Daca am fi inceput organizarea Sindicatului cu un an in urma, astazi nu ar fi fost promovata in Parlamentul Romaniei o lege care elimina sau interzice accesul in structurile organizatorice ale Statului roman a zeci de mii de oameni, cei mai multi aflati la varsta maximului potential de munca, cu pregatire intelectuala si civica deasupra mediei populatiei, cu spirit organizatoric, pragmatici, disciplinati, implicati in problemele de interes public.
State mai civilizate cauta sa atraga in administratia publica fostele cadre militare, Romania le elimina.
Acest lucru se intampla deoarece suntem dispersati, cele cateva ONG-uri – UNCMRR, alte federatii si asociatii ale fostilor militari – nereusind sa-si uneasca eforturile si sa se impuna, sa fie vizibile si respectate in plan social si politic.
Este pacat ca se intampla asa ceva atat timp cat noi, cadrele militare disponibilizate constituim o forta numerica considerabila – aproape 200.000 de oameni. Daca la acest numar adaugam si celelalte cadre militare in rezerva din Ministerul Apararii Nationale, precum si disponibilizatii si cadrele in rezerva din Ministerul Administratiei si Internelor si din celelalte structuri ale Sistemului National de Aparare, atunci vom constata ca acest numar se extinde la aproximativ o jumatate de milion de persoane.
La acest numar impresionant putem adauga si cadrele militare active din intregul Sistem National de Aparare, de care ne leaga aceleasi idealuri si interese, prietenii si afinitati specifice meseriei. Ba chiar credem ca nu este departe timpul cand si cadrele active se vor putea organiza, legal, in sindicate (noi vom promova pe toate caile aceasta idee).
Daca in afara de numarul potential al aderentilor la Sindicatul nostru, luam in calcul si calitatile individuale ale fostilor militari, enumerate mai sus, la care adaugam si spiritul de corp si solidaritatea specific ostaseasca, atunci realizam cu adevarat forta de care putem dispune si prin care am putea sa ne implicam direct in rezolvarea marilor probleme cu care se confrunta tara.
Nu este nici o exagerare in concluziile de mai sus. Sa ne gandim cate partide politice actuale dispun de o astfel de forta. Sa ne gandim ca, prin vointa noastra, am putea introduce in Parlamentul Romaniei un partid care se afla sub limita numerica de voturi necesara, sa ne gandim ca putem influenta major alegerea Presedintelui Romaniei. Sa ne gandim ca am putea trimite in Parlament proprii nostri reprezentanti. Si toate acestea fara a ne constitui intr-un partid politic.
Pe de alta parte, este stringenta necesitatea de a ne apara imaginea noastra publica, grav atacata si subminata chiar de catre actualul Guvern si de catre actualul Presedinte al Romaniei. Suntem pe nedrept supusi oprobiului public, fiind prezentati ca cetateni care paraziteaza bugetul de stat al Romaniei, avand pensii "nesimtite" de ordinul zecilor de mii de lei. Aceasta minciuna grosolana trebuie demascata si vom cere in curand, oficial, MApN si MAI sa faca publice cuantumurile pensiilor aflate in plata la ora actuala, pe transe de venit si sa publice nominal lista acelor pensionari care dispun de pensii mai mari de 5.000 lei.
Fie ca sunteti in rezerva, fie ca sunteti inca in structurile militare active este timpul sa strangem randurile, sa lasam la o parte orgoliile si sa aratam de ce este in stare o mare masa de cetateni responsabili, disciplinati, aparatori ai legalitatii, eficientei si corectitudinii in viata publica romaneasca.
Pentru organizare nu trebuie sa facem congrese sau mari adunari generale, consumatoare de timp si de bani ; trebuie sa folosim in mod inteligent resursa deosebita pe care o reprezinta Internetul. Prin Internet putem institui un cadru de lucru cu adevarat democratic, eficient, putem crea structuri organizatorice in oricare colt de tara si ne putem consulta rapid, astfel incat cele mai valoroase idei si initiative sa poata fi puse imediat in aplicare. Putem alege persoane in structurile de conducere ale Sindicatului care sa domicilieze oriunde in aceasta tara, deorece putem organiza intruniri on-line in orice zi, la orice ora, cu orice fel de participare.
Dupa cum ati vazut, exista déjà oameni politici care au intuit potentialul nostru si sunt deschisi colaborarii cu Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate. Estimam ca in scurt timp numarul lor va creste.
Va informam ca primim in fiecare zi cereri de adeziune la Sindicat si, ceea ce ne bucura cel mai mult, exista déjà asociatii ale fostilor militari care se declara gata de colaborare cu Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate.
Asadar va rugam sa faceti cunoscuta existenta Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate in randurile tuturor fostilor colegi, fostilor sefi sau subordonati si va
asteptam alaturi de noi. Daca vom fi rapizi in actiuni vom putea arata opiniei publice o prima dovada a potentialului nostru organizatoric si civic chiar in apropiata campanie de alegeri prezidentiale.
Nu uitati ca Guvernul Romaniei lucreaza deja la noua lege a pensiilor. De data aceasta trebuie sa fim in masura sa participam la discutiile si negocierile pe marginea unei astfel de legi si sa ne aducem contributia la o constructie corecta, echitabila si durabila in acest domeniu extrem de sensibil si extrem de important al societatii romanesti contemporane.
miercuri, 30 septembrie 2009
duminică, 27 septembrie 2009
Ingrijorari ale FILIALEI OLT a ANCMRR
ARMATA TARII, MILITARII NIMANUI – intre marginalizare si abandon
"O tara care nu are o armata nationala puternica devine o casa cu o usa
B. P. HASDEU
Filiala Judeteana Olt cu sediul la Caracal a Asociatiei Nationale a Cadrelor Militare în Rezerva si în Retragere "Alexandru Ioan Cuza", înfiintata la 28 februarie 1990, a încercat de-a lungul celor aproape doua decenii de existenta sa apere drepturile membrilor sai, carora le-a reprezentat pe cai legale interesele în relatiile cu autoritatile statului si institutiile publice centrale si locale.
În ultima perioada, adunarile saptamânale ale membrilor asociatiei sunt marcate de luari de pozitie care scot în evidenta faptul ca statul roman si ministerul de resort nu mai vad padurea din cauza copacilor. Armata româna, institutia care pâna acum a fost un simbol al sacrificiului pentru tara si popor, a devenit un obiect desuet de care politicienii nu mai nevoie pentru ca nu mai aduce nici numarul de voturi de altadata, nici avantaje de alta natura cu care acestia s-au obisnuit în cei douazeci de ani de democratie originala si generatoare de averi incomensurabile pentru unii si boli cauzate de privatiunile serviciului militar pentru altii.
Discutiile participantilor sunt realiste pâna la indignare, fiind marcate de realitatea trista a societatii românesti de azi, implicit de modul în care sunt privite si tratate de catre autoritati atât cadrele militare active cât si cele în rezerva ori în retragere. Cei care iau cuvântul abordeaza atât situatia militarilor activi care se pregatesc în tara sau se afla în teatrele de operatii din strainatate, cât si propria lor situatie, aceea de oameni care au muncit o viata întreaga în conditii deloc usoare pentru îndeplinirea cerintelor impuse unei armate ce si-a îndeplinit întotdeauna misiunile care i s-au încredintate. Cuvintele cel mai des rostite de vorbitori, militari în rezerva si în retragere, sunt marginalizare si abandon.
Marginalizare
Asistam în ultima perioada de timp la o campanie fara precedent împotriva armatei care, desi se afla pe locul doi, dupa biserica, în topul încrederii populatiei în institutiile statului, a devenit tinta unor atacuri si insulte care ofenseaza prin generalizare întregul organism militar. Plecând de la megapensia unui pilot în aviatia civila, tot felul de dudui dornice de rating, analisti de ocazie si lideri de sindicat considera ca un general care are în subordine mii de militari si tehnica de lupta aferenta trebuie sa primeasca aceeasi leafa ca un cadru didactic care-si pregateste un curs în linistea bibliotecii sau lânga calorifer, dupa care îl prezinta ani în sir studentilor dintr-un amfiteatru mai mult sau mai putin gol. Acestia nu stiu probabil ca cei care au ajuns la gradul de general sau colonel în armata româna au respectat cerintele unui juramânt depus sub faldurile drapelului de lupta, de-a lungul vietii lor au fost mutati la ordin în "N" garnizoane, stricând acelasi numar de garnituri de mobila, iar copiii lor au schimbat acelasi numar de case cu chirie si de scoli, educatia acestora revenind aproape exclusiv sotiilor. Coloneii si generalii de azi si de care se face atît de mult vorbire au executat, alaturi de ceilalti militari, o viata întreaga misiunile primite timp de 24 de ore din 24, ziua sau noaptea, indiferent de conditiile meteo si de anotimp, facându-si datoria acolo unde erau trimisi: în lungi si dure aplicatii cu trupe si tehnica de lupta, pe aerodromuri si în dispozitive izolate, în economia nationala si în agricultura, la canale de irigatii sau în minerit. Cine îsi asuma riscul de a aduce în derizoriu încarcatura de semnificatii a unui grad militar purtat în trecut de oameni care au schimbat cursul istoriei, au câstigat razboaie, ori si-au dat viata pentru împlinirea unor idealuri, pentru apararea hotarelor si binele natiunii careia apartineau? Se pare ca cei care tin isonul deontologilor din presa sunt tocmai fostii si actualii guvernanti, cei care hotarasc alocatiile bugetare pentru armata si care nu respecta nici pe departe angajamentul de 2,38% din PIB luat de România odata cu primirea în NATO. Guvernul de azi al Parteneriatului pentru România a batut recordul, alocând armatei cel mai scazut procent din PIB de pâna acum. În vreme ce militarilor li s-au amânat la plata unele drepturi salariale, functionarii publici numiti pe criterii politice beneficiaza, în vreme de criza, de prime de vacanta de sute de euro, iar niste tinere absolvente de facultati particulare câstiga peste patru sute de milioane de lei pe luna. Toate acestea si multe altele reprezinta pentru cei care îmbraca astazi uniforma armatei române, multi dintre acestia luptând în teatre de operatii de peste mari si tari cu o diurna care este depasita si de cea a militarilor ugandezi, o marginalizare nedreapta si cu siguranta nemeritata a unei institutii care a contribuit din plin la primirea României în NATO si în marea familie a statelor europene civilizate.
Abandon
Dupa ce o viata de om au îndeplinit misiuni într-un sistem reglementat strict, straduindu-se sa execute întocmai ordinele primite si suportând privatiunile vietii militare, odata trecute în rezerva prin pensionare, cadrele militare nu se multumesc cu postura de bunici care-si plimba nepoteii prin parc. Acestia, obisnuiti cu o viata activa si cu rezultatele palpabile a ceea ce fac, se implica fara rezerve în tot ceea ce se întâmpla în administratia locala, participa la viata culturala si se preocupa de îmbunatatirea vietii sociale a comunitatii. În garnizoana Caracal, unde au fost la un moment dat 15 unitati militare, astazi ramânând numai 3, ponderea cadrelor militare în rezerva si în retragere în raport cu populatia municipiului este destul de însemnata.
Cei aproape douazeci de ani de prezenta în viata comunitatii a Asociatiei Cadrelor Militare în Rezerva si în Retragere, filiala Caracal, au însemnat ani de eforturi si daruire dezinteresate atât pentru cei care au înfiintat-o si au condus-o cu rezultate care nu pot fi contestate de nimeni, cât si pentru cei aproape sapte sute de membri care au aderat la ideea de a avea o entitate care sa-i reprezinte si care au transformat-o într-un veritabil organism viu, care s-a dezvoltat an de an si a ajuns la nivelul actual de recunoastere.
Din pacate, în loc ca oamenii care si-au facut datoria timp de zeci de ani în uniforma militara sa se bucure de un final demn al vietii lor în tara pe care slujit-o, acestia se simt acum abandonati de catre cei care hotarasc destinele românilor. Cei care au fost educati în spiritul respectarii întocmai a legilor si regulamentelor, sunt acum obligati sa se judece pentru a fi puse în aplicare legile prin care ar trebui sa li se acorde drepturi banesti pentru care au contribuit în anii când erau militari activi. Acestia sunt acum umiliti de medicii din spitalele civile, cele militare fiind la sute de kilometri, slujitorii lui Hipocrat neuitându-se la ei pentru ca tin de alta Casa, asteapta luna de luna sa primeasca o reteta compensata pentru medicamentele care ar trebui sa le fie acordate gratuit si pe masura bolilor contractate în si din cauza serviciului militar, si tot asa… Într-un cuvânt, asistam pur si simplu la abandonarea celor care si-au facut datoria o viata întreaga purtând uniforma armatei române.
Alexandru Ioan Cuza, domnitorul si omul politic care a pus bazele statului român modern si a înmânat primele drapele de lupta armatei este si cel care prin "Legea asupra pozitiei ofiterilor", promulgata la 3/15 decembrie 1864, stabilea pentru prima data "rostul ofiterilor care treceau în disponibilitate". Pentru cadrele militare devenite disponibile legea prevedea posibilitatea accederii acestora în Parlamentul tarii în calitate de deputati de drept, numirii lor în aparatul administrativ, continuarii activitatii pentru finalizarea unor lucrari începute în activitate, prestarii unor alte activitati în folosul armatei. Aceste forme de continuare a activitatii pentru cei care-si facusera o cariera militara în slujba tarii, aveau drept argumente capacitatea organizatorica si spiritul de ordine si disciplina caracteristice acestui corp de cadre. Vine firesc si întrebarea: unde sunt oare vremurile de altadata? Parca ne e un dor cumplit de acele vremuri în care scara valorilor nu era inversata, iar cuvintele PATRIE, ONOARE, DEMNITATE nu erau vorbe goale care sa fie folosite doar odata la patru ani de insi care au memoria din ce în ce mai scurt?.
Se pare ca oamenii politici de azi au cu totul alte priorittai si cuvintele aceluiasi domnitor care a pus bazele României moderne: "Doresc dar ca uniforma armatei sa fie pururea respectata si iubita" ramân abandonate în cartile de istorie, abandonati fiind în aste vremuri de restriste si cei care au purtat uniforma militar? o viata întreaga.
Urmeaza si întrebarea legitima: ce-i de facut? Ce-i de facut stimati colegi, membri ai filialelor judetene ai A.N.C.M.R.R.?
Ce-i de facut stimati membri ai Biroului permanent al A.N.C.M.R.R.?
Purtator de cuvânt,
Col. (r) ing. Gheorghe BANICA
sâmbătă, 26 septembrie 2009
Raspuns catre un membru de sindicat : Sindicatul CMD nu face politica
-- Olteanu Marian schrieb am Sa, 26.9.2009:
Von: Olteanu Marian
Betreff: Fara politica.
An: "Sindicatul CMRz"
Datum: Samstag, 26. September 2009, 8:22
"Sa ne gandim ca, prin vointa noastra, am putea introduce in Parlamentul Romaniei un partid care se afla sub limita numerica de voturi necesara ..............."
Sa fie vorba cumva de Partidul Conservator ?
Daca incepem sa "simpatizam" cu un partid sau altul ne vom pierde credibilitatea.
O simpla parere !
Marian Olteanu.
STIMATE DOMNULE OLTEANU,
In mod categoric, nu suntem adeptii unui partid politic si nu vom fi nici in viitor.
