A N U N T

Dupa Franta, Miscarea ”vestelor kaki”, adica a rezervistilor pentru apararea statelor lor in fata agresiunii globalist-comuniste, a cuprins si Olanda si Germania iar de cateva ore si S.U.A. Amanunte in postarea noastra de maine 13 mai a.c.! Dar nu uitati ca, de 12 ani, se deruleaza in Romania, pe aceleasi coordonate, Miscarea ”vestelor albastre” ale S.C.M.D.!

Biroul Operativ Central al S.C.M.D.

 

SA  ACCEPTAM  REALITATEA!  

I.L. CARAGIALE  DESPRE DEMOCRATIA  NOASTRA  POSTREVOLUTIONARA

1907 din primăvară până'n toamnă

Fragmente

”Să notăm în treacăt că marea majoritate a arendașilor mari este compusă din străini, — în Moldova, evrei; în Muntenia, greci, bulgari, albanezi și puțini români ardeleni supuși unguri, — în genere, afară de rare excepțiuni onorabile, oameni de joasă extracțiune, aspri la câștig, fără sentimente omenoase și lipsiți de orice elementară educațiune Cruzimea interesului, comună lumii, se mai înăsprește aici prin lipsa de solidaritate națională, prin nesocotirea tradițiilor și opiniei publice, prin îndrăzneala ce o dau pe o parte coruptibilitatea administrației publice, pe de alta protecția or a pavilionului străin, or a cine știe cărei puternice Alianțe universale, și printr-un manifest dispreț brutal față de țăranul incult, umilit și îndelung-răbdător................................ Partidele politice, în înțelesul european al cuvântului, adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noi de clasă și prin urmare pe programe de principii și idei, nu există în România. Cele două așa numite partide istorice care alternează la putere, nu sunt, în realitate decât două mari facțiuni, având fiecare, nu partizani, ci clientelă. Capii facțiunilor sunt mai mult sau mai puțin ambițioși politicieni... Iar clientela este plebea incapabilă de muncă și ne-având ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi liber cugetători și răspopiți, învățători analfabeți — toți teoreticieni de berărie; — după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili. (Comerțul e cea mai mare parte în mâinile străinilor: în Moldova, evrei; în Muntenia, greci, bulgari, albanezi, români supuși unguri, toți străini fără drepturi politice, nici comunale.).............................................................................................................. Administrația e compusă din două mari armate. Una stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămânzind în opoziție. Când cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire excesivă, iar cei flămânzi au ajuns la completă famină, încep tulburările de stradă... Plebea, clienții, cu studenții universitari și școlarii din licee, conduși uneori de profesori universitari, cer numaidecât răsturnarea guvernului. Facțiunea de la putere, supranutrită, este incapabilă a mai ține piept torentului popular, adică facțiunii răzbite de foame; iar Regele, gelos de reputația europeană de liniște și ordine a Statului său, este silit să concedieze, avec force compliments, cabinetul, care avea aproape unanimități în Parlament, pentru a însărcina pe capul opoziției cu formarea unui nou cabinet, cu dizolvarea Parlamentului și a tuturor consiliilor județene, urbane și rurale, cu convocarea colegiilor electorale pentru constituirea unui nou Parlament și unor noi consilii, — care toate, după bunele obiceiuri consacrate, sunt firește aproape unanime partizane ale noului guvern. Care va să zică, în loc să derive guvernul din majoritatea reprezentației naționale, derivă unanimitatea acesteia de la guvern. Și asta se întâmplă, regulat, în cazul cel mai bun, din trei în trei ani; adică cu un an mai puțin decât o legislatură întreagă... A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală — de la prefecți și secretari generali de ministere, până la cel din urmă agent de poliție și până la moașa de mahala — se înlocuiește,... pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rând din trei în trei ani, ba și mai des uneori. De la o administrație astfel recrutată și constituită pe termene provizorii, se înțelege că numai seriozitate și scrupuluri nu se pot pretinde. Toți oamenii de afaceri, începând de la arendașul care plătește milioane arendă și sfârșind cu micul precupeț, care învârtește în mizerele-i daraveri abia câțiva lei, sunt rançonnés, în proporție, de către acești baroni feudali mari și mici, cari se numesc agenții administrației Statului român. Și oamenilor de afaceri asta trebuie să le convină; în așa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fără nicio sfială — poate nedreptăți mare pe mic, poate înșela mic pe mare, — puțini reducând în mizerie pe mulți Rar, din când în când, ca pentru paradă de lux, se aruncă un homme á la mer — cine știe ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a făcut prea brutal o flagrantă delapidare sau s-a lăsat prea stângăcește mituit. Încolo, sistema lucrează fără supărare pe toată linia, afară de netăgăduite rare excepții onorabile. De aceea, cu un zâmbet plin de amărăciune, Românul numește țara lui patria bacșișului și hatârului. Cu așa parlamente se fac legi peste legi — cu așa administrație se aplică. Justiția ?... Judecătorii de pace și membrii tribunalelor de primă instanță, afară de prezidenți, sunt amovibili, ca și agenții și funcționarii ordinari. În justiție, poporul n-are încredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu și prestigiu; și între această justiție fără prestigiu și poporul sceptic, se răsfață