SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
Sediul social: Bucuresti, str. Bogota, nr. 6, Sector 1,
Cod postal 013642
E-mail scmdjuridic@yahoo.com
Site http://sindicatulcmd.blogspot.com
Telefoane mobile: 0736601143 , 0736600973
Cont: BRD, Agentia Carol,
RO41BRDE441SV79262374410, Cod fiscal:26096263
Nr. 112 din 17.10.2023 Ex.nr.___
Catre
INSTITUTIA AVOCATULUI POPORULUI
Str.George Vraca nr.8, sector 1, Bucuresti
Email:petitii@avp.ro
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate
(în continuare SCMD), cu sediul in Bucuresti, str. Bogota, nr. 6, Sector 1, in temeiul dispozitiilor art. 28, alin (2) din
Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, in numele membrilor sai de sindicat, a luat act de adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea
unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr 227/2015
privind Codul fiscal, raportata la Decizia nr.467/2023 pronunţată de Curtea
Constitutională si a constatat ca prevederi din lege sunt în dezacord cu Decizia
CCR 467/2023 prin care s-a dispus reexaminarea proiectului de lege.
In
consecinta, vă înaintăm prezenta petitie la care va rugam sa ne formulati un raspuns
si sa dispuneti masurile legale in conformitate cu atributiile dumneavoastra:
I.
Cu ocazia intrarii in NATO, Romania si-a asumat obligatii
si are drepturi care confera militarilor romani in activitate, in rezerva si in
retragere, acelasi tratament juridic la pace si in stare de razboi.
Desi statutul NATO nu a fost modificat pana in prezent si
este in vigoare si pus in aplicare in legislatiile tuturor tarilor membre NATO,
prin exceptie, in Romania, modificarile legislative sus-mentionate determina un
statut juridic diferit al drepturilor de pensie al cadrelor militare in rezerva si in retragere din intregul
sistem
de aparare, ordine publica si securitate nationala – Ministerul Apararii
Nationale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Roman de Informarii,
Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, Serviciul
de Protectie si Paza, Ministerul Justitiei – Administratia Nationala a
Penitenciarelor.
Pentru
a justifica punerea in aplicare a Planului National de Redresare si Rezilienta,
adoptarea in prezent a Legii
pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de
serviciu și a Legii nr 227/2015 privind Codul fiscal incalca Tratatul Romaniei
de aderare la NATO si implicit regulamentele NATO pentru tarile care fac parte
din aceasta alianta.
In
situatia actuala, in conditiile unor situatii conflictuale interstatale in
plina desfasurare, toate aceste masuri creaza vulnerabilitati cu privire la increderea
in sistemul militar si capacitatea de actiune atat a cadrelor militare active,
dar si a cadrelor militare in rezerva, care in situatii de conflict pot fi reactivate/concentrate.
Pensiile
de serviciu ale militarilor nu sunt „pensii speciale” pentru că sunt calculate
după un anumit algoritm și într-un cuantum care să fie în acord cu statutul cadrelor
militare in rezerva si in retragere din NATO,
avand in vedere ca in activitate exista incompatibilități, interdicții, riscuri
profesionale deosebite.
Apreciem
ca noua modificare legislativa nu a avut in vedere elementele care diferențiază
regimul de pensionare al militarilor de regimul general al pensiilor, care
asigură un tratament juridic specific acestora, motivat de existenta unor statute
speciale stabilite de Parlament prin legi care impun atat militarilor obligații
și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au: interzicerea
activităților ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure
posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere
după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în
timpul activității.
Deși
titlul actului normativ este „Lege pentru modificarea și completarea unor acte
normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind
Codul fiscal”, în fapt prin noile reglementări nu sunt avute in vedere
prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor
militare, care prevede pentru ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în
activitate obligația de a nu efectua activități care contravin demnității,
prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre
militare, iar alin. (2) al aceluiași articol instituie pentru categoriile
menționate de militari interdicția de a îndeplini alte funcții decât cele în
care sunt încadrați, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile
stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, precum și interdicția
de a fi asociat unic ori de a participa direct la administrarea sau conducerea
unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția numirii în consiliile de
administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea
Ministerului Apărării Naționale, din cadrul industriei de apărare sau în
legătură cu aceasta.
