Jocul de-a mobilizarea 15

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XV-a

XVII. APOCALIPSA NEOCONSERVATOARE SI “REVOLUTIILE” PORTOCALII (2001-2007)

Pregatindu-se pentru asaltul decisiv in timpul mandatelor lui Bill Clinton, comunist –globalistii au atins apogeul sub mandatele lui George W. Bush (20.01.2001- 20.09.2009), pe care si le-au asigurat fortand la limita sistemul electoral american. Scopul nemarturisit era adjudecarea prin forta a ultimelor resurse clasice ale planetei (petrol, gaze naturale, minereuri, apa potabila), limitarea drastica a populatiei globale prin asigurarea controlului total asupra vietii pe Pamant si faramitarea statelor mai mari de 10 milioane locuitori, incepand cu Estul Europei. Intr-un cuvant, intronarea, in sfarsit, a Noii Ordini Mondiale, enuntata de Marx la jumatatea secolului XIX si definita la 28 ianuarie 2013, de catre deputatul belgian Louis Laurent Standuri astfel: “O lume ce merge spre pierzanie, in care Banul este noul Dumnezeu. Cand sectele, organizatiile ascunse vor/conduc lumea! Oamenii sunt morti! Crezandu-se vii! Drogatii isi darama propriile guverne, omoara conducatorii, ucigandu-se intre ei. Chiar si in zilele de nastere a Mantuitorului nostru (aluzie la asasinarea lui Ceausescu – n.n.)! Si popii tac! Si papii! Jucand in hora lor, pe muzica plansului victimelor colaterale! Ruina unor tari, pe nimeni nu intereseaza! Vor! Si reusesc sa aiba ……linistea belsugului lor! Averile tarilor aduse pe <calea libertatii>, lasand in urma mocirla democratiei” Si totul se desfasoara……”In aerul pestilential al respiratiei tradatorilor de neam si tara. Cozile de topor, fara de care nimic din planurile noilor colonialisti nu s-ar implini! Dar se implinesc…….De ce? Cati oameni mai trebuie sa moara, ca sa redevenim din nou oameni? ……. Va este frica sa raspundeti? Atunci n-o faceti, tarandu-va in continuare, gandind, aducandu-va aminte de atunci cand mergeati in picioare. Erati demni! Aveati! Va stiati istoria trecuta…… Astazi un pleonasm voit, doar pentru a va reaminti de ieri. De acei eroi care stiau ca, prin moartea lor, TARA va ramane tara copiilor lor. A urmasilor si a urmasilor lor! Taceti si …….. veti muri flamanzi si goi! Si nimeni nu va sti ca v-ati dus! Ca ati fost si voi niste fiinte vii, dar ca v-a fost frica sa spuneti ca ati fost oameni. Doar niste sclavi! Stapaniti de semenii vostri, ce-si zic stapanii lumii! De cei <votati> ca sa va vanda, sa va fure si sa va ucida! Pe voi! Viitorul copiilor vostri! Pruncii nascuti din dragoste! Dragoste de viata! Vise! Sperante!”

Pentru ca aceasta “minunata” lume sa poata fi construita s-a planificat desfasurarea, concomitent, a urmatoarelor actiuni:

1.      Transformarea SUA in stat comunist, politienesc;

2.      Largirea autoritatii neoconservatoare in bogatul Est european si distrugerea Rusiei;

3.      Adjudecarea primatului in lumea petrolului, prin distrugerea, in prima etapa, a Irakului si Iranului.

Modalitatea? Recurgerea la razboiului psihologic si imagologic, prin  motivarea emotionala a maselor de viitori sclavi cu ajutorul media. Acelasi Louis Laurent atragea atentia ca “Liderii din tarile occidentale iau oamenii lor de prosti, cu ajutorul si sprijinul presei care, in prezent, nu este nimic mai mult decat organul de propaganda al puterilor pe care acestia le reprezinta.”

Primul obiectiv a fost atins pe fondul acuzelor virulente, dar aberante, pe tema terorismului arab, adica a fostelor creatii americane, de o lovitura emotionala de tip “Pearl Harbour”. S-a inoculat ideea lovirii de catre terorism a SUA in simbolurile americane: Casa Alba, Pentagonul, si “Gemenii”. In realitate, cu lichidarea amaratilor de calatori a unor curse interne, s-a lovit doar in centrul de afaceri care constituia inima Globalismului, adica in “Gemeni”. Multipla lovitura la 11 septembrie 2001:

1. Natiunea americana era isterizata si astfel pregatita sa inghita totul, inclusiv transformarea SUA in stat comunist politienesc, promulgandu-se Patriotic Act One si Patriotic Act Two prin care toate drepturile constitutionale ale cetatenilor au fost desfiintate, americanii devenind niste simpli subiecti in mana puterii neoconservatoare, adica globalist-comuniste, exercitata prin intermediul si in numele statului devenit fictiune. Mai putin un drept care, mental, este identificat cu insasi calitatea de om liber a americanului -  dreptul de a purta arme. Dar si acesta este in curs de lichidare prin apologia mediatic facuta dementilor care impusca, in scoli, copii sau oameni, pe strada, la intamplare. Alti dementi, uitandu-se la stiri, adopta modelul si, in curand, portul armelor va fi limitat, apoi interzis.
2. Natiunea americana, odata isterizata, traind cu groaza lui 11 septembrie, (fara sa se intrebe de ce din 50.000 de locatari ai “Gemenilor”, erau prezenti doar 4000, care n-au fost anuntati, n-au chiulit in ziua aceea, sacrificatii fiind doar portari, liftieri, femei de serviciu etc. si pompierii ca victime colaterale) era pregatita sa inghita minciunile despre armele de nimicire in masa ale lui Saddam Hussein si sa porneasca la “Cruciada” impotriva Lumii Arabe.
3. Nu numai americanii ci si occidentalii in general, de frica mortii accidentale, au inghitit, fara sa protesteze, implementarea de conduceri neoconservatoare, adica oameni de paie ai globalistilor – comunisti care au ajuns de la “rosul” caracteristic, prin intermediul “rozului” exersat in Gruzia, la “portocaliul” final (“Revolutiile Portocalii”).
4. Republicanii americani au ajuns definitiv “tramvaiul” neoconservatorilor, vocile singulare, ca Pat Buchanan, fiind izolate si marginalizate dar, pentru asigurare, pentru un viitor eventual esec gen Clinton, au sprijinit ridicarea spre varf a unei grupari neoconservatoare si in Partidul Democrat, condusa de “Banda celor patru” (Joe Biden, John Karry, John Mc Caine si Victoria Neuland, sotia actualului ideolog comunist-globalist, Robert Kagan, autorul recentei si disperatei lucrari apologetice”Lumea faurita de America”).
5. Globalistii se puteau prezenta drept victime.

Pentru trecerea la obiectivele urmatoare, neoconservatorii se puteau baza pe premierul englez laburistul Tony Blair (1997-2007), pe premierul spaniol – Aznar Jose Maria (1996-2004) si pe premierul portughez – Jose Manuel Durao Barroso. Acestia au fost primii “portocalii”. In Franta se puteau baza doar pe ministrul de interne, Nicolas Sarkozy (2002-2007), in Ucraina pe Iulia Timosenko, “revolutionara” lansata de “Ucraina Noastra”, in Lituania, pe presedintele Valdas Adamkus (1998-2009), in Polonia pe sclavul Lech Kacinski, in Cehia pe Karel Schwarzenberg, in Slovacia pe premierul Niculas Dzurinda (1998-2006), in Romania pe primarul Bucurestilor – Traian Basescu, in Gruzia (Georgia) pe Mihail Sakashvili etc. Doar in Ungaria, spre cinstea ungurilor, pe nimeni.

Pentru a justifica invadarea Irakului, administratia neoconservatoare a lansat, in ianuarie 2002, minciuna “Axis of Evil”, conform careia Irakul, Iranul si Coreea de Nord ar pregati atentate in SUA.

La 16 martie 2003, in conditiile in care 91% dintre spanioli si portughezi erau in strada impotriva ideii de razboi antiarab, Geroge W. Bush i-a convocat pe cateii “portocalii” Blair, Aznar si Barrosso in Insulele Azore, pentru sustinerea agresiunii in Iraq, in cadrul programului “O viziune pentru Irak si poporul irakian”. Tradandu-si popoarele, Aznar si Barrosso au semnat, drept pentru care aveau sa fie impusi, ulterior, primul, presedinte al Consiliului Europei (din 2009), al doilea, presedinte al Comisiei Europene (din 2004), fara nici un fel de alegeri.

Intrucat Barrosso este, nemijlocit, legat de sprijinirea, prin incalcarea Constitutiei, a “portocaliului” Basescu cu ocazia Referendumului din 2012, cand ne-a transmis un ultimatum in “11 puncte”, fie-ne ingaduit sa ne ocupam putin de el. Adica de cel care, potrivit europarlamentarului Martin Schultz, “pentru noi…..va ramane, pentru totdeauna, organizatorul summit-ului din Azore”. Omul, vinovat, potrivit europarlamentarului Nigel Farage, de provocata criza a Euro si de esecul politicilor economice ale UE, fiind, dincolo de calitatea de neoconservator, “Un idiot. Adica un idiot in toata regula!”. Este declaratia lui Farage din 30 august 2012, cand a constata ca “Ceea ce facem in Bruxelles, cu Barrosso si cu celalalt joker, Van Rompuy, este sa reconstruim un mod de guvernare centralizata, nedemocratica, condusa de birocrati”, indivizii trebuind opriti pentru a putea “sa ne intoarcem la o Europa a suveranitatii democratiei”. Daca in 2010, acelasi Farage anuntase ca Barrosso este un “Ne-ales”, dupa doi ani, edificat, putea conchide: “Barrosso este un comunist vorbind despre democratie”. Datorita lui si secunzilor sai, in egala masura comunisti-globalisti, Viviane Reding, Katherine Ashton si Herman Van Rompuy, UE a ajuns doar “o comedie bolnava”, adica “ al 4-lea Reich pentru Europa”. Si nu se referea la trecutul comunist  al lui Barrosso: lider al Partidului Comunist al Muncitorilor din Portugalia (maoist), luptator in ilegalitate cu Miscarea Revolutionara a Proletariatului Portughez, arestat, ca atare, in 1976, fugit in SUA si reprogramat ca neoconservator de neotrotkistii de acolo, revenit, in 1980, ca social democrat legat de popularii europeni, dar implicat in razboiul din Angola, de partea UNITA, si negociator (1991) pentru dictatorul Jose Eduardo dos Santos. Il taxa drept comunist pentru ceea ce reprezinta in realitate, in prezent! Acesta este seful de retea, nemijlocit, al celui care se declara, singur, drept “comunist”, la alegerile din 2004, din Romania – Traian Basescu.