formidabila și excesiv numeroasa clasă a avocaților — cea mai prosperă în România după a arendașilor mari. Avocații constituie grosul intelectualilor; clasa lor este pepiniera cea mare a bărbaților de Stat. Să vedem acuma cum se fac în Statul român educația și cultura publică, în ce scop se fac și ce rezultate dau. Toate școalele, de la cele populare până la Universități — școale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moașe, de muzică, de alte arte, facultăți de toate ramurile culturii înalte — toate dau mai mult sau mai puțin d'emblée absolvenților lor drepturi la dignități și funcțiuni publice. Astfel școala română, în loc de la fi un mijloc de educațiune și cultură a poporului și a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întâietate între cetățenii, de ieftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi și privilegii. Și din ce în ce, din gradul cel mai de jos până la cel de sus, școalele sunt niște fabrici de funcționari, de salariați publici și de avocați — o pletoră de semidocți, fără caractere, fără omenie, adevărați cavaleri de industrie intelectuală, cărora le trebuiesc numai decât onoruri cât de multe fără niciun merit și câștig cât de mare fără multă osteneală. Aceste fabrici alimentează oligarhia publică ce stăpânește exclusiv țara românească Din aceste fabrici iese și se primenește și crește, în oarba luptă de concurență pentru repurtarea rangurilor, distincțiunilor și profiturilor, oligarhia de aventură. An cu an apar proaspeți pe arena publică, în poze teatrale, teoreticienii, reformatorii și patrioții, placizii făuritori de sisteme noue, instigatorii exaltați, șoviniști, naționaliști, iredentiști, antisemiți, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trândavei plebe, servanta oligarhiei Familiile sărmane din plebea orășenească, lipsite de orice mijloace de producție, trăind din mică precupeție, or din slujbe sau slujbușoare, or din cârciumăritul de mahala, ori din meserii mai puțin ușor de mărturisit — toate aspiră, grație școalelor naționale, să-și vadă copiii cât mai degrabă, după vârsta majoratului, în cel mai rău caz funcționari; în cel mai bun, măcar deputați ministeriabili, dacă nu chiar miniștri... Și, ca la cele mai absurde loterii, și aci, nu toate iluziile sunt amăgite. Așa se recrutează oligarhia care stăpânește țara românească Nu este o oligarhie măcar statornică, de tradiție istorică, de bravură, de obligațiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarhie mutabilă, de perpetuă premeneală, accesibilă oricui prin nimereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orice scrupuluri, renunțare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebuie, și puțintel noroc — și cariera strălucită e gata. Așa se face concurența; așa se parvine; așa se intră în rangurile nobiliare ale oligarhiei române Astfel dar, niciun salt social de la o generație la alta, oricât de enorm, nu este exclus. Dintr-un fiu de țârcovnic iese un bărbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr-un fiu de familie istorică, mari boieri până ieri, iese un escroc, care moare victima vițiului, când a scăpat de pușcărie, grație intervenției rudelor influente; dintr-un copil de cârciumăraș, un avocat ilustru, care, în câțiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr-un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduș electoral, la solda unui ambițios politic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului ministru. Asta, în țara românească, se numește cu tot seriosul sistemă democratică... Și oligarhia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz fals-cultă, pe cât de incapabilă de producție utilă or de gândire, pe atât de lacomă la câștiguri și onoruri, își arogă puterea întreagă a Statului...  Împărțită în două bande, ce se numesc cu pretenție „istorice” — liberal și conservator, — bande mai nesocotite decât niște seminții barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu , — această oligarhie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce și pe acelea, fără spirit de continuitate și fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizațiuni numite aci democratice.......................... Fatalitatea istorică cere, se vede, jertfe, de îngropat sub temeliile unei sănătoase clădiri de Stat. Revoluția oarbă de jos s-a produs; era, cum am văzut, inevitabilă; ea își dă fără cruțare jertfele ei... Facă Dumnezeu să fie jertfirea cât mai puțin dureroasă !... Prinsă între două revoluțiuni egal de întemeiate și de puternice, oligarhia despotică de strânsură, ea singură vinovată și răspunzătoare de tot dezastrul, ar fi ușor îngenunchiată și funesta ei sistemă pe veci abolită. Ar trebui o francă lovitură de Stat pentru realcătuirea acestuia din temelii, pe temeiul îndreptățirii raționale și echitabile a producătorilor, și înfrânării speculatorilor de tot soiul. Altfel nu se mai poate liniște în țară. Cele două facțiuni se pot perinda la putere an de an, spre a decreta pe 'ntrecute fel-de-fel de paliative; răul va rămânea; va coace, cu cât mai năbușit cu atât mai profund, și va izbucni periodic și din ce în ce mai grozav,până la o statornicire adevărat sănătoasă sau la un desăvârșit dezastru — fiindcă despotismul bizantin al oligarhiei de strânsură nu mai poate fi de suferit. Dar pentru o lovitură de Stat, pentru o sarcină așa de eroică, ar trebui un bărbat întreg, care mâine să înfrunte de sus funesta sistemă actuală cu aceeași nebiruită energie cu care o înfruntă