- Comentarii pe
marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XVIII-a
XX. DIN ESEC IN ESEC SPRE “IARNA
UCRAINEI”
In anii
2012-2013 neoconservatorii au continuat seria esecurilor pe toate fronturile.
Tensiunile si conflictele civile continua in Maghreb si Orientul Mijlociu.
Rezistenta in Afganistan a costat peste 14.000 de soldati si sustinatori ai
regimului pro-american iar din iunie 2014, cand a izbucnit contraofensiva
islamica sunnita, controlul asupra celei mai mare parti a Irakului a fost
pierdut. Aceasta a fost declansata in NE Irakului si E Siriei de catre
organizatia fundamentalista „Statul
Islamic in Irak si Levant”(SIIL), adepta a restaurarii Califatului in
traditia lui Abu Bekr (632-634), succesorul lui Mahomed (c. 570-632).
Autoproclamatul Calif Abu Bakr Al-Baghdadi viseaza intoarcerea in Evul Mare
timpuriu prin edificarea unui stat care sa cuprinda Orientul Mijlociu, tot
nordul Africii si intreaga Peninsula Balcanica plus Romania, el urmand sa fie
liderul spiritual al tuturor musulmanilor de pe glob.
La 15 mai 2012,
portocaliul Sarkozy a pierdut alegerile in Franta, fiind astazi pus sub acuzare
pentru mita si trafic de influenta. Boiko Borisov a fost depus in Bulgaria in
2013, anul in care si gruzinul Saakasvili a fost dat in urmarire generala prin
Interpol de Tbilisi.
Doar Traian
Basescu a scapat, cu un efort supraomenesc facut de neoconservatori prin Barrosso,
de la demitere, la Referendum-ul din 29 iulie 2012. Intreaga societate
civila romaneasca a fost si este impotriva lui. Din 8 octombrie 2011 pana in 14
iulie 2012, la initiativa SCMD, manifestarile antibasiste ale Societatii civile
la Bucuresti si in toate marile orase ale Romaniei, s-au tinut lant. Incepute
in octombrie 2011, tratativele SCMD si CNSC cu opozitia politica grupata in USL
(PSD, PNL si PC) s-au concretizat prin semnarea la 14 iulie 2012, de catre
liderii celor trei partide, a „Contractului social” cu presedintele SCMD.
Societatea civila cerea demiterea imediata a lui Traian Basescu si reforme care
sa inlature consecintele nefaste ale politicii basiste. Datorita sprijinului Societatii
civile, USL a avut un scor zdrobitor si la alegerile locale si la cele
parlamentare si la Referendum-ul din 29 iulie. In acea zi, contactat fiind, am
avut cinstea sa explic personal consilierei pe probleme romanesti a Angelei
Merckel tragedia traita de romani sub regimul dictatorial Basescu si oroarea
prestatiilor violent mincinoase ale europarlamentarelor Monica Macovei si EBA.
Convorbirea telefonica a durat 2 h si 30 min., fiind intrerupta de 8 ori de
catre servicii.
Din pacate,
incepand cu noiembrie 2011, cand au avut negocieri secrete in Emirate,
continuand cu ianuarie-martie 2012, cand au negociat in secret cu partidele
basiste, inclusiv cu UDMR, si pe fata din decembrie 2012, liderii USL au
renuntat la programul „Dreptate pana la capat”, inlocuindu-l cu „Coabitarea cu
Traian Basescu”. A fost, spre nenorocirea lor si a Tarii, conditia impusa de
neoconservatori pentru acceptarea evidentei politice din Romania. Promisiunile
facute Societatii civile au fost uitate, declaratiile politicianiste ale noii
puteri, incepand sa semene incet, incet, in mod izbitor, cu cele ale vechiului
regim.
