Scrisoare deschisa catre viitorul presedinte al Romaniei

UMILIREA ARMATEI NAŢIONALE
Scrisoare deschisă către viitorul preşedinte al României
Acum şase luni am luat decizia să trec în rezervă, după ce, la bilanţul
Direcţiei Planificare Strategică – pe care o conduceam -, apoi la cel al
Statului Major General/SMG, am făcut propuneri pentru reconsiderarea
modului de a face “businessul militar”.
Astfel, la bilanţul SMG am sensibilizat ministrul apărării naţionale în
legătură cu : 1.) inexistenţa unui proiect politic privind organismul militar,
dovadă fiind ridicola proiecţia bugetară de 1,5% din PIB, pentru apărare; 2.)
compromiterea obiectivelor asumate faţă de Alianţă; 3.) necunoaşterea de
către societatea civilă a eforturilor pe care militarii le-au făcut, în perioada
postdecembristă, pentru a reforma armata şi pentru integrare în NATO; 4.)
ignorarea spiritului de corp, în ultimii 20 de ani, de către civilii numiţi pe
diferite posturi în minister; 5.) persiflarea valorilor instituţiei militare, de
care militarii rămân ataşaţi: onoare, demnitate, respectul sacru faţă de
Tricolor, sacrificiul suprem.
Bugetul pe 2009 amendează şi pe cei care mai credeau - eu nu mă
număr printre aceştia - că, în al doisprezecelea ceas, cineva va înţelege cum
obiectivele politice sunt determinate şi de capacitatea militară. Afirmaţia
mea de la bilanţul menţionat, că “nu cred în promisiunea de 1,5%” nu a
fost decât o premoniţie confirmată de lipsa de viziune în domeniul militar a
întregii clase politice.
Domnule viitor comandant al Armatei României,
De prea multe decenii s-a făcut orice pentru a umili militarii,
indiferent de gradul acestora. Comuniştii ne-au îmbrăcat în salopete, ne-au
pus lopata într-o mână şi lămpaşul într-alta, ca să dăm ţării cât mai mult
cărbune! Mai târziu, respectul faţă de uniformă şi portul acesteia era asimilat
cu cel al pufoaicei! Despre instrucţie nu mai vorbim, când nu mai avem
echipamente, carburanţi, deprinderi, o viziune credibilă privind reforma din
armată şi nici ardoarea profesionistului adevărat.
După 1990, armata a fost prima care a înţeles că trebuie să se
reformeze conform noului context strategic, printr-un proces care cere nu
numai foarte mulţi bani, dar şi asumarea, de către cadrele militare, a
consecinţelor dureroase, uneori frustrante, generate de restructurare.
Aşa este: “Armata tace şi înghite!”. Dar, în compensaţie, cineva
trebuie să vegheze ca priorităţile sale sa fie în atenţia liderilor politici. Ei

însă nu ştiu că impostura, incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa faţă de
problemele de securitate naţională pot dăuna grav imaginii Armatei în
societate, dar şi credibilităţii acesteia in situaţii de criză.
Recent am urmărit pe micul ecran, doi reprezentanţi ai partidelor
aflate la putere, care discutau despre achiziţia avioanelor multirol. Jalnică
prestaţie, prin ignoranţa şi suficienţa cu care abordau o chestiune importantă
de securitate naţională! Unul dintre ei afirma că NATO ne va rambursa banii
pe care îi vom cheltui pentru achiziţia avioanelor ! Iar celălalt declara că
România nu mai are nevoie de aviaţie, pentru că aliaţii ne asigură apărarea
aeriană. Stupefiant !
Armata are un singur scop – victoria. Şi o voinţă: disciplina. În
ultimele două decenii “s-a făcut totul” ca să ni se demonstreze că victoriile,
atâtea câte au fost, sunt ale “celorlalţi”.