astăzi de jos masele plugarilor. Da, El ar putea... dar ar trebui să și vrea... Între masa poporului și clasele stăpânitoare este (cine ar putea tăgădui ?) o prăpastie de interese și de sentimente, pe care aceste clase n-au știut-o umplea încetul cu încetul, ba chiar și-au dat toată osteneala s-o sape cât mai adânc Solidarizarea celor două facțiuni, adversare la cuțite până ieri — cu uitarea oricărei vechi dușmănii, cu călcarea peste scrupulurile personale, cu excentrica paradă teatrală — trebuia firește să fie considerată de poporul întreg ca o ultimă opinteală a politicienilor pentru păstrarea privilegiilor oligarhiei.. Așadar, nu ne aflăm în fața unor dezordini pe cari un guvern fusese incapabil să le astâmpere, iar altul cu mai multă autoritate și cu mai mult spirit politic, se bizuia să le năbușe; ne aflam în fața războiului civil al maselor producătoare, — sătule de prea îndelungată nesocotire a lor în cârmuirea intereselor publice, — contra oligarhiei uzurpătoare, — prea numeroasă și prea scumpă pentru a mai fi întrebuințată, prea inică pentru a mai putea fi suferită.................................................................................  „Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai — da, numai nenorocita politică, ce o fac partidele și bărbații noștri de Stat de patruzeci de ani încoace !” Dar sinistrul s-a potolit demult...  Toate sunt cu totul uitate. Cum i-a venit sufletul la loc, oligarhia și-a luat iar bunele clasice năravuri; a început iar jocu-i normal de cacialmale între fracțiuni, grupuri și grupușoare și în sânul acestora, ca în frumoasele senine zile de pace... Șoapte și intrigi de culise; sfori și sforicele, cât mai subțiri dacă trebuiesc, cât mai groase dacă merg; emulație de subtile ergoterii bizantine pe față; concurs de pișicherlâcuri pe la spate; adevărul curat, strecurat la ureche cu acele clipeli din ochi și cu acel tremur de buză, caracteristice minciunii; minciuna rostită tare în vileag cu glaciala neșovăire, pecetea sfântului adevăr... Și câte griji pentru atâtea grave probleme publice !... De exemplu... o        Un așa numit gheșeft (ce barbarism! ce grozăvie ne mai pomenită la noi !) cu niscai furnituri publice; după asta... o recidivă de indelicateță sau de abatere dela seninătatea or gravitatea impuse unui înalt magistrat, care a îndrăznit, unde și când nu se cuvenea, să spună și el ce avea pe suflet; o        pe urmă... trebuie sau să se permită plutonierilor bacalaureați a purta sabie ca ofițerii titulari ? o        Apoi... rezultatul unei alegeri comunale dintr-un orășel de provincie, adăpostit în cine știe ce văgăună de munți, cu patru-cinci mii de locuitori și cu de vreo trei ori pe atâția decalitri de țuică pentru consumația anuală ! o        Dar în fine, instituirea Doctoratului în drept ! această ridicare absolut imperioasă în momentele de față ? această înălțare cu un etaj mai sus a prosperelor noastre fabrici naționale de bărbați de Stat ? o        Nu sunt astea atâtea ș-atâtea chestiuni destul de arzătoare ca să dea insomnii sacrei noastre oligarhii ? În cluburi somptuoase, unde se aruncă pe o carte arenda unui vast domeniu; în cabinete particulare, unde un mic souper fin se plătește cu prețul câtorva chile de mălaiu; în berării populare, unde meschini impiegați azvârl într-o seară la chef leafa-le pe o săptămână; în cârciumi de mahala, unde se strâng hăitașii electorali să se cinstească cu tulburel nou prefăcut din vechiu; — pe căile publice — la colțul bulevardului, sub splendoarea lampelor electrice, sau la răspântia depărtată, sub licărirea unui felinar afumat; în tramvai, pe jos, în muscal cu cauciuc; în vagon-lits, în clasa a doua or a treia; — de la spuma oligarhiei până la drojdia clientelei — toți roiesc și forfotesc... Șoptesc, discută, și perorează și izbucnesc și pun lumea la cale, — gândind la... persoane; vorbind de... persoane; aplaudând sau condamnând.. persoane; expulzând sau decorând.. persoane; exaltând sau calomniind... persoane !...Persoane și iar persoane ! Firește, sistema trebuie să fie consecventă. Aci, lumea e a persoanelor, nu persoanele sunt ale lumii... Aci sunt slujbe pentru slujbași, nu slujbași pentru slujbe; bisericii pentru popi și paracliseri, nu paracliseri și popi pentru biserici; gâște pentru hahami, nu hahami pentru gâște; catedre pentru profesori, nu profesori pentru catedre... Aci e, în fine o patrie pentru patrioți, nu patrioți pentru o patrie... Firește iarăși cu rezerva multor excepțiuni onorabile, netăgăduit oamenii de ispravă, nomoliți în nenorocita sistemă politică și socială... Acestea toate se petrec deasupra pe o pojghiță foarte subțire, subțire de tot, gata să crape sub prea grea apăsare... În același timp, dedesubt, în adânc, clocotesc aproape cinci milioane de creaturi umane, sufletele ofensate de prea îndelungată obijduire. Mințile cari au început și ele să lumineze, le ard de gândul răsturnării uzurpatorilor, de dorul cuceririi unei părți măcar din stăpânirea intereselor și destinelor proprii... Acolo, pe când deasupra se 'nvârtește tot cu mai mult avânt veselul cancan fără soluțiune; acolo, în adânc, gem uriașe nevoi materiale și morale ale unui popor întreg — singura temelie, singura realitate, singura rațiune de a fi a Statului național român.. Acolo, în adânc, o lume care știe mai bine ce înseamnă a muri ca vitele, decât ce va să zică a trăi ca oamenii, scrâncește: „Noi vrem acum nu doar pământ !... vrem și pământ și omenie Să aștepte !