Onorandu-si pana
la capat promisiunile proprii, agresat continuu de presa basista care il
eticheta drept „legiune”, „falanga”, „armata”, sau „bratul armat al PSD”, SCMD
si-a facut datoria fata de natiune in temeiul Art. 118 al. 1 din Constitutia
Romaniei si, pe 31 iulie 2012 „invocand
drepturile legitime ale cetatenilor la corecta informare, reprezentare si
legitimare a actului electoral”, a solicitat „Curtii Constitutionale amanarea pronuntarii in privinta Referendumului
din 29 iulie a.c. pentru demiterea presedintelui suspendat, pana la
solutionarea tuturor aspectelor legate de numarul real al cetatenilor Romaniei
cu drept de vot la aceasta data. Prin urmare si la realitatea cifrica a
pragului impus, in mod absurd si antieuropean !”. Documentul a fost depus
de presedintele SCMD si vicepresedintele col. (r) Valeriu Pricina in cadrul
unei conferinte de presa organizata in fata sediului CCR. Pe 2 august, CCR a
decis sedinta de dezbatere a rezultatelor pentru 12 septembrie. Din acel
moment, SCMD a intrat intr-un con de umbra pentru intreaga media din Romania,
extern dirijata, deoarece se dovedea o forta reala a natiunii, periculoasa
pentru toate partidele politice. Pe 3 august 2012, la cererea lui Basescu, CCR
a redus termenul de pronuntare pentru 31 august, iar la 14august a decis
pronuntarea pe 21. Sub presiunea externa, impotriva Constitutiei si a intregii
legislatii, impotriva vointei nationale, decizia a fost favorabila
presedintelui demis, care s-a intors anticonstitutional la Cotroceni, pe 28
august 2012, la orele 10.40. In timp ce Parlamentul a refuzat (pana in ziua de
astazi) sa se pronunte, SCMD si aliatii sai din cadrul Societatii civile au
sprijinit pana la sfarsitul anului „Marsul in jurul Cotrocenilor” – miscarea de
protest a senatorului liberal Ioan Ghise care a argumentat juridic legalitatea
demiterii.
Cea mai
puternica lovitura au incasat-o insa globalist-comunistii cu ocazia alegerilor
prezidentiale din SUA, din noiembrie 2012. Un suvoi de bani au cotizat
transnationalele si o propaganda dezgustatoare au declansat prin media mondiala
obedienta in favoarea candidatului lor, Mitt Romney. Obama parea ca nu mai are
nici o sansa.
In opozitie cu
intreaga clasa politica romaneasca si cu media din Romania, SCMD s-a adresat in
repetate randuri romanilor din SUA, in special organizatiilor tinerilor
romano-americani cu indemnul: „Romney
inseamna razboi, Obama inseamna pace. Votati Obama!”. Dupa premierul
britanic si Bibi Netanyahu, SCMD a fost a treia entitate care l-a felicitat in
noaptea alegerilor pe Obama pentru victorie, transmitand lumii: „In SUA, vointa natiunii americane si a
electorilor a invins puterea banilor si interesele marilor producatori de
armament! Barack Obama este din nou presedinte al SUA si s-a reintors deja la
lucru! Pacea este garantata!”. Pe 7 noiembrie 2012, la orele 16.33, eram
deja contactati de „Vocea Rusiei” intrigata ce ne-a motivat sa fim singura
entitate din Romania care a mizat pe „calul castigator”. Am fost sinceri: „- Speranta noastra a fost sa castige Obama,
pentru ca mizam pe detensionare, pe logica militarilor si a Pentagonului,
cealalta varianta pe noi speriindu-ne pentru ca ar fi facut posibila
reescaladarea situatiei conflictuale din Orientul Mijlociu; ar fi facut posibil
sa se ajunga la o politica dura in ceea ce priveste Marea Neagra si in ceea ce
priveste relatiile Statelor Unite cu Rusia. Faptul ca Obama si-a adjudecat
victoria prin votul electorilor ne da sperante de mai bine, de colaborare in
continuare. Ca analisti politici, ca istorici, am apreciat gestul presedintelui
Rusie: noi am considerat o mare lovitura de imagine in sprijinul lui Obama,
declaratia de sustinere a lui ... Mitt Romney, pentru ca poporul american este
intoxicat de zeci de ani cu imaginea unei Rusii ostile, Uniunea Sovietica inainte,
apoi Rusia, adversarul de baza, ceea ce nu este de loc adevarat, si asta, in
mintea noastra, a adus milioane de voturi lui Obama. Apreciem adevarata
inteligenta si adevarata diplomatie!”.