Este sugestiv ca nici unul din cei 20 de membri fondatori ai Sindicatului CMD nu sunt membri de partid.
Sindicatul este apolitic, prin lege, dar daca doreste sa schimbe si sa construiasca ceva in aceasta tara, trebuie sa fie capabil sa influenteze deciziile politice.
Daca un partid, o organizatie, o asociatie, o institutie - oricare ar fi acestea, oricare ar fi marimea si infuenta lor in societatea romaneasca - lupta pentru aceleasi idei, acelasi sistem de valori, aceleasi transformari pe care le dorim si noi, atunci este de datoria noastra sa le sprijinim din toate puterile, sa le facem mai influente in societate.
Acest lucru dorea sa exprime pasajul citat de catre dumneavoastra.
Va multumim pentru opinia exprimata si nu ezitati sa ne contactati de fiecare data cand constatati o problema care ar putea prejudicia imaginea publica a Sindicatului CMD.
Von: Olteanu Marian
Betreff: Fara politica.
An: "Sindicatul CMRz"
Datum: Samstag, 26. September 2009, 8:22
"Sa ne gandim ca, prin vointa noastra, am putea introduce in Parlamentul Romaniei un partid care se afla sub limita numerica de voturi necesara ..............."
Sa fie vorba cumva de Partidul Conservator ?
Marian Olteanu.
STIMATE DOMNULE OLTEANU,
vineri, 25 septembrie 2009
Scrisoare deschisa catre viitorul presedinte al Romaniei
UMILIREA ARMATEI NAŢIONALE
Scrisoare deschisă către viitorul preşedinte al României
Acum şase luni am luat decizia să trec în rezervă, după ce, la bilanţul
Direcţiei Planificare Strategică – pe care o conduceam -, apoi la cel al
Statului Major General/SMG, am făcut propuneri pentru reconsiderarea
modului de a face “businessul militar”.
Astfel, la bilanţul SMG am sensibilizat ministrul apărării naţionale în
legătură cu : 1.) inexistenţa unui proiect politic privind organismul militar,
dovadă fiind ridicola proiecţia bugetară de 1,5% din PIB, pentru apărare; 2.)
compromiterea obiectivelor asumate faţă de Alianţă; 3.) necunoaşterea de
către societatea civilă a eforturilor pe care militarii le-au făcut, în perioada
postdecembristă, pentru a reforma armata şi pentru integrare în NATO; 4.)
ignorarea spiritului de corp, în ultimii 20 de ani, de către civilii numiţi pe
diferite posturi în minister; 5.) persiflarea valorilor instituţiei militare, de
care militarii rămân ataşaţi: onoare, demnitate, respectul sacru faţă de
Tricolor, sacrificiul suprem.
Bugetul pe 2009 amendează şi pe cei care mai credeau - eu nu mă
număr printre aceştia - că, în al doisprezecelea ceas, cineva va înţelege cum
obiectivele politice sunt determinate şi de capacitatea militară. Afirmaţia
mea de la bilanţul menţionat, că “nu cred în promisiunea de 1,5%” nu a
fost decât o premoniţie confirmată de lipsa de viziune în domeniul militar a
întregii clase politice.
Domnule viitor comandant al Armatei României,
De prea multe decenii s-a făcut orice pentru a umili militarii,
indiferent de gradul acestora. Comuniştii ne-au îmbrăcat în salopete, ne-au
pus lopata într-o mână şi lămpaşul într-alta, ca să dăm ţării cât mai mult
cărbune! Mai târziu, respectul faţă de uniformă şi portul acesteia era asimilat
cu cel al pufoaicei! Despre instrucţie nu mai vorbim, când nu mai avem
echipamente, carburanţi, deprinderi, o viziune credibilă privind reforma din
armată şi nici ardoarea profesionistului adevărat.
După 1990, armata a fost prima care a înţeles că trebuie să se
reformeze conform noului context strategic, printr-un proces care cere nu
numai foarte mulţi bani, dar şi asumarea, de către cadrele militare, a
consecinţelor dureroase, uneori frustrante, generate de restructurare.
Aşa este: “Armata tace şi înghite!”. Dar, în compensaţie, cineva
trebuie să vegheze ca priorităţile sale sa fie în atenţia liderilor politici. Ei
însă nu ştiu că impostura, incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa faţă de
problemele de securitate naţională pot dăuna grav imaginii Armatei în
societate, dar şi credibilităţii acesteia in situaţii de criză.
Recent am urmărit pe micul ecran, doi reprezentanţi ai partidelor
aflate la putere, care discutau despre achiziţia avioanelor multirol. Jalnică
prestaţie, prin ignoranţa şi suficienţa cu care abordau o chestiune importantă
de securitate naţională! Unul dintre ei afirma că NATO ne va rambursa banii
pe care îi vom cheltui pentru achiziţia avioanelor ! Iar celălalt declara că
România nu mai are nevoie de aviaţie, pentru că aliaţii ne asigură apărarea
aeriană. Stupefiant !
Armata are un singur scop – victoria. Şi o voinţă: disciplina. În
ultimele două decenii “s-a făcut totul” ca să ni se demonstreze că victoriile,
atâtea câte au fost, sunt ale “celorlalţi”.
Inexistenţa unei viziuni robuste şi credibile privind viitorul
armatei, indiferenţa faţă de propunerile făcute pentru abordarea punctuală a
problemelor stringente, care preocupă personalul militar, dar şi civil sunt
ignorate printr-o tăcere condamnabilă. De pildă: indiferenţa faţă de
asigurarea concordanţei între gradele avute şi funcţiile ocupate de militari,
îmi aminteşte de perioada dinainte de 1989, când maiorii comandau divizii,
sau aveau în subordine colonei! Astăzi avem generali de brigadă avansaţi
acum 7 ani, deşi se află pe poziţii de două stele de 5 ani! După cum există
colonei pe poziţii de general cu două stele! Aici trebuie tăiat nodul gordian.
Ori se constată că sunt incompetenţi, după ce au fost promovaţi şi atunci
trebuie destituiţi. Sau se aplică prevederile Statutului cadrelor militare şi
atunci trebuie avansati.
Ce-i de făcut? O viziune strategică, fără un buget multianual şi
credibil este imposibil de creionat! Iar Strategia de transformare a
Armatei României -, aprobată de CSAT în 2007, trebuie revizuită.
Reproiectarea sistemului de apărare este singura soluţie. Controlul
democratic asupra organismului militar ar trebui să garanteze succesul unui
asemenea demers.
Acum, nu există o preocupare a politicienilor de la putere, sau din
opoziţie, pentru aspecte vizând securitatea naţională, cum ar fi stadiul
îndeplinirii angajamentelor faţă de NATO, sau consecinţele profesionalizării
armatei. Ministerului Apărării Naţionale i s-a dat un procent, din buget, a
urmat rectificarea şi atât. Descurcaţi-vă!
Jenant pentru o armată care abia reuşeşte să plătească soldele!
Darmite să îndeplinească misiunile în teatrele de operaţii, unde decisiv este
sprijinul logistic primit de la aliaţi. Degradant pentru ofiţerii care trebuie să
se umilească acceptând verdictul incredibil: “suntem o ţară săracă!”. Aşa
mi-a răspuns actualul ministru, când am făcut comparaţia între bugetul
nostru şi cel al unei armate aliate care, cu o finanţare de 10 ori mai mare, are
doar jumătate din efectivele Armatei Romaniei! În prezent, nimeni nu mai
vorbeşte de transformarea organismului militar din perspectiva unui obiectiv
final. Şi nici nu vrea să ştie cât reprezintă...”destul”! Dacă ar dori, sigur ar
avea revelaţii de cosmar.
Acum este necesară iniţierea procesului de analiză strategică a
apărării. Evaluarea performanţei în acest domeniu, pe perioada
postdecembristă, trebuie să aibă în vedere: analiza mediului de securitate;
misiunile pe care ar trebui să le execute armata; experienţa rezultată în urma
participării în diferite teatre de operaţii; consecinţele diminuării sistematice a
bugetului pentru apărare; angajamentele asumate de România faţă de
NATO; măsurile preconizate de Alianţă prin procesul de revizuire a apărării;
evoluţiile în formularea noului concept strategic al NATO; nivelul de
ambiţie al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic şi al Uniunii Europene;
concluziile rezultate în urma aplicării Planului de Implementare a Strategiei
de transformare; nivelul de ambiţie al Armatei României; concluziile
procesului de transformare succesivă a organismului militar românesc, atât
cu aspectele pozitive, cât şi cu cele negative generate de acesta; stadiul de
realizare a celor 6 programe majore de inzestrare.
O asemenea analiză strategică nu s-a făcut niciodată pentru
Armata României, deşi finalizarea ei ar permite atât evaluarea capacităţii
sale de luptă, cât şi formularea de opţiuni cu propuneri pentru decidentul
politic.
Algoritmul si premisele necesare analizei strategice
1. Obiectivele politico-militare ale acesteia trebuie discutate şi
aprobate de CSAT. Asta deoarece clasa politică nu cunoaşte realităţile din
armată, nici eforturile şi costurile pe care aceasta le face pentru a-şi
îndeplini misiunile în teatrele de operaţii, nici angajamentele asumate în
structurile euroatlantice, nici starea deplorabilă a capacităţii de reacţie, ca
urmare a unei dotări vetuste! Opţiunea care se va adopta trebuie să
responsabilizeze clasa politică, indiferent de succesiunea unui partid sau
altul la guvernare.
2. Documentul care va fi prezentat CSAT va detalia: capacităţile
actuale (abordarea pe bază de capabilităţi este folosită şi în procesele NATO
de planificare a apărării şi poate duce, printre altele, la adaptarea structurii
de forţe, datorită evoluţiei ameninţărilor regionale şi globale); tipurile de
misiuni specifice armatei; complementaritatea în executarea unor misiuni de
către alte structuri din sistemul de securitate naţională; identificarea
deficienţelor previzibile în procesul de planificare a apărării pentru
îndeplinirea misiunilor interne şi a angajamentelor internaţionale.
3. Stabilirea de etape intermediare, cu sub-obiective, menite să asigure
îndeplinirea obiectivelor agreate politic printr-o susţinere financiară
rezonabilă;
4. După finalizare, rezultatele analizei, inclusiv opţiunile, vor trebui
prezentate CSAT, urmând ca, după aprobarea variantei agreate, să se
convină realizarea planurilor de implementare, gândite pe durata a 10-20 ani;
5. Stabilirea unui termen de încheiere a analizei – cel mult de 6-8 luni;
6. Elaborarea şi publicarea Strategiei Naţionale de Apărare, până în
iunie-iulie 2010, urmată apoi de Carta Albă, Strategia Militară, Legea
apărării, Viziunea strategică, pe 20 de ani, a ministerului, cu privire la
problemele de apărare şi Legea privind planficarea bugetară multianuală;
7. MAE, MAI, SRI, STS, SIE trebuie să fie parte la momentele
relevante din perspectiva expertizei acestor structuri, dar şi a locurilor pe
care le au în sistemul de securitate naţională - potrivit diviziunii agreate prin
lege. Abordarea interinstituţională va îmbunătăţi relaţionarea ministerului
apărării naţionale cu structurile nominalizate, asigurând viziunea unitară
asupra securităţii României.
8. Strategia actuală de transformare a Armatei României şi Planul de
Implementare al acesteia constituie atuuri esenţiale pentru susţinerea
analizei. Analiza Strategică a Apărării va oferi concluzii vizând dificultăţile
legate de transformare şi - prin limitele rezultate în aplicarea planului de
implementare – va motiva declanşarea analizei propuse.
9. Analiza presupune reconsiderări ale strategiei de înzestrare, precum
şi costuri de fezabilitate necesare pentru continuarea modernizării
organismului militar. La sfârşitul acestui proces va rezulta noua structură de
forţe a armatei.
10. Aşa se va pregăti terenul pentru măsurile care ar putea, la un
moment dat, să genereze reţineri, lentoare, critici sau dezamăgiri. Pentru
prima oară vor fi generate opţiuni bazate pe o analiză a apărării fără
precedent, iar măsurile nu vor fi conjuncturale sau viscerale. Demersul în
echipă va genera concluzii şi propuneri asumate colectiv.
11. S.M.G. va avea rolul principal în efectuarea acestei analize,
asigurându-se astfel concreteţea şi fermitatea necesare aplicării concluziilor
şi propunerilor/opţiunilor rezultate. Altfel va fi doar un banal demers politic,
care nu va urmări altceva decât să-i ţină ocupaţi pe militari.
Ministerul Apărării Naţionale are experţii militari şi civili
capabili să realizeze această evaluare, care va evidenţia măsuri urgente:
1.Reconsiderarea radicală a actelor normative existente in minister.
Revederea dispoziţiilor care doar repetă ceea ce prevăd
legile/ordinele/regulamentele/instrucţiunile/normele/etc în vigoare. Actualul
sistem de legiferare dublează actele normative existente, sau se substituie
iniţiativei comandanţilor/şefilor în aplicarea regulamentelor, îngreunând
astfel exercitarea actului de conducere şi responsabilizarea la toate
nivelurile, consecinţa fiind perpetuarea tutelării.
2.Necesitatea reducerii drastice a numărului documentelor produse în
M.Ap.N. Acum toate se duc în “sus”, indiferent de complexitatea lor. Asta
abate pe lideri de la problemele importante ţinându-i ocupaţi cu cele
mărunte, care ar putea fi rezolvate la nivele inferioare sau de execuţie. În
context, poziţia de colonel trebuie sa fie una cu atribute de decizie, potrivit
expertizei şi responsabilităţilor stabilite prin fişa postului, sau conform
ordinelor şefilor ierarhici.
3. Îmbunătăţirea stilului de conducere. Principiul fundamental trebuie
să fie “avem o problemă, cum o rezolvăm?” sau “am încercat să soluţionăm
o dificultate, în ce etapă suntem?”. Liderii vor răspunde oportun la grijile
celor din unităţile operative, oferind soluţii echilibrate, altfel pierd legătura
cu ceea ce administrează!
4. Anual să fie emisă Directiva ministrului apărării. Aceasta va preciza
priorităţile, responsabilităţile şi rezultatul aşteptat pentru fiecare din acţiunile
iniţiate. Altfel, structurile subordonate nu vor avea imaginea de ansamblu a
armatei şi nu vor cunoaşte resursele puse la dispoziţie.
5. Îmbunătăţirea legislaţiei privind statutul soldaţilor şi gradaţilor
voluntari (SGV). Este necesar un studiu cu privire la ceea ce trebuie făcut în
continuare pentru voluntari: reglementări legale vizând criteriile de selecţie
şi momentul (nu vârsta!) încheierii activităţii în domeniul militar; drepturile
lor după trecerea în rezervă; sporirea atractivităţii meseriei armelor prin
măsuri de ordin financiar, acordarea unor drepturi şi privilegii. SGV-iştii au
dat ministerul în judecată deoarece nu li se recunoaşte vechimea în muncă
pentru anii cât au purtat uniforma militară.
6. Reproiectarea rolului funcţionarului public (F.P.) in armată. Acum,
mulţi F.P.-i sunt demotivaţi, decuplaţi de interesele şi eforturile institutiei. Ei
consideră că le sunt subestimate capacitatea si expertiza. Legislaţia pentru
această categorie de personal este inoperantă în structura militară.
7. Elaborarea legii cu privire la planificarea bugetară multianuală. Va
fi utilă concretizării programelor de înzestrare, a obiectivelor asumate faţă de
NATO şi a obligaţiilor din domeniul PESA al UE, precum şi la EDA.