Cine nu știe obiceiul clasic al oligarhiei noastre ?... Când echilibrul vreunor interese economice trosnește de prea peste măsură încordare, — întâi, se adună în fuga mare teancuri de statistice și catagrafii mai mult sau mai puțin fanteziste; după asta, se numește o onorabilă comisiune, mai mult sau mai puțin competentă, și firește mai puțin sau mai mult numeroasă și retribuită, însărcinată să studieze numai decât chestiunea, cu mai multă sau mai puțină asiduitate; pe urmă onor. comisiune moțăie, pe vrafurile de dosare improvizate, mai multe sau mai puține ceasuri, în mai puține sau mai multe luni, și apoi, în fine, soluția, potrivit elocvenţei cifrelor, este mai mult sau mai puțin gata: „Bine ar fi să nu mai fie rău !... Guvernul deci e rugat să avizeze.” — De prisos să spunem că-n vremea asta interesații au restabilit, cum au putut mai bine, echilibrul intereselor”.

 

 

 

DEZMINTIRE

-         In atentia tuturor membrilor si simpatizantilor PSD –

Doamnelor si domnilor,

Raspunzand apelurilor dvs., va reconfirm ca, ieri, 10 mai 2021, SCMD nu a incheiat nici in nume propriu, nici in numele aliatilor din CNSC sau CSN MERIDIAN, vreun protocol de colaborare cu PSD. Cine incheie astfel de protocoale cu 3 ani inainte de alegeri?

Intradevar, conducerea dvs. a avut ieri o sedinta prelungita, in 2 locatii (Baneasa si Kiseleff) iar dl. presedinte Marcel CIOLACU v-a informat ca s-a incheiat un protocol cu rezervistii. Intrebat cine a semnat din partea rezervistilor, raspunsul a fost - ”Col. Dogaru”. Aceasta deoarece domnia sa stie ca doar SCMD se lupta consecvent pentru drepturile rezervistilor, calcate sistematic in picioare, de 11 ani, vinovatii fiind profesionistii din structurile specializate ale M.Ap.N.

Va informez ca exista un singur sindicat al rezervistilor din toate structurile (Armata, Interne, Servicii) dar si o puzderie de ONG-uri dependente financiar (230 milioane lei sunt destinate din bugetul Apararii, anual, liderilor lor) de ministrul Apararii cu a carui viziune privind executarea rezervei, presedintii acestora s-au declarat de acord prin semnatura, in ultimii 2 ani.

Luna trecuta s-a incercat, profesionist, manipularea parlamentarilor PSD in vederea desfiintarii rezervei Armatei prin crearea unui Secretariat de Stat pentru rezervisti, la Guvern si aruncarea noastra fara bani (deoarece pensiile noastre se platesc din cei 2 % acordati din PIB pentru Aparare, ca si salariile) pe seama Casei Nationale de Pensii. Idee basista! Ati fost pacaliti ca este un proiect PSD, initiatoarea fiind d-na Ecaterina ANDRONESCU si nu v-ati intrebat de ce adversarii dvs. politici sustin un proiect PSD. Noi am lamurit lucrurile. Proiectul a fost introdus de consilierul doamnei, gl. DANILA, nepotul lui Traian BASESCU, urmand ca toti militarii si politistii in activitate si in rezerva sa injure PSD-ul pentru ticaloasa initiativa!

Astazi lucrurile se repeta! Un cirac al d-lui ministru CIUCA vi se baga pe sub piele, pentru ca parlamentarii dvs. sa inghita pe nemestecate Plx 199/2020 care desfiinteaza practic toate drepturile rezervistilor, promitandu-le praful de pe toba din 2025 incolo, sub pretextul ca este un proiect PSD. PSD-ista este doar semnatura d-lui Gabriel Beniamin LES, care a semnat ca primarul, fiind ministrul Apararii, mizeriile concepute impotriva noastra de Directiile Generale Juridica si Financiara ale M.Ap.N. Motiv pentru care SCMD l-a dat in judecata pe ministrul LES ca si pe ministrii FIFOR, MOTOC si Olguta VASILESCU.

Cu o impotrivire acerba din partea M.Ap.N., batalia se duce astazi impotriva amendamentelor care transforma Plx 199 (dupa conceptia d-lui Toni GREBLA) in Legea 223/2015, asa cum a fost promulgata. Aceste amendamente au fost initiate de 2 senatori PSD si 6 deputati, dintre care 4 PSD, in legislatura trecuta.