Recastigarea
mandatului de catre Obama a impartit insa SUA in doua: presedintele, Pentagonul
si Departamentul de Stat, adeptii politicii traditionale pe de o parte si
neoconservatorii dominanti in Congres (fie republicani, fie democrati) pe de
alta, incercand cu disperare grupati in jurul „presedintelui de exterior”, Joe
Biden, sa instituie prin forta Noua Ordine Mondiala, globalist-comunista.
Conflictul este evident: tine Obama un discurs, a doua zi Joe Biden tine altul;
viziteaza Obama o capitala europeana, a doua zi Joe Biden viziteaza alta, cu un
mesaj diametral opus etc.
Temandu-se sa nu
fie trasi la raspundere pentru bilantul mortilor americani din Afganistan si
Irak, pentru costul „revolutiilor portocalii” sau al „Primaverii arabe”, la fel
de paguboase, obligati sa uite de Iran, neoconservatorii au considerat ca pot
intrerupe seria esecurilor, sponsorizand o noua diversiune – „Maidanul” de la
Kiev, adjudecandu-si o noua prada extrem de bogata – Ucraina. In opozitie,
Barack Obama, in momentul in care regimul marioneta din Irak i-a cerut pe 13
mai 2014 interventia armata cu 11 portavioane, i-a trimis plin de umor
portavionul ... „George HW Bush”. Adica, Bush v-a inventat ... Bush sa va
apere! Ostil oricarei interventii militare americane sau NATO in Ucraina, in
interesul latrones gentium, la ceremonia
de absolvire a militarilor de la West Point, de la 28 mai 2014, el a declarat
ca va sustine doar masuri de sprijin economic pentru „stabilizarea economica a Ucrainei”.
Bine
sponzorizata, actiunea „Maidanul” a inceput la 21 noiembrie 2013 la Kiev, ca un
protest public al societatii civile generat de nemultumiri sociale si
economice, impotriva presedintelui Viktor Ianukovici. A fost infestat de
profesionisti in destabilizare, care au provocat victime umane, din 21
februarie 2014 capatand caracterul de coflict armat si escaladand pana astazi
cand s-a transformat in razboi civil. Aveti asadar explicatia de ce, cu
experienta lui decembrie 1989 in minte, SCMD s-a impotrivit in ultimii doi ani
tuturor indemnurilor isterice de iesire masiva in strada. Asta ne mai lipsea,
sa fim din nou cobai si repetitie pentru ... „Maidan”, cu grava consecinta a
mult doritei sfartecari teritoriale a Romaiei! In mod clar, neoconservatorul
John Bolton, fostul ambasador al lui Bush la ONU, saluta evenimentul in Los Angeles Times, declarand ca s-a
intamplat in Ucraina ceea ce trebuia sa se intample dupa summitul de la
Bucuresti din 2008: „se indreapta o
teribila greseala”, aceea de a nu fi bagat Ucraina si Georgia in NATO. Tot
la 13 decembrie 2013, dar de pe pozitii adverse Nathan Lewis Lawrence scria ca
„Maidanul” nu este altceva decat „o
scuza pentru o expansiune a puterii militare a NATO” dupa „esecul aventurilor miliare din Afganistan
si Irak”. Prin lovitura de stat, presedintele Viktor Ianukovici a fost
demis la 21 februarie 2014. Intrucat oferta Timosenko a fost respinsa de
populatie, a doua zi a preluat interimatul Oleksandr Turcinov, speakerul Radei,
fost sef al serviciilor de securitate si ministru in guvernul Timosenko iar
premier a fost impus neonazistul Arseni Iatseniuk, cel care are in ochii nostri
un singur merit - acela ca se trage dintr-o familie romaneasca deznationalizata
din Cernauti.