Bazata pe o propaganda ticaloasa, de o violenta a minciunii care friza dementa, invazia in Irak s-a declansat la 4 zile dupa conspiratia “cateilor” din Azore, adica la 20 martie 2003. Ca sa nu fim acuzati de apartenenta la KGB de vreun neokominternist, preschimbat in mare aparator al democratiei, apelam din nou la declaratia, oficiala, a deputatului belgian, Louis Laurent: “Aproape peste tot in lume inteventiile militare si destabilizarea regimurilor devin din ce in ce mai frecvente.Razboiul preventiv a devenit regula si astazi, in numele democratiei sau al luptei impotriva terorismului, statele noastre isi aroga dreptul de a viola suveranitatea statelor independente si de a da jos conducatori legitimi.Avem Irakul si Afganistanul ca sechele ale minciunii americane. Au urmat aopi Tunisia, Egipt si Libia, unde gratie deciziilor noastre, tara noastra a participat in prima linie la crime impotriva umanitatii pentru a da jos, de fiecare data, regimuri pe care le definiseram drept progresiste si pentru a le inlocui cu regimuri islamiste a caror prima dorinta a fost aceea de a impune Sharia. Se intampla acum in Siria unde finantam armamentul rebelilor islamisti, care vor sa-l inlature pe Bashar al-Assad.”

Armele de nimice in masa ale lui Saddam fiind o simpla poveste, la 9 aprilie invadatorii intrau, deja, in Bagdad. Marea surpriza irakiana a fost intinderea unei retele de sarma pe pistele aeroportului si udarea acestora cu apa, pentru ca vitejii “boys” sa fie prajiti la curent electric. In replica, invadatorii au recurs la o lovitura limitata de un anumit tip, distrugand complet aeroportul, motivata fiind de depistarea (dupa telefonul mobil) a lui Uday (fiul lui Saddam) intr-unul dintre avioanele gata de decolare. Totul a fost filmat de un reporter de la Al Jazeera, ceea ce explica de ce un tanc american a tras cu tunul in camera de hotel a acestuia. Au ars si ziaristul si dovada. Informatiile au fost aduse in Romania de catre ziaristul corespondent de razboi, Septimiu Roman, dar nu au fost utilizate. Dumnezeu sa-l odihneasca pe acest sibian de mare profesionalism si noblete si fratele meu de cruce! A fost un mare si autentic patriot! Membrii  guvernului irakian s-au predat imediat, in frunte cu Tarik Aziz, geniul crestin al Irakului, dar Saddam a fost capturat abia la 13 decembrie 2003. Procesele au durat ani de zile pentru a  atrage atentia opiniei publice de la adevaratul spectacol – sfasierea transnationalelor intre ele pentru petrolul irakian. Invatand din experienta cu Nicolae Ceausescu, invadatorii au decis sa-i lichideze si pe toti membrii guvernului, inclusiv pe simpaticul “Ali Mincinosul”, care ne asigura ca eroica Divizie Medina rezista, ca nici un soldat american nu va pune piciorul in Bagdad, in timp ce tancurile americane defilau prin spatele lui. Crima trebuia facuta, ca si la Bucuresti, cu mana bastinasilor. Aspect observat de ziarul Le Monde Diplomatique in numarul acestuia din noiembrie 2004, in care un profesor de drept de la DePaul University College of Law din Chicago, expert in dreptul international si legislatia privind drepturile omului, declara: “Au fost facute toate eforturile pentru crearea unui tribunal ai carui magistrati sa nu fie independenti, ci controlati, controlul insemnand ca manipulatorii politici ai tribunalului au trebuit sa se asigure ca SUA sau alte puteri occidentale sa para ca nu au nici o legatura cu asta.” Desi toti arestatii  au fost permanent (ca ulterior, la noi, celebrul Omar Hayssam) in custodia fortelor invadatoare! Declarat vinovat si condamnat la moarte, la 5 noiembrie 2006, Saddam a fost spanzurat la 30 decembrie, pentru poporul sau ramanand un martir al libertatii. Cu Tarik Aziz (care cerea, in 2008, azil in Croatia catolica) si ceilalti procesele s-au prelungit pana in 2010. Abia la 28 octombrie 2010, Tarik Aziz a fost condamnat la moarte, guvernul marioneta refuzand, insa, sa semneze sentinta.

Concomitent cu circul irakian, pe fondul lansarii de catre ideologul Kagan, pe mapamond, a cartii neoconservatoare programatice “Despre Paradis si Putere: America si Europa in Noua Ordine Mondiala”, s-a declansat procesul comunizarii Europei rasaritene, cunoscut sub numele de “Revolutiile portocalii”. Desi prima “revolutie”, in Georgia, a fost declarata “Trandafirie” sau “Roz”! Artizanul pe teren a fost, pentru primele tari vizate, Georgia, Ucraina si Romania, Jack Dyer Crouch II. Un fel de ambasador itinerant care sa controleze alegerile. In Georgia, la sfarsitul lui 2003, alegerile au fost castigate de Mihail Saakashvili, presedinte “portocaliu” din 2004 pana in 2013 pe care, in 2005, Mc Caine avea sa-l propuna la Premiul Nobel pentru pace, iar George W. Bush avea sa-l declare, ca pe Basescu, “un prieten bun” al SUA. Astazi este refugiat in SUA si utilizat ca politruc “portocaliu” pentru ca este dat in urmarire internationala la Tbilisi. In coasta lui i-a fost plasat, inca de la inceput, pe post de consilier, un mogul neokominternist, pe langa care, numitul Vladimir Tismaneanu pare o biata pisica lesinata – marele ideolog, fara opera, Vladimir Socor. Pentru ca individul a inceput sa apara cu articolase propagandistice si in presa basista de la noi, e bine sa se stie ca s-a nascut la Bucuresti, la 3 august 1945, ca a absolvit, ca orice pui de kominternist din Nomenklatura, Scoala rusa din Primaverii, apoi Facultatea de Istorie din Bucuresti, plecand la instructaj in State, in 1972. Colegii ii spuneau fiul …… “Imnului de Stat” deoarece era fiul muzicologului proletcultist Matei Socor, expresedinte al Comitetului de Radiodifuziune si al Uniunii Compozitorilor (1949-1954), autodefinit drept luptator “impotriva influentelor cosmopolite ale ideologiei imperialiste” si a “ploconirii in fata artei decadente burgheze”. El a compus primul imn de stat romanesc postbelic “Zdrobite catuse” (1948-1953), pe care nu l-am apucat, dar si pe cel de-al doilea “Te slavim Romanie” (1953-1977), din care citez: “Infratit fi-va vesnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator/Leninismul ni-e far si tarie si-avint/Noi urmam cu credinta Partidul ne-nfrant”. Norocul nostru cu “bestia nationalista” Ceausescu, fiindca i-a pus pe astia pe fuga si ne-a redat “Trei culori” si “Desteapta-te romane”. Din vasta opera a lui Matei Socor, mai putem cita celebrele coruri de tipul “Steagul Partidului” si “Sa fii Partidului ostean”.

Revopsit de neoconservatori in SUA, Vladimir Socor a fost implementat la Europa Libera (1983-1994), apoi la Fundatia Jamestown – Washington (1995-2002) si, in fine, ca expert al Institutului Est European, trimis in coasta presedintelui Georgiei. Din cauza lui, Saakashvili a atacat, in 2008, Osetia, fiind zdrobit in numai 5 zile, de rusi. Pentru campania mediatica destinata acestei actiuni, William Hill, seful misiunii OSCE in Moldova, avea sa-l acuze pe Socor de “inselaciuni si inventii grosolane”.

In Ucraina, Crouch II l-a lansat, in 2004, pe Viktor Iuscenko, atragand simpatiile printr-o campanie mediatica mondiala, sub minciuna ca ar fi fost victima otravirii de catre KGB/FSB. Acesta avea sa fie presedinte in perioada 2005-2010, sub controlul adevaratului agent “portocaliu”, premierul Iulia Timosenko, provenita din miezul afacerilor transnationale.

CEO la ”Ukrainski Benzin” (1991), presedinte al “United Energy Systems of Ukraine” (1995), aleasa in Rada Ucrainei in 1996, sef al Comitetului pentru Bugetul Strategic al Ucrainei din 1998, ea a condus, in mod tradator, destinele acestei tari, din spatele lui Iuscenko.

In Romania, Crouch II s-a bazat pe Traian Basescu, mana dreapta a lui Petre Roman pana in 2000. “Performant” la conducerea Ministerului Transporturilor, unde a dus in sapa de lemn NAVROM, TAROM si CFR. Instructat in anii 1999-2000 de neoconservatori, el a fost adus in 2000, atat in fruntea Partidului Democrat, in locul lui Petre Roman, considerat “neperformant”, cat si a Primariei Capitalei, prin inlocuirea adevaratului invingator, Sorin Oprescu. Aici s-a ilustrat prin contributia la distrugerea, in favoarea transnationalelor, a ceea ce mai ramasese din industria si serviciile bucurestene. La alegerile din 2004 a fost, tot prin manareala, impus in locul liderului opozitiei, Theodor Stolojan, “Draga Theo” fiind depistat ca ar fi, ombilical, legat de Lukoil! Conform uzantelor, candidatul principal, Adrian Nastase a trebuit sa faca vizita de “analiza”, la Washington. Aici a fost fotografiat din toate pozitiile, concluzia freudiana fiind ca moaca lui nu corespunde functiei de presedinte. Ca sa nu ne facem de tot de bafta ca tara, Nicu Filip, Patriarhul Masoneriei Romane a sunat-o pe “Marea Mama”, adica pe “Marele Arhitect al Universului” (pe care aveam sa-l cunosc personal, odata in casa singurului Hohenzollern  autentic – A.S.R. Paul de Romania si a doua oara la botezul fiului acestuia), obtinand primirea, neoficiala, de catre cuplul Bush, a cuplului Nastase. Toate acestea le stiu de la Nicu Filip, la care m-a dus un prieten, pacalindu-ma ca voi intalni un batran care are o biblioteca imensa si documente de familie incepand din secolul XVIII. Habar nu am unde am fost, undeva in tiganime, in gradina plina de simboluri a Templului din care ieseau membrii guvernului si alti potentati care, cand ma vedeau, incercau sa-si acopere fata. Textual, omul mi-a spus: “Draga, te-am chemat sa te cunosc si sa te rog sa ma ierti! – Nu inteleg! – Ai simtit in ultimii 20 de ani ca orice ai incerca sa faci te izbesti de un zid? – Da. Dar l-am ocolit, l-am sarit sau am trecut prin el. – Adevarat, dar ai pierdut timp, energie si sanatate! Zidul ala sunt eu. Am fost mintit, am fost pacalit de oameni care nu meritau sa ajunga ceea ce i-am facut. Cand ai scos cartea aia cu Necunoscutii Horia Closca si Crisan, am cerut sa mi se aduca tot ceea ce ai scris vreodata. Acum am terminat si te-am chemat sa ma ierti, pentru ca tu ai avut dreptate si eu m-am inselat! Esti altceva decat noi, dar nu conteaza. Romania este in ceasul 14 si toti cei care mai tinem la Ea trebuie sa luptam umar la umar, sa o pastram pentru ca vor sa o desfiinteze. Cu ce te pot ajuta? – Sunt blocat complet pe televiziuni, radio, presa. Greu, emisiunile mele au fost scoase, accesul la presa, chiar cea de specialitate, mi-a fost interzis. Vreau mana libera pentru mine si ai mei, sa ne putem bate.”  De a doua zi am avut cale libera cat timp a mai trait Nicu Filip. Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un patriot roman adevarat! In acel context, am aflat prima parte povestii Nastase. A doua am aflat-o de la fratele meu de cruce, Septimiu Roman, martor ocular la “vederea” candidatului aranjata la Moscova: “- Trebuie sa stii ca la nivelul asta de vizita, numai in situatia de cataclism, de bomba nucleara, gazda poate intarzia un sfert de ora. Pe noi ne-au tinut in anticamera 45 de minute, cu Nastase in frunte, de ne-am facut verzi la fata si eram uzi cu totii. Apoi ne-au poftit intr-un salon cu o imensa masa ovala. Dupa alte cateva minute, a aparut Putin, imbracat sportiv, cu un mers sportiv, fluierand usor o melodie, cu un dosarel sub brat. S-a oprit in capul mesei si, nici bonjour, nici gutu-te-n berg, a aruncat dosarelul peste masa, in fata candidatului, incepand cu istoricele cuvinte:<Iti interzic sa mai speli bani prin Rusia!> si in urmatoarele minute a explicat cum si pe unde trec banii si unde ajung concluzionand:<Sa nu-si imagineze cineva ca se misca vreun cent pe Glob, fara ca noi si americanii sa stim!>”