Va transmit asadar rugamintea, pentru a nu mai cadea in capcana si a evita distrugerea noastra cu mana PSD, cu grave consecinte pentru dvs. la viitoarele alegeri, sa solicitati conducerii PSD sa nu se angajeze in nici o aventura, avand ca obiectiv legislatia militara, fara o discutie serioasa cu reprezentantii singurului sindicat al rezervistilor – SCMD. Facem precizarea ca, de 3 ani de zile, strategia noastra prevede negocierea nu cu partide, ci cu oameni cerebrali din Parlament si, in general, din politica, indiferent de culoare, in masura sa ne sprijine in apararea drepturilor rezervistilor dar si ale cadrelor in activitate din toate structurile. Politic, suntem angajati doar in apararea drepturilor nationale, a dreptului Romaniei la existenta unitara si suverana, care, fara Armata, Politie si Servicii puternice ar fi imposibila si suntem impotriva tuturor tradatorilor care, din inconstienta, servilism ori interese proprii vor sa cedeze strainilor ultimele mijloace de subzistenta ale Romaniei si sa-i distruga integral capacitatea de aparare. Pentru ca, dupa instrainarea ultimelor active ale statului, ”privatizarea spitalelor” si desfiintarea noastra, a Rezervei, prin noul proiect legislativ, aflat neconstitutional (in ceea ce ne priveste) si in secret, la Ministerul Muncii, urmeaza ”externalizarea Apararii” si ... ”Adio, Romania!”.

Honor et patria! Vae victis!

Presedintele SCMD

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Despre procesul cu Traian Basescu

 

DESPRE PROCESUL CU TRAIAN BASESCU

SI ACTIUNILE IMPOTRIVA EPIGONILOR LUI

-         In atentia tuturor membrilor SCMD/CNSC –

 

Curtea de Apel Bucuresti ne-a fixat termenul de judecata cu Traian Basescu (pentru insultarea grava si discriminarea in forma continuata a rezervistilor) pe 20 mai 2021. Ca sa constatam, astazi, ca s-a amanat pentru 25 mai. Nu stim de ce! Putem doar banui ca presedintele de doua ori impus si nicioadata ales (dar demis constitutional, cu si fara “prag”) a intervenit pentru schimbarea completului. E de presupus, de asemenea, ca-si doreste unul care sa raspunda la comenzi, pe principiul … “Eu te-am numit domnule chestor!”.

Oricum, situatia ne avantajeaza, indiferent de rezultat, pentru ca va constitui un stimulent pentru iesirea noastra in strada, alaturi de SNPPC, pe 27 mai a.c.

Am solicitat si vom continua sa solicitam tuturor membrilor si aliatilor nostri valizi sa participe la actiune. Pentru ca mostenitorii de azi ai “basismului”, adica ai ideii de a lua sapte piei de pe romani si a da tot ce mai avem strainilor, se pregatesc sa inchida Tara! Nimic n-o sa ne mai apartina – cai ferate, transporturi aeriene, porturi si aeroporturi, mine si spitale, laserul de la Magurele, Posta, CEC-ul, padurile si ursii etc. Totul in spatele diversiunii cu COVID-ul, in numele caruia ne reduc, pana la disparitie, absolut toate drepturile cetatenesti, in primul rand acela de a protesta. Ideea lor forta este … “Trebuie sa renuntati la tot, daca vreti sa traiti!”. Incepe sa se apropie, insa, ziua cand marea majoritate a romanilor le va da, academic, replica “Hai, sictir slugi comnuiste, ca viata de sclav sau de animal de companie, pe care ne-o oferiti, nu e viata!”.

De ce iesim in strada, in primul rand noi, politistii si rezervistii, cu alte cuvinte cobaii tuturor experimentelor sociale? Pentru ca, dupa inghetarea initiala a pensiilor si salariilor, urmeaza, in stil basist, taierile! Si lichidarea noastra fzica, prin interdictiile (inclusiv cele privind accesul la sanatate) legate de sus zisul COVID. Pentru ca vinderea catre straini, pe nimic, a ultimelor active ale statului inseamna, matematic, si desfiintarea a sute mii de locuri de munca si saracirea bugetului. Iar daca nu vrem sa ne transformam copiii si nepotii in dezradacinatii Europei (pe Planeta  ne “mandrim” cu locul doi la exod, dupa Siria), trebuie sa ne punem pielea la bataie, noi, cei care nu mai avem nimic de pierdut si pe care ei, comunist-globalistii, ne considera balast! In plus, cei care mai avem, pe langa profesionalism, si un strop de mandrie nationala, stim ca, pentru a ne recastiga stima popoarelor si natiunilor civilizate, nu putem muri pana nu-i facem pe tradatori sa plateasca! Pentru tot! Asadar, din 27 mai 2021, NOI, SCMD, revenim la indemnul mobilizator din vremea rezistentei impotriva primului mare ucigas al sperantei poporului roman la viata normala si implinire – Traian Basescu … “Mai bine un sfarsit cu groaza, decat o groaza fara de sfarsit!”.