Modificarea legislativa nu
poate ignora faptul ca, in activitate, cadrele
militare in activitate din sistemul national de aparare, ordine publica si
securitate nationala nu au executat ordine limitate in timp la durata
programului normal de lucru si nu a existat posibilitatea compensarii muncii
prestate cu timp liber sau plati suplimentare, ceea ce impune recunoasterea
drepturilor prin acte normative conform specificului muncii prestate, importantei
sociale si restrictiilor aferente, in conditii de stres si risc constant si
crescut.
Adoptarea in prezent a Legii
pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de
serviciu și a Legii nr 227/2015 privind Codul fiscal a determinat o diferentiere a regimului juridic de
pensionare al cadrelor militare fata de regimul stabilit pentru alti asigurati,
care nu sunt supusi acelorasi exigente, restrictii si riscuri. O asemenea
interpretare tinde sa nege in substanta un drept prevazut de legiuitor in
favoarea rezervistilor militari, inclusiv a membrilor nostrii de sindicat, devenit
cert si lichid odata cu incetarea raporturilor lor de serviciu, care a fost
recunoscuta si prin Decizia Curtii Constitutionale nr.20/02.02.2000, dosar nr.
5A/2000. Consideram ca orice masura reparatorie
trebuie sa priveasca un just echilibru intre interesul general si imperativele
protectiei drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este mentinut
ori de cate ori, prin diminuarea sau limitarea drepturilor patrimoniale,
persoanele trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproportionata.
Nu in ultimul rand, nu se are in
vedere ca modificarile legislative determina o destructurare sustematica a intregului
sistem de aparare, ordine publica si securitate nationala, prin trecerile masive
in rezerva ale cadrelor militare in activitate si pe de alta parte cu
diminuarea considerabila a interesului celor care opteaza pentru a urma studii
cu specialitate militara si perioada efectiva cat acestia activeaza in viata
militara.
De asemenea,
aratam că legiferarea cu încălcarea deciziilor Curții Constituționale este incompatibilă
cu statul de drept, consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție,
constatând că dispozițiile art.1341 alin.(3) lit. b) și c) introduse în Codul
fiscal prin Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 sunt
neconstituționale, încălcând prevederile constituționale ale art.1alin.5, art.2 alin.2, art.4 alin.1, art.11 alin.1 si 2, art.16 alin.1 si 2,
art.30 alin.6 si 7, art.31 alin.1 si 2, art.41 alin.2 si 3, art.42 alin.1 si 2,
art.44 alin.1-4, art.53 alin.1 si 2, art.61 alin.1, art.115 alin.1-8, art.118
alin.1 coroborat cu art.61 alin.1, precum și cele ale art.147 alin.(4)
privind efectul general obligatoriu al deciziilor instanței constituționale”.
Cât
privește rolul Curții Constituționale, în sine, și efectul deciziilor pe care
aceasta le pronunță, instanța constituțională a subliniat în mod consecvent că
„este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România [art. 1 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992], cu plenitudine de jurisdicție în privința
atribuțiilor sale. Totodată, întrucât nu poate fi separată de efectele de drept
constituțional pe care aceasta le produce, decizia se prezintă ca un tot unitar
sub aspectul naturii și efectelor sale juridice.
În
capitolul „schimbări preconizate” din expunerea de motive a legii în discuţie
se precizează că „întrucât pensiile de serviciu reglementate prin statute
profesionale sunt considerate contrare fundamentului regimului de pensionare,
prin noua reglementare se propun criterii și condiții concrete de exercitare a
dreptului la pensia de serviciu, care au ca efect o redimensionare a cuantumului
acestora”. Nu este explicat însă care dintre pensiile de serviciu sunt
considerate contrare fundamentului regimului de pensionare și prin raportare la
care dintre statutele profesionale se face comparația.