Respins la Washington si la Moscova, Nastase a decis sa se bata. A luptat si a castigat! Dar ce folos ca a avut aproape 52% din voturi…… tovarasul Jack Dyer Crouch II l-a chemat la ordin si a explicat ca e cazul sa-si anunte infrangerea. Sub nasul lui, l-a sunat pe Basescu si i-a dat ordinul sa inceapa “marsul portocaliu” Basisto-Taricean al “victoriei”, udata cu sampanie, inainte de anuntul oficial (ca sa nu mai existe balbaiala din 1996).

In noaptea aceea violeta am primit telefon de la un mare patriot, deputat la Chisinau. “-Frate, te uiti la televizor?- Da!- Si la voi cum se vad steagurile alea de care zic astia ca ar fi portocalii? – Rosii, frate! Al dracului de rosii! – Noi, la Chisinau avem culorile mai tari. Aici se vad de un rosu ca sangele. Aveti grija!”

Asa a inceput odisea neoconservatorului roman, omul proclamat de Bush “bunul meu prieten”, cel care s-a impotrivit conductei South Stream, de gaz rusesc, facandu-ne sa pierdem 4 miliarde de euro, anual, numai pentru tranzit, cel datorita caruia neoconservatorii nu s-au mai obosit sa trimita, la Bucuresti, ambasadori diplomati de profesie (ultimul a fost Michael Guest), ci politruci, afaceristi “portocalii”, ultimul, Mark Gittenstein (implicat in Rosia Montana, Chevron si ASTRA) fiind cel care avea sa ne ameninte pe noi, rezervistii, in 2011, ca ar trebui sa zicem merci ca nu se trage in noi, de pe blocuri, ca in Siria.

Basescu si-a sustinut examenul de “capacitate neoconservatoare” la 10 martie 2005, la Washington.

Pe 9 martie 2005, Bruce Pitcairn Jackson a tinut un discurs globalist demential, intitulat “Viitorul democratiei in regiunea Marii Negre”, in fata Comitetului de Relatii Externe al Senatului, Subcomitetul de Afaceri Europene, proclamand ca, pentru controlul petrolului si gazului din spatiul exsovietic, intreaga regiune a Mariii Negre trebuie adjudecata, prin revolutii de tipul celor din Georgia si Ucraina, ca stat dupa stat, trebuie smuls influentei rusesti din aceasta zona, chiar cu riscul razboiului si ca, in conditiile tradarii Turciei, “Presedintele Basescu este unul dintre cei mai elcventi sustinatori ai unei strategii ample privind regiunea Marii Negre…..Scopul sau nu este altul decvat acela de a face ca Marea Neagra sa devina o a doua Mare Mediterana.”  Adica, un al doilea Lac American! Apoi a anuntat ca, evident “Cu totul intamplator, presedintele Basescu ajunge astazi la Washington.”  Drept care, “intamplatorul” Basescu a fost chemat a doua zi sa tina un speech in acelasi loc.  Si a tinut exact cuvantarea lui Jackson, piperata cu ceva mai multe atacuri la adresa Rusiei.

Cu  aceeasi ocazie, MRU (creatia lui Sami Vianu) i-a facilitat intalnirea lui Basescu si cu seful neoconservatorilor din Partidul Democrat, Joe Biden, pe atunci senator de Delaware. Acesta i-a cerut ca, la intoarcere, s-al inlocuiasca pe Tariceanu cu MRU , ca asta sa poata pune batista pe tambal in cazul celor 3 mari mafioti transnationali din mafia petrolului, arestati, intamplator, la Bucuresti. Basescu s-a executat, Tariceanu a zis “Da!”, initial, dar dupa ce a fost chemat la ordin, la Budapesta, a intors-o pe “Nu!”. A inceput razboiul transnationalelor, ilustrat in Romania prin razboiul dintre Palatele Victoria si Cotroceni, Basescu nereusind sa-l puna pe MRU decat seful SIE. Suficient, cat sa rezolve problema!

In paralel, “revolutiile portocalii” s-au derulat si in Lituania, unde poresedintele Valdas Adamkus a fost reales pentru mandatul 2004-2009, cu mare succes in Polonia, unde “portocaliul” Lech Kacinski a fost ales presedinte (23 decembrie 2005) impunandu-l pe frate’su, Jaroslav Kacinski, premier. Un succes moderat in Cehia unde, impotriva nationalistului Vaklav Klaus, a reusit sa-l impuna pe “portocaliul” Karel Schwarzenberg, premier, in 2007 si in Franta unde, tot in 2007, Sarkozy a ajuns presedinte. Avea sa distruga Franta pana in 2012, astazi dand cu “subsemantul” in fata autoritatilor pentru trafic de influenta si coruptie.

Intelegem, asadar, ca marsul globalist-comunist, triumfal inceput in 2001, a fost la un moment dat contracarat, fiind astazi pe panta descendenta.

Despre esecurile neoconservatorilor, insa, despre incercarea de redresare prin “Primavara Araba” si alte operatiuni speciale care, aproape, au distrus si Romania, vom vorbi cu alta ocazie.

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

Discutii la Curtea Constitutionala (CCR)

In atentia tuturor membrilor SCMD

Cu sprijinul liderilor Fundatiei Romane pentru Democratie prin Drept (aliatii nostri in cadrul CNSC), asociata Comisiei de la Venetia, am avut astazi, 30.06.2014, intre orele 11.30-13.00, o intrevedere la sediul CCR cu dl. presedinte Augustin Zegrean. Am abordat punctual aspectele de neconstitutionalitate existente in legislatia basista referitoare la toate categoriile de militari, precum si unele inadvertente aparute chiar in citatia trimisa noua de CCR, in legatura cu solutionarea solicitata de noi a exceptiei de neconstitutionalitate, programata pentru ziua de 3 iulie 2014.

Dupa cinci ani pot sa apreciez ca, in sfarsit, apar semnele normalitatii, dialogul fiind nu numai posibil ci si necesar. Pentru noi, este vorba despre valorificarea demersurilor juridice facute prin grupul de filiale Muntenia Sud, gratie tenacitatii domnului vicepresedinte Col. (r) Popescu Victor, caruia ii multumim inca odata pe aceasta cale.

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XIV-a

XVI. MARETIA SI ESECURILE GLOBALISTILOR IN ANII ‘90

“Portocaliul” Traian Basescu, aflat intr-o perpetua campanie electorala are idei putine, dar fixe si crancen sustinute. Una dintre acestea este ca “Cine nu este cu americanii este cu rusii !”. Sloganul este aberant, in primul rand pentru ca un roman care are toti boii acasa si mai si gandeste romaneste, nu poate tine nici cu americanii nici cu rusii ci cu …romanii. Asta este traditia noastra, admirabil ilustrata de ultimul cronicar, Nicolae Stoica de Hateg in “Cronica Banatului”. Omul descria atmosfera din tara in timpul razboiului ruso-germano-turc din anii 1736-1739 purtat pe, si pentru teritorii romanesti. Romanii banateni se aflau cu miile atat in armata imperiala germana cat si in armata turca. Dar erau si organizati in sute de cete de haiduci care pastrau legatura intre ele, fara a alege un conducator suprem si actionau in interes romanesc, pe baza informatiilor primite de la soldatii celor doua armate. Cu uimire notau spionii germani ca in satele romanesti vedeai la hore, duminica, tineri in uniforme germane, turcesti sau in port haiducesc jucand umar la umar chiuind si strigand: “Tine-o Doamne tot asa/Tine-o Doamne n-o lasa/Nici cu turcul nici cu neamtul/Tine-o Doamne tot asa”. Dictonul “divide et impera” aplicat invers, de jos in sus! Iar romanii au prelungit atunci razboiul un an de zile, in interes romanesc.

In al doilea rand dictonul basist este stupid deoarece de 70 de ani puterea pe pamant este bipolara, la nivel statal, americanii si rusii actionand in deplina concordanta. In al treilea rand este stupid deoarece ii priveste pe “americani” ca pe un tot unitar. Or S.U.A. sunt fracturate in doua, de o parte aparatorii statului si ai vechilor idealuri ale umanitatii, de cealalta neoconservatorii, cu alte cuvinte comunist-globalistii nascuti din fuziunea conservatori-trotkisti, dovada si culoarea portocalie adoptata ca rezultat al topiri rosului comunist in galbenul simbolizand porumbul (corn), valoarea suprema a vechilor comunitati stabile de farmer-i americani. In al patrulea rand dictonul basist este stupid, deoarece este rupt complet de realitate, conflictul derulandu-se astazi nu intre state ci intre statele care lupta pentru supravietuire, pe de o parte si transnationalele care vor sa le distruga, substituindu-li-se.