Daca ne mobilizam si iesim cu totii, vor tremura ca iepurii! Daca nu, cel putin sa nu mai behaim ca oile, vaicarindu-ne ca ni s-au luat toate drepturile legitime, in fata usilor gunoaielor politice la care facem sluj, pentru ca ne meritam soarta! Iar injuratul celor care chiar mai au curajul sa faca ceva, nu va mai ajuta la nimic, pentru ca numai prostii fuduli se mai pot autoconvinge ca mai pot pacali pe cineva!

 

Honor et Patria! Vae Victis!

 

         Presedintele SCMD,

                   Col.(r) dr. Mircea DOGARU

 

P.S. Ca sa dam un sens constitutional chemarii, va reamintim urmatoarele, din Legea nr.446/2006:

"Eu, ..., jur credință patriei mele, România. Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții. Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"

 

Franta: Macronism, Puci sau Trezire Suveranista?

 

FARA COMENTARII! DOAR CA INDEMN!

Rezerviștii francezi sunt tot mai prezenți la apel!

Cum s-a declanşat imensul scandal din jurul scrisorii deschise a militarilor, a generalilor din Franţa, rezervişti dar şi activi (Section 2), scrisoare transformată în tribună prin publicarea pe 21 aprilie în săptămânalul conservator Valeurs actuelles ? (În aceeaşi zi cu puciul generalilor de la Alger, cu 60 de ani în urmă, care cereau menţinerea Algeriei în interiorul Republicii Franceze contra opţiunii generalului Charles de Gaulle de a-i acorda independenţa.) Prin amestecul politicii, al câtorva politicieni de vârf, printre care, în ordinea prestaţiilor: Marine Le Pen, preşedinte al RN (Rassemblement National), partid populist de dreapta, naţionalist, taxat de adversari ca fiind de extremă dreaptă, candidată certă la preşedinţie în 2022; Jean-Luc Mélenchon, preşedinte al LFI (La France Insoumise), partid de pseudo-extremă stângă, succesor al PCF (Parti Communiste Français) şi parţial al PS (Parti Socialiste); Florence Parly, ministresa Apărării, din partea guvernului şi a şefului său real, preşedintele Emmanuel Macron; François Lecointre, şef al marelui stat-major. Pe lângă aceştia s-au exprimat într-o avalanşă politicieni de dreapta şi de stânga, foşti sau actuali, editorialişti şi toate televiziunile.

Marine Le Pen s-a adresat generalilor şi militarilor: „Vă invit să vă alăturaţi acţiunii noastre pentru a lua parte la bătălia care începe […], care este, înainte de toate, bătălia pentru Franţa. În calitate de cetăţean şi om politic, subscriu analizelor dumneavoastră şi vă împărtăşesc amărăciunea. Eu cred că problemele se reglează prin politică, într-un cadru democratic. Eu am calmul veteranilor în faţa agitaţiilor stângiste” (www.ouest-france.fr, 2.05.2021). Indignat de scrisoarea generalilor, Jean-Luc Mélenchon, asociat subteran din opoziţie cu LREM (La République en Marche) şi Emmanuel Macron, i-a atacat violent pe militari. După Europe 1 (www.europe1.fr/dossiers/jean-luc-melenchon), Jean-Luc Mélenchon şi parlamentarii LFI au cerut luni 26 aprilie 2021 procurorului Parisului „să deschidă anchete” împotriva autorilor şi împotriva celor care au difuzat tribuna militarilor denunţând „fărâmiţarea” Franţei în Valeurs actuelles. Într-o conferinţă de presă, candidatul LFI la alegerile prezidenţiale din 2022 a explicat că se baza pe un articol al codului de procedură penală pentru a semnala magistraţilor o încălcare a legii, şi anume „provocarea la nesupunere a militarilor”. Ministreasa Apărării, Florence Parly, i-a cerut imperativ şefului statului-major, generalul François Lecointre, cercetarea tuturor semnatarilor. Acesta a confirmat imediat deschiderea de consilii militare prin care vor fi trecuţi generalii şi militarii de diferite grade. Florence Parly, carieristă de profesie, membră în mai multe guverne, apropiată, ca şi Macron, de interesele Grupului Edmond de Rothschild (cf. Wikipedia), s-a exprimat cu o extremă intransigenţă la adresa militarilor. „Doamna Parly n-are nici o capacitate pentru a fi ministrul Apărării”, a declarat, într-un interviu pe Sud Radio (2 mai 2021), generalul de divizie Emmanuel de Richoufftz. Generalul Richoufftz este supranumit „generalul periferiilor”, de care se ocupă de mai bine de 15 ani, de când a trecut în rezervă. În aceste periferii e vorba de droguri, violenţă, neglijarea educaţiei, lipsa integrării sociale etc., teme propuse de general în repetate rânduri celor şase ministere chemate să rezolve asemenea probleme, dar care nici măcar nu colaborează între ele. Numeroase spaţii din Franţa au scăpat controlului statului.

