“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA
BASESCU
- Comentarii pe marginea unui
penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea
a XVI-a
XVIII.
PRIMELE ESECURI PORTOCALII
Prima fisura in planul
globalist de remodelare a lumii ca natiune planetara de consumatori, strict
controlata de guvernul mondial al transnationalelor, s-a produs in chiar
momentele de maxima afirmare, in 2005, in Lituania. A doua zi dupa ce
portocaliul presedinte Valdas Adamkus a fost felicitat de G. W. Bush (9 mai)
pentru refuzul de a da curs invitatiei la Moscova, “Confederatia oamenilor de afaceri lituanieni” a
trecut la ofensiva, atacandu-l dur pentru pierderile economice cauzate de
respingerea relatiilor cu Rusia. Popularitatea lui, ca
si a lui Bush, s-a prabusit, astazi tarile baltice in frunte cu Lituania, fiind
orientate economic spre Rusia.
In 2006, premierul
Robert Fico l-a inlocuit in Slovacia pe portocaliul Ivan Dzurinda. Sprijinit de
nationalistii lui Jan Slota si de popularii lui Meciar, el a intors spatele lui
Bush retragand din Irak 99 din cei 110 militari slovaci. In 2007 i-a retras si
pe ultimii 11 apoi a respins Scutul antiracheta si a refuzat sa recunoasca independenta
Kosovo. Reorientarea economica spre Rusia a facut ca exporturile acestei tari mici
in spatiul rus sa fie de 2,5 ori mai mari decat ale Romaniei. Dupa un sondaj
Gallup din 2013, doar 27% dintre slovaci mai cred astazi in politica americana.
In Ungaria, procentul
de proamericani ar fi de 38%. Este insa doar declarativ deoarece
neoconservatorii n-au gasit slugi ca in Romania, ungurii retragandu-si
militarii din Irak inca din 22 decembrie 2004, refuzand Scutul antiracheta si
opunandu-se cu vehementa instalarii unui radar american in Ungaria (2008).
Cel mai mare esec l-a
constituit insa infrangerea republicanului John McCain, de catre Barak
Obama in alegerile din 2008. Pentru republicani a inceput degringolada astfel
incat neoconservatorii si-au mutat centrul de greutate in Partidul Democrat,
activandu-l ca lider pe Joe Biden. Republicanul McCain a fost cooptat in „Banda
celor 4” care inca incearca sa conduca SUA si Lumea, sub pretextul ca este omul
care asigura „armonizarea” la nivel de conducere statala. Biden a reusit in
primul mandat al lui Obama sa acrediteze ideea a doi presedinti in SUA, „albul
Joe”, care ia marile decizii, hotarand politica globala si „negrul Jim” care
matura prin curte. Extrem de agresiv, Biden si-a trimis slugile, oameni de
afaceri ratati din curtea transnationalelor, pe post de strangatori de bir,
mascati in ambasadori, in tot Estul european, incercand relansarea revolutiilor
portocalii.
In 2009, in Bulgaria a
fost impus premier Boiko Borisov „omul poporului” (2009-2013), un fel de Dan
Diaconescu al lor. Individul insa nu era „potocaliu” ci doar antirus. El a
torpilat strategia bulgaro-rusa in domeniul energiei, a blocat proiectele
energetice cu Rusia (centrala nucleara de la Belene, conducta de gaz
Burgaz-Alexandropoulos si conducta South Stream) subscriind alaturi de Traian
Basescu pentru himericul „Nabucco”. Spre deosebire de Romania, bulgarii au
iesit in strada si, ca si grecii care au refuzat sa-si faca tara bucati in mana
transnationalilor, n-au mai plecat. La 15 noiembrie 2012, Borisov avea sa fie
obligat sa semneze Acordul „South Stream” iar la 20 februarie 2013 sa
demisioneze.