Ce vor reprezentantii transnationalelor? Inlocuirea puterii firesti, bipolare, cu monopolaritatea. Un singur guvern mondial de tehnocrati, care sa decida utilizarea capitalului mondial suprastatal, un singur stat vazut ca un super trust, cu subdiviziuni administrative usor de manipulat, o singura natiune formata prin topirea raselor, disparitia caracteristicilor etnice, culturale si religioase ale popoarelor – natiunea mondiala de consumatori. O “natiune” asupra careia ei, globalistii, sa aiba puterea de decizie: cum si cand se nasc oamenii, ce beau, ce mananca, ce respira, cum si cat sunt instruiti, cum si cat au dreptul sa munceasca, cum si cat au dreptul sa traiasca, experientele africane ale “medicilor fara frontiera” demonstrand ca viata poate fi luata oricand, legal-accidental, cum sa gandeasca si cata libertate de deplasare si de contact interuman pot avea etc. Spre pilda astazi, un newyorkez scapa supravegherii electronice permanente doar 6 minute din 90. Aceasta dementa analizata de Marx la jumatatea sec. XIX este in fapt COMUNISMUL “visat” dar niciodata atins pana acum.

Neoconservatorii au intrat pe pozitii cheie in actiunea puterii bipolare de prefacere a Rusiei si inlocuire a sistemului socialist cu liberalismul (capitalismul). Controlau Uniunea Europeana la varf prin Francois Miterrand iar statul american prin partidul republican aproape integral infestat, si prin marioneta George H. W. Bush. Vicepresedinte in perioada consolidarii neoconservatorilor, adica in mandatele lui Ronald Reagan (1981-1989) apoi presedinte exact in momentul cheie (20.01.1989-20.01.1993). In aceste conditii nu numai Mihail Gorbaciov ci omenirea intreaga parea a nu mai avea nici o sansa. Ei au intervenit in stil caracteristic prin violenta si bai de sange exact in momentul prefacerii ultimului stat socialist european – Romania. A fost o lovitura dubla, agresiunea declansandu-se in Nicaragua si Romania, concomitant. In Asia, dupa ce scosesera pe rusi din Afganistan (1988) au preluat controlul printr-un regim “democratic”, marioneta. Analistii militari au sesizat imediat ca primul obiectiv al noului conflict mondial era acapararea nu de catre imperii ci de catre transnationale a ultimelor resurse clasice ale planetei: petrol, gaze naturale, minereuri, apa potabila. Succesele au fost rapide: spargerea unitatii imperiului rus in numele dreptului la independenta al popoarelor apoi stergerea acestui drept in numele „drepturilor minoritatilor”. Conceptul rege a devenit „discriminarea pozitiva”, adica acordarea de supradrepturi minoritatilor folosite ca „pana de despicat” natiunile si statele. Spre pilda, pentru fosta R.S.S. Moldoveneasca, a fost inventat conceptul de “popor gagauz, putin numeros”. Intrucat gagauzii (turci selgiukizi crestinati) au fost stramutati, dupa 1791, de catre rusi din Bulgaria in teritoriile romanesti din Dobrogea, Bugeac, Transnistria etc, existand astazi si in Bulgaria, in Ucraina sau Romania nu numai in R.S.S.M., am ridicat atunci intrebarea direct catre lansatorii conceptului: ”Cate popoare gagauze putin numeroase exista… 4?” Inca nu am primit raspunsul!

Mihail Gorbaciov a fost inlaturat si inlocuit la conducerea conglomeratului rus cu mujicul betiv si usor de manipulat, Boris Eltin. Pasii au fost urmatorii: o tentativa de puci realizata de Comitetul de Stat de Urgenta, Gorbaciov fiind practic retinut in Crimeea (dupa modelul Hrosciov) in zilele de 19-21 august 1991; armata si serviciile au reactionat promt, „Banda celor 8 globalisti rusi in frunte cu Vladimir Kriucikov, Dmitri Iazov si Ghennadi Ianaiev fiind arestata”; esecul a dus la activarea lui Eltin, ales la 2 iunie presedinte al S.R.S.R. care a fortat desfiintarea Tratatului de la Varsovia, declararea independentei republicilor sovietice pana la 22 septembrie si dizolvarea oficiala a U.R.S.S. la 25 decembrie 1991. In treacat fie spus, manipulat ani de zile de “Grupul de la Harvard”, Eltin avea sa inteleaga in final, intre 2 vodci, ce prostie a facut, avea sa se retraga din viata politica cedand functia de presedinte si misiunea refacerii imperiului, premierului Vladimir Putin (31.12.1999) si avea sa moara, uitat de toata lumea, la 23 aprilie 2007, ultimele lui cuvinte, transmise testamentar rusilor fiind: „Iertati-ma !”.

Tratatul de la Varsovia a fost desfiintat la 1 iulie 1991 si, dupa provocarea, in numele “libertatii”, de conflicte interetnice si religioase in fostele republici,  s-a trecut la faramitarea si adjudecarea lor pe bucatele incepand cu tarile baltice care corespundeau ca dimensiuni, profilului. Urmare a acestor succese si astazi de pilda piata de automobile din Rusia este dominata (30%) de concernele Renault-Nissan (care a pus mana si pe „Dacia” in Romania), Hyundai-Kia (12%) General Motors (7%) Volksvagen (6%). In plus asociat cu AvtoVaz grupul Renault-Nissan a profitat de recentele masuri intreprinse nu impotriva statului rus ci a concurentilor din Rusia pentru a solicita lui Putin controlul total asupra asociatului sau rus care produce „Lada”. Tot in urma masurilor „antirusesti” provocate de criza ucrainiana, Joe Kaeser, seful CEO SIEMENS s-a prezentat in martie 2014 la Putin solicitand intrarea pe piata ruseasca. Pentru a vedea care este interesul transnationalelor in zisa criza, ce substrat au zisele masuri impotriva nu a Rusiei ci a magnatilor rusi si cat le doare in cot de libertatea ucrainenilor, este suficient sa analizam cazul ROSNEFT. In acest mare concern petrolier rusesc al lui Igor Secin, British Petroleum avea deja 20% din actiuni. Bancile occidentale taind finantarea directa a lui Secin, British Petroleum l-a „imprumutat” cu 2 miliarde USD, prin aceleasi banci occidentale, largindu-si astfel participarea in ROSNEFT.

Marsul triumfal al globalistilor in spatiul rus s-a izbit nu de rezistenta politicienilor ci de rezistenta profesionista a complexului militar-industrial, a militarilor activi si in rezerva, de unde obsesia lor, manifesta dupa 1998 pana astazi, de distrugere a structurilor militare in toate statele tinta. De asemenea, de rezistenta bisericii si a mentalului colectiv, imperial, rus.

Concomitent cu spatiul rus, globalistii au declansat ofensiva in lumea petrolului, initiind primul razboi din Golf impotriva demonizatului Saddam Hussein, fapt de neinteles pentru cei ce stiau ca Saddam, ca si Bin Laden sau Gaddafi dealtfel, era o creatie americana. Succesul a fost partial: petrolul Emiratelor si cel de la Doha au fost adjudecate de transnationale, sub amenintarea cu bau-baul Saddam dar Irakul nu a fost cucerit si NATO s-a destramat datorita intereselor distincte si inca manifeste ale UE. In plus, in Afganistan s-a declansat reactia islamica, prin talibani.

Succes total au avut neoconservatorii in Cehoslovacia, unde beneficiau de sprijinul lui Vaclav Havel si al altor quislingi gen: Dana Baschova, Pavel Bem, Antonin Berdych, Rudolf Blazek, Jan Bubenik, Oldrich Cerny si Karel Schwarzenberg.

Prin Havel, ultim presedinte al Cehoslovaciei, au obtinut, ca prim pas, federalizarea extrema la 20 aprilie 1990, schimband denumirea tarii in R.F.C.S. (Republica Federativa Ceha si Slovaca). Apoi intelegand ca un referendum pe criterii religioase le-ar fi potrivnic, fortand constitutia, au obtinut separarea, ca si odinioara Hitler, in Cehia si Slovacia, in iunie 1992.

Un esec neprevazut gratie atat specificului romanesc constand in arta rasucirii la 180 de grade dar si in arta saririi calului, cat si rezistentei structurilor militare, l-au inregistrat in Romania. Desi a fost agresata violent, Romania nu a putut fi sparta la 22 decembrie 1989 nici pe 15 martie 1990 nici pe 13 iunie 1990 cand, pe langa fortele straine existente pe teritoriu, au adus alte 7000 de profesionisti in diversiune, beneficiind si de sprijinul neocominternistilor care isi miorlaiau ... anticomunismul in „Golania”. Nimeni nu s-a intrebat atunci nici de ce un cetatean strain ca Ion Ratiu, in loc sa umble cu cecuri la purtator, avea sute de mii de dolari cash (un miner autentic si doi mineri „acoperiti” i-au dat „tunul” la rezerva din casa de 80000 USD) de ce tinerii pusi pe distractie si atatati de blandiene si constantinesti erau alimentati la sediul PNTCD, de ce politrucii fenomenului erau platiti cu 30 USD/zi de lucru si cu 40 pe timp de noapte, de ce au jucat prost ministrii apararii si internelor, de ce militarii au fost dusi ca vitele la taiere la unitati cu armamentul si munitia sigilate, in timp ce trupele de asalt „revolutionare” le incercuiau etc. Dar, mai ales de ce au fost atacate peste tot birourile de „evidenta populatiei”, incercandu-se incendierea arhivelor acestora! In aceste imprejurari, pe 14 iunie, intr-un Bucuresti in flacari, au aparut minerii, rasturnand situatia. Globalistii aveau sa invete din esec, utilizandu-i ei insisi pe mineri, in toamna lui 1991, cand Iliescu trebuia debarcat pentru ca globalistul, initial prevazut, sa preia conducerea Romaniei. Fara ezitare, la sfarsitul lunii iunie au mutat „Scenariul Bucuresti” la Belgrad, mizand pe faptul ca Iugoslavia ar fi o prada mai usoara deoarece: era deja federalizata, spre deosebire de Romania; avea forte militare teritoriale apte sa se implice intr-un razboi de secesiune; existau de secole animozitati (alimentate extern) pe criteriul segregarii bisericesti a sarbilor. Socoteala a fost gresita pentru ca nu au tinut cont de caracterul sarbilor care s-au batut intre ei dar si impotriva transnationalelor, rezultatul final fiind acela ca sarbii aveau sa-si primeasca dusmanul traditional Rusia cu flori. Rezistenta lor s-a prelungit un deceniu.