Menționăm
că în prezent statutul cadrelor militare prevazut de Legea nr.80/1995 prevede
criterii și condiții concrete privind pensia de serviciu, iar „dimensionarea”
cuantumului pensiilor de serviciu ale cadrelor militare in rezerva si retragere
nu este corelată cu calitatea de asigurat al sistemului public de pensii, ci cu
statutul său profesional, cu regimul de interdicții și incompatibilități, cu
riscurile activității desfășurate.
II.
Referitor la modificările aduse structurii
de impozitare stabilită de către legiuitor prin dispozițiile art. XVIII, anume
prin art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care asigură o
abordare progresivă a impozitării veniturilor din pensii, cu o cotă mai mică
pentru veniturile mai mici și o cotă mai mare pentru veniturile mai mari, consideram
ca acestea încalcă dispozițiile constituționale anterior menționate.
1. este
nesocotit principiul impozitării uniforme care presupune că impozitul aplicat
în cazul pensiilor ar trebui să fie uniform pentru toți pensionarii, indiferent
de structura pensiei lor (contributivăsau necontributivă). Dacă se aplică cote
diferite pentru componentele contributive și necontributive ale veniturilor din
pensii, apare o discrepanță în tratamentul fiscal între pensionari, ceea ce estedis
criminatoriu.
2.
reflectă caracterul sancționator care influențează asupra valorii pensiilor:
impozitarea progresivă conduce la o reducere indirectă a valorii pensiilor,
care trebuie să se reflecte cât mai aproape de cuantumul indemnizației aferente
funcției deținute la momentul pensionării.
3.
creează discriminare între cadrele militare, deoarece unii pot avea o parte
necontributivă mai mare decât alții în funcție de anumite criterii, cum ar fi:
vechimea, gradul profesional, funcția exercitată (de execuție sau de
conducere), o perioadă de activitate mai mare. Conform sistemului de impozitare
progresivă, ratele de impozitare cresc odată cu creșterea veniturilor. Prin
aplicarea de cote de impunerediferite în funcție de nivelul veniturilor, se
realizează o apropiere a veniturilor între beneficiari. În acest caz, cadrele
militare in rezerva si in retragere cu venituri mai mari plătesc un impozit mai
mare, ceea ce duce la o apropiere a veniturilor lor, deși criteriile în funcție
de care a fost determinată baza de calcul a pensiei au fost personale.
4. impozitul
aplicat în integralitate promovează echitatea între generații, deoarece fiecare
generație de cadre militare in rezerva este supusă aceleiași rate de impozit asupra
întregului venit din pensie, indiferent de structura specifică a pensiilor. În
schimb impozitul progresiv pe componentele constitutive ale pensiei creează
inechitate inter generațională.
5.
această structură de taxare constituie o discriminare pe baza sursei de venit,
încălcând astfel principiul egalității, cadrele militare in rezerva si in
retragere ar trebui să fie tratațe în mod egal în fața legii, indiferent de proveniența
veniturilor lor (parte contributivă și necontributivă). Prin aplicarea de cote
de impunere diferite în funcție de nivelul veniturilor, se realizează o
apropiere a veniturilor între beneficiari. În acest caz, pensionarii cu
venituri mai mari plătesc un impozit mai mare, ceea ce duce la o reducere a
diferenței inițiale dintre veniturile lor, deşi la stabilirea cuantumului
pensiei ar trebui să ţină cont de funcţia, gradul profesional dobandite până la
finalul carierei (încălcându-se paragraful 110 din Decizia 467/2023).
Modalitatea
de impozitare a pensiilor de serviciu introdusă prin noul art. XVIII încalcă dispozițiile
art. 56 alin. 2 și 3 din Constituția României, care dispun:
(1)
Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor
fiscale.
(2)
Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în
situații excepționale.
Dispozițiile
art. 56 alin. 2 și 3 din Constituție au primit explicație pe larg în art. 3 din
Legea nr.227/2015, în cazul de față de interes fiind:
a) neutralitatea
măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și
capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții
egale investitorilor, capitalului român și străin;
b)
certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare care să nu
conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată
să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată
urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina
influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.