Tot in 2009, Iulia
Timosenko a fost lansata drept candidata portocalie in Ucraina la alegerile
prezidentiale, pierdute insa cu succes in 2010 in fata lui Ianukovici. Mai mult
la 05 august 2011 avea sa fie arestata si condamnata, culmea, pentru
contractele pe gaz incheiate cu Federatia Rusa, in ianuarie 2009. Avea sa fie
scoasa din puscarie la 22 februarie 2014 de „maidanezi” dar huiduita de
multimea in fata careia a incercat s-o faca pe Maica Tereza, a fost exfiltrata
la Londra pentru un nou instructaj pe imagine. Rezultatul a fost acelasi –
disparitia din viata politica si publica. Din nefericire, Romania basista a
fost si este pentru neoconservatori tara tuturor posibilitatilor si a tuturor
experimentelor. Ca presedinte, Basescu a incalcat Constitutia inca de la
inceput, refuzand sa acorde guvernul castigatorilor in alegeri, adica
majoritatii parlamentare coordonate de PSD. L-a acordat minoritatii fortand
Constitutia si, prin amenintari, promisiuni si santaj, a inventat o majoritate
care n-a existat. A incercat sa schimbe, in 2005, neconstitutional presedintii
Camerelor, a transformat Romania in stat politienesc cu ajutorul Monicai
Macovei aducandu-si la ordin Curtea Constitutionala si institutiile paralele
create in embrion de Adrian Nastase (DNA, ANI, DIICOT). Alianta lui s-a
destramat pentru ca si-a retras fidelii (PD) din guvern, fostul aliat, Calin
Popescu Tariceanu, ajungand sa fie sustinut, in 2007-2008, de PSD.
La 19 aprilie 2007, Parlamentul
a votat suspendarea din functia prezidentiala a lui Traian Basescu. Din pacate, liderii partidelor implicate au
actionat politicianist, au refuzat sa mearga pe motivatia furnizata de
senatorul Mihai Ungheanu (incalcarea, de catre Traian Basescu, a 22 de articole
din Constitutie si implicarea activa in politica, in calitate de lider PD si nu
de lider national), rezultatul fiind ca, in ochii electoratului, liderii
partidelor semnatare, in frunte cu Mircea Geoana, au aparut ca niste candidati
autopropusi la presedintie. Rezultatul a fost ca la Referendumul din 19 mai 2007
pentru demitere, liderii opozitiei, acceptand un text absurd si o procedura la
fel de absurda cu mai multe puncte, inclusiv diminuarea Parlamentului si
transformarea lui in unicameral ( pe motiv ca sunt multi parlamentari si ne
costa), au pierdut partida exclusiv din vina lor. Dupa victorie, Basescu si-a
dat arama pe fata, nemaitinand cont de nimic si de nimeni, mai ales ca „bunul
prieten”, Geroge W. Bush, a venit calare pe „curcubeu”, la 1 aprilie 2008, sa-i
consolideze pozitia. Neoconservatorii au organizat, la Bucuresti, in zilele de
2-4 aprilie 2008, Summit-ul NATO. Eroul acestuia a fost, asa cum s-a amintit,
Vladimir Putin care si-a batut joc si de pretentiile UE de extindere in Est si
de NATO „rapindu-l” pe W. Bush, putintel pana in Crimeea unde, la Soci, a
reiterat avertismentul privind soarta constructiei artificiale statale numita
Ucraina, daca transnationalele mai insista sa-si adjudece resursele acesteia.
Baza electorala a lui
Traian Basescu a fost asigurata de neokominternisti, multi promovati pe post de
consilieri la Cotroceni, de o apriga gargara anticomunista soldata cu un raport
de incriminare a inexistentului comunism romanesc elaborat sub tutela
neoconservatorului Volodea Tisminiski (Vladimir Tismaneanu), de smecherii
aciuiti in PD, de fugarii de la PNL sau PSD, de unguri, carora le-a permis
toate porcariile, inclusiv rascumpararea, de la tarani, a pamanturilor pe o
latime de 15 km, pentru a se crea un culoar unguresc de la Odorhei pana la
Seghedin (pe care urmeaza sa fie ridicate autostrazi) si pe populatia sinthi.
Adica pe cei numiti, in mod eronat, cu un cuvant grecesc (desemnand o secta
crestina), tigani, romi insemnad romani (pentru ca au patruns in Europa in
urma armatelor otomane, dupa 1354, prin fosta Romanie Bizantina, actualmente
Rumelia turceasca), bohemieni (adica cehi, pentru ca au ajuns in Franta venind din
Bohemia), gipsi sau egiptiani (la noi, faraoani),
pentru ca unii au crezut ca vin din Egipt etc.
