O sugestie pentru militarii in rezerva, autor Col. (r) Misca Toma

Se pune şi s-a pus de multe ori întrebarea ce îi deosebeşte s-au mai curând ce i-a deosebit pe militari de celelalte categorii socio-profesionale?


De multe ori s-a răspuns, dar în actuala conjunctură socio-politică se uită ori cei care ar trebui să reamintească aceste lucruri se fac că nu mai ştiu sau iau "poziţia" struţului.

De aceea, în aceste momente, aş dori să reamintesc doar câteva dintre acestea:

- obligativitatea acceptării servituţiilor serviciului militar în sensul de a executa fără drept de comentariu ordinele primite, de a nu desfăşura alte activităţi în afara celor profesionale, de a nu se asocia în partide politice sau sindicate, etc;

- executarea serviciului militar înseamnă răspunderea la ordinele primite sau atunci când ţara o cere în orice moment al zilei sau al nopţii, indiferent că este sâmbăta, duminica sau de sărbătorile legale fără a fi remunerat în plus, în vreun fel pentru aceste eforturi suplimentare;

- orice militar acceptă la intrarea sub arme, prin jurământ, să apere ţara cu preţul propriei vieţi; în paranteză fie spus acest jurământ nu repreziuntă vorbe goale deoarece mulţi militari şi-au adus jerfa de sânge (şi mă refer aici doar la perioada de când eu am intrat în instituţia militară) pe şantierele patriei,în misiuni de luptă, pe timpul revoluţiei din 1989 şi în teatrele de operaţii pentru sprijinul păcii;

- obligativitatea de a purta în timpul serviciului uniforma miliară şi de a se conforma permanent rigorilor impuse de aceasta.

Am amintit ca ultimă deosebire uniforma militară, cu toate că aceasta a reprezentat pentru mine ceva sacru care mă făcea să mă simt într-un anumit fel deosebit în comparaţie cu alţii. Spun acest lucru deoarece, pentru mine, uniforma militară a reprezentat permanent obligativitatea respectului de sine, a respectului faţă de superiori şi faţă de cei cu care am intrat în contact dar în acelaşi timp şi prestanţă, autoritate, ordine şi disciplină, rigurozitate şi sentimentul de mândrie că îmi pot aduce contribuţia, pe o anumită treaptă a ierarhiei militare, la pregătirea pentru apărarea ţării.

Pănă la un anumit moment al carierei mele militare portul ţinutei militare era obligatoriu atât la serviciu cât şi pe timpul deplasării de la şi la unitate. Consider că acest lucru era oarecum benefic pentru instituţia militară deoarece conştientiza populaţia şi factorii politici de existenţa şi importanţa armatei în plan social. De când s-a desfiinţat serviciul militar obligatoriu iar personalul miliar activ nu mai poartă ţinuta militară în afara cazărmilor decât la diferite ceremonii percepţia populaţiei şi a societăţii în ansamblu (total eronată dealtfel)este că armata reprezintă o instituţie nesemnificativă, în curs de desfiinţare, nu mai este necesară şi nu-şi mai are rolul de principal apărător al suveranităţii şi integrităţii naţionale.

De aceea, fac apel la toate cadrele militare în rezervă şi în retragere care au dreptul să poarte uniforma militară ca pe data de 01 decembrie-Ziua naţională a României să participăm activ la festivităţile organizate cu această ocazie în localităţile de domiciliu şi în acest fel să arătăm că Armata Romînă există, este numeroasă (pentru că şi cei din rezervă îşi au rolul şi importanţa lor) şi va fi nevoie de ea totdeauna.

Col.(r) Toma Mişcă