Modificările
aduse Codului fiscal nu respectă cele două principii mai sus amintite, care, transpuse
în limbaj juridic civil, consfințesc principiul egalității de tratament juridic
– art. 16 alin. 1 din Constituția României și principiul justei așezări a
sarcinilor fiscale – art. 56 alin. 2 din Constituția României, dar și
prevederile art. 6 din Legea nr. 24/2000.
Învederăm
că orice modificare a sarcinilor fiscale trebuie să fie justificată de motive
obiective, să se aplice unitar, să fie clară și predictibilă și să nu
diferențieze contribuția fiscală pe criteriulgrupelor sau categoriilor de
cetățeni.
Toate
aspectele care privesc principiile fiscalității au fost analizate pe larg în
Deciziile Curții Constituționale nr. 6/25.02.1993, Curtea Constituțională a
stabilit că realizarea unor excepții la impozitarea veniturilor pe criterii
sociale, categorii de funcționari sau, desigur, pe criteriile enunțate de art.
4 alin. (2) din Constituție este o încălcare a egalității cetățenilor în fața
legii. ( ) O fiscalitate care se îndepărtează de la regulile general admise,
cât privește baza și cotele impozabile, categoriile de venituri etc., devine o
fiscalitate discriminatorie dacă introduce criterii care afectează egalitatea
în drepturi a cetățenilor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și
proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe
criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. În această viziune juridică,
prevederea legală care introduce un spor de impozit de 30% numai pentru o
anumită categorie de funcționari este discriminatorie și contrară prevederilor
art. 16 alin. (1) și art. 53 alin.(2) din Constituție.
Prin
Decizia nr. 1304/13.10.2009, Curtea Constituțională a reținut că principiul
așezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuțiilor să se facă
în același mod de către toți contribuabilii prin excluderea oricărui privilegiu
sau discriminări, astfel ca, la venituri egale, contribuția să fie aceeași.
Prin
Decizia nr. 1394/26.10.2010, Curtea Constituțională reține că principiul constitutional
amintit (justa aplicare a sarcinilor fiscale) implică un complex de condiții de
care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în
sarcina contribuabililor. Așa cum Curtea statua prin Decizia nr. 6/25 februarie
1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie
1993, fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională,
rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze […] pe criteriul grupelor sau
categoriilor de cetățeni. Prin urmare așezarea justă a sarcinilor fiscale
trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii,
prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice și să țină cont,
în același timp, de capacitatea contributiv a contribuabililor, luând în
considerare elementele ce caracterizează situația individual și sarcinile
sociale ale acestora (…) Natura veniturilor nu constituie, din perspectiva
textului de lege criticat, un criteriu pentru instituirea unei reglementări
diferite.
În
primul rând amintim că nu există o dispoziție legală care să stabilească un
sistem de impozitare diferit pentru veniturile obținute din pensii.Acest lucru
sugerează că baza de calcul a pensiei este unitară, indiferent de proporția
contributivă sau necontributivă, și este determinate pe baza carierei și
contribuțiilor individuale. Prin urmare și impozitarea trebuie să fie uniformă.
Prevederea care indică susținerea din bugetul de stat pentru o parte din
această pensie, nu afectează caracterul unitar al pensiei. Așadar, indicația
principală este că pensia de serviciu reprezintă un întreg, indiferent de sursa
finanțării.
In
al doilea rand, impunerea unor așa numite praguri valorice – salariu mediu brut
sau net pe economie – pentru calcularea unor impozite, încalcă dreptul de
proprietate pe care rezervistul militar îl are cu privire la cuantumul pensiei,
drept prevăzut de art. 44 alin. 1 - 4 din Constituția României.
Implicit
autoritatea legislativă recunoaște, prin indicarea acelor așa zise trepte de impunere, cănu există posibilitatea
calculării în mod legal a sumelor reprezentând contributivitatea în cazul pensiilor
de serviciu, cel puțin pentru pensiile aflate deja în plată (însă și pentru
viitorii pensionari beneficiari ai pensiilor de serviciu, inclusiv cele
militare), dar cu toate acestea alege să impună nu una, ci două cote de
impozitare, în dezacord cu limitele reexaminării legii potrivit art. 147 al 2
din Constituția României.