Sluga perfecta a
comunism-globalismului, el a actionat pentru destructurarea tarii, pe fata, de
la finele anului 2008 cand, pe 27 decembrie, a impus o prima OUG impotriva
militarilor, cu propaganda de vigoare, in povestea restituirii salariilor
compensatorii. Pe 5 ianuarie 2009, povestea a cazut, deoarece in Parlament erau
56 de rezervisti, senatori si deputati din toate partidele si sute de
rezervisti consilieri care au actionat unitar.
Se stie ca Armata
este coloana vertebrala a existentei unui stat. State fara armate nu exista.
Pana si Vaticanul are o Garda Elvetiana. Armate fara stat pot, insa, exista si,
mai devreme sau mai tarziu, constituie, in jurul lor, state. Este cazul
Israelului si Palestinei constituite in jurul unor armate. In ceea ce-i
priveste pe romani, istoric vorbind, statele romanesti s-au constituit pe
structuri militare, din ratiuni de aparare. Ca Romania sa poata fi
regionalizata, desfiintata, trebuiau distruse structurile militare. Pachetul de
legi vizand de la distrugerea rezervistilor, la inciminarea tuturor activilor,
prin legile lustratiei, a venit din afara. In interior
s-a orchestrat o ampla campanie
de desfiintare a 2000 de ani de istorie romaneasca, de stergere a respectului
ancestral al romanului fata de militari, prin actiuni de manipulare imagologica
si psihologica fara precedent. Uitandu-se ca structurile militare au fost
principalul contributor la economia nationala, prin industria de aparare si
industriile speciale, prin marile constructii care aveau sa devina prada
globalistilor, dar si prin dezvoltarea mineritului si implicarea in agircultura,
in sanatate, transporturi, s-a creat, cu ajutorul a circa 40.000 politruci
pregatiti in strainatate, imaginea militarului betiv, puturos, agramat,
violent, care a primit si primeste bani degeaba. Adica tot ceea ce s-a incercat
si in alte tari, din SUA si Canada, pana in Lituania, dar fara succes. In
Romania parea sa prinda pentru ca „prostul, pana nu-i fudul, parca nu e prost
destul” iar lacomul si hotul sunt primii gata sa strige „hotii!”.
„Nesimtitii cu pensii nesimtite de 20 milioane” a fost sloganul lansat
de trio-ul Basescu-Boc-Seitan, inca din decembrie 2008. Dar prima lege
antimilitara implementata, in vigoare si astazi, a fost Legea 329/2009, legea
interzicerii cumului pensiilor cu salariile. Ea a pregatit terenul
transformarii rezervistilor in asistati social, primul obiectiv vizat fiind
eliminarea militarilor ca obstacol in spolierea tarii. Cladirile, unitatile cu
terenurile aferente ale MAI si MapN au fost furate ca-n codru, unitatile
desfiintate cu si fara rost, milioane de hectare au fost trecute prin primarii
in posesia unor cercuri de interese straine. Militarii protestau. Nu activii,
ci rezervistii! Mai mult, avand drept de munca, rezervistii au fost preferati
pentru disciplina, rigoare si cunostiinte, fiind angajati ca specialisti
experti, consilieri, functionari publici, coordonatori de structuri in toate
domeniile, inclusiv la Guvern, Parlament sau Presedintie. Asigurand
infrastructura, educati in spirit national, au blocat numeroase initiative si
afaceri necurate ale politicienilor. Dam exemplu, doar la nivel Senat, in perioada 2005-2008,
anularea Legii reparatorii fata de asazisul rege Mihai, un tun de minim 14 mld.
Euro (calculat la 20 Euro/m2 teren in intravilan, intr-o perioada in
care pretul era de 2.500 euro/m2); cazul padurii de la Reghin de
50.000 de ha, pe care o firma ungaro-ungara a luat-o in exploatare, apoi a
incercat sa si-o treaca in proprietate cu ajutorul unui poriect de lege manarit
de Zoltan Puskas, Marko Bella, Frunda Gyorgy si Eckstein Peter Kovacs,
depistata in momentul trecerii tacite de la Senat la Camera, proiect in final
torpilat cu ajutorul printului Paul de Romania care avea documente atestand o
proprietate de 4ha in mijlocul padurii a lui Carol al II-lea, care isi
construise acolo si o cabana de vanatoare, clona a Pelisorului; povestea celor
430 de trasportoare blindate comandate in Elvetia, tara fara traditii in
domeniu, concomitent cu punerea pe butuci a industriei noastre care avea si
prototipuri si productii de serie performante, o gaura adusa statului de cca.