„Democratia
Coca-Cola” se bazeaza la Kiev pe miscarea neonazista „Svoboda”, pe liderul
acestuia Oleh Tyahnybok (un fel de „Boc” al lor) imbratisandu-l la propriu,
parca pentru a-si semna calitatea de comanditari ai loviturii de stat, pe rand,
toti membrii „Bandei celor patru” de la Wasington: Viktoria Nuland, la 6
februarie, John Kerry la 4 martie, John McCain la 15 martie si Joe Biden la 22
aprilie 2014. In lipsa fanaticilor musulmani, era dupa editorialistul Robert C.
Koehler (20 martie 2014) buna si „Miscarea neonazista Svoboda”, cu sprijinul
careia „neoconservatorii s-au aruncat pe
Ucraina, ca vulturii”.
Libertatea
oferita ucrainienilor s-a tradus prin implementarea lui Hunter, fiul lui Joe
Biden si a lui Devon Archer, omul de casa al lui John Kerry, in staff-ul lui
„Burisma Holdings”, trustul ucrainian de gaze care a produs anul trecut 450
mil. metri cubi. Potrivit patronului Nikolai Zlocevski, rezervele ar fi de 3
trilioane m.c. In ceea ce priveste gazul din Marea Neagra, monopolul firmei
VANKO, anulat de Timosenko, a fost adjudecat intre timp de draga ?!!! noastra
„Chevron” si de Exxon Mobil.
Putea Rusia, in
aceste conditii, sa ramana in afara conflictului? Repetam „Ucraina”, corect
scris si spus „u Craina” adica „la Margine” a fost pana la 12 septembrie 1740
un teritoriu etnogenetic romanesc, intrat din 1456 in componenta Tarii Moldovei
si rapit de rusi cu ajutorul Prusiei si Portii. Denumirea a fost preluata de
catre serviciile de spionaj si diversiune germano-austro-ungare, care nu stiau
ce inseamna exact, extinsa pe un teritoriu de 1 milion km.p. si transformata in
1894 in denumire de tara, natiune, popor, limba, asa cum vom vedea. O tara care
se cheama oficial „la margine”, o natiune care se cheama „la margine” sau „la
margineana”, o limba „la margineana” etc. Demential! Acestei constructii,
Nikita Hrosciov i-a atasat in 1954, arbitrar, teritoriile rusesti, astazi
secesioniste. Asa cum avertiza Aleksandr Dughin, ideologul „Partidului Rusia
Unita” si al „Miscarii Eurasia”, dar si Vladimir Putin, la Bucuresti si Soci,
in 2008, orice ingerinta globalist-comunista in Ucraina avea sa aduca
interventia directa a Rusiei pentru recuperarea propriilor teritorii. Este
motivul pentru care Dughin a acuzat ca „Scopul
primar al operatiunii Maidan” a fost acela ca „SUA au impins lucrurile de la bun inceput spre un conflict armat”.
La 24 februarie
2014, in Republica Autonoma Crimeea, majoritar locuita de rusi, a inceput
revolta anti Kiev. Putin nu a trimis trupe pentru ca nu avea de ce. Conform
acordului ruso-ucrainean (Memorandum-ul de la Budapesta), pana in anul 2047,
armata rusa pastra in Crimeea: 25.000 militari; 500 nave de lupta (in portul
Sevastopol); 100 tunuri de 100 mm si 22 avioane de lupta.
La 2 martie
2014, amiralul Denis Berezovski al flotei Ucrainei din Marea Neagra, a trecut
de partea Rusiei. In aceste conditii, la 4 martie 2014, Putin a retras
demonstrativ unitatile militare ruse de la granita cu Ucraina, declarand intr-o
conferinta de presa ca cei care actioneaza in Crimeea si in Estul Ucrainei sunt
exclusiv forte de autoaparare ale populatiei rusofone locale.