Nu s-a renuntat cu totul la Romania, in toamna lui 1991 prevazandu-se debarcarea lui Ion Iliescu si inlocuirea lui cu globalistul initial prevazut. Pus la punct in vara, evenimentul prevedea declansarea actiunii in toamna prin manipularea minerilor, care sa vina la Bucuresti, unde „intamplator” erau asteptati la Cotroceni de „goarnele” civice. Afland inca din vara, un grup de tineri patrioti, au difuzat in presa scrisa poezia „Dor de mineri”, in luna iulie, relatand ceea ce avea sa se petreaca in septembrie. Pe 24 septembrie insa nemultumirile minerilor din valea Jiului, stimulate de refuzul premierului Petre Roman de a se duce acolo la discutii, dar si de punerea la dispozitie de catre mana dreapta a premierului pe linie politica, numitul Traian Basescu, secretar de stat la ministerul transporturilor, a 12 garnituri de tren, au pregatit marsul asupra Capitalei. Structurile nu au fost alarmate, ministrii apararii si internelor erau de negasit, soarta presedintiei si a Romaniei pareau pecetluite, Iliescu fiind parasit de toata lumea. In aceste conditii, asa cum avea sa apara, in 2005, povestea intr-o alta balada, in presa scrisa, sub titlul „Balada lui Cozma ... Racoare”, un tanar ofiter din garda prezidentiala a aparut desfigurat de teama, la poarta ministerului apararii, convocandu-si prietenii la o tigara. Mesajul era: „Suntem tradati de toata lumea, nu se poate lua legatura cu ministrii de resort,in doua ore si jumatate, vreo 12 mii de mineri vor fi in gara de Nord, de unde in 10 minute ajung la Cotroceni pe jos. Acolo ii asteapta gaitele democratiei inclusiv disponibilizati din armata, care cauta unghiurile moarte pe unde se poate forta intrarea – De unde stiti?- De la comandantul Armatei a 3-a. Asta i-a oprit la Craiova, i-a dat jos din trenuri, s-a certat cu liderii lor si a decis sa-i trimita inapoi pe la Turnu Rosu, cand a primit un telefon de la guvern, a fost injurat de toti sfintii, i s-a cerut sa nu se bage ca asta e problema sociala, deci sa le dea drumul spre Bucuresti. Omul, destept si patriot, vazand ca nu da de nimeni pe linia noastra, a sunat direct la Cotroceni si ne-a informat – Cati oameni aveti? – 800 – Adica tara a ajunsa sa depinda de reactia a 800 de oameni! – Da, si nu vad ce-am mai putea face in doua ore! – Invers ca in 13 iunie 1990. Retrageti tot ITB-ul de pe traseu si dirijati garniturile pe Baneasa. Gara mica, ei multi si deja imbatati ca sa nu gandeasca, va fi imposibil pentru cineva sa controleze situatia. Acolo ii asteptati voi, daca aveti uniforma de miner – Avem de la munci, 3000. Stoc! – Imbracati-le si dotati-le. In fiecare buzunar sa aveti o sticla de vodca ”. Si au venit minerii si au inaintat spre centru, talazuind ca marea, din bordura in bordura. Cand au ajuns la Palatul Victoria, s-a auzit strigatul: - „Intai pe astia, ca au scumpit parizerul!” Cum ezitau, un ofiter din garda a aruncat o fumigena pe geam. Si a inceput balamucul. Cureaua de transmisie a lui Silviu Brucan catre premier a iesit sa vada ce se intampla dar a fost pocnit de minerii nemineri care s-au angajat artistic in „lupta” cu colegii lor in uniforma. Omul a fost „salvat” ca si seful lui, Petre Roman, amandoi fiind artistic scosi pe o fereastra dosnica, bagati intr-o salvare, de gardistii care-i aparau „cu trupurle lor” si indepartati. Minerii care aveau obiective strict economice si sindicale au continuat sa-si ceara drepturle scapati de manipularea globalistilor intrati in deruta, dar furia lor era acum indreptata impotriva guvernului. Aceasta este imprejurarea in care, dupa negocieri cu Miron Cozma, Alexandru Barladeanu a anuntat pe 26 septembrie demiterea guvernului Petre Roman. Experienta avea sa fie folosita dar nu in Romania ci in Serbia, cand cei 3000 de mineri manipulati sa ia cu asalt palatul lui Milosevici, reales presedinte, au fost dotati de globalistii sarbi cu AK-47. Milosevici a cazut la 5 octombrie 2000 (mare succes al neoconservatorilo americani in preajma alegerilor, valorificat ca atare) spre paguba noastra, intrucat era roman dupa mama si vorbea romaneste in familie.

Cel mai mare esec l-au inregistrat insa globalistii, prin pierderea alegerilor de catre republicani in fata baiatului din cel mai sarac stat american Arkansas – Bill Clinton, in toamna lui 1992. Un fost hippie, dragut, simplut dar dotat cu o nevasta de fier. Drept urmare, toate tentativele neoconservatorilor de a smulge petrolul iranian si irakian, cu forta, prin invazie militara, contra „Democratie Coca Cola” s-au izbit de un refuz net. Au esuat si in spargerea unitatii Canadei, prin proclamarea independentei Quebec-ului, in 1995 si a Italiei prin proclamarea Republicii Federale a Padaniei, in 1996. Ca mic succes, au inregistrat insa aducerea CDR-ului la putere, in Romania, si impunerea ca presedinte a lui Emil Constantinescu desi Ion Iliescu a castigat alegerile din 1996, apucand chiar sa fie felicitat de Bill Clinton. De „lover-ul” Bill, au incercat sa scape in 1998, prin „scandalul Lewinski”, dar procedurile de impeachement au fost stopate in Congres. A fost totusi suficient sa obtina in luna octombrie dreptul de a bombarda Irakul, actiune la care au participat doar SUA, Canada si Marea Britanie si care a fost anuntata de mine, aflat atunci in Canada, cu o luna inainte, inclusiv in ceea ce priveste consecintele – condamnarea de catre intreaga lume cu Franta si Rusia, mergand pana la amenintarea cu retragerea ambasadelor din SUA. Eram acolo, alaturi de alti 200 de militari europeni, cand pilotii escadrilelor de interventie erau adusi la refacere, fiind complet debusolati. Se duceau sa bombardeze Bagdadul, acolo luminile se aprindeau, vedeau femei si copii pe strazi, adica viitoarele victime. A doua zi, aparea la posturile internationale Tarik Aziz, smiorcaindu-se mai ceva ca Basescu si declarand: „Aseara bombardamentele americane, canadiene si britanice ne-au distrus cea mai mare fabrica de gaz Sarin” (si in imagini aparea o scoala cu brate, picioare si capete de copii, sfartecati de explozii) sau „Aseara, bombardamentele americane, britanice si canadiene ne-au distrus cel mai important punct de comanda” si in imagini aparea o gradina zoologica cu bucati de elefanti, girafe, tigrii si lei, imprastiate in toate partile. Bietii „Rambo” se adunau ca oile, insarcinandu-l pe cel mai mare in grad sa converseze cu noi, europenii pentru a afla raspunsurile. La fiecare raspuns al nostru se consultau si veneau cu noul argument astfel: „- Din noiembrie, cand incepem sa serbam Anul Nou, copii nostri vor primi bomboane si jucarii iar Saddam va primi rachete. – Rachetele voastre nu-l vor atinge pe Saddam fiindca e in buncar. In schimb vor omori copii. Scrie in constitutiile voastre, si la americani si la canadieni ca n-aveti voie sa bruscati un copil ca va ridica politia. – Dar Saddam trebuie sa cedeze. – De ce? – Pentru ca altfel pretul benzinei va creste. – Voi canadienii, traiti vanzandu-le astorlalti, americanilor lemn si energie electrica. – Asa e! – Si cine stabileste pretul la metrul cub de lemn si la kw? – Noi! – De ce? – Pentru ca sunt ale noastre! – Dar petrolul al cui e, al vostru sau al lui Saddam? – Al lui. – Si atunci, cine trebuie sa stabileasca pretul? – Nu el, pentru ca e al lui? – De ce-l bombardati voi cu rachetele, ca sa-i stabiliti pretul ? – Dar noi producem calculatoare. – Sa fiti sanatosi! – El produce camile si feregele. Asta e cultura lui. Scrie la voi in constitutii ca fiecare are dreptul la propria cultura si ca voi trebuie sa i-o respectati?” La punctul asta, eroicii luptatori pentru democratie se luau cu mainile de cap, la propriu, il clatinau si repetau in cor: „- Da, nu e bine ce facem! Nu e bine ce facem!”. Drept urmare, reprezentantii Pentagonului ne-au rugat pe noi, cobaii europeni, sa nu mai discutam cu eroii „democratiei”, ca nu-i mai recupereaza.

Si mai rau stateau lucrurile cu luptatorii terestri din IFOR, KAFOR si alte minuni ale implementarii democratiei globaliste. O doamna general, de la Pentagon, pe langa care Codruta Kovesi ar parea o pitica subnutrita, imi ordona intr-o zi, ca impreuna cu colegii romani, sa urmaresc un post de televiziune newyorkez care transmitea un film superb facut de propaganda, cu titlul: „Vanati-l pe Karagici !”. Era de parere, doamna general, ca noi romanii fiind mai isteti i-am putea explica de ce obtin la public efectul contrar celui scontat. Zis si facut! In primul episod, profesionist facut, vedem noi cum la baza NATO se primeste informatia ca numitul Karagici s-ar ascunde in satul natal. Asistam la pregatirile minutioase, la imbarcare si la plecarea Labradoarelor, la zbor si la desantul pe o pajiste, pe care pastea o turma de vaci, pazite de un mos de vreo 100 de ani. Il vedem pe batran, fugind speriat, cusma cazandu-i din cap, il vedem inconjurat, facand pe el de spaima, cu pata latindu-se artistic pe cracul nadragului, in timp ce „martienii” ii strigau in sarba sa nu se teama. Cu greu, mosul a inteles ca strainii il cautau pe criminalul de razboi Karagici. Atunci s-a transfigurat sub ochii privitorului. Parea alt om, cu alta statura. Si intinzand miinile incrucisate spre a fi arestat, a spus: „- Eu sunt Karagici! – Te-o fi chemand pe dumneata la fel, dar noi il cautam pe criminalul Radovan Karagici. – Da, da, eu sunt Radovan Karagici, arestati-ma”. Din niste tufe, s-a itit figura unui barbos, de vreo 40 de ani, care a inceput sa strige:”- Ce stati de vorba cu prostul ala batran! – Nu vedeti ca e senil! Cum sa fie el Karagici? Eu sunt Radovan Karagici”. In cateva minute, castile albastre au fost inconjurate de zeci de sarbi, care se ofereau strigand: „Eu sunt Karagici !”. Concluzia era de-a dreptul halucinanta. De un cretinism perfect, comentatorul ii caina pe sarbi ca au fost imbecilizati de anii de opresiune „comunista”, de-aia sunt refractari la „democratie”.