15 miliarde de euro et. Periculosi, militarii in rezerva trebuiau sa dispara de
peste tot, aruncati haitei, adica oprobiului public, amenintati inclusiv cu
statutul de „terorist” sau „tortionar”, pentru a nu mai exista obstacole in
fata desfiintarii Romaniei. Legea 329/2009 a intrat in vigoare la 10 decembrie,
nebagata in seama pe fondul isteriei antimilitare pe tema „pensiilor
nesimtite”. Proiectul legii staliniste unice a pensiilor, care avea sa treaca
prin frauda parlamentara (Legea 263/2010) fiind amenintat in primavara lui 2010
sa nu treaca in Parlament, s-a dat la repezeala un „pui” al ei, Legea 119/2010,
care a desfiintat asazisele pensii speciale. In fapt, in mod absolut comunist,
Basescu si ai lui s-au straduti sa explice trogloditilor ca poti sa aduni
merele cu perele si cu prunele ca sa-ti
dea capsuni. Cu alte cuvinte, ca nu este nevoie de legi speciale pentru domenii
speciale, activitatea minerilor, sportivilor, artistilor, aviatorilor,
diplomatilor, grefierilor, militarilor, politistilor etc. putand fi
cuantificata in mod egal ca si a celor cu program de lucru fix de 8 ore si fara
riscuri. Acesta a fost primul pas in proicetata reducere a tuturor pensiilor cu
15% si a salariilor cu 25%, in mod ilegal si retroactiv, anticonstitutional si
antieuropean. Salariile au fost reduse, real, cu cca.49%, pe o durata anuntata
de 6 luni, dar nu s-a revenit nici astazi la cuantumul din 2010. Si pensiile
civile au fost micsorate sub diferite pretexte (CASS, recalculari etc.), dar
marea lovitura pe care trebuiau sa o primeasca, prin cele 10 recursuri in
interesul legii, depuse de Laura Codruta Kovesi avea sa esueze la ICCJ, la 17
octombrie 2011.
In aceste imprejurari,
cand militarii si tara nu mai aveau nici o sansa, i s-a transmis lui Basescu,
in direct, pe 3 octombrie 2009, la un post de televiziune, urmatorul mesaj: „S-a
terminat, domnule presedinte. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate
exista si, din acest moment, nu veti mai pute face nimic de noi, fara de noi si
in absenta noastra! Daca nu stiti cine a rostit aceste cuvinte, intrebati-l pe
Marko Bella, ca el sigur stie.” Referirea era la Ioan Inochentie Micu
Klein, parintele Societatii civile romanesti, cel care a luptat cu armele
modernitatii pentru drepturile natiunii romane, intre anii 1729-1744. Trei zile
mai tarziu, un sindicat de 21 de persoane, SCMD, era chemat de Mihai Seitan,
ministrul muncii de atunci, la discutiile cu Federatiile si Confederatiile
sindicale. In fata intregii prese, SCMD a cerut celor din sindicate sa accepte
ca a intrat in actiune un factor profesionist in ceea ce priveste lupta pentru
drepturile tuturor, care nu poate fi manipulat de veleitarii guvernului si,
daca vor drepturi, sa se incoloneze in spatele acestui spargator de gheata. S-a
cerut guvernului sa inceteze cu minciuna si cu aritmetica pentru retardati, ca
4,5 milioane de activi duc in spate in spate 5,6 milioane de intretinuti, ca
pensionarii in Romania, real sunt 2,6 milioane, restul fiind beneficiari, ori
de indemnizatii de merit, ori de ajutoare sociale, ceea ce juridic inseamna
altceva si ca pensionarii, dupa o viata de munca muncesc in continuare,
suplinind forta activa a statului care culege capsuni prin Spania, portocale
prin Italia si masline in Grecia.
