui mare patriot, Constantin Brancoveanu (1688-1714), spre a face erou din cel mai sinistru tradator pe care l-a avut poporul roman, Dimitrie Cantemir (1693; 1710-1711). Prin Tratatul de la Lutk (13 aprilie 1711) acesta a cedat Rusiei toate teritoriile rasaritene ale Tarii Moldovei, pana la Nistru. Din fericire, patronul sau, Petru I Cel Mare, a fost batut de turci, la 22 iulie 1711, la Stanilesti, pe Prut. Despre ce teritorii este vorba? In primul rand despre Ucraina romaneasca, adica despre teritoriile Tarii Moldovei de „la margine”, de 44.500 km², locuite, aproape exclusiv, de romani, de la sud de Kiev, la Marea Neagra, intre Bug si Nipru. Acestea au fost rapite Tarii Moldovei, a carei granita a fost retrasa de pe Nipru pe Bug, la 12 septembrie 1740, in urma unui Congres la Constantinopol, la care au luat parte Rusia, Turcia si Prusia. Urmeaza Transnistria romaneasca, de 69.000 km², intre Bug si Nistru, din care astazi au ramas „atasat”, teoretic, asazisei Republici Moldova, 4.200 km², restul ramanand in constructia Ucraina. Furtul a avut loc la 31 dec. 1791, cu ocazia tratativelor de pace ruso-austro-turce, de la Sistov / Iasi. A treia halca a fost furata de rusi, sub numele, de ei inventat, de „Basarabia”, la 28 mai 1812, insumand intre Purt si Nistru, 45.630 km², cu 5 cetati, 17 orase, 685 de state si 490.000 locuitori. Tinanad cont de faptul ca asazisa Republica Moldova mai are 33.371 de km², cu tot cu restul de Transnistrie atasat, rezulta ca 20.000 de km² din zisa Basarabie se afla, astazi, tot in „Ucraina”. Se adauga, ca furturi de la Romania statala, un teritoriu de 6000. km² din nordul Moldovei, rapit (1775) si botezat (1786), de germani, la 11 ani dupa furt, „Bucovina” si cei 340 de km² ai Hertei, ambele intrate in „Ucraina”, la 2 august 1940 si Insula Serpilor, furata de rusi, cu complicitatea lui Eduard Mezincescu, kominternist globalist, in 1948. Asadar, in „Ucraina” de astazi exista 133.840 km² de pamant romanesc revendicabil, intrucat a fost furat de rusi, in ultimele doua secole, unei Romanii statale si pentru ca are, inca, locuitori bastinasi romani nedeznationalizati. Plus fictiunea statala numita Republica Moldova, plus Maramuresul istoric si celelelalte teritorii romanesti din Transcarpatia.

 Aceasta realitate teritorial-etnica a avut o mare influenta asupra evolutiei noastre istorice de dupa 1917, facandu-ne victima predilecta, atat a comunismului kominternist, cat si a socialismului rus (sovietic). Cateva date sunt edificatoare. Date pe care nu le cunoasteti deoarece „marii” istorici romani postbelici au fost ori fabricati, ori slugarnici si lasi, ori tradatori.

La 10 martie 1917, s-a declansat Revolutia la Petrograd. 16 zile mai tarziu, Germania si Austro Ungaria incheiau un acord la Viena (26 martie), prin care intreaga Romanie revenea Austro-Ungariei ca provincie.