Inexistenţa unei viziuni robuste şi credibile privind viitorul
armatei, indiferenţa faţă de propunerile făcute pentru abordarea punctuală a
problemelor stringente, care preocupă personalul militar, dar şi civil sunt
ignorate printr-o tăcere condamnabilă. De pildă: indiferenţa faţă de
asigurarea concordanţei între gradele avute şi funcţiile ocupate de militari,
îmi aminteşte de perioada dinainte de 1989, când maiorii comandau divizii,
sau aveau în subordine colonei! Astăzi avem generali de brigadă avansaţi
acum 7 ani, deşi se află pe poziţii de două stele de 5 ani! După cum există
colonei pe poziţii de general cu două stele! Aici trebuie tăiat nodul gordian.
Ori se constată că sunt incompetenţi, după ce au fost promovaţi şi atunci
trebuie destituiţi. Sau se aplică prevederile Statutului cadrelor militare şi
atunci trebuie avansati.
Ce-i de făcut? O viziune strategică, fără un buget multianual şi
credibil este imposibil de creionat! Iar Strategia de transformare a
Armatei României -, aprobată de CSAT în 2007, trebuie revizuită.
Reproiectarea sistemului de apărare este singura soluţie. Controlul
democratic asupra organismului militar ar trebui să garanteze succesul unui
asemenea demers.
Acum, nu există o preocupare a politicienilor de la putere, sau din
opoziţie, pentru aspecte vizând securitatea naţională, cum ar fi stadiul
îndeplinirii angajamentelor faţă de NATO, sau consecinţele profesionalizării
armatei. Ministerului Apărării Naţionale i s-a dat un procent, din buget, a
urmat rectificarea şi atât. Descurcaţi-vă!
Jenant pentru o armată care abia reuşeşte să plătească soldele!
Darmite să îndeplinească misiunile în teatrele de operaţii, unde decisiv este
sprijinul logistic primit de la aliaţi. Degradant pentru ofiţerii care trebuie să
se umilească acceptând verdictul incredibil: “suntem o ţară săracă!”. Aşa

mi-a răspuns actualul ministru, când am făcut comparaţia între bugetul
nostru şi cel al unei armate aliate care, cu o finanţare de 10 ori mai mare, are
doar jumătate din efectivele Armatei Romaniei! În prezent, nimeni nu mai
vorbeşte de transformarea organismului militar din perspectiva unui obiectiv
final. Şi nici nu vrea să ştie cât reprezintă...”destul”! Dacă ar dori, sigur ar
avea revelaţii de cosmar.
Acum este necesară iniţierea procesului de analiză strategică a
apărării. Evaluarea performanţei în acest domeniu, pe perioada
postdecembristă, trebuie să aibă în vedere: analiza mediului de securitate;
misiunile pe care ar trebui să le execute armata; experienţa rezultată în urma
participării în diferite teatre de operaţii; consecinţele diminuării sistematice a
bugetului pentru apărare; angajamentele asumate de România faţă de
NATO; măsurile preconizate de Alianţă prin procesul de revizuire a apărării;
evoluţiile în formularea noului concept strategic al NATO; nivelul de
ambiţie al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic şi al Uniunii Europene;
concluziile rezultate în urma aplicării Planului de Implementare a Strategiei
de transformare; nivelul de ambiţie al Armatei României; concluziile
procesului de transformare succesivă a organismului militar românesc, atât
cu aspectele pozitive, cât şi cu cele negative generate de acesta; stadiul de
realizare a celor 6 programe majore de inzestrare.
O asemenea analiză strategică nu s-a făcut niciodată pentru
Armata României, deşi finalizarea ei ar permite atât evaluarea capacităţii
sale de luptă, cât şi formularea de opţiuni cu propuneri pentru decidentul
politic.
Algoritmul si premisele necesare analizei strategice
1. Obiectivele politico-militare ale acesteia trebuie discutate şi
aprobate de CSAT. Asta deoarece clasa politică nu cunoaşte realităţile din
armată, nici eforturile şi costurile pe care aceasta le face pentru a-şi
îndeplini misiunile în teatrele de operaţii, nici angajamentele asumate în
structurile euroatlantice, nici starea deplorabilă a capacităţii de reacţie, ca
urmare a unei dotări vetuste! Opţiunea care se va adopta trebuie să
responsabilizeze clasa politică, indiferent de succesiunea unui partid sau
altul la guvernare.