La 6 martie
2014, Parlamentul R.A.Crimeea a votat in unanimitate intrarea in componenta
Rusiei. La 16 martie, s-a organizat Referendum-ul, de a doua zi Crimeea intrand
in componenta Rusiei.
In mod identic,
la 7 aprilie 2014, regiunea Donetk si-a proclamat independenta sub numele de
Republica Populara Donetk, aflata in stare de razboi cu regimul de la Kiev, din
15aprilie. La 27 aprilie 2014, s-a proclamat Republica Populara Lugansk, care a
organizat referendum-ul pentru independenta pe 11 mai. Declaratiile oficiale,
greu de crezut, de neimplicare ale lui Vladimir Putin au facut ca, la 24 mai,
cele doua regiuni, Lugansk si Donetk, in baza unui acord, sa se uneasca sub
numele de Republica Federatia Noua Rusie. Un razboi in toata regula s-a
declansat in estul Ucrainei din momentul in care, la 25 mai 2014, a fost ales
presedinte „portocaliul” Petru Porosenko, „regele ciocolatei”. Validat de Rada,
la 7 iunie 2014, el a aruncat toate fortele armate ale Kievului cu tancuri,
tunuri, aviatie asupra oraselor din est. Oricat de discreta ar fi media
controlata de globalist-comunisti, pana la urma lumea tot s-ar fi scandalizat,
deoarece uciderea sau alungarea civililor, femei, batrani, copii de la
Slaviansk si Donetk seamana al dracului de tare a genocid. Ingrijoratoare
pentru neoconservatori a fost si replica data imediat la 28 mai 2014, de Barak
Obama cu ocazia discursului de deschidere a ceremoniei de absolvire de la
Academia West Point.
Obama le-a spus
tinerilor ofiteri ca a venit in mod particular vremea ca America sa reflecteze „la cei ce au sacrificat atat de mult pentru
libertatea noastra” adica la miile de militari americani morti in Irak,
Afganistan si aiurea, deoarece „lumea se
schimba cu viteza accelerata” devenind imposibil sa mai ignori „continuarea conflictelor sectare”. Mai
ales ca multi americani considera ca nu e treaba SUA rezolvarea conflictelor
din Siria sau Ucraina, „dupa
costisitoarele razboaie si continuele schimbari care au loc aici, acasa”.
In contrast cu nebunia neoconservatoare, concluzia lui Obama a fost ca „actiunea militara a SUA nu poate fi singura
– si nici chiar principala – componenta a leadership-ului (american) in orice
imprejurare”. Drept urmare, spre disperarea basistilor si a altor
„portocalii” politica statala a SUA (opusa celei a transnationalelor) va pune
accentul pe „diplomatie si dezvoltare,
sanctiuni si izolare, apeluri la legislatia internationala si numai daca este
necesar si eficace, pe actiunea militara multinationala”. Punctual, Obama a
declarat ca in chestiunea siriana va sprijini economic vecinii (Iordania,
Liban, Turcia, Irak) sa faca fata refugiatilor, ca in celelalte cazuri va pune
accentul pe „parteneriatul” interstate iar in chestiunea Ucrainei, excluzand
interventia militara, va merge exclusiv pe sprijin economic.
In aceste
conditii, neoconservatorii aveau nevoie de o minune pentru a-si masca esecurile
si catastrofala consecinta a manipularii ucrainienilor, cu atat mai mult cu cat,
din 13 iulie, se desfasoara si in Gaza o interventie de neexplicat care a
readus inclusiv in atentia ONU cuvantul „genocid”. Si, in mod cu totul si cu
totul neasteptat si coincidental, „minunea” s-a produs – catastrofa zborului MH
-17. Dar despre aceasta si despre reactia aberanta a presedintelui Romaniei
Traian Basescu, o reactie de tipul „musca in fundul calului”, care a depasit
pana si imaginatia lui John McCain, vom vorbi in cele ce vor urma.
(va urma)
Col. (r) dr.
Mircea DOGARU,
Presedintele
SCMD