La 5 aprilie 1917, sub influenta partidelor politice din Rusia, in teritoriile romanesti cotropite, s-au infiintat Partidul National Moldovenesc (Chisinau) si Partidul Progresist Moldovenesc (Odessa). Dar nu lor li se datoreaza unirea „Basarabiei”. Sansa de a mai recupera ceva din teritoriile romanesti ocupate au  reprezentat-o, rezervistii – cei 300.000 de militari romani, soldati, subofiteri si ofiteri, disponibiliati din armata tarista. Intruniti in Congres, la 9 mai 1917, la Odessa, ei au constituit Comitetul Central Ostasesc (CCO) declansand lupta pentru autonomia teritoriilor romanesti ocupate. La 16 iulie 1917, CCO a lansat ideea convocarii unui Sfat al Tarii care sa ia decizia democratica in acest sens. In replica, 2 zile mai tarziu, istoricul Mihail Hrusevski, agent german, inventatorul fictiunii statale „Ucraina”, a proclamat, sustinut de trupele germane si austro-ungare, „Ucraina” intre Muntii Carpati si Muntii Caucaz, provocand rascoala militarilor romani de la Odessa si Sevastopol. Este momentul in care, bolsevicii lui Lenin si eserii intra in joc pentru adjudecarea fictiunii Ucraina, ca tara a Sovietelor. La 20 august 1917, un detasament terorist de 200 de bolsevici si eseri i-au ucis, in via lui Hodoroja, de langa Chisinau, pe liderii disponibilizatilor romani, Hodoroja si Murafa. Locul or a fost luat, imediat, de Gherman Pantea si maiorul Emilian Catele, despre a carui disparitie, la sfarsitul celui de-al II razboi Mondial, ar fi putut fi intrebat agentul NKVD-Viena, fost GESTAPO, Denis (Dionis) Patapievici, tatal comunistului globalist, H.R. Patapievici, cel care ne taxeaza, pe noi, romanii, drept „patibulari” si „fecale”, spre extazul „portocaliului” Traian Basescu.

La 14 septembrie 1914, Rada (parlamentul) Ucrainei filogermane a obtinut de la Germania si Austro-Ungaria, contra aprovizionarii trupelor de ocupatie, recunoasterea ca teritorii ale Kievului a Galitiei, Transcarpatiei, Bucovinei de Nord si Basarabiei. Este motivul pentru care Lenin s-a grabit sa organizeze, in Basarabia, prostind taranimea, „soviete de tinut”. In aceste imprejurari, la 27- 28 octombrie 1917, convocat la Chisinau de CCO, Congresul Militarilor Romani a hotarat proclamarea autonomiei si convocarea Sfatului Tarii.  A mai hotarat, insa, un lucru – amputarea, adica salvarea doar a teritoriului romanesc dintre Prut si Nistru, romanii de dincolo de Nistru fiind abandonati. Cu durere, reprezentatntul acestora din urma, Toma Jalba, a reprosat Congresului: „-Dar eu va intreb, fratilor, care sunteti moldoveni, cum ne lasati pe noi, moldovenii, cei ce suntem rupti din aceasta Basarabie sa traim pe celalalt mal al Nistrului?Noi ramanem ca soarecele in gura motanului?Dar sa stiti ca de ne veti uita, noi vom sapa malul Nistrului si vom indrepta apa dincoace de pamantul nostru, caci mai bine sa-si schimbe raul mersul , decat sa ramanem noi despartiti unii de altii.”