În
lumina noilor, așa zise, cote de impozitare, pentru suma ce reprezintă
diferența dintre venitul mediu brut pe economie și venitul mediu net pe
economie, se va calcula un impozit de 15%, fără a fi luată în calcul
posibilitatea ca eventuala componentă „contributivă” să se regăsească între
cele două praguri stabilite sau poate chiar să le depășească, cu posibilitatea
încălcării dispozițiilor art. 44 alin. 1 - 4 din Constituția României și cu
evidenta încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. 5, art. 15 alin. 1 și 2, art. 16
alin. 1 și art. 56 alin. 2 și 3 din Constituția României.
Defalcarea
pe componente a unui venit și apoi impozitarea separată a acestor componente nu
este o operațiune prevăzută în legea fiscală actuală, constituind în fapt o modalitate
discriminatorie de impozitare/taxare a pensiei de serviciu, modalitate care încalcă
dispozițiile constituționale precitate. Faptul că pensia de serviciu conține și
o parte contributivă nu schimbă caracterul unitar și unic al venitului, căci,
în caz contrar, legea ar trebui să prevadă noi cote de impozitare în cuprinsul
art. 64 din Codul fiscal, care să fie reluate doar în art. 101 Cod fiscal, fapt
care însă nu s-a realizat.
Învederăm
în același timp că stabilirea ca etalon/prag valoric de la care se calculează
treptele de impozitare trebuie să fie realizată în mod clar, precis, cu luarea
în considerare atât a deciziilor Curții Constituționale, cât și a Constituției
României. Indicarea ca și treaptă valorică a unui element fiscal fluctuant
(salariul mediu brut/net pe economie), determină ca și cuantumul pensiei să
aibă același regim fiscal și să difere de la an la an și să depindă de factorul
politic într-o măsură mai mare decât permite legea factorului politic să
stabilească în cazul restului cetățenilor României.
În
sensul celor amintite anterior, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia
nr. 467/2023 că: stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel
puțin patru criterii: echitate,proporționalitate, rezonabilitate și
nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din
punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare
conduită, legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție,
fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale.
Acordarea
suplimentului suportat din bugetul de stat [în privința pensiilor de serviciu]
ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu cade în sfera
de protecție constituțională a dreptului la pensie și a dreptului de
proprietate, astfel că legiuitorul este liber să acorde, să modifice sau să
suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de
posibilitățile financiare ale statului. Curtea constată că marja de apreciere a
legiuitorului cu privire la valoarea componentei necontributive a pensiei de
serviciu sau a pensiei militare, stabilită în mod direct sau indirect (ca rezultat
al aplicării unei sarcini fiscale), este foarte largă [Decizia nr. 900 din 15
decembrie 2020,paragraful 136].
Modalitatea
de impozitare a pensiilor de serviciu introdusă prin noul art. XVIII încalcă dispozițiile
art. 16 alin. 1 din Constituția României. Raportarea legiuitorului, în
stabilirea unor așa zise praguri de impozitare, fie la venitul din „salariul
mediu net pe economie”, fie la venitul din „salariul mediu brut pe economie”
doar în cazul pensiilor de serviciu, constituie o încălcare a principiului
nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Codul
fiscal nu prevede la art. 64 tranșe sau cote de impozitare diferite pentru
venituri rezultate din indemnizații sau pentru venituri rezultate din salarii.
Impozitul se aplică pentru venitul realizat: asupra salariilor și veniturilor
asimilate salariilor, asupra pensiilor, etc. Impozitul nu se aplică asupraunor
componente ale venitului – parte contributivă sau necontributivă.
Prin
amendamentele votate la legea pensiilor de serviciu se tinde la modificarea
cotei unice de impozitare de 10% doar pentru veniturile rezultate din
respectivele categorii de pensii, astfel încât modificarea dispozițiilor art.
101 din Cod fiscal încalcă și prevederile art. 16 alin. 1 din Constituția
României – egalitatea în fața legii.