Discrepanţa între aspiraţiile/obiectivele asumate şi resurse este vizibilă.
Adoptarea Codului de conduită al UE este esenţial şi din perspectiva altor
obiective pe care România ar trebui să le aibă în vedere: competiţia pentru
ocuparea unor posturi civile/militare în structurile integrate ale Alianţei sau
la UE, dar şi participarea substanţială la misiunile lansate de UE.
8. Iniţierea programului de construire a locuinţelor pentru cei care sunt
la începutul carierei militare. Actualele demersuri nu se adresează acestora.
Noul program ar trebui să vizeze şi mobilitatea specifică cadrelor militare,
mutate dintr-o garnizoană în alta, în interesul serviciului. Lipsa actuală a
spaţiului locativ necesar obstrucţionează evoluţia şi performanţa în carieră a
cadrelor militare. Sistemul practicat acum, de închiriere, consumă resurse
financiare substanţiale şi nu rezolvă problema pe termen lung, ca măsură de
protecţie socială şi argument al atractivităţii carierei militare.
9. Înfiinţarea Televiziunii Armatei României - urmând exemplul
Patriarhiei, care a înfiinţat TV Trinitas. Aceasta ar revoluţiona comunicarea
atât cu personalul propriu, cât şi cu contribuabilii la bugetul ţării, pe subiecte
de interes general. Promovarea carierei militare se va face non-stop, 24 de
ore din 24. Telespectatorii vor beneficia de abordări inedite ale unor subiecte
de istorie militară, istorie naţională şi universală. Se vor difuza ştiri şi
reportaje despre trupele care acţionează în teatrele de operaţii. Într-o manieră
dinamică vor fi prezentate evoluţiile diferitelor categorii de forţe armate,
genuri de arme, tipuri şi sisteme de armamente, participarea României la
structurile aliate integrate. Actuala variantă, a televiziunii militare difuzate
pe Internet nu are impactul scontat.
10. Regândirea avantajelelor prin care pot fi atraşi în armată tineri
performanţi intelectual. Vizez contraoferte la oportunităţile pe care le oferă
meseriile din viaţa civilă. În prezent, voluntarii au o valoare de intrebuinţare
mai mare dincolo de perimetrul instituţiilor militare.
11. Revizuirea sistemului de ierarhizare a valorilor la nivelul
Ministerului Apărării Naţionale. Aprecierile de serviciu trebuie modificate
astfel încât să aibă credibilitate pentru militari, iar civilii să le respecte.
Actualul sistem este nestimulativ. Fiind birocratic, nu evidenţiază
potenţialul, calităţile, aspiraţiile celui apreciat. În plus, nu ţine seama de
recomandările şi propunerile din aprecierile de serviciu, pentru că sunt
întocmite superficial şi nu au la bază efortul, performanţa şi contribuţia
individului la îndeplinirea obiectivelor. De pildă, acordarea recompenselor şi
decoraţiilor nu promovează competiţia loială şi recunoaşterea performanţelor
individului.
12. Instituirea sistemului de monitorizare a sănătăţii militarilor. Acum,
în aprecierile de serviciu se consemnează doar că militarul este sănătos! Nu
puţine au fost cazurile când vizita medicală anuală nu era efectuată. S-au
înregistrat şi decese, care incriminează superficialitatea din sistemul militar
de sănătate. Reconsiderarea statutului doctorilor militari poate fi o parte a
soluţiei, astfel încât aceştia să beneficieze de toate avantajele privind
evoluţia în carieră - acordarea gradelor, salarizare, echipament, etc.
13. Schimbarea criteriilor de calificare la selecţiile pentru acordarea
titlului de doctor în ştiinţe militare. Altfel, peste 10 ani, toţi ofiţerii de la
gradul de maior în sus vor fi doctori! Exigenţa în ceea ce priveşte alegerea
temelor trebuie reconsiderată, după cum şi racordarea la realităţile lumii
militare de azi a profesorilor care coordonează doctoranzii. Lipsa ideilor
vizând transformarea organismului militar caracterizează multe lucrări de
doctorat, văduvite de soluţii aplicabile în procesul de reformă.
14. Eliminarea disfuncţiilor privind avansările. Stabilirea unor criterii
clare, stricte şi rezonabile legate de avansare. Acum există convingerea că
orice avansare este o întâmplare, fără legătură cu competenţa şi performanţa
celor care îşi văd astfel un vis împlinit. Unele posturi de general par că nu au
fost stabilite pe baza corelaţiei cu nevoile justificate ale instituţiei.
15. Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră
militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite.
În nici o armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta
trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au
absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie
electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut.
Domnule viitor preşedinte al României,
Am enumerat probleme care impun implicarea dumneavoastră
energică. Altfel va continua umilirea armatei naţionale, prin ignorarea
dificultăţilor cu care se confruntă în privinţa bugetului, instrucţiei, a atuurilor
profesiei militare, a înzestrării forţelor participante în teatrele de operaţii, a
priorităţilor şi stadiului de indeplinire a programelor majore de inzestrare, a
calităţii vieţii militarilor, precum şi cele vizând motivaţia, efortul uman,
tehnic, material şi financiar al participării noastre la misiuni internaţionale.
Ca viitor comandant constituţional al Armatei României nu puteţi
accepta ca militarii să devină “blazaţi”, după 20 de ani în care au avut parte
doar de umilinţe succesive, promisiuni neonorate şi statutul de toleraţi în
societatea românească.
Am onoarea să vă salut!
General maior (r.) Iordache OLARU
Scrisoare deschisă către viitorul preşedinte al României
Acum şase luni am luat decizia să trec în rezervă, după ce, la bilanţul
Direcţiei Planificare Strategică – pe care o conduceam -, apoi la cel al
Statului Major General/SMG, am făcut propuneri pentru reconsiderarea
modului de a face “businessul militar”.
Astfel, la bilanţul SMG am sensibilizat ministrul apărării naţionale în
legătură cu : 1.) inexistenţa unui proiect politic privind organismul militar,
dovadă fiind ridicola proiecţia bugetară de 1,5% din PIB, pentru apărare; 2.)
compromiterea obiectivelor asumate faţă de Alianţă; 3.) necunoaşterea de
către societatea civilă a eforturilor pe care militarii le-au făcut, în perioada
postdecembristă, pentru a reforma armata şi pentru integrare în NATO; 4.)
ignorarea spiritului de corp, în ultimii 20 de ani, de către civilii numiţi pe
diferite posturi în minister; 5.) persiflarea valorilor instituţiei militare, de
care militarii rămân ataşaţi: onoare, demnitate, respectul sacru faţă de
Tricolor, sacrificiul suprem.
Bugetul pe 2009 amendează şi pe cei care mai credeau - eu nu mă
număr printre aceştia - că, în al doisprezecelea ceas, cineva va înţelege cum
obiectivele politice sunt determinate şi de capacitatea militară. Afirmaţia
mea de la bilanţul menţionat, că “nu cred în promisiunea de 1,5%” nu a
fost decât o premoniţie confirmată de lipsa de viziune în domeniul militar a
întregii clase politice.
Domnule viitor comandant al Armatei României,
De prea multe decenii s-a făcut orice pentru a umili militarii,
indiferent de gradul acestora. Comuniştii ne-au îmbrăcat în salopete, ne-au
pus lopata într-o mână şi lămpaşul într-alta, ca să dăm ţării cât mai mult
cărbune! Mai târziu, respectul faţă de uniformă şi portul acesteia era asimilat
cu cel al pufoaicei! Despre instrucţie nu mai vorbim, când nu mai avem
echipamente, carburanţi, deprinderi, o viziune credibilă privind reforma din
armată şi nici ardoarea profesionistului adevărat.
După 1990, armata a fost prima care a înţeles că trebuie să se
reformeze conform noului context strategic, printr-un proces care cere nu
numai foarte mulţi bani, dar şi asumarea, de către cadrele militare, a
consecinţelor dureroase, uneori frustrante, generate de restructurare.
Aşa este: “Armata tace şi înghite!”. Dar, în compensaţie, cineva
trebuie să vegheze ca priorităţile sale sa fie în atenţia liderilor politici. Ei
însă nu ştiu că impostura, incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa faţă de
problemele de securitate naţională pot dăuna grav imaginii Armatei în
societate, dar şi credibilităţii acesteia in situaţii de criză.
Recent am urmărit pe micul ecran, doi reprezentanţi ai partidelor
aflate la putere, care discutau despre achiziţia avioanelor multirol. Jalnică
prestaţie, prin ignoranţa şi suficienţa cu care abordau o chestiune importantă
de securitate naţională! Unul dintre ei afirma că NATO ne va rambursa banii
pe care îi vom cheltui pentru achiziţia avioanelor ! Iar celălalt declara că
România nu mai are nevoie de aviaţie, pentru că aliaţii ne asigură apărarea
aeriană. Stupefiant !
Armata are un singur scop – victoria. Şi o voinţă: disciplina. În
ultimele două decenii “s-a făcut totul” ca să ni se demonstreze că victoriile,
atâtea câte au fost, sunt ale “celorlalţi”.
Inexistenţa unei viziuni robuste şi credibile privind viitorul
armatei, indiferenţa faţă de propunerile făcute pentru abordarea punctuală a
problemelor stringente, care preocupă personalul militar, dar şi civil sunt
ignorate printr-o tăcere condamnabilă. De pildă: indiferenţa faţă de
asigurarea concordanţei între gradele avute şi funcţiile ocupate de militari,
îmi aminteşte de perioada dinainte de 1989, când maiorii comandau divizii,
sau aveau în subordine colonei! Astăzi avem generali de brigadă avansaţi
acum 7 ani, deşi se află pe poziţii de două stele de 5 ani! După cum există
colonei pe poziţii de general cu două stele! Aici trebuie tăiat nodul gordian.
Ori se constată că sunt incompetenţi, după ce au fost promovaţi şi atunci
trebuie destituiţi. Sau se aplică prevederile Statutului cadrelor militare şi
atunci trebuie avansati.
Ce-i de făcut? O viziune strategică, fără un buget multianual şi
credibil este imposibil de creionat! Iar Strategia de transformare a
Armatei României -, aprobată de CSAT în 2007, trebuie revizuită.
Reproiectarea sistemului de apărare este singura soluţie. Controlul
democratic asupra organismului militar ar trebui să garanteze succesul unui
asemenea demers.
Acum, nu există o preocupare a politicienilor de la putere, sau din
opoziţie, pentru aspecte vizând securitatea naţională, cum ar fi stadiul
îndeplinirii angajamentelor faţă de NATO, sau consecinţele profesionalizării
armatei. Ministerului Apărării Naţionale i s-a dat un procent, din buget, a
urmat rectificarea şi atât. Descurcaţi-vă!
Jenant pentru o armată care abia reuşeşte să plătească soldele!
Darmite să îndeplinească misiunile în teatrele de operaţii, unde decisiv este
sprijinul logistic primit de la aliaţi. Degradant pentru ofiţerii care trebuie să
se umilească acceptând verdictul incredibil: “suntem o ţară săracă!”. Aşa
mi-a răspuns actualul ministru, când am făcut comparaţia între bugetul
nostru şi cel al unei armate aliate care, cu o finanţare de 10 ori mai mare, are
doar jumătate din efectivele Armatei Romaniei! În prezent, nimeni nu mai
vorbeşte de transformarea organismului militar din perspectiva unui obiectiv
final. Şi nici nu vrea să ştie cât reprezintă...”destul”! Dacă ar dori, sigur ar
avea revelaţii de cosmar.
Acum este necesară iniţierea procesului de analiză strategică a
apărării. Evaluarea performanţei în acest domeniu, pe perioada
postdecembristă, trebuie să aibă în vedere: analiza mediului de securitate;
misiunile pe care ar trebui să le execute armata; experienţa rezultată în urma
participării în diferite teatre de operaţii; consecinţele diminuării sistematice a
bugetului pentru apărare; angajamentele asumate de România faţă de
NATO; măsurile preconizate de Alianţă prin procesul de revizuire a apărării;
evoluţiile în formularea noului concept strategic al NATO; nivelul de
ambiţie al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic şi al Uniunii Europene;
concluziile rezultate în urma aplicării Planului de Implementare a Strategiei
de transformare; nivelul de ambiţie al Armatei României; concluziile
procesului de transformare succesivă a organismului militar românesc, atât
cu aspectele pozitive, cât şi cu cele negative generate de acesta; stadiul de
realizare a celor 6 programe majore de inzestrare.
O asemenea analiză strategică nu s-a făcut niciodată pentru
Armata României, deşi finalizarea ei ar permite atât evaluarea capacităţii
sale de luptă, cât şi formularea de opţiuni cu propuneri pentru decidentul
politic.
Algoritmul si premisele necesare analizei strategice
1. Obiectivele politico-militare ale acesteia trebuie discutate şi
aprobate de CSAT. Asta deoarece clasa politică nu cunoaşte realităţile din
armată, nici eforturile şi costurile pe care aceasta le face pentru a-şi
îndeplini misiunile în teatrele de operaţii, nici angajamentele asumate în
structurile euroatlantice, nici starea deplorabilă a capacităţii de reacţie, ca
urmare a unei dotări vetuste! Opţiunea care se va adopta trebuie să
responsabilizeze clasa politică, indiferent de succesiunea unui partid sau
altul la guvernare.
2. Documentul care va fi prezentat CSAT va detalia: capacităţile
actuale (abordarea pe bază de capabilităţi este folosită şi în procesele NATO
de planificare a apărării şi poate duce, printre altele, la adaptarea structurii
de forţe, datorită evoluţiei ameninţărilor regionale şi globale); tipurile de
misiuni specifice armatei; complementaritatea în executarea unor misiuni de
către alte structuri din sistemul de securitate naţională; identificarea
deficienţelor previzibile în procesul de planificare a apărării pentru
îndeplinirea misiunilor interne şi a angajamentelor internaţionale.
3. Stabilirea de etape intermediare, cu sub-obiective, menite să asigure
îndeplinirea obiectivelor agreate politic printr-o susţinere financiară
rezonabilă;
4. După finalizare, rezultatele analizei, inclusiv opţiunile, vor trebui
prezentate CSAT, urmând ca, după aprobarea variantei agreate, să se
convină realizarea planurilor de implementare, gândite pe durata a 10-20 ani;
5. Stabilirea unui termen de încheiere a analizei – cel mult de 6-8 luni;
6. Elaborarea şi publicarea Strategiei Naţionale de Apărare, până în
iunie-iulie 2010, urmată apoi de Carta Albă, Strategia Militară, Legea
apărării, Viziunea strategică, pe 20 de ani, a ministerului, cu privire la
problemele de apărare şi Legea privind planficarea bugetară multianuală;
7. MAE, MAI, SRI, STS, SIE trebuie să fie parte la momentele
relevante din perspectiva expertizei acestor structuri, dar şi a locurilor pe
care le au în sistemul de securitate naţională - potrivit diviziunii agreate prin
lege. Abordarea interinstituţională va îmbunătăţi relaţionarea ministerului
apărării naţionale cu structurile nominalizate, asigurând viziunea unitară
asupra securităţii României.
8. Strategia actuală de transformare a Armatei României şi Planul de
Implementare al acesteia constituie atuuri esenţiale pentru susţinerea
analizei. Analiza Strategică a Apărării va oferi concluzii vizând dificultăţile
legate de transformare şi - prin limitele rezultate în aplicarea planului de
implementare – va motiva declanşarea analizei propuse.