Panica lui Emmanuel Macron şi a partidului său, LREM, e foarte palpabilă în presa mainstream. Dar, prin reacţiile lor disproporţionate, susţinătorii lui Macron, inclusiv cei din presă, nu fac decât să mărească efectul „tribunei” de avertizare a militarilor. Eventualele sancţiuni şi pedepse aplicate generalilor nu vor putea veni mai devreme de 6-8 luni (procedurile sunt lente şi complicate), când va începe, de fapt, campania electorală pentru prezidenţialele din mai 2022. În plus, militarii sunt, după propriile lor declaraţii, abia la începutul acţiunii de „salvare a Franţei”, iar atacurile din media, ca şi cele ale politicienilor, nu-i sperie. Dimpotrivă, s-a sugerat inventarea unor Veste kaki, cu care să participe la manifestaţii alături de Vestele galbene şi să le protejeze pe acestea din urmă de violenţa poliţiei lui Macron. Zeci de manifestanţi Veste galbene şi-au pierdut un ochi, o mână sau au fost grav răniţi de poliţia şi jandarmeria care folosesc armament similar celui de război.

Într-un sondaj al Harris Interactive pentru canalul LCI, 58 % dintre francezi aprobă acţiunea militarilor. Mai mult, 49 % cred că „armata ar trebui să intervină pentru a restabili securitatea fără să aştepte vreun ordin”. 45 % dintre francezi estimează că „Franţa va cunoaşte curând un război civil”. Ultimii trei preşedinţi – Nicolas Sarkozy, François Hollande, Emmanuel Macron – şi mai ales cel din urmă au fost şi sunt resimţiţi de francezi ca nişte „corpuri străine” impuse de interese corporatiste Franţei în ultimii 20 de ani. Lucru pe care românii îl pot înţelege uşor după experienţele cu Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Tuturor li se impută cedări de suveranitate şi, mai concret, de active strategice către capitalul străin, global. Toţi miliardarii francezi, deţinători ai întregii media mainstream, sunt legaţi ombilical de marele capital global, cu investiţii importante în Marea Britanie şi mai ales în SUA.

Între 1994 şi 1999, Christian Jean Piquemal a fost comandantul Legiunii Străine şi a fost promovat general de divizie. A fost şi profesor la Şcoala Superioară de Război. Între 1989 şi 1992 a funcţionat ca şef al cabinetului militar pe lângă trei prim-miniştri (Michel Rocard, Edith Cresson, Pierre Beregovoy). În 1999 a fost promovat general de corp de armată. Între 2004 şi 2014 a prezidat Uniunea Naţională a Paraşutiştilor. Macroniştii califică scrisoarea generalului Piquemal ca odioasă şi grotescă.

Militarii rezervişti resping caracterizarea drept „puci” a acţiunii lor şi atrag atenţia că poliţia şi jandarmeria nu mai fac faţă la menţinerea ordinii în marile oraşe şi în periferii, ca şi în localităţile cu mare concentrare musulmană. Ca şi la noi, lumea politică, subordonată oligarhiei invizibile şi preocupată doar de funcţii şi câştiguri dubioase, e total deconectată de realităţile din teren, de viaţa şi interesele cetăţenilor. Nu va întârzia să se răspândească, în rândul generalilor şi militarilor, ca şi în întreaga populaţie, ideea deja afirmată că actuala clasă politică e „rău aleasă” („mal élue”). La 2 mai 2021, scrisoarea deschisă a militarilor rezervişti, iniţial asumată de 20 de generali, a fost semnată de 23 312 militari de toate gradele, dintre care 53 de generali şi 78 de colonei (www.place-armes.fr). O petiţie de susţinere populară a rezerviştilor, deschisă pe 28 aprilie 2021 pe site-ul www.mesopinions.com, a întrunit deja (la 3 mai 2021) 65 015 semnături, iar dintre semnatari 21 066 şi-au postat şi comentariile.

Nu e deloc exclus ca Emmanuel Macron să-şi încheie mandatul înainte de termen. În orice caz, şansele sale la prezidenţialele din 2022 au scăzut dramatic. Mişcarea în curs a militarilor rezervişti (conectaţi, evident, cu cei activi) îi deschide o autostradă generalului Pierre de Villiers, care până mai ieri nu avea un partid care să-l susţină. Începând de acum, are în spate un „partid” foarte neobişnuit. Criza din Franţa este doar o prefaţă a marii crize care se anunţă pentru Uniunea Europeană. „Noi vrem să ne regăsim libertăţile, noi vrem să regăsim egalitatea în această ţară, şi o s-o facem prin fraternitate, mărşăluind din ce în ce mai mulţi împreună, refuzând dictatura”, a declarat pentru France Info (vezi youtube) celebrul cântăreţ Francis Lalanne în timpul marşului de 1 Mai din Paris. (Petru Romoşan)

Unde ne sunt generalii?

 

 UNDE NE SUNT GENERALII?