La al doilea episod, castile albastre, cu o coloana de transportoare, intrau in satul generalului Radko Mladici, spre al surprinde, tot in baza unui pont. Numai ca drumul era barat de 7 babe, ca intr-un film usurel, de Sergiu Nicolaescu, imbracate in negru, zbarcite la culme, stirbe, ce se zgaiau surde la necunoscutii care veneau sa-l aresteze pe criminalul Mladici. Pe flancuri, prin santuri, au inceput sa inainteze copii, nu mai mari de 10-12 ani, iar in spate sa vina alte babe. Brusc, batranele si-au sfasiat bluzele, lasand la vedere mandria lor de cu 60-70 de ani in urma, si-au inceput sa inainteze strigand: „Trageti!”. De pe laturi, copii aruncau cu pietre. I-au dus kilometri, castile albastre ferindu-se de pietre si incercand sa parlamenteze. Aceeasi concluzie cretina in genul „ – Iata ce-a facut din bietii oameni, indobitocirea comunista!”

In al treilea episod, o echipa de reporteri agata lumea pe strada, intr-un mic oras de provincie, cu intrebarea: „Sunteti de acord ca Radovan Karagici sa fie deferit justitiei pentru crime de razboi?”. La care oamenii o luau la fuga instantaneu. In timp ce reporterii trageau aceeasi concluzie despre consecintele „comunismului” un individ mai in varsta si mai spalatel, s-a apropiat de ei vorbind in engleza: „Domnilor, ma uit la dumneavoastra de catva timp si constat ca sunteti total dezinformati, in ceea ce ne priveste. Ca n-ati inteles nimic! Sunt de decenii medicul acestei comunitati. Am fost de 6 ori arestat pentru convingerile mele, pe vremea lui Tito, si de 2 ori de politia lui Milosevici. Batut si umilit! Dar frica mi se face abia acum, vazandu-va pe dvs. Uitati, aceea e casa mea. Va rog sa veniti cu mine, sa filmati ceva, ca sa intelegeti”. Pe drum, omul explica: „Noi sarbii suntem un popor profund religios. Nimeni n-a putut sa ne ia asta! Pe primul plan e Fecioara cu Pruncul. Apoi vine Sfantul Sava – patronul nostru. Pe urma, ceilalti sfinti”. Ajungand la casa a deschis usa si i-a pus sa filmeze dupa ea, unde se vedea un tablou invelit itr-o carpa alba. L-a dezvelit. Era Fecioara cu Pruncul. Pe urma, i-a pus sa filmeze peretele cu icoane. Erau toti sfintii acolo, cu Sf. Sava, la mijloc. Dar deasupra, unde fusese fecioara, era altceva – portretul lui Karagici! – „Acela este, acum, Dunezeul poporului meu! Nu intelegeti ca pentru noi, incercati de fapt sa-l ucideti pe Dumnezeu? Nu stiu cati sarbi mai sunt pe lume dar daca-l atingeti, toti vom deveni dusmanii vostrii si va vom lovi oricand vom putea si oriunde pe pamant!”.

A fost ultimul episod pe care noi romanii am rezistat sa-l mai vedem fiindca deja incepuseram sa ne pierdem controlul. Cascadele noastre de injuraturi, cu Pasti, Dumnezei si Sfinti, presupun ca au constituit deliciul inregistrarilor. A doua zi m-am prezentat la raport.

Tot atunci s-a declansat, in media, pregatirea psihologica a occidentalilor pentru sfartecarea programata a Romaniei in 1999. Au aparut valuri de articole in presa americana despre mizeria din Romania, ilustrate cu aurolacii din Gara de Nord, desi, ca primar, Traian Basescu (ce-i al lui, e al lui) facuse gara oglinda, (reintroducand, sub pretextul taxei de intrare, paza), despre ororile “comunismului” si despre incapacitatea romanilor, „popor neterminat”, de a construi ceva, concluzia fiind nu numai ca romanii nu sunt buni de nimic, dar si impiedica minoritatile active si pline de calitati sa creeze si sa prospere prin munca. Am atacat violent liderul de campanie, ziarul american „The Gazette” printr-un material de 16 pagini sub titlul „Paiul si barna”, in „Luceafarul romanesc. Magazin al romanilor din strainatate” (Montreal, An 8, nr. 95/1998). Ideea era ca rebuturi sociale se gasesc in toate societatile si in toate timpurile, dovada ca in orasele nord-americane, unde nu a fost „comunism”, mergi prin centru sarind peste tineri beti sau drogati care zac pe trotuare si, cand fac ochi, intind mana, cersind cateva monede. A doua zi am fost contactat de redactorul sef care m-a intrebat daca sunt de meserie si ca trebuie sa inteleg ca ei nu au nimic cu noi dar trebuie sa informeze opinia publica. I-am replicat: „- Opinia dvs. publica, habar nu are pe ce continent este Romania. Dovada ca madam Tattweiler plasa acum cativa ani Transnistria in Siberia. Au auzit cate ceva despre Ilie Nastase, Nadia Comaneci si Ceausescu, in rest ... pata alba. Deontologia profesionala v-ar obliga sa prezentati intai poporul, Tara, si pe urma sa cautati pete in Soare”. A doua zi, omul m-a sunat sa ma intrebe daca sunt multumit. In ziar aparuse un imens material pe mai multe pagini, elogios, sub titlul „Romania, Tara civilizatiei ortodoxe”.

Stoparea campaniei antiromanesti ne-a adus noua romanilor, care eram acolo, sub aspect financiar „fiii ploii”, un castig neasteptat. M-am trezit cu cei 42 de ofiteri ucraineni, condusi de polcovnicul Nikolai Usakov, ca ma acosteaza indignati, avand in mana acelasi ziar, care pretindea ca toate nenorocirile in spatiul exsovietic se trag de la reminiscentele „comunismului” acesta continuand sa existe violent datorita Armatei Rosii, militarii fiind retrograzi si bolsevici. Isi bazau concluziile pe o fotografie aparuta in „Izvestia” unde, sub un arc de cerc format din portretele tuturor liderilor rusi, de la Lenin la Eltin, aparea central, portretul unui ofiter rus cu cascheta specifica pe cap. Am adunat toata gasca de ofiteri polonezi, cehi, slovaci, unguri, lituanieni etc., ne-am tavalit cu totii de ras, am negociat in sticle de vodca si tigari cu Usakov, si am pus mana pe telefon, cerandu-l pe redactorul sef al ziarului: „- Domnule, sunt polcovnicul Nikolai Usakov, va sun de la baza de instruire Saint Jean, in legatura cu articolul dvs. de azi. Suntem aici de toate: ucraineni, polonezi, romani, unguri, cehi etc. Daca o asemenea tampenie, se imtampla in oricare din tarile noastre, toti erati dati afara, pentru incompetenta si incultura crasa. – Ce vreti sa spuneti? – Uitati-va la poza si spuneti-mi ... care este primul om care a pasit pe Luna? – Armstrong! Toata lumea stie! – Dar primul om care a zburat in Cosmos? - Aaaa... un rus. – Iuri Gagarin. – Da, da asa e, Gagarin! – Ei bine, ala e militarul din poza. Parabola era, dupa Izvestia, ca peste 4000 de ani, nici dracu nu o sa-si mai aduca aminte de Lenin, de Brejnev sau de Eltin dar primul om care a zburat in Cosmos va ramane in constiinta umanitatii cat timp va exista aceasta. N-ati inteles nimic!”. A doua zi, ziarul aparea in pagina dubla cu materialul „Iuri Gagarin – primul om care a zburat in Cosmos”, cerandu-si scuze de la cititori pentru interpretarea eronata si anuntand ca redactorul responsabil a fost dat afara.

Astfel de experiente au avut, cel putin pentru noi, romanii, consecinte neasteptate. Daca Usakov a fost facut dupa doua luni general, noi, dupa un an si jumatate, cand o delegatie NATO a cerut sa discute la Bucuresti, la Academia Militara, cu absolventii de la Borden si Saint Jean, a constatat ca, din 241 mai erau in activitate 18, in fapt 17, intrucat eu absolvisem 2 cursuri in acelasi timp. Toti ceilalti fusesera trecuti in rezerva. Atunci, necopt fiind inca, am dat vina pe rusi si pe UE, intrucat toti absolventii de la Moscova si Garmish au fost, cum spun americanii, avansati si „postati”. Abia cand mi-a venit si mie randul am inteles adevarul. Fuseseram selectati de neoconservatori pe post de cobai, fuseseram testati si concluzia a fost ca avem prea multa carte ca generatie, ca intelegem prea multe, ca reactionam la orice tentativa de indobitocire, deci ca suntem periculosi. S-a scapat de noi rapid, sub lozinca educatiei „comuniste” pentru a se face loc copiilor crescuti si indopati cu lozinci, in ideea ca atunci cand astia se vor trezi, daca se vor trezi, va fi prea tarziu pentru Romania.

Prima tentativa din 1999, de dezmembrare a Romaniei, a avut loc in februarie, cand la Budapesta superdemocrata s-a desfasurat un mare congres neonazist. Au participat extremisti unguri din toate tarile mai putin din Romania. Astia trebuiau sa vina la Bucuresti in mars, ca in cele doua capitale sa se raga concomitent pentru autonomie. In aceste imprejurari, minerii care luptau inca pentru drepturi, au fost manipulati din nou, pornind ei spre Bucuresti cu un Miron Cozma care nu excludea, in declaratiile televizate, posibilitatea de a ajunge ministru. De ce minerii s-au oprit la Olt, fataindu-se in sus si jos? Pentru ca asta a fost ordinul! Fiind luati ca pretext, armata fusese mobilizata si ungurii renuntasera la mars. De ce a fost arestat atunci Miron Cozma? Fiindca serviciile fusesera informate ca, daca trece Oltul, la Ploiesti i se va alatura regimentul de la Negoiesti al col. Ion Niculescu, singura unitate de elita, cu adevarat profesionista a Tarii, Niculescu fiind cel care la inarmat, l-a adus pe tancuri pe Sergiu Nicolaescu la televiziune, in 22 decembrie 1989, si a tras cu tunurile in „blocul rusesc” de langa aceasta. Ba se mai zvonea si ca la Universitate vor fi asteptati de sute de ofiteri in uniforma. Atat de mare era, atunci, ura impotriva CDR-ului, coalitia distructiva, a minciunii si razbunarii! Nu confirm dar nici nu infirm!