9. Analiza presupune reconsiderări ale strategiei de înzestrare, precum
şi costuri de fezabilitate necesare pentru continuarea modernizării
organismului militar. La sfârşitul acestui proces va rezulta noua structură de
forţe a armatei.
10. Aşa se va pregăti terenul pentru măsurile care ar putea, la un
moment dat, să genereze reţineri, lentoare, critici sau dezamăgiri. Pentru
prima oară vor fi generate opţiuni bazate pe o analiză a apărării fără
precedent, iar măsurile nu vor fi conjuncturale sau viscerale. Demersul în
echipă va genera concluzii şi propuneri asumate colectiv.
11. S.M.G. va avea rolul principal în efectuarea acestei analize,
asigurându-se astfel concreteţea şi fermitatea necesare aplicării concluziilor
şi propunerilor/opţiunilor rezultate. Altfel va fi doar un banal demers politic,
care nu va urmări altceva decât să-i ţină ocupaţi pe militari.
Ministerul Apărării Naţionale are experţii militari şi civili
capabili să realizeze această evaluare, care va evidenţia măsuri urgente:
1.Reconsiderarea radicală a actelor normative existente in minister.
Revederea dispoziţiilor care doar repetă ceea ce prevăd
legile/ordinele/regulamentele/instrucţiunile/normele/etc în vigoare. Actualul
sistem de legiferare dublează actele normative existente, sau se substituie
iniţiativei comandanţilor/şefilor în aplicarea regulamentelor, îngreunând
astfel exercitarea actului de conducere şi responsabilizarea la toate
nivelurile, consecinţa fiind perpetuarea tutelării.
2.Necesitatea reducerii drastice a numărului documentelor produse în
M.Ap.N. Acum toate se duc în “sus”, indiferent de complexitatea lor. Asta
abate pe lideri de la problemele importante ţinându-i ocupaţi cu cele
mărunte, care ar putea fi rezolvate la nivele inferioare sau de execuţie. În
context, poziţia de colonel trebuie sa fie una cu atribute de decizie, potrivit
expertizei şi responsabilităţilor stabilite prin fişa postului, sau conform
ordinelor şefilor ierarhici.
3. Îmbunătăţirea stilului de conducere. Principiul fundamental trebuie
să fie “avem o problemă, cum o rezolvăm?” sau “am încercat să soluţionăm
o dificultate, în ce etapă suntem?”. Liderii vor răspunde oportun la grijile
celor din unităţile operative, oferind soluţii echilibrate, altfel pierd legătura
cu ceea ce administrează!
4. Anual să fie emisă Directiva ministrului apărării. Aceasta va preciza
priorităţile, responsabilităţile şi rezultatul aşteptat pentru fiecare din acţiunile
iniţiate. Altfel, structurile subordonate nu vor avea imaginea de ansamblu a
armatei şi nu vor cunoaşte resursele puse la dispoziţie.
5. Îmbunătăţirea legislaţiei privind statutul soldaţilor şi gradaţilor
voluntari (SGV). Este necesar un studiu cu privire la ceea ce trebuie făcut în
continuare pentru voluntari: reglementări legale vizând criteriile de selecţie
şi momentul (nu vârsta!) încheierii activităţii în domeniul militar; drepturile
lor după trecerea în rezervă; sporirea atractivităţii meseriei armelor prin
măsuri de ordin financiar, acordarea unor drepturi şi privilegii. SGV-iştii au
dat ministerul în judecată deoarece nu li se recunoaşte vechimea în muncă
pentru anii cât au purtat uniforma militară.
6. Reproiectarea rolului funcţionarului public (F.P.) in armată. Acum,
mulţi F.P.-i sunt demotivaţi, decuplaţi de interesele şi eforturile institutiei. Ei
consideră că le sunt subestimate capacitatea si expertiza. Legislaţia pentru
această categorie de personal este inoperantă în structura militară.
7. Elaborarea legii cu privire la planificarea bugetară multianuală. Va
fi utilă concretizării programelor de înzestrare, a obiectivelor asumate faţă de
NATO şi a obligaţiilor din domeniul PESA al UE, precum şi la EDA.
Discrepanţa între aspiraţiile/obiectivele asumate şi resurse este vizibilă.
Adoptarea Codului de conduită al UE este esenţial şi din perspectiva altor
obiective pe care România ar trebui să le aibă în vedere: competiţia pentru
ocuparea unor posturi civile/militare în structurile integrate ale Alianţei sau
la UE, dar şi participarea substanţială la misiunile lansate de UE.
8. Iniţierea programului de construire a locuinţelor pentru cei care sunt
la începutul carierei militare. Actualele demersuri nu se adresează acestora.
Noul program ar trebui să vizeze şi mobilitatea specifică cadrelor militare,
mutate dintr-o garnizoană în alta, în interesul serviciului. Lipsa actuală a
spaţiului locativ necesar obstrucţionează evoluţia şi performanţa în carieră a
cadrelor militare. Sistemul practicat acum, de închiriere, consumă resurse
financiare substanţiale şi nu rezolvă problema pe termen lung, ca măsură de
protecţie socială şi argument al atractivităţii carierei militare.
9. Înfiinţarea Televiziunii Armatei României - urmând exemplul
Patriarhiei, care a înfiinţat TV Trinitas. Aceasta ar revoluţiona comunicarea
atât cu personalul propriu, cât şi cu contribuabilii la bugetul ţării, pe subiecte
de interes general. Promovarea carierei militare se va face non-stop, 24 de
ore din 24. Telespectatorii vor beneficia de abordări inedite ale unor subiecte
de istorie militară, istorie naţională şi universală. Se vor difuza ştiri şi
reportaje despre trupele care acţionează în teatrele de operaţii. Într-o manieră
dinamică vor fi prezentate evoluţiile diferitelor categorii de forţe armate,
genuri de arme, tipuri şi sisteme de armamente, participarea României la
structurile aliate integrate. Actuala variantă, a televiziunii militare difuzate
pe Internet nu are impactul scontat.
10. Regândirea avantajelelor prin care pot fi atraşi în armată tineri
performanţi intelectual. Vizez contraoferte la oportunităţile pe care le oferă
meseriile din viaţa civilă. În prezent, voluntarii au o valoare de intrebuinţare
mai mare dincolo de perimetrul instituţiilor militare.
11. Revizuirea sistemului de ierarhizare a valorilor la nivelul
Ministerului Apărării Naţionale. Aprecierile de serviciu trebuie modificate
astfel încât să aibă credibilitate pentru militari, iar civilii să le respecte.
Actualul sistem este nestimulativ. Fiind birocratic, nu evidenţiază
potenţialul, calităţile, aspiraţiile celui apreciat. În plus, nu ţine seama de
recomandările şi propunerile din aprecierile de serviciu, pentru că sunt
întocmite superficial şi nu au la bază efortul, performanţa şi contribuţia
individului la îndeplinirea obiectivelor. De pildă, acordarea recompenselor şi
decoraţiilor nu promovează competiţia loială şi recunoaşterea performanţelor
individului.
12. Instituirea sistemului de monitorizare a sănătăţii militarilor. Acum,
în aprecierile de serviciu se consemnează doar că militarul este sănătos! Nu
puţine au fost cazurile când vizita medicală anuală nu era efectuată. S-au
înregistrat şi decese, care incriminează superficialitatea din sistemul militar
de sănătate. Reconsiderarea statutului doctorilor militari poate fi o parte a
soluţiei, astfel încât aceştia să beneficieze de toate avantajele privind
evoluţia în carieră - acordarea gradelor, salarizare, echipament, etc.
13. Schimbarea criteriilor de calificare la selecţiile pentru acordarea
titlului de doctor în ştiinţe militare. Altfel, peste 10 ani, toţi ofiţerii de la
gradul de maior în sus vor fi doctori! Exigenţa în ceea ce priveşte alegerea
temelor trebuie reconsiderată, după cum şi racordarea la realităţile lumii
militare de azi a profesorilor care coordonează doctoranzii. Lipsa ideilor
vizând transformarea organismului militar caracterizează multe lucrări de
doctorat, văduvite de soluţii aplicabile în procesul de reformă.
14. Eliminarea disfuncţiilor privind avansările. Stabilirea unor criterii
clare, stricte şi rezonabile legate de avansare. Acum există convingerea că
orice avansare este o întâmplare, fără legătură cu competenţa şi performanţa
celor care îşi văd astfel un vis împlinit. Unele posturi de general par că nu au
fost stabilite pe baza corelaţiei cu nevoile justificate ale instituţiei.
15. Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră
militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite.
În nici o armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta
trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au
absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie
electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut.
Domnule viitor preşedinte al României,
Am enumerat probleme care impun implicarea dumneavoastră
energică. Altfel va continua umilirea armatei naţionale, prin ignorarea
dificultăţilor cu care se confruntă în privinţa bugetului, instrucţiei, a atuurilor
profesiei militare, a înzestrării forţelor participante în teatrele de operaţii, a
priorităţilor şi stadiului de indeplinire a programelor majore de inzestrare, a
calităţii vieţii militarilor, precum şi cele vizând motivaţia, efortul uman,
tehnic, material şi financiar al participării noastre la misiuni internaţionale.
Ca viitor comandant constituţional al Armatei României nu puteţi
accepta ca militarii să devină “blazaţi”, după 20 de ani în care au avut parte
doar de umilinţe succesive, promisiuni neonorate şi statutul de toleraţi în
societatea românească.
Am onoarea să vă salut!
General maior (r.) Iordache OLARU
joi, 24 septembrie 2009
Continutul sesizarii la Curtea Constitutionala, primit de la Doamna Deputat Diana Tusa
Bucureşti, 23.09.2009
C ă t r e,
Secretariatul general al Camerei Deputaţilor
Domnului Gheorghe Barbu
Domnule Secretar General,
În temeiul preverilor art. 146 lit. a) din Constituţie, şi în baza art. 27, alin (2) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, vă înaintăm Sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului în şedinţa comună a celor două Camere, în data de 15 septembrie 2009.
Lider Grup PNL Camera Deputaţilor Lider Grup PNL Senat
Călin Popescu Tăriceanu Puiu Haşotti
Lider Grup UDMR Camera Deputaţilor
MÁRTON Árpád-Francisc
________________________________________________________________________________
telefon: (021) 402 10 70 fax: (021) 402 10 72 email:pnl@cdep.ro
DOMNULUI PROF. UNIV. DR. IOAN VIDA
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
Stimate domnule Preşedinte,
În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţia României, al art. 11 lit. a) raportat la art. 15 alin 2 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, deputaţii înscrişi pe lista anexată formulează prezenta
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
a Legii privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului în şedinţa comună a celor două Camere, în data de 15 septembrie 2009.
Situaţia de fapt
Birourile Permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au fost sesizate în ziua de 07 septembrie 2009 asupra Proiectului de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, venit de la Guvern. În data de 7 septembrie 2009, proiectul de lege a fost înregistrat la Cameră pentru dezbatere. În data de 15 septembrie 2009, Guvernul îşi angajează răspunderea în faţa Parlamentului asupra proiectului de lege mai sus menţionat, iar în data de 21 septembrie 2009 acesta este depus la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii.
În opinia noastră, adoptarea acestui act normativ reprezintă o încălcare gravă a art. 117 alin (2), art. 41, alin (1) şi (5), ale art. 16, alin (1), ale art. 44, din Constituţia României, având în vedere argumentele pe care le vom expune în continuare.
I.
Legea ce face obiectul prezentei sesizări contravine art. 117 alin. (2) din Constituţie, în ceea ce priveşte procedura de înfiinţare a organelor de specialitate în subordinea Guvernului sau a ministerelor.
În ceea ce priveşte organizarea administraţiei publice centrale, potrivit Constituţiei „alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome” (art. 116 alin. (2)), sub rezerva avizului Curţii de Conturi şi a unei competenţe exprese prevăzute de lege: „Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă” (art. 117 alin. (2)).
Aşa cum se ştie, ministerele nu sunt singurele organe centrale de specialitate în sistemul administrativ românesc. Există şi alte organe de specialitate, care „ pot avea un caracter permanent sau temporar, pot fi înzestrate cu atribuţii de decizie sau cu caracter consultativ, ori pot avea un caracter interministerial, pentru soluţionarea unor probleme în care competenţa mai multor ministere se intersectează sau este complementară (I. Vida, în Constituţia României – Comentariu pe articole, CH Beck, Bucureşti, 2008, p 1120). Aceste organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot funcţiona ca agenţii, secretariate, autorităţi naţionale, institute, oficii (V. Prisăcaru, ibidem).
Proiectul de Lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, ce a făcut obiectul asumării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, conţine la Capitolul II – Măsuri de reorganizare a unor autorităţi şi instituţii publice, o serie de reglementări ce privesc înfiinţarea unor noi persoane juridice de drept public:
Art. 3 lit. d)
„desfiinţarea unei autorităţi sau instituţii publice, urmare divizării, şi preluarea activităţii acesteia de către două sau mai multe entităţi existente sau care iau astfel fiinţă” (art. 3 lit. d));
Art. 5
Art.5 - (1) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea, atribuţiile structurilor sau, după caz, entităţilor rezultate din reorganizarea autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute în anexele nr.1 şi 2, precum şi alte aspecte determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(2) Desfiinţarea, realizată prin prezenta lege, a autorităţilor sau instituţiilor publice prevăzute în anexa nr.1 va produce efecte la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind înfiinţarea noii entităţi rezultate din reorganizare.
(3) Desfiinţarea autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute în anexa nr.2 se va realiza prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a noii entităţi rezultate din reorganizare.
(4) În situaţia în care, prin reorganizare, autoritatea sau instituţia publică se desfiinţează şi activităţile sunt preluate de o autoritate sau instituţie publică existentă, actul normativ privind organizarea şi funcţionarea acesteia din urmă se modifică în mod corespunzător.
(5) Actele normative prevăzute la alin.(1)-(4) se supun spre aprobare Guvernului în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Acestea vor reglementa şi situaţia patrimoniului autorităţilor si instituţiilor publice reorganizate, precum şi, după caz, a entităţilor aflate în subordinea acestora.
Aşadar, proiectul de lege reglementează, inter alia, înfiinţarea unor noi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale – nominalizate în Anexa nr. 1 şi 2 – fiind instituită în sarcina Guvernului obligaţia de a promova actele normative necesare (hotărâre a Guvernului) în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a legii. Cu titlu exemplificativ, enumerăm: înfiinţarea Oficiului de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică specială, în subordinea Ministerului Economiei (punctul 2, Anexa nr. 1), înfiinţarea Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Problemelor Speciale (punctul 37, Anexa nr. 1), înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (punctul 49, anexa nr. 1), înfiinţarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (punctul 1, Anexa nr. 2), înfiinţarea Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine (punctul nr. 6, Anexa nr. 2), înfiinţarea Institutului Naţional de Sănătate Publică, în subordinea Ministerului Sănătăţii (punctul 29, Anexa nr. 2).
Prin acest proiect de lege se instituie astfel o obligaţie de rezultat în sarcina Guvernului, cu eludarea cerinţelor stabilite prin art. 117 alin. (2) din Constituţie.