2. Documentul care va fi prezentat CSAT va detalia: capacităţile
actuale (abordarea pe bază de capabilităţi este folosită şi în procesele NATO
de planificare a apărării şi poate duce, printre altele, la adaptarea structurii
de forţe, datorită evoluţiei ameninţărilor regionale şi globale); tipurile de
misiuni specifice armatei; complementaritatea în executarea unor misiuni de

către alte structuri din sistemul de securitate naţională; identificarea
deficienţelor previzibile în procesul de planificare a apărării pentru
îndeplinirea misiunilor interne şi a angajamentelor internaţionale.
3. Stabilirea de etape intermediare, cu sub-obiective, menite să asigure
îndeplinirea obiectivelor agreate politic printr-o susţinere financiară
rezonabilă;
4. După finalizare, rezultatele analizei, inclusiv opţiunile, vor trebui
prezentate CSAT, urmând ca, după aprobarea variantei agreate, să se
convină realizarea planurilor de implementare, gândite pe durata a 10-20 ani;
5. Stabilirea unui termen de încheiere a analizei – cel mult de 6-8 luni;
6. Elaborarea şi publicarea Strategiei Naţionale de Apărare, până în
iunie-iulie 2010, urmată apoi de Carta Albă, Strategia Militară, Legea
apărării, Viziunea strategică, pe 20 de ani, a ministerului, cu privire la
problemele de apărare şi Legea privind planficarea bugetară multianuală;
7. MAE, MAI, SRI, STS, SIE trebuie să fie parte la momentele
relevante din perspectiva expertizei acestor structuri, dar şi a locurilor pe
care le au în sistemul de securitate naţională - potrivit diviziunii agreate prin
lege. Abordarea interinstituţională va îmbunătăţi relaţionarea ministerului
apărării naţionale cu structurile nominalizate, asigurând viziunea unitară
asupra securităţii României.
8. Strategia actuală de transformare a Armatei României şi Planul de
Implementare al acesteia constituie atuuri esenţiale pentru susţinerea
analizei. Analiza Strategică a Apărării va oferi concluzii vizând dificultăţile
legate de transformare şi - prin limitele rezultate în aplicarea planului de
implementare – va motiva declanşarea analizei propuse.
9. Analiza presupune reconsiderări ale strategiei de înzestrare, precum
şi costuri de fezabilitate necesare pentru continuarea modernizării
organismului militar. La sfârşitul acestui proces va rezulta noua structură de
forţe a armatei.
10. Aşa se va pregăti terenul pentru măsurile care ar putea, la un
moment dat, să genereze reţineri, lentoare, critici sau dezamăgiri. Pentru
prima oară vor fi generate opţiuni bazate pe o analiză a apărării fără
precedent, iar măsurile nu vor fi conjuncturale sau viscerale. Demersul în
echipă va genera concluzii şi propuneri asumate colectiv.
11. S.M.G. va avea rolul principal în efectuarea acestei analize,
asigurându-se astfel concreteţea şi fermitatea necesare aplicării concluziilor
şi propunerilor/opţiunilor rezultate. Altfel va fi doar un banal demers politic,
care nu va urmări altceva decât să-i ţină ocupaţi pe militari.

Ministerul Apărării Naţionale are experţii militari şi civili
capabili să realizeze această evaluare, care va evidenţia măsuri urgente:
1.Reconsiderarea radicală a actelor normative existente in minister.
Revederea dispoziţiilor care doar repetă ceea ce prevăd
legile/ordinele/regulamentele/instrucţiunile/normele/etc în vigoare. Actualul
sistem de legiferare dublează actele normative existente, sau se substituie
iniţiativei comandanţilor/şefilor în aplicarea regulamentelor, îngreunând
astfel exercitarea actului de conducere şi responsabilizarea la toate
nivelurile, consecinţa fiind perpetuarea tutelării.