Congresul Ostasesc de la Chisinau a organizat Sfatul Tarii la 21 noiembrie 1917, cu participarea democratica a delegatiilor pe nationalitati: 105 romani, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 rusi, 2 bulgari, 2 germani, 2 gagauzi, 1 polonez, 1 armean, 1 grec. Impreuna au votat autonomia tinutului romanesc dintre Prut si Nistru si crearea a 100 de cohorte romanesti pentru protectia lui. Separat, in conditiile declansarii Revolutiei Bolsevice (25 octombrie/7 noiembrie 1917) si a emiterii, fariseic, de catre Lenin, a Declaratiei Drepturilor Popoarelor din Rusia, care isi puteau decide soarta prin autodeterminare, romanii de dincolo de Nistru au convocat si ei la Grigoriopol, la 19 noiembrie 1917, Comitetul National Roman si au decis: limba oficiala, intre Nistru si Bug este limba romana, slujba in biserica se va tine in limba romana, iar Congresul National al Romanilor sa se intruneasca la 17 decembrie 1917, la Tiraspol, ca sa decida autonomia. Intr-adevar, la 17 decembrie, la Tiraspol, Congresul Romanilor Nistreni a decis, in unanimitate: „Sa ne soidinim cu fratii nostri din Moldova. Oamenii de la tara ne-au trimis cu aceasta vorba, sa fim cu dumneavoastra impreuna. Cu aceasta ne asteapta pe noi la sate.” Era o incercare disperata de a se salva, in conditiile in care Romania era scoasa din lupta cerand, la 26 noiembrie, armistitiu Puterilor Centrale, iar Chisinaul ii abandonase, definitiv, proclamand la 2 decembrie 1917, constituirea Republicii Democratice Moldovenesti, doar pana la Nistru. La 11/24 dec. 1917, pentru a contracara actiunile romanilor, Lenin a inventat la Harkov, Ucraina Rosie (Republica Sovietica Socialista Ucraina). Comisar pentru popoarele care visau autodeterminarea si desprinderea de Moscova, Stalin, a invadat Transnistria si i-a lichidat pe toti intelectualii, in special invatatorii si preotii romani, stopand pentru intregul secol XX visul de revenire la patria mama a romanilor de dincolo de Nistru. Concomitent, Germania si Austro-Ungaria au decis transformarea Galitiei si Bucovinei de Nord intr-un regat autonom, sub stapanirea Habsburgilor.

Lupta pentru unirea Basarabiei a fost dusa, asadar, de sutele de mii de disponibilizati din armata tarista, in conditiile in care Romania era scoasa din razboi si ocupata de trupele germano-austro-ungaro-bulgaro-turce, iar adversari, pentru visul lor de unire, erau atat germanii, austriecii si ungurii, cat si albgardistii rusi, bolsevicii rusi, Ucraina Socialista de la Harkov si Ucraina Alba de la Kiev.

Strategia lui Stalin, pentru a impiedica unirea Transnistriei si Basarabiei, sub numele de Republica Democratica Moldova cu Romania, a prevazut: actiunea militara asupra acestor provincii romanesti, o ampla campanie propagandistica antiromaneasca, dusa prin kominternisti, de o parte si de alta a Prutului, atacuri teroriste si asasinate pentru descurajare. Aceeasi strategie aveau sa o aplice, in anii 1990-1992, Mihail Gorbaciov si Boris Eltin, in Razboiul Nistrean, pentru a impiedica Unirea.

Razboiul impotriva romanilor a fost declansat prin „Sovietele Frontului Roman al Flotei din Marea Neagra si Regiunea Odessa” (RUMCEROD). Misiunea sovietizarii teritoriilor romanesti rasaritene aflate sub ocupatie a primit-o Mihail Bruhis, presedintele Comitetului Central Executiv al Sovietelor RUMCEROD caruia i  s-a acordat „plenitudinea puterii si comanda trupelor de pe Frontul roman si zona limitrofa a Frontului”. El a creat grupul de forte FRONTODEL pentru „conducerea luptei revolutionare pe Frontul roman si in Basarabia”. In aceste imprejurari, la 21 dec. 1917, Sfatul Tarii de la Chisinau a cerut ajutor militar Antantei care a aprobat ca doua divizii romane, comandate de generalul Coanda, sa treaca Prutul pentru preluarea pazei obiectivelor guvernamentale si cooperarea cu fortele militare ale Chisinaului. Astfel asigurat, dupa ce la 8 ian.1918 s-a produs discursul lui Woodrow Wilson (Cele 14 puncte) privind autodeterminarea popoarelor, iar la 9 ian. 1918 Ucraina Alba de la Kiev si-a proclamat independenta, Sfatul Tarii  a decis sa proclame, in mod simbolic, la 24 ianuarie (pentru a reaminti de Unirea din 1859), independenta Republicii Democratice Moldovenesti, sub presedintia lui Ion Inculet. Reactionand imediat, Ucraina Alba a incheiat, la 27 ianuarie, Pacea de la Brest-Litovsk cu Austro-Ungaria, revendicand Basarabia. Din nefericire pentru noi, la 28 ianuarie/10 februarie, Romania s-a predat Puterilor Centrale cerand, neconditionat, pacea. Iar la 18 februarie/3 martie, credincios angajamentelor asumate fata de germani, Lenin a incheiat, tot la Brest -Litovsk, pacea defavorabila Rusiei Sovietice, dar extrem de profitabila pentru „sponsorii” Ucrainei Albe – Germania si Austro-Ungaria. Asigurat, presedintele Mihail Hrusevski si-a permis sa ameninte Romania. Rada Centrala de la Kiev a trimis o nota de protest Romaniei, Bulgariei, Germaniei si Austro-Ungariei, declarand ca este impotriva eventualei uniri a Basarabiei cu Romania. In aceste conditii, strategii CCO au recurs la o solutie neasteptata, declansarea unirii pe parti (pe judete): la 3 martie 1918, Zemstva (parlamentul local) din Balti a proclamat unirea acestui tinut cu Romania; la 13 martie, respectiv 25 marie Zemstvele din Soroca si Orhei au proclamat acelasi lucru.