Legiuitorul constituant a condiţionat înfiinţarea unor noi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale de existenţa unui aviz al Curţii de Conturi, ca garanţie tehnică în luarea deciziilor politice, ori, proiectul de lege lipseşte de efecte această prevedere constituţională, în cel puţin două aspecte:
• Instituie un termen de 7 zile în care se supun aprobării actele normative necesare, prin urmare analiza Curţii de Conturi este a priori inferioară acestui termen;
• Instituie o obligaţie de rezultat în sarcina Guvernului, stabilind fără echivoc organele de specialitate care vor lua fiinţă – atât Guvernul cât şi Curtea de Conturi, prin natura lor, nu pot acţiona decât în executarea legii, prin urmare este exclusă a priori ipoteza unui aviz negativ din partea Curţii de Conturi; în alte cuvinte, indiferent de avizul Curţii de Conturi, Guvernul are obligaţia promovării hotărârilor necesare punerii în aplicare a legii în termenul prevăzut de lege. Per a contrario, în ipoteza unui aviz negativ al Curţii de Conturi, nepromovarea hotărârilor de Guvern potrivit art. 5 din proiectul de lege atacat, ar plasa Guvernul în ipoteza încălcării unui act al Parlamentului, situaţie cel puţin anormală, dacă nu vădit neconstituţională şi, în consecinţă, ilegală.
În opinia noastră, lipsirea de efecte a acestei prevederi constituţionale – existenţa unui aviz prealabil (indiferent de natura sa – consultativă sau conformă) luării unei decizii de înfiinţare a unui organ de specialitate în subordinea Guvernului sau a ministerelor – este o procedură ce încalcă în mod vădit litera şi spiritul art. 117 din Constituţie.
Aşa cum arată şi iniţiatorii proiectului, art. 117 alin. (2) din Constituţie a făcut obiectul analizei instanţei de contencios constituţional, aceste prevederi fiind clarificate prin Decizia Curţii Constituţionale nr.16/2007 referitoare la constituţionalitatea Legii privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, în subordinea Guvernului României (M. Of. nr. 66 din 29 ianuarie 2007).
Conform acestei decizii, „Dacă art.116 din Constituţie consacră principiile de organizare ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, regulile după care ele se constituie sunt stabilite de prevederile constituţionale ale art.117. Astfel, alin.(1) şi (3) ale art.117, prevăzând că ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii şi că autorităţile administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică, consacră principiul potrivit căruia acest domeniu este de competenţa exclusivă a Parlamentului. În ceea ce priveşte înfiinţarea altor organe de specialitate decât ministerele şi autorităţile autonome, dar ca autorităţi guvernamentale, art.117 alin.(2) din Constituţie stabileşte dreptul Guvernului de a le înfiinţa, dar numai în cazul în care acest drept îi este recunoscut prin lege şi cu avizul Curţii de Conturi […] normele cuprinse în alin.(2) şi (3) ale art.117 din Constituţie, referitoare la competenţa Parlamentului şi a Guvernului, care sunt de strictă interpretare constituţională, fac o distincţie, fără echivoc, cu privire la modalităţile de înfiinţare a celor două categorii de autorităţi menţionate. Or, Autoritatea Naţională pentru Turism este una dintre autorităţile a cărei înfiinţare intră, potrivit art.117 alin.(2) din Constituţie, în competenţa exclusivă a Guvernului, astfel că adoptarea de către Parlament a legii ce face obiectul prezentei sesizări este neconstituţională”.
Aşadar, potrivit interpretării Curţii Constituţionale, competenţele celor două autorităţi – Guvernul şi Parlamentul sunt delimitate fără echivoc de legiuitorul constituant. Autorităţile administrative autonome pot fi înfiinţate doar de Parlament, prin lege organică, în timp ce înfiinţarea organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor este competenţa exclusivă a Guvernului, sub condiţia existenţei unei baze legale şi a avizului Curţii de Conturi.
În ceea ce priveşte baza legală, ea este conferită de Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, care specifică la art. 11, competenţa Guvernului de a înfiinţa organe de specialitate în subordinea sa, cu avizul Curţii de Conturi.
Referitor la natura avizului Curţii de Conturi, doctrina este unanimă în a stabili caracterul său conform. În tot cazul, indiferent de natura sa (conform sau consultativ), avizul este, prin definiţie, o operaţiune administrativă anterioară luării/emiterii unei decizii (A. Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, Vol II, CH Beck, Bucureşti, 2005). În orice caz, potrivit doctrinei, „în literatura de specialitate s-a exprimat opinia că am fi în prezenţa unui aviz conform, „al cărui regim juridic presupune obligativitatea atât în a-l obţine, cât şi în a-i respecta conţinutul” (A. Iorgovan în M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, ES Tănăsescu, Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii, p. 236). O analiză ulterioară subscrie acestui punct de vedere (Constituţia României – Comentariu pe articole, CH Beck, Bucureşti, 2008).
Concluzionând, înfiinţarea următoarelor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conform art. 5 din Proiectul de lege atacat, încalcă prevederile art. 117 alin. (2) din Constituţie, întrucât Guvernul nu a solicitat şi, implicit, nu a ţinut cont de avizul Curţii de Conturi:
• Oficiul de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică specială, în subordinea Ministerului Economiei (punctul 2, Anexa nr. 1),
• Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Problemelor Speciale (punctul 37, Anexa nr. 1),
• Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (punctul 49, anexa nr. 1),
• Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (punctul 1, Anexa nr. 2),
• Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine (punctul nr. 6, Anexa nr. 2),
• Institutul Național de Sănătate Publică, în subordinea Ministerului Sănătăţii (punctul 29, Anexa nr. 2).
Solicitarea acestui aviz anterior emiterii Hotărârilor Guvernului de înfiinţare a noilor persoane juridice este irelevantă, întrucât decizia înfiinţării acestor organe a fost deja luată prin proiectul de lege atacat, Guvernul având obligaţia punerii în aplicare a legii.
Prin urmare, soluţia aleasă de iniţiatorul proiectului de lege contravine exigenţelor art. 117 alin. (2) din Constituţie.
II.
Dispoziţiile art. 17 - 22 din lege încalcă prevederile art. 41, alin. (1), ale art. 16, alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie.
Potrivit art.17, alin. (1) din lege, beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritorială pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prevederile alin.(1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.
Potrivit art.18, alin. (1), pensionarii prevăzuţi la art.17 alin.(2) lit.a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, persoanele prevăzute la art.17 alin.(2) lit.b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat lafundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor socialede stat.
Prevederile art. 17 limitează dreptul la muncă, condiţionând continuarea raporturilor de muncă sau impunând încetarea forţată a raporturilor de muncă, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu: nivelul pensiei nete aflate în plată.
Stabilirea unui asemenea criteriu contravine principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fără discriminări. Or, nu poţi stabili ca o persoană care a contribuit mai mult la fondul de pensii, fiindcă (cel puţin prezumat) a muncit mai mult, să fie privată, pe acest motiv, de plata pensiei pentru o anumită perioadă de timp.
Mai mult, diminuarea veniturilor pentru persoanele care sunt deja în această situaţie (cele prevăzute la alin. 2, lit. a a aceluiaşi articol) încalcă dreptul la proprietate privată al acestor persoane, în ceea ce priveşte suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii, în conformitate cu art. 18, alin. 1 din lege. (CEDO, Cauza BUCHEÑ contra Cehiei din anul 2002).
III.
Dispoziţiile art. 6, din cap II "Măsuri de reorganizare a unor autorităţi şi instituţii publice", din lege încalcă prevederile art. 16, alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 6, alin. 6 din lege, în absenţa criteriilor stabilite potrivit alin. 5, la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz de serviciu, se vor avea în vedere criterii de concediere minimale precum cele de la litera e) „dacă măsura ar afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, raportului de serviciu al soţului care are venitul cel mai mic”, iar la litera f) „măsura să afecteze în ultimul rând [...], salariaţii bărbaţi sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare”.
În opinia noastră, aceste criterii reprezintă discriminări pe bază de venituri, respectiv de vârstă, între salariaţi aflaţi, din punctul de vedere al raporturilor de muncă, în aceeaşi situaţie juridică.
IV.
Dispoziţiile art. 10, capitolul III, " Măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar", din lege încalcă prevederile art. 41, alin. (1) şi (5) din Constituţie, referitoare la dreptul la muncă şi la convenţiile colective de muncă.
Articolul 10 din lege prevede că „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar”, prin aplicarea mai multor măsuri dintre care prima vizează acordarea personalului, indiferent de statutul acestora, de „zile libere fără plată pentru o perioadă de până la10 zile lucrătoare”.
Această prevedere contravine principiului libertăţii absolute a dreptului la muncă, consacrată de art. 41, alin. 1, şi încalcă caracterul obligatoriu al convenţiilor colective în vigoare, care este garantat de art. 41, alin. 5.
Anexăm tabelul cu semnatarii prezentei sesizări de neconstituţionalitate.
C ă t r e,
Secretariatul general al Camerei Deputaţilor
Domnului Gheorghe Barbu
Domnule Secretar General,
În temeiul preverilor art. 146 lit. a) din Constituţie, şi în baza art. 27, alin (2) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, vă înaintăm Sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului în şedinţa comună a celor două Camere, în data de 15 septembrie 2009.
Lider Grup PNL Camera Deputaţilor Lider Grup PNL Senat
Călin Popescu Tăriceanu Puiu Haşotti
Lider Grup UDMR Camera Deputaţilor
MÁRTON Árpád-Francisc
________________________________________________________________________________
telefon: (021) 402 10 70 fax: (021) 402 10 72 email:pnl@cdep.ro
DOMNULUI PROF. UNIV. DR. IOAN VIDA
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
Stimate domnule Preşedinte,
În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţia României, al art. 11 lit. a) raportat la art. 15 alin 2 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, deputaţii înscrişi pe lista anexată formulează prezenta
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
a Legii privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului în şedinţa comună a celor două Camere, în data de 15 septembrie 2009.
Situaţia de fapt
Birourile Permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au fost sesizate în ziua de 07 septembrie 2009 asupra Proiectului de lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, venit de la Guvern. În data de 7 septembrie 2009, proiectul de lege a fost înregistrat la Cameră pentru dezbatere. În data de 15 septembrie 2009, Guvernul îşi angajează răspunderea în faţa Parlamentului asupra proiectului de lege mai sus menţionat, iar în data de 21 septembrie 2009 acesta este depus la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii.
În opinia noastră, adoptarea acestui act normativ reprezintă o încălcare gravă a art. 117 alin (2), art. 41, alin (1) şi (5), ale art. 16, alin (1), ale art. 44, din Constituţia României, având în vedere argumentele pe care le vom expune în continuare.
I.
Legea ce face obiectul prezentei sesizări contravine art. 117 alin. (2) din Constituţie, în ceea ce priveşte procedura de înfiinţare a organelor de specialitate în subordinea Guvernului sau a ministerelor.
În ceea ce priveşte organizarea administraţiei publice centrale, potrivit Constituţiei „alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome” (art. 116 alin. (2)), sub rezerva avizului Curţii de Conturi şi a unei competenţe exprese prevăzute de lege: „Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă” (art. 117 alin. (2)).
Aşa cum se ştie, ministerele nu sunt singurele organe centrale de specialitate în sistemul administrativ românesc. Există şi alte organe de specialitate, care „ pot avea un caracter permanent sau temporar, pot fi înzestrate cu atribuţii de decizie sau cu caracter consultativ, ori pot avea un caracter interministerial, pentru soluţionarea unor probleme în care competenţa mai multor ministere se intersectează sau este complementară (I. Vida, în Constituţia României – Comentariu pe articole, CH Beck, Bucureşti, 2008, p 1120). Aceste organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot funcţiona ca agenţii, secretariate, autorităţi naţionale, institute, oficii (V. Prisăcaru, ibidem).
Proiectul de Lege privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, ce a făcut obiectul asumării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, conţine la Capitolul II – Măsuri de reorganizare a unor autorităţi şi instituţii publice, o serie de reglementări ce privesc înfiinţarea unor noi persoane juridice de drept public:
Art. 3 lit. d)
„desfiinţarea unei autorităţi sau instituţii publice, urmare divizării, şi preluarea activităţii acesteia de către două sau mai multe entităţi existente sau care iau astfel fiinţă” (art. 3 lit. d));
Art. 5
Art.5 - (1) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea, atribuţiile structurilor sau, după caz, entităţilor rezultate din reorganizarea autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute în anexele nr.1 şi 2, precum şi alte aspecte determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(2) Desfiinţarea, realizată prin prezenta lege, a autorităţilor sau instituţiilor publice prevăzute în anexa nr.1 va produce efecte la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind înfiinţarea noii entităţi rezultate din reorganizare.
(3) Desfiinţarea autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute în anexa nr.2 se va realiza prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a noii entităţi rezultate din reorganizare.
(4) În situaţia în care, prin reorganizare, autoritatea sau instituţia publică se desfiinţează şi activităţile sunt preluate de o autoritate sau instituţie publică existentă, actul normativ privind organizarea şi funcţionarea acesteia din urmă se modifică în mod corespunzător.
(5) Actele normative prevăzute la alin.(1)-(4) se supun spre aprobare Guvernului în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Acestea vor reglementa şi situaţia patrimoniului autorităţilor si instituţiilor publice reorganizate, precum şi, după caz, a entităţilor aflate în subordinea acestora.
Aşadar, proiectul de lege reglementează, inter alia, înfiinţarea unor noi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale – nominalizate în Anexa nr. 1 şi 2 – fiind instituită în sarcina Guvernului obligaţia de a promova actele normative necesare (hotărâre a Guvernului) în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a legii. Cu titlu exemplificativ, enumerăm: înfiinţarea Oficiului de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică specială, în subordinea Ministerului Economiei (punctul 2, Anexa nr. 1), înfiinţarea Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Problemelor Speciale (punctul 37, Anexa nr. 1), înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (punctul 49, anexa nr. 1), înfiinţarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (punctul 1, Anexa nr. 2), înfiinţarea Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine (punctul nr. 6, Anexa nr. 2), înfiinţarea Institutului Naţional de Sănătate Publică, în subordinea Ministerului Sănătăţii (punctul 29, Anexa nr. 2).
Prin acest proiect de lege se instituie astfel o obligaţie de rezultat în sarcina Guvernului, cu eludarea cerinţelor stabilite prin art. 117 alin. (2) din Constituţie.
Legiuitorul constituant a condiţionat înfiinţarea unor noi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale de existenţa unui aviz al Curţii de Conturi, ca garanţie tehnică în luarea deciziilor politice, ori, proiectul de lege lipseşte de efecte această prevedere constituţională, în cel puţin două aspecte:
• Instituie un termen de 7 zile în care se supun aprobării actele normative necesare, prin urmare analiza Curţii de Conturi este a priori inferioară acestui termen;
• Instituie o obligaţie de rezultat în sarcina Guvernului, stabilind fără echivoc organele de specialitate care vor lua fiinţă – atât Guvernul cât şi Curtea de Conturi, prin natura lor, nu pot acţiona decât în executarea legii, prin urmare este exclusă a priori ipoteza unui aviz negativ din partea Curţii de Conturi; în alte cuvinte, indiferent de avizul Curţii de Conturi, Guvernul are obligaţia promovării hotărârilor necesare punerii în aplicare a legii în termenul prevăzut de lege. Per a contrario, în ipoteza unui aviz negativ al Curţii de Conturi, nepromovarea hotărârilor de Guvern potrivit art. 5 din proiectul de lege atacat, ar plasa Guvernul în ipoteza încălcării unui act al Parlamentului, situaţie cel puţin anormală, dacă nu vădit neconstituţională şi, în consecinţă, ilegală.