2.Necesitatea reducerii drastice a numărului documentelor produse în
M.Ap.N. Acum toate se duc în “sus”, indiferent de complexitatea lor. Asta
abate pe lideri de la problemele importante ţinându-i ocupaţi cu cele
mărunte, care ar putea fi rezolvate la nivele inferioare sau de execuţie. În
context, poziţia de colonel trebuie sa fie una cu atribute de decizie, potrivit
expertizei şi responsabilităţilor stabilite prin fişa postului, sau conform
ordinelor şefilor ierarhici.
3. Îmbunătăţirea stilului de conducere. Principiul fundamental trebuie
să fie “avem o problemă, cum o rezolvăm?” sau “am încercat să soluţionăm
o dificultate, în ce etapă suntem?”. Liderii vor răspunde oportun la grijile
celor din unităţile operative, oferind soluţii echilibrate, altfel pierd legătura
cu ceea ce administrează!
4. Anual să fie emisă Directiva ministrului apărării. Aceasta va preciza
priorităţile, responsabilităţile şi rezultatul aşteptat pentru fiecare din acţiunile
iniţiate. Altfel, structurile subordonate nu vor avea imaginea de ansamblu a
armatei şi nu vor cunoaşte resursele puse la dispoziţie.
5. Îmbunătăţirea legislaţiei privind statutul soldaţilor şi gradaţilor
voluntari (SGV). Este necesar un studiu cu privire la ceea ce trebuie făcut în
continuare pentru voluntari: reglementări legale vizând criteriile de selecţie
şi momentul (nu vârsta!) încheierii activităţii în domeniul militar; drepturile
lor după trecerea în rezervă; sporirea atractivităţii meseriei armelor prin
măsuri de ordin financiar, acordarea unor drepturi şi privilegii. SGV-iştii au
dat ministerul în judecată deoarece nu li se recunoaşte vechimea în muncă
pentru anii cât au purtat uniforma militară.
6. Reproiectarea rolului funcţionarului public (F.P.) in armată. Acum,
mulţi F.P.-i sunt demotivaţi, decuplaţi de interesele şi eforturile institutiei. Ei
consideră că le sunt subestimate capacitatea si expertiza. Legislaţia pentru
această categorie de personal este inoperantă în structura militară.
7. Elaborarea legii cu privire la planificarea bugetară multianuală. Va
fi utilă concretizării programelor de înzestrare, a obiectivelor asumate faţă de

NATO şi a obligaţiilor din domeniul PESA al UE, precum şi la EDA.
Discrepanţa între aspiraţiile/obiectivele asumate şi resurse este vizibilă.
Adoptarea Codului de conduită al UE este esenţial şi din perspectiva altor
obiective pe care România ar trebui să le aibă în vedere: competiţia pentru
ocuparea unor posturi civile/militare în structurile integrate ale Alianţei sau
la UE, dar şi participarea substanţială la misiunile lansate de UE.
8. Iniţierea programului de construire a locuinţelor pentru cei care sunt
la începutul carierei militare. Actualele demersuri nu se adresează acestora.
Noul program ar trebui să vizeze şi mobilitatea specifică cadrelor militare,
mutate dintr-o garnizoană în alta, în interesul serviciului. Lipsa actuală a
spaţiului locativ necesar obstrucţionează evoluţia şi performanţa în carieră a
cadrelor militare. Sistemul practicat acum, de închiriere, consumă resurse
financiare substanţiale şi nu rezolvă problema pe termen lung, ca măsură de
protecţie socială şi argument al atractivităţii carierei militare.
9. Înfiinţarea Televiziunii Armatei României - urmând exemplul
Patriarhiei, care a înfiinţat TV Trinitas. Aceasta ar revoluţiona comunicarea
atât cu personalul propriu, cât şi cu contribuabilii la bugetul ţării, pe subiecte
de interes general. Promovarea carierei militare se va face non-stop, 24 de
ore din 24. Telespectatorii vor beneficia de abordări inedite ale unor subiecte
de istorie militară, istorie naţională şi universală. Se vor difuza ştiri şi
reportaje despre trupele care acţionează în teatrele de operaţii. Într-o manieră
dinamică vor fi prezentate evoluţiile diferitelor categorii de forţe armate,
genuri de arme, tipuri şi sisteme de armamente, participarea României la
structurile aliate integrate. Actuala variantă, a televiziunii militare difuzate
pe Internet nu are impactul scontat.
