marți, 30 aprilie 2013

1 Mai intre parastas, speranta si bairam



Iata-ne, din nou, in prag de 1 Mai, gata sa realizam, fara sa reusim, imposibilul! Pentru ca nu este posibil sa combini doua aniversari ale exploziei vegetale si bucuriei, una ancestrala, traco-romaneasca, alta slava, veche de o mie de ani, cu comemorarea unui genocid care a avut loc la 1 mai 1886 si care cere actiuni de protest ale celor ce muncesc, impotriva guvernelor!
Sarbatoarea traca, trecuta la romani, s-a numit Sangeorz sau Sanjor si, datorita specificului manifestarii, impodobirea cu crengi si flori a unui pom, pus in centrul satului, in ograda, in tarina, Lemn, Stalpar, Prepeleac, Steag, etc. si era de 23 aprilie, ziua de incheiere a semanaturilor si de inceput al urcarii turmelor spre munte, pentru un popor de agricultori si pastori. Era ziua Dumnezeului pamantului tracic, apoi vechi romanesc, identificat de istorici drept Cavalerul Trac, numit de vechii greci Heroion (Eroul), preluat de crestinism, prin identificare initiala cu Isus, apoi coborat in randul sfintilor, ca sfant militar, sub numele de Sfantul Gheorghe.
Explozia vegetala, speranta de holde si turme numeroase, erau celebrate prin petreceri campenesti, care proclamau suprematia vietii asupra mortii. Slavii, popor migrator, au asociat-o zeului lor al turmelor (Volos), impodobindu-si caii si coviltirele cu crengute de pelin, dar au serbat-o pe 1 mai. Dupa crestinarea lor in sec. X, sub Helga (Olga) s-a produs amestecul de traditii, transferul serbarii campenesti catre 1 mai si pentru romani, de unde numele de Maial, Maiaga, Pom de Mai sau ... Arminden. Arminden, adica ... ziua Sfantului Eremia, patron al slavilor nordici. Petrecere campeneasca in continuare, cu bautura si veselie si conotatii noi privind invocarea persoanelor strigoi spre a fi impiedicate sa fure mana vitelor si indepartarea ciumei si a altor boli, prin incantatii ("Frunza verde de pelin / Iata-ne la Arminden / Beau mesenii si manaca / Si de ciuma nu li-e frica").
Si a venit ziua de 1 Mai 1886, cu inaugurarea Statuii Libertatii la New York, cand 350.000 de muncitori americani au intrat in greva generala pentru reinnoirea contractelor de munca si ziua de lucru de 8 ore, adica pentru ceea ce nu mai avem nici noi astazi. Cel mai democratic guvern al lumii a reactionat, numai la Chicago fiind omorati 5.000 de manifestanti, iar liderii fiind spanzurati in piata publica.
La 14 iulie 1889, la Paris, cu ocazia centenarului Revolutiei franceze si inaugurarii Turnului Eiffel, Congresul de constituire a Internationalei a II-a a proclamat, in amintirea genocidului de la Chicago, 1 Mai, zi internationala a muncitorilor, prin excelenta zi a protestelor impotriva guvernelor. Printre semnatari a fost si romanul Emil Racovita.
Greu pentru romani sa transforme o traditie de mii de ani, peste care s-a suprapus alta identica, slava, de bairam la iarba verde, intr-o zi de lupta!
Desi la noi se pretinde ca am serbat 1 Mai cu incepere din 1990, fiindca asa ne place noua sa supralicitam, din punct de vedere istoric, primul 1 Mai s-a serbat in 1891, in Europa, fiind transformat intr-un nou genocid, masacrul de la Fournies, din cea de-a doua patrie a libertatii, Franta. Noi am continuat sa protestam, pana in 1990, cu crenvursti si bere (inclusiv la 1 Mai 1939, cand comunistii si utecistii nu erau in Capitala, unde manifestau breslele lui Carol al II-lea, ci in Padurea Andronache, unde o alegeau pe Lenuta Petrescu, viitoare Ceausescu, "Regina padurii"), singura schimbare adusa de decembrie 1989 fiind inlocuirea crenvurstilor germani cu mititeii bastinasi, inventati de pasoptisti, in clipa in care au ramas fara mate, pentru "patricieni" (carnatii traditionali).
Cu data de 1 Mai 2012, Sindicatul Militarilor a incercat sa aduca Romania, si din acest punct de vedere, alaturi de traditia euroatlantica, proclamand 1 Mai drept zi, prin excelenta, de proteste. Initiativa a prins, anul acesta, muncitorii anuntand iesirea in strada pe 1 Mai.
SCMD sta in expectativa pentru ca, visand de 4 ani guvernare, nu "coabitare", asteapta in cursul lunii mai "dreptatea pana la capat", transpusa in doua legi: Legea reparatorie si Legea pensiilor militare de stat. Daca acestea vor fi, din nou, amanate, asa cum slavii l-au translatat pe Sfantul Gheorghe de pe 23 aprilie pe 1 mai, vom sti si noi sa-l transferam pe 1 iunie! De Ziua Copilului, sa marcam sfarsitul copilariei politicii romanesti postdecembriste! Pana atunci, in numele sperantei tuturor, lasam la libera alegere a constiintei fiecaruia, modul de  aniversare/comemorare: parastas sau bairam!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea Dogaru