La 26-28 martie (8-10 aprilie) 1918, la Roma, Congresul Nationalitatilor asuprite din Austro-Ungaria a proclamat, in fata lumii civilizate, dreptul natiunilor asuprite de a se constitui in state nationale sau de a se uni cu patria mama. Acesta a fost semnalul asteptat de Sfatul Tarii de la Chisinau care a decis, la 27 martie / 9 aprilie 1918, unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania, Rezolutia de Unire proclamand: „Republica Moldoveneasca (Basarabia)in hotarele sale dinspre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele sa-si hotarasca soarta lor de azi inainte si pentru totdeauna, se uneste cu mama sa Romania.”.

In acest moment, Romania ocupata de trupele Puterilor Centrale se trezea in razboi cu fostul aliat, deoarece tinutul Hotin (1740 km²), declarat unit, era ocupat de Armata a VIII-a rusa. Eram, deci, in razboi cu Rusia Alba, dar si cu Ucraina Alba, deoarece zeci de mii de ruteni fusesera adusi aici in perioada 1916-1918 pentru nevoile frontului (constructia cailor ferate) si nu mai erau dispusi sa plece. Mai mult, la 10 ianuarie 1918, ca replica la proclamarea independentei Ucraine Albe, Stalin declarase insurectia la Hotin, proclamand puterea Sovietelor. Nici Austro-Ungaria nu a stat degeaba si, in replica la proclamarea independentei Moldovei, la 24 ianuarie 1918,  a declarat Tinutul Hotin anexat Bucovinei ocupate.

Unirea ne punea, asadar, in stare de razboi, din nou, si cu fostii adversari si cu fostii aliati. Ucraina Alba a lui Hrusevski a reactionat prima declarand, la 31 martie 1918, unirea Basarabiei cu Romania drept anexiune si cerand revizuirea frontierei. Rusia Sovietica si Ucraina Sovietica au recurs la actiuni teroriste, din ordinul lui Stalin detasamentele lui Barbula si Kotovski incercand, permanent, sa provoace insurectii in perioada 1919 (Hotin, Otaci) – 1924 (Tatar Bunar). Un val de activisti comunisti, reprezentanti ai Kominternului, inca manipulati si utilizati de Stalin, au fost aruncati, cu material de propaganda impotriva „imperialismului romanesc”, dincolo de Nistru. Stramosii patapievicilor si tismanenilor de astazi, in egala masura straini pentru ca erau internationalisti, s-au numit: N. Osipov, G. Poniatovski, A. Pavlavski, A. Zalkind (care a creat un comitet „revolutionar” la Tighina), G.M. Humpert zis „Grib” (care coordona actiunea in fruntea comitetului regional Odessa al Partidului Comunist din Ucraina), M. Koslovetki, la Cetatea Alba. Pe intreaga Romanie, actiunile antistatale erau coordonate de kominternistii Pavel Tkacenko (I.I. Antipov) si Haia Lifsit. Politia romana avea sa dea o grea lovitura ilegalistilor centralei din Chisinau, arestandu-i in 1920, pe toti. Numele acestor „patrioti”,  care nu mai puteau de dragul libertatii si democratiei poporului roman, este relevant pentru conceptia internationalista a comunismului de ieri si de azi, de a amalgama popoarele in scopul constituirii unei singure natiuni de sclavi planetari: Bogopolskii Haim, Lutenko Moisei, Saevici Faibish, Frenkel Isac, Pavel Nicolaev, Vasilii Volohov, Moisei Dubinski, Fedor Pohila, Hers Leib Gurevici, Lemkovici Feiga, David Felerman, Ruhin Pupko, Ana Bogopolskaia, Svetkov, Seiman Goldstein, Israil Bakal, Iosif Sielberman si Samuel Rivlin.