Meritul SCMD este ca a
adunat, la un loc, militari proveniti din aramata, interne, SRI, STS, SPP, SIE
etc., lichidand, pentru totdeauna, orice posibilitate de continuare a aplicarii
principiului „Divide et impera” in interiorul sistemului. Mai mult, reactionand
profesionist la atacurile psihlogice si de imagine, s-a prezentat natiunii
drept aparator al democratiei constitutionale in baza Art.118, Al.1 din
Constitutie si, tot in spirit constitutional si Euroatlantic, drept coloana
vertebrala a Societatii civile. Ocolind principiul masonic al revolutiilor (Ai
Capitala, ai tara) si optand pentru experienta Henric al IV-lea (Ai tara,
asediezi Capitala si dai o Liturghie), SCMD a intemeiat, rapid, filiale in
tara, dinspre granita spre interior, primele fiind Calarasi, Botosani si
Oradea. In paralel, a luat legatura cu federatiile si confederatiile nationale,
oferindu-si sustinerea in actiuni si cu principalele categorii
socio-profesionale, destinate sa fie adversarii rezervistilor (pensionari
civili, profesori, CFR-isti, mineri). In iunie 2010, cu un efectiv de 5000 de
oameni, SCMD era o prezenta importanta in marsul confederatiilor sindicale pe
Calea Victoriei. La 25 octombrie 2010, SCMD organiza, singur, prima mare
manifestare antibasista la Cotroceni si-n toata tara. La 27 octombrie
participa, ca egal, la ultima manifestaie organizata de conefederatii in Piata
Constitutiei. Intelegand modul in care a fost distrusa miscarea sindicala de catre Traian Basescu, inclusiv prin
inlocuirea Legii sindicatelor cu Legea dialogului social, SCMD a transmis
mesajul, atunci, „Cine este hotarat sa lupte pana la capat pentru drepturi si pentru
tara, sa vina alaturi de noi! Cu voi sau fara voi, noi ne batem.”. Din
acel moment si pana in 4 martie 2013, SCMD a fost initiatorul marilor actiuni stradale pentru drepturi
sociale, in Capitala si in tara, la care s-au raliat resturile sindicatelor
civile si ONG-urile, in frunte cu organizatiile revolutionarilor si toate
fortele prezente in Piata Universitatii, inclusiv galeriile de fotbal. S-a
manifestat in Parlament prin actiuni de protest dar si prin initiative
legislative sustinute de membrii SCMD suspendati ca parlamentari, prin discutii
la toate nivelurile exceptand presedintia, prin peste 40.000 de actiuni in
Justitie, prin mii de declaratii de presa in tara si in afara, prin aparitii la
TV, zilnice in perioada fierbinte, in special la Antena 3, care astazi ocoleste
cu grija, profesionist si din ordin, SCMD-ul, contribuind prin omisiune, la
scoaterea sa din Istorie.
In plan extern,
ajungand la cca. 30.000 de membri, in ianuarie 2011, majoritatea fiind cooptati
ca militari sau politisti, dupa 1997, in actiuni NATO de diferite tipuri, SCMD
s-a adresat Parlamentului Europei, NATO, guvernelor statelor membre ale UE si
NATO, marilor centrale sindicale internationale si europene, sindicatelor si
organizatiilor rezervistilor si veteranilor din toate tarile, denuntand faptul
ca Romania este punctul slab exploatat de ofensiva globalist-comunista si, daca
omologii din statele democatice nu vor sprijini miscarea rezervistilor romani,
dupa infrangerea acestora, matematic le va veni randul. Argumentele au fost
aduse din campaniile mediatice din tarile respective impotriva militarilor
proprii, din tentativele de aplicare a unor legi similare legilor Basescu-Boc
in alte state, incepand cu iarna 1997-1998, in Canada si terminad cu ianuarie
2011 in Ungaria, mesajul lansat fiind „Militari din toate tarile uniti-va!” Evident,
pentru salvarea fiecarui stat in parte, inclusiv a SUA si a Rusiei in fata
ofensivei transnationalelor. Si aceasta in plina epoca de desfasurare intensa,
grabita si inexplicabila pentru toata lumea a „primaverii arabe”.
Dar despre „primavara
araba” si despre cele petrecute in Romania si in lume, de la initierea acesteia
si pana in „iarna Ucrainei”, vom vorbi cu alta ocazie.
(VA
URMA)
Col. (r) dr. Mircea
DOGARU,
Presedintele SCMD