A doua tentativa a fost in iunie 1999, cu ocazia Conventului Masonic planetar de la Bucuresti cand lojile franco-belgiene au fortat dezmembrarea Romaniei. Ne-au salvat democratii, adica militarii americani prin Marea Loja NATO si Marea Loja Americana. Multumim Bill si Hilary Clinton!

A treia lovitura s-a incercat pe 6 decembrie 1999 prin incriminarea lui Ion Iliescu si armatei in ansamblu. Eram redactor sef al Editurii Militare cand un general, mare profesor universitar spagar, a venit la ora 10 sa ma vrajeasca sa particip la ora 13 la o lansare de carte la Cercul Militar, ca „moderator”. „Cum dracu moderator, la o lansare de carte?”, mi-am zis, si simtind ca ceva pute, am dat tarcoale CMN pe la ora 12. Era o desfasurare de servicii, romane si straine, prin zona, de mai mare dragul! Toti panicati! Am tras si eu de limba pe un revolutionar si am aflat ca in prezenta si a lui Ion Iliescu si a presedintelui Emil Constantinescu, liderii revolutionarilor de la Timisoara, Cluj, Pitesti etc., urmau, zdravan manipulati de baietii strecurati printre ei, sa acuze in bloc toata generalimea trecuta si actuala, pe cantecul „Cine a tras in noi/Dupa 22?”, eu si un taranist, profesor universitar, urmand sa fim papagalii de sacrificiu, pe post de moderatori. Drept urmare, m-am dat lovit si am intrat in sala la 13.15. Totul era un urlet, bietul profesor taranist mai avea un pic si facea infarct. I-am soptit ca, daca vrea sa scape intreg, sa-mi tina isonul si am zbierat ca la infanterie „Liniste!”. Generalii au tacut, „acoperitii” dintre revolutionari, nu: „ – Nu te acceptam, esti militar! – Sunt cel mai civil dintre militari si cel mai militar dintre civili! – Ne-ati adus sa ne manipulati! – Vreti sa ascundeti adevarul ! – Unde sunt Iliescu si Constantinescu? – Nu sunt dar sunt reprezentantii lor, Gelu Voican Voiculescu si Dorin Marian! Si aveti dreptate! Nu e in Romania democratie! Nici macar anarhie! E tembelism! E dementa! Pai unde dracu ati mai pomenit, in ce armata, ca un lt.col. sa urle si toata comanda armatei sa taca si sa execute?”. In linistea care s-a lasat, le-am explicat ca sunt istoric, evenimentele petrecute cu 10 ani in urma sunt Istorie, deci trebuie analizate cu armele istoricului, adica apeland la intrebarile: „ – Cine? Cand? De ce? Cum? Unde?” si mai ales „- Cui foloseste?”. Le-am mai explicat ca toate revolutiile, incepand cu cea franceza din 1789, s-au desfasurat dupa acelasi tipic: „ – Intai au fost VISATORII, care au murit cu pieptul dezvelit, pe baricade, iar daca au supravietuit, vazand ce a iesit, ori s-au sinucis ulterior, ori si-au luat lumea in cap. In valul doi au fost PROFITORII, care au iesit la revolutie sa ciordeasca, de prin magazine, ajungand pana la colierul sau blana reginei din Primaverii. In valul trei – INTAMPLATORII, care au iesit sa ia o paine sau sa caste gura si acum revendica Delta Dunarii, pentru ca au facut revolutie. Ultimii sunt INITIATII. Adica cei care stiu exact ce se petrece, ce se vrea si in interesul cui si mana primele trei categorii la macel in prima faza, ulterior la disperare. Va reamintesc, toate lectiile din cartile de istorie, incep la prima pagina cu: Robespierre, Saint-Just, Marat, Danton etc., sunt parintii revolutiei franceze. Dar dupa 30 de pagini, cand povestea se incheie, constatam ca toti astia sunt morti si ni se spune cu tristete: Revolutia isi devoreaza copii! Pai ce-au fost respectivii ... parinti sau copii?. Asta trebuie sa aflam noi acum si o putem face pentru ca, din prostie, au facut o greseala cat casa! In decembrie 1989 am fost numai noi in strada, unde am murit ca prostii. Si cand noi eram prea ocupati sa strigam Libertate si Democratie, n-am observat cum sobolanii ni se strecoara printre picioare si se infig in cascavalul Puterii. Dupa care ne-au manipulat, aruncandu-ne bucuria in scarba, inveninandu-ne si asmutindu-ne pe unii impotriva celorlalti. Acum au facut imensa prostie sa ne aduca din nou fata in fata, fara intermediari. Dialogand, punandu-ne cap la cap amintirile, vom scoate la lumina adevarul si le-am tras-o! Dumneata, ala care tot tipi la generalul Paul. Ce ti-a facut Vasile Paul, pe vremea aceea maior? - Pai a tras in noi in Piata. – Tacere! Dumneata inchide ochii si incearca sa retraiesti momentul. Cand a inceput sa se traga, il vedeai pe Paul? – Da! – Ce vedeai din el? – Cum adica? – Adica ce vedeai: ochii, gura, nasul? – Nu, ceafa! – Adica omul era cu spatele la tine? – Da. – Si ce facea, venea cu spatele spre tine? – Nu, pleca din Piata. – Si atunci cum tragea? – Cu pistolul pe dupa ceafa? – Nu, nu tragea. – De unde veneau gloantele? – Din lateral, dreapta. – Cine era acolo? – Nimeni. – Cine tragea? – Nu stiu!”. Asa s-a derulat dialogul 4 ore, pe masura ce se scurgeau minutele, fiori de ghiata incepand sa ne treaca pe toti. Iesea la lumina Adevarul! Finalul a fost apoteotic! Revolutionarii si militarii s-au infratit din nou, hotarand sa faca o comisie care sa lucreze permanent, in aceeasi componenta, cu mine coordonator, dar viitoarele sesiuni sa se tina la Timisoara sau Cluj, daca voi avea curajul. „– Va dau si in scris ca vin! – Adica ce vreti sa spuneti? – Ca o a doua intalnire nu v-a mai fi! – Deja zbarnaie telefoanele si-si dau pumni in cap, ca ne-au pus fata in fata si-am ajuns din nou umar la umar. Iar cel care va plati, voi fi eu! – Sa incerce, va lasam telefoanele! La primul semnal venim toti la Bucuresti si dam cu ei de pamant!”. Nu i-am sunat dar acum e limpede de ce revolutionarii m-au sprijinit in infiintarea sindicatului si de ce au sustinut toate actiunile SCMD. Si nu i-am chemat deoarece, am scapat de consecinte facand publica povestea sub titlul „Visatorii, profitorii si initiatii”. Materialul l-a preluat fratele meu de cruce, un mare istoric militar, lt.col. Ion Munteanu, si i-a dat drumul catre toata presa, de la Cotroceni, deoarece era detasat in grupul special de analiza si manipulare media al presedintelui de atunci. Horia Alexandrescu, un Ion Cristoiu mai mic pe la curtile imparatesti, a muscat momeala, crezand ca e ordin si i-a dat drumul in „Cronica Romana”, nr. 2099/08.12.1999. Bietul Horica ... a ramas fara jucarie! Cat despre fratele meu de cruce, a cazut prada pandemiei care ne-a lichidat peste 4000 de militari patrioti, in prima parte a postrevolutiei. Dumnezea sa-l odihneasca, a fost un mare patriot!

In anul 2000, neoconservatorii ne-au „iertat” intrucat isi pregateau revenirea in forta in SUA, actionand pana la falsificarea alegerilor, pentru impunerea ca presedinte a lui George W. Bush. Consecinta a fost infrangerea catastrofala a CDR-ului in Romania si infruntarea in prezidentiale, pe fondul urii antitaraniste a populatiei, a lui Ion Iliescu si ... Corneliu Vadim Tudor! Cat despre revenirea neoconservatorilor, despre Apocalipsa declansata de ei cu incepere din 2001, vom discuta in cele ce urmeaza.

(VA URMA)

Col. (r) dr. Mircea DOGARU,

Presedintele SCMD

APEL LA UNITATE

APEL LA UNITATE

 

IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR S.C.M.D.

 

Intrucat unii membri de sindicat au ramas cu semne de intrebare referitoare la dezbaterile din ultimul CD, reprosand vicepresedintilor responabili de zone ca nu le-au transmis punctele de vedere, facem urmatoarele precizari:

·        toti vicepresedintii au transmis fidel propunerile venite de la filiale, care au fost discutate, cu atat mai mult cu cat acestea nu converg, fapt firesc dat fiind specificul problemelor in fiecare zona si nivelul de informare;

·        in pagina 2 a rezolutiei CNR 2013, puteti constata ca au fost aprobate prin vot “Raportul privind bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013 si executia bugetara pana la 22.11.2013” dar si “Proiectul de buget pe 2014”. A fost deci o scapare a membrilor CD ca au propus elaborarea a ceva déjà aprobat de CNR. Vom discuta cu siguranta modul in care datele reale privind plata cotizatiilor confirma sau nu proiectul de buget;

·        in mod expres la solicitarea filialelor din Zona 6 - domnul col. (r) Cotoi Anton a facut un apel la pastrarea unitatii sindicatului si renuntarea la orgoliile care ar periclita existenta SCMD. Aceasta este obligatie statutara pe care si-au asumat-o toti aderentii la SCMD, trebuie inteleasa ca obligatie si nu supusa la vot. In acest context s-a admis punctul de vedere al vicepresedintelui pe Zona 7 – domnul col.(r) Tudosie Stefan, ca statutar, membrii SCMD pot sa se abtina de la a da curs unor solicitari ale CD sau CNR daca nu le inteleg sau personal nu sunt de acord, dar nu pot actiona impotriva, expunandu-se sanctiunii excluderii din sindicat. Tot in acest context si-au anuntat intentia retragerii din functii, vicepresedintii zonelor 1 si 2. Contrapropunerea presedintelui SCMD a fost ca domniile lor sa ramana in functie pana la capat, la CNR, data fiind complexitatea problemelor carora SCMD trebuie sa le faca fata pana la alegerile prezidentiale, tinand cont de obiectivele propuse. Am mai constatat ca de ani de zile preocuparea unora, pe care ii consider infiltrati ai puterii, este nu de a lupta pentru obiectivele SCMD ci pentru schimbarea pe orice cale a conducerii acestuia considerate de Putere periculoasa. Situatia este cu atat mai grava acum cand Cotrocenii vizeaza printr-un proiect organizarea rezervei pe “unitati militare” in scopul transformarii ei intr-o “mare muta” fluturand pe la nasul unora ridicule promisiuni de functii, grade si bani;

·        cele de mai sus au constituit o parte a motivatiei presedintelui si a unora dintre vicepresedinti de a raspunde propunerii facute de domnul col. (r) Cotoi Anton, ca CNR 2014 sa se tina inaintea alegerilor prezidentiale. Este contraperformant sa schimbi regulile in timpul derularii jocului si sa faci un CNR de bilant de 5 ani inainte sa ai rezultatel finale. Sansa sa atingem restul obiectivelor este sa actionam in deplina unitate prin presiuni asupra factorului politic pentru a-l obliga sa accepte indeplinirea revendicarilor noastre inainte de alegeri;

·        potrivit procedurii CD, chestiunile ramase in suspensie sau care nu au apucat sa fie dezbatute se reiau ca puncte pe ordinea de zi in sedinta urmatoare;

·        pentru modul in care am actionat la europarlamentare nu s-au facut critici si nu s-au adus invinuiri nimanui, s-a constatat doar ca strategia adoptata la CNR a vazut mai mult decat limpede bulversarea clasei politice in 2014, atentionarea ca SCMD trebuie sa actioneze unitar fara a intra in jocul politic, raportandu-se doar la el prin prisma propriilor obiective, ramanand in continuare valabila. In acest sens s-a facut apel la domnii vicepresedinti sa prezinte invatamintele extrase pe zone din acea experienta pentru a invata din greseli si a putea actiona mai eficient la prezidentiale.