Statuarea
altor cote de impozitare decât cele stabilite legal, printr-un artificiu
legislativ, care încalcă toate normele în vigoare, instituie de fapt „o taxă
suplimentară” asupra venitului reprezentat de pensia de serviciu. Legiuitorul
are posibilitatea de a stabili cote de impozitare diferite, tot așa cum poate
stabili (și a stabilit) categorii de venituri care nu sunt supuse impozitării.
Însă în România, în prezent, nu există decât o cotă de impozitare unică - de
10% - prevăzută de dispozițiile art. 64 din Cod fiscal.
Textul
dispozițiilor fiscale este neconform cu principiile prevăzute în art. 1 alin. 3
și 5 din Constituție, în special în ceea ce privește previzibilitatea și
claritatea. În mod specific, textul nu oferă suficiente detalii și orientări cu
privire la modul de calcul al părții contributive a veniturilor din pensii, care
ar trebui să fie un element de bază în formula de calcul a impozitului.
Sub
acest din urmă aspect, Curtea Constituțională a reținut doar că impozitarea nu
poate avea un caracter sancționator, pentru că se ajunge practic la o regândire
și o restructurare indirectă a înseși bazei de calcul a pensiei de serviciu,
care, astfel cum s-a arătat, trebuie să reflecte o valoare cât mai apropiată de
cuantumul indemnizației aferente funcției deținute la momentul la care s-a
realizat pensionarea.
Noile
procente de impozitare, anume de 15% și de 20%, sunt stabilite cu încălcarea
limitelor reexaminării stabilite prin Decizia CCR nr. 467/2023, fiind încălcate
astfel dispozițiile art. 147 alin. 2 și 4 din Constituția României, dar și cu
încălcarea art. 1 alin. 5 din Constituția României, în condițiile în care
legiuitorul a înțeles să modifice dispoziții care nu au fost apreciate ca fiind
neconstituționale, producând în fapt o modificare a legii în partea care nu a
suferit critici de constituționalitate, legiferând în realitate, într-un nou
sens.
III.
Din perspectiva tehnicii
de redactare a normelor juridice, constatăm că ori nu au fost înțelese
considerentele Deciziei nr. 467/2023 a Curții Constituționale, ori nu se
dorește respectarea acestora, cu consecința încălcării, în ambele cazuri, a
dispozițiilor art. 147 alin. 2 și 4 din Constituția României. Normarea prin
aceeași dispoziție legală a unor situații juridice diferite, cu privire la una dintre
aceste situații Curtea Constituțională deja statuând că nu poate face obiectul
unor reformări sub aspectul condițiilor de acordare, încalcă principiul
neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 Constituția
României, cu raportare la art. 6 și art. 7 alin. 4 din Legea nr. 24/2000.
În
acest context, Curtea Constituțională a reținut că nu poate achiesa la ideea
potrivit căreia prestaţiile viitoare rezultate din decizia de pensionare
reprezintă efecte viitoare ale acesteia, pentru că, în realitate, modul de calcul
este un element definitiv dobândit şi consolidat, iar prestaţiile viitoare sunt
realizate pe baza criteriilor avute în vedere la momentul emiterii deciziei. De
altfel, persoana, în măsura în care
optează pentru pensionare, o face în considerarea condiţiilor existente şi stabilite
prin lege la acel moment. Succesivitatea lunară a cuantumului pensiei nu poate
fi calificată ca fiind o chestiune pendinte, în virtutea căreia statul să se
prevaleze de a adopta reglementări de natură să reaşeze modul de calcul al
pensiei, ci un drept dobândit în urma consolidării definitive a raportului juridic
dintre stat şi beneficiar. Ca atare, drepturile legal câştigate anterior din
actul pensionării nu pot fi afectate (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr.
120 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 204 din 26 martie 2007), iar noile criterii sau condiţii stabilite de legiuitor
în privinţa pensionării nu pot fi aplicate cu efecte retroactive unei situaţie
juridice definitive consolidate astfel cum rezultă din actul pensionării
[Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, pct. h)].
Pentru
motivele anterior expuse, vă rugăm să analizați asupra necesității sesizării
Curții Constituționale în raport de criticile formulate.
Presedintele S.C.M.D.
Col.(r) dr. Mircea DOGARU