In aprilie 1918, la comandamentul Armatei a VII a austro-ungare, care ocupa acum Hotinul, s-a prezentat lt. maj. Racikovski ca administrator al tinutului desemnat de Kiev. A fost aruncat, in suturi, peste Nistru. De ce a avut acest tupeu? Pentru ca, la 24 aprilie 1918, Ferdinand a incheiat pacea rusinoasa de la Buftea – Bucuresti, prin care Romania ceda Bulgariei, Dobrogea, Austro-Ungariei, frontiera montana (5.600 km²), iar Germaniei, pe 90 de ani, petrolul si padurile Romaniei. La 27 octombrie / 9 noiembrie 1919, Germania a cerut armistitiu, situatie in care Romania a declarat, din nou, razboi, Austro-Ungariei. Aceasta, incheind si ea armistitiu la Belgrad (31 octombrie/13 noiembrie), a fost nevoita sa-si retraga Armata a VII-a din Hotin.

In baza hotararii de unire a Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania, Divizia I Cavalerie romana a intrat, la 7 noiembrie, in tinut si, la 9 noiembrie  1918, comandantul ei a proclamat unirea cu Romania. Doua zile mai tarziu s-a produs o interventie a Rusiei Albe, Mihail Krupenski, presedintele Zemstvei locale proclamand tinutul parte integranta a Rusiei. Drept urmare, Divizia I Cavalerie Romana a intrat in Hotin, prefectul acesteia declarand: „De acum inainte, orasul si tinutul Hotin se unesc, pentru totdeauna, cu Romania mama!” Inceput la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea Basarabiei cu Romania s-a definitivat abia la 11/24 noiembrie 1918. Ea a declansat si procesul de unificare cu Romania a partii de nord a Moldovei, rapita de austrieci in 1775 cu sprijinul maresalului rus, Rumeantev, mituit cu un „prezent (cadou – n.n.) de 5.000 de galbeni si o tabachera de aur impodobita cu briliante”. Numita „Moldova Austriaca” sau „Moldova Imperiala” la inceput, apoi Districtul militar al Moldovei de Nord, regiunea a fost botezata, de specialistii germani, gl. Von Barko si col. Seger, la 11 ani dupa furt (1786), Comitatul „Bucovinei”. Au vrut sa foloseasca un sinonim pentru romanescul „codru” si au folosit slavonescul „bucovina”, fara sa stie ca acesta inseamna padure de fag, iar in regiune nu cresc fagi. La 15/28 noiembrie 1918, Consiliul National de la Cernauti a decis unirea cu Romania. Pentru romanii ramasi in Ucraina, noua frontiera a Romaniei a devenit „frontiera groazei”. La 2 mai 1919, Kievul, de grija caruia moare astazi Basescu, a dat, in numele noii realitati sovietice ucrainiene, nota catre guvernul roman, prin care ameninta: „Clasa muncitoare din Ucraina nu poate admite ca intre Ucraina Sovietica si Ungaria Sovietica, Bucovina sa ramana inrobita.”  