10. Regândirea avantajelelor prin care pot fi atraşi în armată tineri
performanţi intelectual. Vizez contraoferte la oportunităţile pe care le oferă
meseriile din viaţa civilă. În prezent, voluntarii au o valoare de intrebuinţare
mai mare dincolo de perimetrul instituţiilor militare.
11. Revizuirea sistemului de ierarhizare a valorilor la nivelul
Ministerului Apărării Naţionale. Aprecierile de serviciu trebuie modificate
astfel încât să aibă credibilitate pentru militari, iar civilii să le respecte.
Actualul sistem este nestimulativ. Fiind birocratic, nu evidenţiază
potenţialul, calităţile, aspiraţiile celui apreciat. În plus, nu ţine seama de
recomandările şi propunerile din aprecierile de serviciu, pentru că sunt
întocmite superficial şi nu au la bază efortul, performanţa şi contribuţia
individului la îndeplinirea obiectivelor. De pildă, acordarea recompenselor şi
decoraţiilor nu promovează competiţia loială şi recunoaşterea performanţelor
individului.

12. Instituirea sistemului de monitorizare a sănătăţii militarilor. Acum,
în aprecierile de serviciu se consemnează doar că militarul este sănătos! Nu
puţine au fost cazurile când vizita medicală anuală nu era efectuată. S-au
înregistrat şi decese, care incriminează superficialitatea din sistemul militar
de sănătate. Reconsiderarea statutului doctorilor militari poate fi o parte a
soluţiei, astfel încât aceştia să beneficieze de toate avantajele privind
evoluţia în carieră - acordarea gradelor, salarizare, echipament, etc.
13. Schimbarea criteriilor de calificare la selecţiile pentru acordarea
titlului de doctor în ştiinţe militare. Altfel, peste 10 ani, toţi ofiţerii de la
gradul de maior în sus vor fi doctori! Exigenţa în ceea ce priveşte alegerea
temelor trebuie reconsiderată, după cum şi racordarea la realităţile lumii
militare de azi a profesorilor care coordonează doctoranzii. Lipsa ideilor
vizând transformarea organismului militar caracterizează multe lucrări de
doctorat, văduvite de soluţii aplicabile în procesul de reformă.
14. Eliminarea disfuncţiilor privind avansările. Stabilirea unor criterii
clare, stricte şi rezonabile legate de avansare. Acum există convingerea că
orice avansare este o întâmplare, fără legătură cu competenţa şi performanţa
celor care îşi văd astfel un vis împlinit. Unele posturi de general par că nu au
fost stabilite pe baza corelaţiei cu nevoile justificate ale instituţiei.
15. Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră
militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite.
În nici o armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta
trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au
absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie
electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut.
Domnule viitor preşedinte al României,
Am enumerat probleme care impun implicarea dumneavoastră
energică. Altfel va continua umilirea armatei naţionale, prin ignorarea
dificultăţilor cu care se confruntă în privinţa bugetului, instrucţiei, a atuurilor
profesiei militare, a înzestrării forţelor participante în teatrele de operaţii, a
priorităţilor şi stadiului de indeplinire a programelor majore de inzestrare, a
calităţii vieţii militarilor, precum şi cele vizând motivaţia, efortul uman,
tehnic, material şi financiar al participării noastre la misiuni internaţionale.
Ca viitor comandant constituţional al Armatei României nu puteţi
accepta ca militarii să devină “blazaţi”, după 20 de ani în care au avut parte
doar de umilinţe succesive, promisiuni neonorate şi statutul de toleraţi în
societatea românească.
Am onoarea să vă salut!

General maior (r.) Iordache OLARU