Stiri surprinzatoare, venite din Franta, ne-au bulversat intreaga media .... si anume ca rezervistii francezi, in fapt militarii in retragere, sunt in linia intai a protestelor impotriva guvernului globalist, care dezonoreaza Franta. La noi, SCMD face acelasi lucru din 7 octombrie 2011, de cand a inventat, in Piata Eroilor, sistemul de aliante numit CNSC, militarii si politistii romani justificandu-si, astfel, Juramantul depus fata de Patrie si popor, de a-i apara in fata oricui. A fost ziua in care, adus din spital, dupa o grea operatie pe cord, generalul Mihail POPESCU, Dumnezeu sa-l odihneasca, ajutat sa urce pe tribuna, a raspuns intrebarii de mai sus: „Va intrebati unde sunt generalii? Aici sunt adevaratii generali! Sunt generalul (r) Mihail POPESCU,  fost sef al SMG si membru al Comitetului NATO. Sunt mandru ca sunt soldat al Sindicatului!”

Unul dintre aliatii nostri din CNSC, domnul Maxim Rodrigo Gabriel, a avut, saptamana trecuta, ideea de a prelua materiale de-ale noastre, inlocuind termenii de „militar” si „rezervist” cu „ceferist” si, respectiv, „pensionar ceferist”. S-au potrivit manusa! Dovada ca, ceea ce ni se intampla noua, adica bataia de joc la adresa vietii si demnitatii noastre, se intampla in toate ministerele si cu toate categoriile socio-profesionale.

Gasind ideea interesanta, va rugam sa procedati la fel cu recenta scrisoare a generalului de corp de armata francez, in retragere, Christian Piquemal, fost comandant al Legiunii Straine, catre generalul Lecointre, actualul sef al Statului Major al Armatelor, sluga a guvernului globalist. Inlocuiti peste tot, etnonimul „francez”, cu „român” si numele generalului Lecointre cu cel al fostului sef al SMA, actualmente ministru al Apararii, dl. „Ciuca al nostru”. Textul se incadreaza perfect si in realitatea de la Bucuresti!

Mai dificil, insa, este sa gasim, astazi, un corespondent pentru generalul Piquemal. Pentru ca avem sute, daca nu mii de generali in rezerva si in retragere, cat toate armatele statelor membre NATO la un loc! Toti foarte valorosi si foarte activi cand e vorba sa lupte pentru interese. Dumnezeu stie ale cui! Va punem la dispozitie, si noi, textul, cu precizarea ca, pentru cei mai naivi dintre dvs., s-ar incadra profilului domnii generali in retragere din ”structurile asociative”, care il pot convinge pe dl. Ciuca sa ne redea, pana prin 2256, prin initiativa legislativa, toate drepturile abuziv si in mod scelerat rapite noua, din 2009 incoace.

Asadar, cititi cele ce urmeaza si ganditi-va ce ne lipseste!

 

Honor et Patria! Vae Victis!

 

Presedintele SCMD,

         Col.(r)dr. Mircea DOGARU

 

P.S. Dar nu uitati ca Grecia, mai aproape de noi decat Franta, a fost salvata de „Regimul coloneilor”!

 

 

 

 „Vineri 30 aprilie 2021

 

Domnule General,

 

Sunteţi şeful Statului Major al Armatelor şi, în această calitate, prima dumneavoastră datorie este să-i apăraţi şi să-i susţineţi pe militarii activi sau în retragere.

În mod evident, dumneavoastră preferaţi vânătoarea de vrăjitoare.

Prin disciplina dumneavoastră intelectuala nesmintit servilă, prin carierirsmul dumneavoastră consternant, prin supunerea dumneavoastră lamentabilă la puterea politică, dumneavoastră faceţi contrariul şi sunteţi gata, prin complezenţă şi josnicie, să tăiaţi capetele egalilor şi seniorilor dumneavoastră. Jalnic !

Ştiţi bine, datoria oricărui şef demn de acest nume este aceea de a-şi apăra subordonaţii, fraţii de arme, veteranii în loc să-i livreze pradă vindictei unei puteri politice hăituite.

Vă temeţi, fără îndoială, să nu fiţi rău văzut de ministreasa Armatei, pe care o slujiţi cu un zel fără egal şi un comportament de preş ! […]

Domnule General, nu vă obosiţi, nu pierdeţi vremea scriindu-mi, nici n-o să deschid maculatura dumneavoastră. Cel care mânjeşte armata sunteţi dumneavoastră şi numai dumneavoastră, să nu vă înşelaţi ! Francezii, care ştiu asta, şi-au ales tabăra şi nu greşesc.

Da, prefer să fiu în locul meu decât în al dumneavoastră. Trebuie să ştiţi, părerea şi judecata egalilor şi subordonaţilor dumneavoastră nu vă flatează, şi ăsta e un eufemism ! Eu pot să mă privesc în oglindă, mă tem că dumneavoastră nu puteţi.

Dumneavoastră preferaţi „să tăiaţi capete”, să vă sancţionaţi egalii, să vă aplecaţi spinarea şi să serviţi cu un zel neegalat puterea politică. Nu, în ziua în care veţi pleca, nu veţi fi regretat.

Cu supunerea şi înjugarea dumneavoastră la puterea politică, comportamentul dumneavoastră e mai degrabă cel al unui tehnocrat decât al unui militar. Aveţi parte de adevărata dezonoare a unui general.

Cu profundul meu dispreţ,

General de corp de armata (ER) Christian Piquemal”