Din fericire, trupele romane au lichidat Ungaria Sovietica a lui Bela Kuhn. In spate, insa, zeci de mii de romani au fost masacrati de comisarii kominternisti, alte mii pierind in incercarea de a trece Nistrul, prin locuri vulnerabile (Nemeuca, Poiana, Cerilin, Vadu – Rascov, Volcinet, Chitcani, Unghia Bacului, Libnic, Rezina, Ciucat, Praporgescu, Stolniceni, Terasa). Supravietuitorii erau primiti la Chisinau de „Comitetul pentru ajutorarea refugiatilor moldoveni de dincolo de Nistru”, condus de Pantelimon Halippa. Masacrarea a peste 800.000 de romani in Ucraina Sovietica a atras proteste la Liga Natiunilor si in Parlamentul Romaniei (20 februarie si 4 martie 1931) si un Memorandum la Liga Natiunilor, semnat de 634 de refugiati, denuntand genocidul, memorandum publicat de ziarul parizian „L’ordre”. La 28 februarie 1932, ziarul „Adevarul” scria: „In Rusia Sovietica, procesul barbar de masacrare in masa nu este primul si, probabil, nu va fi nici ultimul, cata vreme va domnidictatura salbatica a unei minoritati acre si-a insusit atributul de oligarhie odioasa.”  La 2 aprilie 1932, „neamul romanesc” denunta: „Se desfasoara pe frontiera groazei cea mai cumplita tragedie pe care au trait-o vreodata locuitorii paradisului bolsevic. Cad cu zecile, cu sutele in nopti lipsite de lumina, cei care fug de teroare si de foame.” Este explicabil, in aceste conditii, de ce inventia Kominternului, Partidul Socialist-Comunist din Romania nu a avut succes. Dealtfel, din cei cca 300 de insi, in frunte cu Gheorghe Cristescu ce aderasera la Moscova, 271 au fost arestati, 58 ramanand condamnati in procesul din Dealul Spirii (4 iunie 1921). Nici Uniunea Tineretului Socialist din Romania devenita, la 20 martie 1922, UTC din Romania, nu a avut mai mult succes, deoarece Conferinta Comunista de la Ploiesti, din 3-4 octombrioe 1922, a lansat, din ordinul lui Stalin si al Kominternului, ideea ca Romania este stat imperialist, asupritor de popoare, cum ar fi poporul „moldovenesc” si a deschis lupta impotriva Unirii. Aceasta in conditiile in care invingatorii in primul Razboi Mondial hotarau soarta Lumii si a noastra in cadrul Conferintei Internationale de la Lausane (20 noiembrie 1922 – 24iulie 1923). Majoritatea comunistilor erau cetateni straini ai Kominternului sau tineri tradatori romani, ca Hannah Robinsohn (Ana Pauker) si Emil Bodnaras. Pentru finantarea actiunilor teroriste pe teritoriul Romaniei s-a infiintat organizatia subversiva „Ajutorul Rosu”, in 1924, parte a Organizatiei Internationale pentru Ajutorarea Revolutionarilor. Este motivul pentru care Partidul Comunist din Romania, cum se numea nestatutar din 1922, a fost interzis, prin ordonanta militara, la 5 aprilie 1924. Primul secretar general in ilegalitate a fost desemnat, de Komintern, ungurul Elek Koblos. El a fost confirmat la Congresul III al PC din Romania, desfasurat in septembrie 1924, tocmai la Viena, pentru a sustine interesele URSS la tratativele de acolo cu occidentalii.