 

Intrutotul de acord cu apelurile la unitate si renuntare la orgolii venite din teritoriu, imi exprim dorinta ca acestea sa fie insusite de fiecare membru de sindicat. Reamintesc tuturor membrilor ca, la fiecare CNR, s-a dat girul prin vot activitatilor in toate domeniile, in fiecare an, deci toate zvonurile si acuzele de culise sunt nu numai neadevarate ci si contraproductive. Deasemenea s-a facut bilantul activitatii de peste an si, in functie de ceea ce s-a obtinut, s-au stabilit obiectivele prioritare pe anul urmator.

Multumind tuturor membrilor CD, tuturor presedintilor si B.O. de filiale, tuturor membrilor SCMD care se implica in activitatea acestuia, va reafirm ca hotararea celor care au infiintat SCMD ca organism de actiune pentru apararea drepturilor categoriei socio-profesionale a militarilor si politistilor, dar si (pentru ca suntem militari pana la moarte), drepturile la existenta statala, unitara, libera si democratica ale natiunii romane, a ramas intact. Ca initiator al acestui proiect (intrucat au fost zvonuri exprimate in scris, mediatic, cum ca as fi fost “infiltrat” pentru distrugere in ceva initiat si construit de mine cu ajutorul dvs.) sunt ferm hotarat sa-l apar pana la capat, cu orice risc si impotriva oricui, indiferent ca se numeste Basescu, Putin, Obama sau Papa de la Roma.

In situatia in care dvs. ca membri de sindicat aveti observatii, propuneri sau nevoie de un supliment de informatii pe linia intaririi unitatii de actiune a sindicatului va rog sa va adresati direct, catre B. O. Central si presedinte pentru  a le putea dezbate ulterior in CD, pe adresa de email: sindicatulmilitarilor@gmail.com

 

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) Mircea DOGARU

INFORMARE

INFORMARE

cu privire la sedinta C.D. din 11.06.2014

Convocata, dupa doua amanari solicitate de vicepresedintii cu responsabilitati teritoriale, sedinta Comitetului Director al SCMD, statutar intrunit, s-a desfasurat miercuri 11.06.2014, intre orele 11.00-15.30 la sediul central.

La primul punct al ordinei de zi, presedintele SCMD a informat asupra implicarii rezervistilor in alegerile europarlamentare, insistand asupra modului cum acestea au fost manipulate, in detrimental partidelor mici (chiar si din interiorul acestora) si al independentilor. S-a constatat neindeplinirea de catre majoritatea B.O. ale filialelor si membri ai CD a hotararilor CNR si CD pe aceasta tema. S-a votat in unanimitate ca la viitorul CD, domnii vicepresedinti sa prezinte in scris punctele de vedere privind invatamintele rezultate din actiunile SCMD pe timpul desfasurarii europarlamentarelor.

S-a subliniat ca SCMD nu face politica, dar drepturile si legile solicitate depend de un guvern si o majoritate parlamentara care sunt politice si asupra carora trebuie exercitate presiuni pentru ca SCMD sa obtina satisfactie.

S-a subliniat ca la vot s-au prezentat cu 3,5 milioane de votanti mai mult decat se estimase, la aceasta aducandu-si contributia si SCMD si aliatii acestuia, cu atat mai mult cu cat existau candidati proprii pe listele A.N.A. Alegerile trebuie analizate deoarece, in vederea evenimentelor din noiembrie, SCMD trebuie vazut ca un potential electoral de maxima importanta, astfel incat guvernul si majoritatea parlamentara sa aiba interesul sa urgenteze aparitia Legii Pensiilor militare de stat, in varianta propusa de SCMD si Federatia sindicatelor din politie.

Presedintele a mai informat asupra actiunilor concertate de destructurare a sindicatului si despre existenta la Bucuresti a unui grup de persoane care actioneaza in paralel si opus intereselor SCMD, pretinzand ca exprima vointa tuturor membrilor SCMD, actiuni concretizate prin: presiuni asupra cabinetelor de avocatura, soldate cu deteriorarea relatiilor cu cabinetele Galca si Barla; incercarea de rupere a relatiilor cu actualii avocati exact pe perioada derularii procesului intentat SCMD de catre persoane din conducerea ANCMRR si ACMDR. Din fericire, actiunea a fost contracarata si SCMD a castigat procesul; stricarea relatiilor cu diverse partide la care aceste persoane s-au prezentat ca o adevarata conducere paralela, erijandu-se in decidentii sindicatului; solicitari la posturile de TV in special RTV si Antena 3, vizand in mod expres ca presedintele SCMD si vicepresedintele responsabil cu media sa nu mai fie invitati in emisiuni; acuze aberante (aceleasi de ani de zile si care au provocat ilegalul control ANAF) privind visate fraude, deturnari de fonduri, miliarde cheltuite in profit propriu si alte aberatii.

La acest punct, membrii B. O. Central au comunicat ca nu se vor mai lasa supusi insultelor telefonice si pe bloguri, ca vor lua, statutar, toate masurile necesare impotriva celor susceptibili de a fi primit promisiuni basiste in contextul proiectatei organizari a rezervei ca anexa a Puterii. In momentul in care informatiile vor fi toate stranse, vor fi aduse la cunostinta domnului vicepresedinte responabil de zona Bucuresti si Ilfov, pentru masuri. Pana atunci s-a facut apel la toti domnii vicepresedinti si presedinti de filiale sa se intoarca la principala misiune, aceea de a se apleca asupra problemelor oamenilor, in locul stimularii atitudinii ultimative a unor membri si cautatului de tip basist a nodului in papura, pe principiul “trebuie sa existe neaparat ilegalitati, chiar daca nu le gasim de 4 ani, fiindca asa vrem, sa schimbam conducerea nu a tarii ci a … sindicatului”

S-a explicat relatia cu cabinetele de avocatura, votandu-se cu o abtinere si doar un vot impotriva, respingerea cererilor suplimentare de bani al cabinetului de avocatura Graziela Barla.

B. O. Central a informat asupra stadiului negocierilor privind amendamentele la proiectul Legii pensiilor militare de stat, propuse de SCMD si sindicatele din politie. Marul discordiei continua sa fie opozitia, pe linia Boc-Basescu, la racordarea soldelor de rezervist la cresterile salariale ale activilor.

S-au dezbatut procedurile financiare ale SCMD (eterna, marea si unica problema a unora) votandu-se in unanimitate, conform deciziei CNR 2013, ca procedurile anterioare CNR 2013 sa ramana in vigoare pana la CNR 2014, CD urmand sa propuna acestuia eventuale modificari procedurale. Din pacate, s-a votat si prezentarea de catre Dp.Ec.Fin. a unui proiect de buget la viitorul CD, toata lumea uitand (datorita vehementei sustinerii propunerii) ca proiectul de buget pe 2014 a fost prezentat si votat la CNR 2013. Va fi rediscutat in viitorul CD.

La cererea expresa a domnilor vicepresedinti responsabili de zone, formulata prin domnul col. (r) Cotoi Anton, presedintele SCMD a raspuns inca odata si a facut apel la presedintii de filiale sa clarifice lucrurile pentru toti zvonerii, ca nici d-sa nici col. (r) Valeriu Pricina nu primesc un leu de la nici o televiziune.

 Dimpotriva, pe presedintele SCMD il costa 200-300 lei lunar din buzunarul propriu participarea la emisiuni (taxiurile) iar pentru col. (r) Valeriu Pricina, cei 42 de km tur retur la fiecare invitatie, sunt decontati, conform hotaririi CNR si CD de SCMD pe baza de bonuri de benzina. De ce nu acceptam deplasarea cu mijloacele posturilor TV ? Pentru a nu ajunge in situatia d-nei senator Cristiana Anghel chemata de 4-5 ori pe saptamana la televiziuni, sumele de deplasare considerandu-i-se in mod politic si ticalos – electoral “spaga”, desi reprezentau deplasarea cu trenul pe ruta Craiova-Bucuresti si retur. O deplasare careia nu i-ar fi facut fata lunar o suta de salarii de invatatoare. Dar ticalosia umana este atat de mare incat numai reprezentantii SCMD i-au luat apararea, indemnand la ratiune urechile surde.

La capitolul modificari al statutului SCMD, s-a reamintit votul in unanimitate dat pe raportul de anul trecut in CNR, care a mandatat B.O.Central si Dp. Juridic sa armonizeze statutul cu Actul Constitutiv, principalul document al existentei SCMD, atacat astazi de basisti. Daca renunta la Actul Constitutiv, SCMD isi inceteaza existent ca sindicat deoarece Legea sindicatelor a fost abrogata si nu este in interesul nimanui sa ne reinfiintam ca “asociatie”, fapt imposibil, dat fiind specificul nostru: gruparea de rezervisti din toate structurile (Armata, Interne, SRI, etc.) si toate ramurile.

Proiectul de armonizare explicit si in ceea ce priveste alegerile va fi trimis spre dezbatere filialelor. De asemenea s-a convenit ca CNR sa-si desfasoare lucrarile in a doua parte a lunii noiembrie 2014, dupa clarificarea situatiei din tara (alegerile prezidentiale).

In baza hotararilor CNR 2012, care a aprobat reorganizarea departamentelor, cu exceptia Departamentului Munca, acesta urmand a fi reorganizat dupa redobandirea prin lege a dreptului nelimitat la munca si a hotararilor CNR 2013 s-au pus in discutie, analizat si solutionat solicitarile venite de la filiale si de la membri de sindicat.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) Mircea DOGARU