În opinia noastră, lipsirea de efecte a acestei prevederi constituţionale – existenţa unui aviz prealabil (indiferent de natura sa – consultativă sau conformă) luării unei decizii de înfiinţare a unui organ de specialitate în subordinea Guvernului sau a ministerelor – este o procedură ce încalcă în mod vădit litera şi spiritul art. 117 din Constituţie.
Aşa cum arată şi iniţiatorii proiectului, art. 117 alin. (2) din Constituţie a făcut obiectul analizei instanţei de contencios constituţional, aceste prevederi fiind clarificate prin Decizia Curţii Constituţionale nr.16/2007 referitoare la constituţionalitatea Legii privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, în subordinea Guvernului României (M. Of. nr. 66 din 29 ianuarie 2007).
Conform acestei decizii, „Dacă art.116 din Constituţie consacră principiile de organizare ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, regulile după care ele se constituie sunt stabilite de prevederile constituţionale ale art.117. Astfel, alin.(1) şi (3) ale art.117, prevăzând că ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii şi că autorităţile administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică, consacră principiul potrivit căruia acest domeniu este de competenţa exclusivă a Parlamentului. În ceea ce priveşte înfiinţarea altor organe de specialitate decât ministerele şi autorităţile autonome, dar ca autorităţi guvernamentale, art.117 alin.(2) din Constituţie stabileşte dreptul Guvernului de a le înfiinţa, dar numai în cazul în care acest drept îi este recunoscut prin lege şi cu avizul Curţii de Conturi […] normele cuprinse în alin.(2) şi (3) ale art.117 din Constituţie, referitoare la competenţa Parlamentului şi a Guvernului, care sunt de strictă interpretare constituţională, fac o distincţie, fără echivoc, cu privire la modalităţile de înfiinţare a celor două categorii de autorităţi menţionate. Or, Autoritatea Naţională pentru Turism este una dintre autorităţile a cărei înfiinţare intră, potrivit art.117 alin.(2) din Constituţie, în competenţa exclusivă a Guvernului, astfel că adoptarea de către Parlament a legii ce face obiectul prezentei sesizări este neconstituţională”.
Aşadar, potrivit interpretării Curţii Constituţionale, competenţele celor două autorităţi – Guvernul şi Parlamentul sunt delimitate fără echivoc de legiuitorul constituant. Autorităţile administrative autonome pot fi înfiinţate doar de Parlament, prin lege organică, în timp ce înfiinţarea organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor este competenţa exclusivă a Guvernului, sub condiţia existenţei unei baze legale şi a avizului Curţii de Conturi.
În ceea ce priveşte baza legală, ea este conferită de Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, care specifică la art. 11, competenţa Guvernului de a înfiinţa organe de specialitate în subordinea sa, cu avizul Curţii de Conturi.
Referitor la natura avizului Curţii de Conturi, doctrina este unanimă în a stabili caracterul său conform. În tot cazul, indiferent de natura sa (conform sau consultativ), avizul este, prin definiţie, o operaţiune administrativă anterioară luării/emiterii unei decizii (A. Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, Vol II, CH Beck, Bucureşti, 2005). În orice caz, potrivit doctrinei, „în literatura de specialitate s-a exprimat opinia că am fi în prezenţa unui aviz conform, „al cărui regim juridic presupune obligativitatea atât în a-l obţine, cât şi în a-i respecta conţinutul” (A. Iorgovan în M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, ES Tănăsescu, Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii, p. 236). O analiză ulterioară subscrie acestui punct de vedere (Constituţia României – Comentariu pe articole, CH Beck, Bucureşti, 2008).
Concluzionând, înfiinţarea următoarelor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conform art. 5 din Proiectul de lege atacat, încalcă prevederile art. 117 alin. (2) din Constituţie, întrucât Guvernul nu a solicitat şi, implicit, nu a ţinut cont de avizul Curţii de Conturi:
• Oficiul de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică specială, în subordinea Ministerului Economiei (punctul 2, Anexa nr. 1),
• Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Problemelor Speciale (punctul 37, Anexa nr. 1),
• Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (punctul 49, anexa nr. 1),
• Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (punctul 1, Anexa nr. 2),
• Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine (punctul nr. 6, Anexa nr. 2),
• Institutul Național de Sănătate Publică, în subordinea Ministerului Sănătăţii (punctul 29, Anexa nr. 2).
Solicitarea acestui aviz anterior emiterii Hotărârilor Guvernului de înfiinţare a noilor persoane juridice este irelevantă, întrucât decizia înfiinţării acestor organe a fost deja luată prin proiectul de lege atacat, Guvernul având obligaţia punerii în aplicare a legii.
Prin urmare, soluţia aleasă de iniţiatorul proiectului de lege contravine exigenţelor art. 117 alin. (2) din Constituţie.
II.
Dispoziţiile art. 17 - 22 din lege încalcă prevederile art. 41, alin. (1), ale art. 16, alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie.
Potrivit art.17, alin. (1) din lege, beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritorială pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prevederile alin.(1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.
Potrivit art.18, alin. (1), pensionarii prevăzuţi la art.17 alin.(2) lit.a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, persoanele prevăzute la art.17 alin.(2) lit.b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat lafundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor socialede stat.
Prevederile art. 17 limitează dreptul la muncă, condiţionând continuarea raporturilor de muncă sau impunând încetarea forţată a raporturilor de muncă, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu: nivelul pensiei nete aflate în plată.
Stabilirea unui asemenea criteriu contravine principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fără discriminări. Or, nu poţi stabili ca o persoană care a contribuit mai mult la fondul de pensii, fiindcă (cel puţin prezumat) a muncit mai mult, să fie privată, pe acest motiv, de plata pensiei pentru o anumită perioadă de timp.
Mai mult, diminuarea veniturilor pentru persoanele care sunt deja în această situaţie (cele prevăzute la alin. 2, lit. a a aceluiaşi articol) încalcă dreptul la proprietate privată al acestor persoane, în ceea ce priveşte suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii, în conformitate cu art. 18, alin. 1 din lege. (CEDO, Cauza BUCHEÑ contra Cehiei din anul 2002).
III.
Dispoziţiile art. 6, din cap II "Măsuri de reorganizare a unor autorităţi şi instituţii publice", din lege încalcă prevederile art. 16, alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 6, alin. 6 din lege, în absenţa criteriilor stabilite potrivit alin. 5, la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă sau, după caz de serviciu, se vor avea în vedere criterii de concediere minimale precum cele de la litera e) „dacă măsura ar afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, desfacerea contractului de muncă sau, după caz, raportului de serviciu al soţului care are venitul cel mai mic”, iar la litera f) „măsura să afecteze în ultimul rând [...], salariaţii bărbaţi sau femei care au cel mult 5 ani până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare”.
În opinia noastră, aceste criterii reprezintă discriminări pe bază de venituri, respectiv de vârstă, între salariaţi aflaţi, din punctul de vedere al raporturilor de muncă, în aceeaşi situaţie juridică.
IV.
Dispoziţiile art. 10, capitolul III, " Măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în sistemul bugetar", din lege încalcă prevederile art. 41, alin. (1) şi (5) din Constituţie, referitoare la dreptul la muncă şi la convenţiile colective de muncă.
Articolul 10 din lege prevede că „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar”, prin aplicarea mai multor măsuri dintre care prima vizează acordarea personalului, indiferent de statutul acestora, de „zile libere fără plată pentru o perioadă de până la10 zile lucrătoare”.
Această prevedere contravine principiului libertăţii absolute a dreptului la muncă, consacrată de art. 41, alin. 1, şi încalcă caracterul obligatoriu al convenţiilor colective în vigoare, care este garantat de art. 41, alin. 5.
Anexăm tabelul cu semnatarii prezentei sesizări de neconstituţionalitate.
In fiecare zi, primim mesaje asemanatoare, va multumim domnule lt.cdor (r) Badin!
----- Weitergeleitete Mail ----
Von: Badin Nicusor
An: sindicatulcmd@yahoo.de
Gesendet: Donnerstag, den 24. September 2009, 10:00:07 Uhr
Betreff: Inscriere
Ma numesc Bădin Nicuşor, am 47 de ani şi sunt lt.cdor.(av.) in rezerva, militar disponibilizat şi pensionat anticipat in anul ianuarie 2007. Din aprilie 2007 lucrez in administratia publica (primaria unei comune), avand functia de sef serviciu voluntar pentru situatii de urgenta. Sincer sa fiu, pana acum nu am avut informatii despre existenta acestui sindicat. Probabil ca noi romanii, ca sa strangem randurile ne trebuie cate un necaz.... .
Prin prezentul mesaj solicit preaderarea mea la acest sindicat. Marturisesc ca mi se pare ciudat acest lucru datorita faptului ca noi militarii nu l-am putut face de-a lungul carierei. Astept formulare, precizari. etc..
Von: Badin Nicusor
An: sindicatulcmd@yahoo.de
Gesendet: Donnerstag, den 24. September 2009, 10:00:07 Uhr
Betreff: Inscriere
Ma numesc Bădin Nicuşor, am 47 de ani şi sunt lt.cdor.(av.) in rezerva, militar disponibilizat şi pensionat anticipat in anul ianuarie 2007. Din aprilie 2007 lucrez in administratia publica (primaria unei comune), avand functia de sef serviciu voluntar pentru situatii de urgenta. Sincer sa fiu, pana acum nu am avut informatii despre existenta acestui sindicat. Probabil ca noi romanii, ca sa strangem randurile ne trebuie cate un necaz.... .
Prin prezentul mesaj solicit preaderarea mea la acest sindicat. Marturisesc ca mi se pare ciudat acest lucru datorita faptului ca noi militarii nu l-am putut face de-a lungul carierei. Astept formulare, precizari. etc..
miercuri, 23 septembrie 2009
Doamna Vicepresedinte a Camerei Deputatilor ne informeaza:
Catre,
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
Domnului Presedinte Col. (r) dr. Dogaru Mircea
Stimate Domnule Presedinte,
Reglementarile privind interzicerea sau limitarea cumulului pensiei cu veniturile realizate din munca sunt prevazute in Proiectul de lege privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, proiect pentru care Guvernul si-a angajat raspunderea in fata Parlamentului, in data de 15.09.2009.
Incepand cu data de 21.09.2009 Proiectul de lege este depus la Secretarul general in vederea exercitarii dreptului de a sesiza Curtea Constitutionala.
Mai jos aveti adresa paginii web a Camerei Duputatilor de unde puteti urmari procesul legislativ si puteti accesa continutul proiectului de lege:
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=10368
Daniela POPA
Presedinte Partidul Conservator
Viepresedinte Camera Deputatilor
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
Domnului Presedinte Col. (r) dr. Dogaru Mircea
Stimate Domnule Presedinte,
Reglementarile privind interzicerea sau limitarea cumulului pensiei cu veniturile realizate din munca sunt prevazute in Proiectul de lege privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, proiect pentru care Guvernul si-a angajat raspunderea in fata Parlamentului, in data de 15.09.2009.
Incepand cu data de 21.09.2009 Proiectul de lege este depus la Secretarul general in vederea exercitarii dreptului de a sesiza Curtea Constitutionala.
Mai jos aveti adresa paginii web a Camerei Duputatilor de unde puteti urmari procesul legislativ si puteti accesa continutul proiectului de lege:
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=10368
Daniela POPA
Presedinte Partidul Conservator
Viepresedinte Camera Deputatilor
marți, 22 septembrie 2009
Mesaj de la domnul lt.col. Sovan Dan
sunt lt. col (r.) Sovan Dan, va rog sa-mi permiteti de a adera la asociatia d-stra ca militar disponibilizat si pensionat anticipat, care in momentul de fata lucrez ca profesor calificat titular in urma reconversiei profesionale si a unui examen dur sustinut la nivel national.Ca si d-stra sunt afectat de masurile recente ale actualului guvern condus de premierul E. Boc.
Este momentul de a strange randurile si de a ne apara drepturile muncite si castigate in mod cinstit, pe toate caile.
Desigur ca vor veni vremuri grele si pentru cadrele militare active, care din pacate se multumesc cu salariul relativ bun si nu ne sprijina de fel in demersurile legitime depuse de noi.
Pentru inceput am depus un memoriu la institutia Avocatul Poporului pentru a seziza Curtea Constitutionala a Romaniei de neconstitutionalitatea masurilor restrictive de interzicere a cumului pensiei cu salariul in cazul cadrelor militare disponibilizate, dar trebuie sa ne asteptam si sa fim pregatiti de a lupta in continuare pentru ce este mai rau.
Daca cunoasteti un avocat bun care sa ne sustina cauza in justitie ar fi bine sa il contactam pentru a epuiza caile legale din tara inainte de a apela la CEDO.
Cu respect sa auzim de bine !
Este momentul de a strange randurile si de a ne apara drepturile muncite si castigate in mod cinstit, pe toate caile.
Desigur ca vor veni vremuri grele si pentru cadrele militare active, care din pacate se multumesc cu salariul relativ bun si nu ne sprijina de fel in demersurile legitime depuse de noi.
Pentru inceput am depus un memoriu la institutia Avocatul Poporului pentru a seziza Curtea Constitutionala a Romaniei de neconstitutionalitatea masurilor restrictive de interzicere a cumului pensiei cu salariul in cazul cadrelor militare disponibilizate, dar trebuie sa ne asteptam si sa fim pregatiti de a lupta in continuare pentru ce este mai rau.
Daca cunoasteti un avocat bun care sa ne sustina cauza in justitie ar fi bine sa il contactam pentru a epuiza caile legale din tara inainte de a apela la CEDO.
Cu respect sa auzim de bine !
Dialog cu Partidul Conservator
STIMATA DOAMNA PRESEDINTE,
Va multumim pentru receptivitatea de care dati dovada in rezolvarea problemelor de interes public.
Va rugam sa ne informati care este stadiul punerii in practica a pachetului de legi propuse recent de Guvern.
Sindicatul nostru este decis sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a reglementarilor privind interzicerea sau limitarea cumulului pensiei cu veniturile realizate din munca.
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
PRESEDINTE,
Col. (r) dr. Mircea Dogaru
Adresa: Bucuresti, str.Bogota, nr. 6, Sector 1
E-mail: sindicatulcmd@yahoo.de ; Site : http://sindicatulcmd.blogspot.com
Telefon : 0728118094, 0722320859, 0723603885, Fax: 0216684232
Von: Daniela Popa
An: sindicatulcmd@yahoo.de
Gesendet: Mittwoch, den 16. September 2009, 10:46:28 Uhr
Betreff: raspuns la mesajul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, Parlamentul Romaniei, Daniela POPA
Catre,
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
Domnului Presedinte Col. (r) dr. Dogaru Mircea
Stimate Domnule Presedinte,
Multumindu-va pentru mesajul Dumneavoastra, va informez ca nu sunt de acord cu faptul ca, in ultima perioada, in spatiul public, a inceput o adevarata disputa intre diverse categorii socio-profesionale, o campanie de denigrare si minimalizare a rolului pe care unele dintre acestea le au in existenta si functionarea societatii romanesti.