Ca si UDMR, astazi, PC din Romania a negat art. 1 din Constitutia Romaniei, referitor la faptul ca Romania este stat national. Drept urmare, la 19 dec. 1924, prin Legea Marzescu, PC din Romania a fost, definitiv, interzis. Din pacate, UDMR-ul, nu! Partea ciudata este ca Elek Koblos nu a fost de acord ca Romania este stat imperialist, ca asupreste popoare, ca Transilvania sau Basarabia nu ar fi pamanturi romanesti, drept care a fost debarcat de Komintern si lichidat la Congersul PC din Romania, organizat la Harkov (29 iunie-2 iulie 1928). Un alt ungur care avea sa fie ucis pentru Romania Mare, avea sa fie Stefan Foris, secretar general al PC din Romania, in faza de pregatire a marii tradari nationale de la 23 august 1944. In locul lui Koblos, Kominternul a trimis pe ucrainianul Vitali Holostenko (Barbu), sub a carui conducere, PC din Romania a fost, practic, decimat datorita luptei pentru putere, soldata cu asasinate, intre Ana Pauker, adepta a amorului liber si sotul ei, Marcel Pauker (Luximin). In 1931, la Congresul V, PC din Romania l-a primit ca secretar general , trimis de Moscova, pe polonezul Alexandr Stefanski (Gorun). Fapt straniu, si acesta a deviat, constatand la fata locului ca Romania este un stat national, nu imperialist. Cum incepea sa–si propage ideile, anti Komintern, a trebuit sa fie potolit de ...... Lucretiu Patrascanu, pe care rusii il trimisesera la Varsovia. Acesta ii trimitea mesaje secrete prin care ii cerea sa nu mai spuna adevarul, urmand sa discute lucrurile intre patru ochi.

In ceea ce priveste numarul comunistilor din Romania, numar niciodata comunicat, va pot spune ca istoric, in baza documentelor, ca 23 august 1944 i-a prins cu efective de sub 100 de persoane, majoritatea straini si fugari la Moscova ca spioni si tradatori, in frunte cu Ana Pauker si Bodnaras, restul arestati si in lagare cu Gh. Gghiorghiu Dej, pentru ca au organizat, in calitate de sindicalisti si nu de comunisti, grevele din 1933.

De dragul adevarului, trebuie spus ca aceste greve, in care si-a pierdut viata, accidental, agentul de Siguranta, epileptic, Vasile Roaita, au fost organizate de social-democrati si legionari.

Studentii Facultatii de Istorie din Bucuresti, in perioada 1974-1979, o chinuiau, sistematic, pe tovarasa internationalista Zoe Petre, secretara de partid, cu intrebarea:”-Cati comunisti erau inainte de 23 August 1944, tovarasa?”. Si cum ea o tot scalda, cum ca ar fi fost 1000 cu tot cu simpatizanti, se ridica, tot sistematic, in picipoare, in amfiteatru, internationalistul Sami Vianu, cel care avea sa-l fabrice peste ani pe „alpinul” si „orientalul” Tel Aviv, Mihai Razvan Ungureanu (ochii si urechile lui Joe Biden in Romania), aratandu-ne carnetul rosu PCR si declarand: „- Copii! Sunt Sami Vianu, membru al PCR din 1 octombrie 1944, cand Ana pauker declansase, deja, concursul .......cine primeste mai multi legionari in partid, si am carnetul de partid cu numaul 241. Va dati seama, asadar, cati comunisti erau inainte de 23 August!”

De aici si butada despre comunisti, valabila si astazi, si pentru revolutionari si pentru veteranii de razboi: „Dragi tovarasi, putini am fost.....multi am ramas!”.

In concluzie, si comunismul si stalinismul au esuat in Romania inaintea actului de tradare de la 23 August 1944, fapt care l-a obligat pe Stalin sa recurga la o diversiune de neimaginat – constituirea unui stat fantoma in teritoriile romanesti, inca, ocupate si repartizate RSSU, asa-numita Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca.

Dar despre aceasta si despre navala adevaratilor comunisti pe tancurile sovietice, adica a tismanenilor, romanilor si patapievicilor, care ne chinuie si astazi in numele neoconservatorismului, vom vorbi in cele ce vor urma.

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru

Presedintele SCMD