Aveti dreptate in ceea ce spuneti: cariera militara implica, un efort sustinut, de-a lungul multor ani, devotament si cel mai adesea sacrificii impresionante in plan personal. In calitate de parlamentar si de Presedinte al Partidului Conservator doresc sa exprim profundul respect fata de Armata Româna.
Pe aceasta cale, va asigur de dorinta mea de dialog si va rog sa nu ezitati sa-mi semnalati orice problema care este de competenta Parlamentului si care poate fi rezolvata prin mijloace parlamentare. Din partea mea si a formatiunii pe care o reprezint veti avea toata sustinerea pentru demersurile in plan legislativ menite a da cadrelor militare o pozitie onorabila, respectabila si meritorie in acelasi timp. Nu vom sustine niciun demers care poate leza buna functionare a unei institutii fundamentale a statului roman.
In speranta unei bune colaborari,
Daniela POPA
Presedinte Partidul Conservator
Viepresedinte Camera Deputatilor
Va multumim pentru receptivitatea de care dati dovada in rezolvarea problemelor de interes public.
Va rugam sa ne informati care este stadiul punerii in practica a pachetului de legi propuse recent de Guvern.
Sindicatul nostru este decis sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a reglementarilor privind interzicerea sau limitarea cumulului pensiei cu veniturile realizate din munca.
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
PRESEDINTE,
Col. (r) dr. Mircea Dogaru
Adresa: Bucuresti, str.Bogota, nr. 6, Sector 1
E-mail: sindicatulcmd@yahoo.de ; Site : http://sindicatulcmd.blogspot.com
Telefon : 0728118094, 0722320859, 0723603885, Fax: 0216684232
Von: Daniela Popa
An: sindicatulcmd@yahoo.de
Gesendet: Mittwoch, den 16. September 2009, 10:46:28 Uhr
Betreff: raspuns la mesajul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, Parlamentul Romaniei, Daniela POPA
Catre,
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE
Domnului Presedinte Col. (r) dr. Dogaru Mircea
Stimate Domnule Presedinte,
Multumindu-va pentru mesajul Dumneavoastra, va informez ca nu sunt de acord cu faptul ca, in ultima perioada, in spatiul public, a inceput o adevarata disputa intre diverse categorii socio-profesionale, o campanie de denigrare si minimalizare a rolului pe care unele dintre acestea le au in existenta si functionarea societatii romanesti.
Aveti dreptate in ceea ce spuneti: cariera militara implica, un efort sustinut, de-a lungul multor ani, devotament si cel mai adesea sacrificii impresionante in plan personal. In calitate de parlamentar si de Presedinte al Partidului Conservator doresc sa exprim profundul respect fata de Armata Româna.
Pe aceasta cale, va asigur de dorinta mea de dialog si va rog sa nu ezitati sa-mi semnalati orice problema care este de competenta Parlamentului si care poate fi rezolvata prin mijloace parlamentare. Din partea mea si a formatiunii pe care o reprezint veti avea toata sustinerea pentru demersurile in plan legislativ menite a da cadrelor militare o pozitie onorabila, respectabila si meritorie in acelasi timp. Nu vom sustine niciun demers care poate leza buna functionare a unei institutii fundamentale a statului roman.
In speranta unei bune colaborari,
Daniela POPA
Presedinte Partidul Conservator
Viepresedinte Camera Deputatilor
Statutul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate
STATUTUL
SINDICATULUI „CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE” (CMD)
CAPITOLUL I – DISPOZIȚII GENERALE
Art. 1. Sindicatul ”Cadrelor Militare Disponibilizate” (CMD) este o organizație cu personalitate juridică, înscrisă în registrul persoanelor juridice în temeiul prevederilor Legii 54/2003, a sentinței judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti și a prezentului STATUT, ce reunește, pe linia liberului consimțământ, cadre militare în rezervă, disponibilizate conform OG. nr. 7/1998 dar și a altor acte normative conjuncturale, alte cadre militare în rezervă și în retragere care aderă la statutul, scopul și obiectivele sindicatului, care au calitatea de membri de sindicat, în condițiile prezentului statut.
Art. 2. Sindicatul ”Cadrelor Militare Disponibilizate” este o organizație sindicală independentă, apolitică, constituită democratic, prin voința exclusivă a membrilor săi, în strictă conformitate cu prevederile Legii 54/2003.
Art. 3. Sindicatul ”Cadrelor Militare Disponibilizate” este independent față de partidele politice, de organele de stat ale puterii, administrației, justiției, de alte formațiuni ale sistemului instituțional politic precum și de orice alte structuri ale Guvernului României.
Art. 4. Principiile fundamentale ale organizării și funcționării Sindicatului sunt: respectul față de lege, unitatea de acțiune, loialitatea și disciplina sindicală, democrația, solidaritatea ostaseasca, onoarea și demnitatea militară, exprimarea liberă și respectul opiniilor.
CAPITOLUL II – SCOPUL CONSTITUIRII, DENUMIREA ȘI SEDIUL
Art. 5. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are sediul în strada Bogota, Nr. 6, Sector 1, Bucureşti și poate constitui filiale în orice localitate din țară și străinătate unde locuiesc persoane care îndeplinesc condițiile și aderă la obiectivele și statutul său. De asemenea Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate se poate afilia la orice federație și confederație sindicală din țară și străinătate, în condițiile Legii 54/2003 și ale prevederilor prezentului statut.
Art. 6. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are următoarele scopuri principale:
a) realizarea unității și forței de acțiune ale membrilor săi pentru punerea în valoare și apărarea drepturilor, libertăților, intereselor legale și legitime ale tuturor categoriilor de militari;
b) acționarea prin toate mijloacele legale pentru îmbunătățirea protecției sociale a cadrelor militare de toate categoriile, pentru respectarea, promovarea și apărarea drepturilor și intereselor lor sociale, economice și civile;
c)asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale cadrelor militare disponibilizate, în rezervă sau în retragere:
o dreptul la muncă și la veniturile ce li se cuvin pentru munca prestată, conform prevederilor constituției și Codului Muncii, fără nicio îngrădire, până la vârsta standard prevăzută de Legea 19/2000;
o respectarea prevederilor legale privind asistența medicală;
o dreptul la pensie militară decentă, în raport cu munca depusă, greutățile, privațiunile, riscurile, sacrificiile personale și familiale suportate în cariera militară.
d) susținerea de negocieri cu reprezentanții Guvernului, Președenției, Parlamentului României, ai sindicatelor de resort și comisiilor parlamentare de specialitate, pentru respectarea drepturilor legale cuvenite și pentru soluționarea oricăror revendicări și probleme care intră în competența acestora, inclusiv soluționarea propunerilor de decorare și avansare în grad a membrilor de sindicat, cadre în rezervă și retragere;
e) participarea la realizarea dialogului social cu Guvernul României, pentru asigurarea climatului de pace socială;
f) păstrarea și promovarea glorioaselor tradiții ale Armate Române;
g) restabilirea drepturilor legale ale membrilor în toate cazurile în care se constată că acestea au fost încălcate prin abuzuri, acte ilegale, imorale și netemeinice;
h) acordarea de asistență juridică membrilor de sindicat în cauze care-i vizează;
i) conlucrarea cu toate organizațiile si organismele interne si internaționale, care luptă în spiritul democrației pentru îndeplinirea aspirațiilor de libertate și dreptate sociala ale tuturor categoriilor sociale;
j) conlucrarea nemijlocită cu Ministerul Apărării Naționale și celelalte ministere de resort pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la cadrele militare în rezervă și în speță la cadrele militare disponibilizate pentru perfecționarea permanentă a acestor prevederi
k) asigurarea protecției liderilor de sindicat și delegaților sindicali, atât pe durata mandatului lor cât și după expirarea acestuia;
l) constituirea de fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;
m) alte scopuri legale stabilite prin rezoluții sau hotărâri ale organelor proprii de conducere;
n) poate adresa autorităților publice competente, potrivit Art.73 din Constituție, propuneri de legiferare în domeniul sau în interesul sindicatului;
o) respectarea declarației universale a drepturilor omului și a celorlalte norme în domeniu.
Art. 7. Pentru înfăptuirea scopurilor sale, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate va acționa prin următoarele mijloace specifice luptei sindicale:
a) negocierea, medierea, concilierea;
b) interpelarea Guvernului României, a ministerelor de resort, purtarea de tratative cu acestea în cazul în care hotărârile luate contravin sau afectează negativ drepturile legale sau statutare ale membrilor de sindicat;
c) manifestul, petiția, protestul, întrunirea, demonstrația;
d) sesizarea organelor de procuratură și justiție cu privire la activitățile persoanelor juridice sau fizice în cazul de încălcare a drepturilor membrilor de sindicat;
e) colaborarea cu instituții publice și organizații neguvernamentale în vederea demascării și combaterii abuzurilor, corupției și încălcării drepturilor omului;
f) organizarea de dezbateri în mass-media pe probleme specifice.
CAPITOLUL III. MODUL DE DOBÂNDIRE ȘI ÎNCETARE A
CALITĂȚII DE MEMBRU
Art. 8. (1) Calitatea de membru al sindicatului este personală și inalienabilă și nu poate trece la succesori;
(2) participarea ca membru al sindicatului se poate face ca persoană fizică, fiecare membru având dreptul la un singur vot, indiferent de contribuția sa la patrimoniul sindicatului;
(3) votul se poate da prin mandat special numai unui alt membru al sindicatului;
(4) membrul este de drept autorizat a se retrage oricând din sindicat, cu condiția de a comunica hotărârea sa Comitetului Director, în scris, cu cel puțin 6 luni înainte pentru filiale și 30 de zile pentru membrii;
(5) membrii care se retrag nu au nici un drept asupra patrimoniul sindicatului, ei rămânând obligați a achita în continuare cotizațiile restante pentru perioada cât au fost membri;
(6)fiecare membru al sindicatului va depune lunar în contul sindicatului o cotizație a cărui cuantum va fi fixat de către Consiliul Național al Reprezentanților;
(7) fiecare membru care nu achită cotizația anuală către sindicat se consideră autoexclus din sindicat, situația definitivându-se prin hotărârea Consiliului Național al Reprezentanților;
(8) orice membru care nu respectă statutul sindicatului este în primul rând atenționat în scris de către Comitetul Director, în caz de repetare i se va suspenda dreptul de vot timp de 6 luni, iar în final, va fi exclus la cererea Comitetului Director, printr-o hotărâre a Consiliului Național al Reprezentanților;
(9) orice persoană care își însușește și se angajează să respecte statutul poate deveni membru al sindicatului ulterior constituirii, cu aprobarea Comitetului Director și prin validarea Consiliului Național al Reprezentanților.
Art. 9. (1) Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate consideră că membrii săi nu pot în același timp și membrii unei alte structuri sindicale similare din domeniul de activitate;
(2) Membrii fondatori sunt acele persoane care au format grupul de inițiativă pentru înființarea Sindicatului CMD și care au constituit un patrimoniu afectat în mod permanent și irevocabil realizării scopului Sindicatului CMD. Membrii fondatori și cei acceptați au următoarele drepturi:
a) să propună programe și acțiuni care să realizeze scopurile sindicatului;
b) să participe la programele și acțiunile organizate de sindicat;
c) să facă parte din Comitetul Director al sindicatului;
d) să reprezinte sindicatul cu acordul Comitetului Director la reuniuni interne și internaționale, pe teme legate de sfera de activitate a sindicatului;
e) să contribuie la publicațiile sindicatului și să propună spre publicare diferite lucrări;
f) să fie remunerați pentru activitățile permanente pe care le desfășoară în coordonarea programelor și a unităților componente ale sindicatului;
g) să deconteze cheltuielile legate de reprezentarea sindicatului;
h) să desfășoare activități independente cu caracter didactic, științific, publicistic, de consultanță;
(3) Membrii fondatori au în plus următoarele drepturi:
a) să atace în justiție deciziile contrare legii, Actului Constitutiv sau Statutul Sindicatului, adoptate de către Comitetul Director;
b) să aleagă membrii Comitetului Director;
c) să li se confere în semn de recunoștință, diplome, medalii, pachete aniversare, invitații la orice acțiuni de amploare a sindicatului, la fiecare Congres Național și onoruri pentru inițiativa înființării Sindicatului CMD, cât și pentru activitatea desfășurată în cadrul acesteia;
(4) Membrii onorifici sunt personalități din România sau din alte țări cu activitate deosebită în direcția scopurilor sindicatului și care, pentru meritele lor, primesc numai de la unanimitatea membrilor fondatori distincția de membru onorific; după decesul (dizolvarea) tuturor membrilor fondatori, calitatea de membru onorific se acordă de către Comitetul Director, pe viață. Membrii onorifici ai sindicatului au toate drepturile de care se bucură membrii acceptați, mai puțin acela de a face parte din Comitetul Director.
Art. 10. Pentru a dobândi activitatea de membru sindical trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a) să-și bazeze activitatea sindicală pe principii democratice și să recunoască statului și regulamentul sindicatului;
b) să plătească cotizația fixată de Consiliul Național al Reprezentanților;
c) alte reglementări ale prezentului statutul vor fi stipulate în ROF (Regulamentul de Organizare și Funcționare).
Art.11. Cererea tip se formulează în scris și se depune la sediul sindicatului sau al filialei județene. Aprobarea cererii de înscriere în Sindicatul CMD se comunică celor în cauză de către Președintele Comitetului Director al sindicatului.
CAPITOLUL IV. DREPTURI, ÎNDATORIRI ȘI SANCȚIUNI
Secțiunea I - Drepturi
Art. 12. Principiul fundamental de organizare și funcționare al sindicatului este autonomia membrilor săi care se exprimă prin:
a) organizarea și desfășurarea activităților specifice din domeniul de activitate;
b) dreptul de a alege și de a fi ales în mod liber în organele de conducere;
c) participarea liberă la adoptarea și aplicarea hotărârilor;
d) formularea de propuneri pentru ordinea de zi a Comitetului Director, pentru tactica și strategia sindicală a acesteia;
e) dreptul, fără restricții, la opinie în cadrul sindicatului. Hotărârile organelor de conducere ale sindicatului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, cu excepția cazurilor nominalizate;
f) dreptul nelimitat al fiecărui membru de sindicat să hotărască liber și oricând dacă rămâne sau se retrage din componența acestuia. Membrii care se retrag nu pot cere sumele depuse drept cotizație sau sumele și bunurile donate;
g) dreptul de a cere membrilor sindicatului să acționeze în comun pentru a reprezenta, susține, apăra și pune în valoare cauza și interesele lor;
h) dreptul de a fi informați cu privire la activitatea organelor de conducere ale sindicatului;
i) dreptul de a se constitui filiale teritoriale pentru apărarea intereselor pe plan local;
j) dreptul la consultanță în problemele muncii sindicale, economice, juridice, sociale, etc.;
k) participarea la elaborarea și dezbaterea unor proiecte de acte normative de interes general sau pe domeniul de activitate;
l) dreptul de a înființa și administra, în interesul membrilor de sindicat, unități economice, sociale, sportive, culturale, de presă, etc.
Secțiunea II - Îndatoriri (obligații)
Art. 13. Obligațiile membrilor sindicatului sunt următoarele:
a) să respecte statutul sindicatului și regulamentul de organizare și funcționare (ROF)
b) să participe, atunci când este solicitat, la activitatea sindicatului și a organelor sale de conducere;
c) să acționeze pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor și măsurilor stabilite de către organele de conducere. Membrii care nu sunt de acord cu unele hotărâri nu sunt obligați să participe la îndeplinirea lor, dar se vor abține de la orice acte potrivnice realizării acestora;
d) să fie loiali sindicatului și să acționeze împotriva atacurilor nejustificate lansate împotriva acestuia, indiferent din partea cui ar veni;
e) să respecte prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale celorlalte norme pe domeniu;
f) să achite cotizația lunară la termenul prevăzut.
Secțiunea III – Sancțiuni
Art. 14. Pentru neîndeplinirea obligațiilor statutare de către membri se prevăd următoarele sancțiuni:
a) atenționarea verbală și scrisă;
b) suspendarea;
c) excluderea.
Cazurile de excludere se pot sesiza în scris Comitetului Director de către oricare dintre membrii sindicatului.
Organul abilitat a decide sancțiunile cu atenționarea verbală sau scrisă și suspendarea este Comitetului Director.
Excluderea se hotărăște de către Consiliul Național al Reprezentanților cu 2/3 din numărul de voturi valabil exprimate.
Înainte de adoptarea hotărârii de sancționare, membrul în cauză va fi ascultat în apărare.
Împotriva hotărârii de excludere membrul poate face plângere pe calea apelului în termen de 15 zile la Comitetul Director sau, în ultimă instanță, la Consiliul Național al Reprezentanților.
Până la adoptarea hotărârii definitive de către organele abilitate să examineze apelul, drepturile și îndatoririle membrului sunt suspendate.
În lipsa apelului, membrul se consideră exclus fără confirmarea altor organe.
CAPITOLUL V. ORGANELE DE CONDUCERE ALE SINDICATULUI
Art. 15. Organele de conducere ale sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate sunt:
· Consiliul Național al Reprezentanților;
· Comitetul Director;
· Biroul Operativ.
(1) Consiliul Național al Reprezentanților este organul suprem de conducere al acestuia și este constituit din reprezentanții județelor și membrii Comitetului Director.
În acest scop, Consiliul Național al Reprezentanților are următoarele atribuții:
a) aprobă ordinea de zi și problemele de procedură;
b) constituie și validează componența numerică și nominală a Comitetului Director, a președintelui și secretariatului general;
c) stabilește obiectivele și strategia sindicatului pentru perioada următoare;
d) hotărăște asupra petițiilor, apelurilor și propunerilor adresate sindicatului;
e) hotărăște asupra afilierii sindicatului la organizații de profil pe plan intern și internațional;
f) aprobă schimbarea sediului sindicatului;
g) aprobă nivelul cotizațiilor pentru organizația internațională la care este afiliat;
h) analizează și hotărăște asupra activității desfășurate de Comitetul Director și Comisia de Cenzori;
i) aprobă și modifică statutul sindicatului;
j) validează excluderea membrilor;
k) numește și revocă, individual sau colectiv, mandatele membrilor Comitetului Director și a Comisiei de Cenzori;
l) controlează activitatea și gestiunea organelor de conducere, administrare și control;
m) hotărăște asupra prestațiilor și cotizațiilor la care vor fi supuși membrii;
n) hotărăște plata indemnizațiilor membrilor Comitetului Director, a Comisiei de Cenzori, precum și validarea altor cheltuieli ocazionate de exercitarea acestei activități;
o) adoptă hotărârile cu privire la înființarea sau participarea la capitalul social al unor societăți comerciale care să asigure fondurile necesare funcționării și îndeplinirii scopului sindicatului;
p) hotărăște dizolvarea sindicatului și adoptă orice alte hotărâri care, conform statutului și legislației în vigoare, sunt de competența exclusivă a Consiliului Național al Reprezentanților;
(2) Consiliul Național al Reprezentanților se convoacă cel puțin o dată pe an, la cererea Comitetului Director, în ședințe ordinare și, ori de câte ori este necesar, în ședințe extraordinare. Consiliul Național al Reprezentanților Extraordinar poate fi convocat la cererea Comitetului Director sau a unei treimi din numărul membrilor săi.
(3) Consiliul Național al Reprezentanților este legal constituit dacă la ședință participă jumătate plus unul din numărul total al membrilor delegați, deciziile adoptându-se numai în cazul unei majorități absolute a celor prezenți.
(4) Deciziile privind dizolvarea sau modificarea scopului sindicatului se adoptă cu o majoritate calificată de 2/3 din numărul total al membrilor Consiliului Național al Reprezentanților.
(5) Convocarea Consiliului Național al Reprezentanților, cu precizarea datei, locului și ordinii de zi, trebuie făcută cu cel puțin 15 zile înainte de data ținerii acesteia, prin înștiințarea în scris a tuturor membrilor sindicatului.
(6) Fiecare membru al Consiliului dispune de un vot egal în cadrul Consiliului Național al Reprezentanților.
Art. 16. (1) Conducerea sindicatului este asigurată de un Comitet Director format din președinte, secretar general, vicepreședinți, și câte un reprezentant pentru fiecare euroregiune distinctă, aleși de Consiliul Național al Reprezentanților pe un mandat de 5 ani.
(2) Președintele sau, în lipsa acestuia, secretarul general reprezintă sindicatul în fața autorităților publice în justiție sau în relațiile cu terții.
Art. 17. Atribuțiile Comitetului Director:
1. direcționează, organizează și supervizează activitatea sindicatului pentru realizarea în bune condiții a scopului stabilit de către Consiliul Național al Reprezentanților;
2. aprobă investițiile sindicatului și acțiunile promovate;
3. aprobă statul de funcțiuni și nivelul de salarii la angajații din subordine;
4. asigură întocmirea bilanțului și a bugetului de venituri și cheltuieli ale sindicatului;
5. exercită orice alte atribuții și îndeplinește însărcinările stabilite de către Consiliul Național al Reprezentanților;
6. soluționează contestațiile depuse de membrii care au fost excluși din sindicat.
Art. 18. (1) Comitetul Director se întrunește cel puțin o dată pe lună sau ori de câte ori este necesar la data stabilită de Biroul Operativ. Convocarea se face în scris sau telefonic cu cel puțin 5 zile înainte de data întrunirii.
(2) Biroul Operativ este format din președintele și secretarul general al Sindicatului CMD. Biroul Operativ organizează și supervizează activitatea sindicatului pentru realizarea în bune condiții a hotărârilor Consiliului Național al Reprezentanților și ale Comitetului Director.
(3) Ședințele sunt legal constituite prin participarea a jumătate plus unul din numărul membrilor Comitetului Director, iar deciziile se adoptă cu majoritatea absolută a celor prezenți.
Art. 19. (1) Controlul gestiunii patrimoniului sindicatului este asigurat de o Comisie de Cenzori, formată din trei membri, aleși de Consiliul Național al Reprezentanților, pentru un mandat de 4 ani, cu posibilitatea de a fi realeși, iar cel puțin unul dintre ei va trebui să fie contabil autorizat sau expert contabil. Comisia de Cenzori întocmește rapoarte pe care le prezintă Comitetului Director sau Consiliului Național al Reprezentanților ori ce câte ori este necesar.
(2) Comisia își alege din rândurile sale un președinte validat în funcție de Consiliul Național al Reprezentanților.
(3) Comisia verifică în mod deosebit activitatea financiară a sindicatului, modul cum sunt gospodărite fondurile bănești și bunurile materiale.
(4) Comisia de Cenzori realizează cel puțin două acțiuni de verificare pe un an sau, ori de câte ori consideră necesar, acțiuni la care trebuie să participe cel puțin doi membri.
(5) În timpul controlului, membrii comisiei beneficiază de decontarea cheltuielilor ocazionate de această activitate. Președintele Comisiei de Cenzori va primi o indemnizație stabilită de Comitetul Director.
Art. 20. Nu pot fi alese în cadrul Comitetului Director al sindicatului:
a) persoanele care dețin funcții de demnitate publică, conform legii și magistrații în funcție;
b) persoanele care nu se bucură de reputație morală și au antecedente penale.
Art. 21. Revocarea din funcție a celor aleși în Comitetul Director intervine în următoarele condiții:
a) când încalcă prevederile statutului;
b) încalcă în mod repetat normele democratice;
c) săvârșesc o infracțiune;
d) încalcă grav disciplina de muncă și financiară;
e) acționează împotriva intereselor sindicatului aducând daune morale și materiale acestuia;
f) încalcă normele de conduită morală sau socială și, prin nerespectarea legilor privind credibilitatea, încrederea și prestigiul;
g) sunt promovați într-o funcție de conducere administrativă, magistrat, parlamentar sau în conducerea centrală a unui partid politic;
h) dovedesc inactivitate sau lipsa capacității de exercitare a mandatului.
Art. 22. (1) Propunerea de contestare a unuia sau mai multor membri ai Comitetului Director se face de oricare membru al Comitetului Director, iar hotărârea de suspendare (revocare) se va lua cu aprobarea a 2/3 din membrii prezenți, cu condiția ca la ședință să fie prezenți jumătate plus unul din membrii consiliului.
(2) Hotărârea de excludere este luată de Consiliul Național al Reprezentanților în ședință Ordinară sau Extraordinară în baza propunerilor de suspendare aprobate de Comitetul Director.
Art. 23. Procedura de contestare, precum și modul de revocare de către organele abilitate se stabilesc prin Regulamentul de Organizare și Funcționare.
Art. 24. (1) Pentru rezolvarea problemelor curente, zilnice, între ședințele Comitetului Director, activitatea este asigurată de Biroul Operativ și se conformează statutului, R.O.F., hotărârilor Comitetului Director și cele ale Consiliului Național al Reprezentanților.
(2) Activitatea Biroului Operativ se desfășoară conform Statutului și Regulamentului de Organizare și Funcționare aprobat de Consiliul Național al Reprezentanților.
Pentru îndeplinirea atribuțiilor poate avea în subordine salariați proprii.
Art. 25. Președintele:
1. Președintele reprezintă sindicatul în virtutea mandatului încredințat de Consiliul Național al Reprezentanților și veghează la buna funcționare a activității organelor și structurilor de conducere ale sindicatului;
2. Prezidează ședințele Comitetului Director și ale Consiliului Național al Reprezentanților. În lipsa lui, aceste ședințe sunt prezidate de înlocuitorul de drept;
3. Președintele reprezintă sindicatul în justiție, în raporturile cu persoanele fizice sau juridice din țară și din străinătate;
4. Alte atribuții se stabilesc prin R.O.F.
Art. 26. Secretatul general:
1. Asigură funcționarea tuturor componentelor structurii organizatorice și urmărește respectarea statutului și R.O.F.-ului sindicatului;
2. Asigură comunicarea cu membrii și coordonează organizarea acțiunilor specifice scopului pentru care s-a înființat sindicatul;
3. Preia prerogativele președintelui în lipsa acestuia și semnează documentele în numele acestuia;
4. Prezintă lunar către Comitetul Director un raport scris privind situația financiară a sindicatului;
5. Întocmește proiectul Bugetului de venituri și cheltuieli, pe care îl supune spre avizare Comitetului Director și spre aprobare Consiliului Național al Reprezentanților;
6. Alte atribuții se stabilesc prin R.O.F.
Art. 27. Vicepreședinții:
1. Vicepreședintele desemnat preia atribuțiile în lipsa președintelui sau a secretarului general;
2. Controlează modul în care membrii de sindicat și filialele teritoriale respectă și îndeplinesc prevederile statutului și R.O.F.;
3. Se ocupă de organizarea filialelor teritoriale și primește dosarele de înscriere de noi membri;
4. Coordonează activitățile organizatorice ale sindicatelor în teritoriu;
5. Coordonează activitatea de resort.
Art. 28. Filialele Județene:
1. Sindicatul înființează filiale, organizații, județene;
2. Filialele județene sunt conduse de un Birou Operativ Județean, format din președinte, vicepreședinte și secretar. Președintele filialei face parte de drept din Consiliul Național al Reprezentanților, putând fi înlocuit prin mandat de secretar general sau vicepreședinte;
3. Filialele județene nu au statut juridic;
4. Birourile Operative Județene aprobă înscrierile de noi membri, asigură colectarea cotizației membrilor și reprezintă sindicatul în relațiile cu organele administrației locale.
CAPITOLUL VI. PATRIMONIUL, MODUL DE
STABILIRE ȘI ÎNCASARE A COTIZAȚIEI
Art. 29. Patrimoniul sindicatului se compune din bunuri mobile, imobile și mijloace bănești provenite din cotizații, donații și alte surse prevăzute de lege.
Art. 30. Patrimoniul aparținând sindicatului poate fi folosit numai potrivit intereselor membrilor săi, nu poate fi împărțit, transmis sau lichidat decât pe baza hotărârii Consiliului Național al Reprezentanților și a legislației în vigoare.
Art. 31. Mijloacele bănești ale sindicatului provin din:
a) cotizația sindicală încasată de la membrii de sindicat;
b) donații și sponsorizări din partea persoanelor fizice sau juridice din țară și străinătate;
c) sindicatul poate dobândi în condițiile legii orice fel de bunuri materiale sau imobile necesare scopului pentru care este înființat;
d) venituri realizate din alte surse prevăzute de lege.
Art. 32. Fondurile sindicatului vor fi folosite în principal pentru finanțarea activităților organizatorice, sociale, culturale, artistice și sportive, acordarea unor ajutoare, salarizarea angajaților și a membrilor Comitetului Director, acordarea de indemnizații de colaborare și o cotă parte pentru afiliere la organizații interne și externe.
CAPITOLUL VII. DIZOLVAREA, LICHIDAREA ȘI
LITIGIILE SINDICATULUI
Art. 33. Dizolvarea și lichidarea se fac în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.
Art. 34.Orice litigii ale sindicatului cu persoane fizice și juridice române sunt de competența instanțelor judecătorești române.
CAPITOLUL VIII. DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII
Art. 35. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are sediul în București și își desfășoară activitatea pe întregul teritoriu al țării.
Art. 36. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are ștampilă și însemne proprii aprobate de Consiliul Național al Reprezentanților.
Art. 37. Sindicatul CMD are dreptul de a înființa organ propriu de presă, precum și unități economico-sociale și comerciale.
Art. 38. Deviza Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate este ”Honor et patria! Vae victis!”
Art. 39. Patrimoniul ce urmează a fi dobândit se dezvoltă, se folosește și se gospodărește în mod judicios.
Art. 40. Patrimoniul se întregește (completează) pe baza unor acte legale (facturi, dispoziții de încasare, protocoale, procese-verbale, etc.).
Art. 41. Persoanele alese în organele de conducere ale sindicatului, precum și cele care au deținut aceste funcții sunt protejate și beneficiază de prevederile Legii Sindicatelor nr. 54/2003.
Art. 42. În raporturile cu terții, calitatea de membru al Comitetului Director sau de angajat al sindicatului, precum și funcția îndeplinită vor fi dovedite numai cu legitimație individuală eliberată sub semnătura președintelui.
Art. 43. Domnii Mircea Dogaru și Moise Cornel, prin hotărârea Consiliului Național al Reprezentanților, sunt împuterniciți pentru a întreprinde toate demersurile legale în vederea semnării, autentificării actelor constitutive ale sindicatului și pentru înființarea acestuia.
Art. 44. Dispozițiile prezentului statut se completează cu normele legale în vigoare în materie.
Art. 45. Prezentul Statut a fost adoptat în ședința Consiliului Național al Reprezentanților, astăzi, 25 Mai 2009.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
