Iata-ne, din nou, in
prag de 1 Mai, gata sa realizam, fara sa reusim, imposibilul! Pentru ca nu este
posibil sa combini doua aniversari ale exploziei vegetale si bucuriei, una
ancestrala, traco-romaneasca, alta slava, veche de o mie de ani, cu comemorarea
unui genocid care a avut loc la 1 mai 1886 si care cere actiuni de protest ale
celor ce muncesc, impotriva guvernelor!
Sarbatoarea traca,
trecuta la romani, s-a numit Sangeorz sau Sanjor si, datorita specificului
manifestarii, impodobirea cu crengi si flori a unui pom, pus in centrul
satului, in ograda, in tarina, Lemn, Stalpar, Prepeleac, Steag, etc. si era de 23
aprilie, ziua de incheiere a semanaturilor si de inceput al urcarii turmelor
spre munte, pentru un popor de agricultori si pastori. Era ziua Dumnezeului
pamantului tracic, apoi vechi romanesc, identificat de istorici drept Cavalerul
Trac, numit de vechii greci Heroion (Eroul), preluat de crestinism, prin
identificare initiala cu Isus, apoi coborat in randul sfintilor, ca sfant
militar, sub numele de Sfantul Gheorghe.
Explozia vegetala,
speranta de holde si turme numeroase, erau celebrate prin petreceri campenesti,
care proclamau suprematia vietii asupra mortii. Slavii, popor migrator, au
asociat-o zeului lor al turmelor (Volos), impodobindu-si caii si coviltirele cu
crengute de pelin, dar au serbat-o pe 1 mai. Dupa crestinarea lor in sec. X,
sub Helga (Olga) s-a produs amestecul de traditii, transferul serbarii
campenesti catre 1 mai si pentru romani, de unde numele de Maial, Maiaga, Pom
de Mai sau ... Arminden. Arminden, adica ... ziua Sfantului Eremia, patron al
slavilor nordici. Petrecere campeneasca in continuare, cu bautura si veselie si
conotatii noi privind invocarea persoanelor strigoi spre a fi impiedicate sa
fure mana vitelor si indepartarea ciumei si a altor boli, prin incantatii
("Frunza verde de pelin / Iata-ne la Arminden / Beau mesenii si manaca /
Si de ciuma nu li-e frica").
Si a venit ziua de 1
Mai 1886, cu inaugurarea Statuii Libertatii la New York, cand 350.000 de
muncitori americani au intrat in greva generala pentru reinnoirea contractelor
de munca si ziua de lucru de 8 ore, adica pentru ceea ce nu mai avem nici noi
astazi. Cel mai democratic guvern al lumii a reactionat, numai la Chicago fiind
omorati 5.000 de manifestanti, iar liderii fiind spanzurati in piata publica.
La 14 iulie 1889, la
Paris, cu ocazia centenarului Revolutiei franceze si inaugurarii Turnului Eiffel,
Congresul de constituire a Internationalei a II-a a proclamat, in amintirea
genocidului de la Chicago, 1 Mai, zi internationala a muncitorilor, prin
excelenta zi a protestelor impotriva guvernelor. Printre semnatari a fost si romanul
Emil Racovita.
Greu pentru romani sa
transforme o traditie de mii de ani, peste care s-a suprapus alta identica,
slava, de bairam la iarba verde, intr-o zi de lupta!
Desi la noi se pretinde
ca am serbat 1 Mai cu incepere din 1990, fiindca asa ne place noua sa
supralicitam, din punct de vedere istoric, primul 1 Mai s-a serbat in 1891, in
Europa, fiind transformat intr-un nou genocid, masacrul de la Fournies, din cea
de-a doua patrie a libertatii, Franta. Noi am continuat sa protestam, pana in
1990, cu crenvursti si bere (inclusiv la 1 Mai 1939, cand comunistii si
utecistii nu erau in Capitala, unde manifestau breslele lui Carol al II-lea, ci
in Padurea Andronache, unde o alegeau pe Lenuta Petrescu, viitoare Ceausescu,
"Regina padurii"), singura schimbare adusa de decembrie 1989 fiind
inlocuirea crenvurstilor germani cu mititeii bastinasi, inventati de
pasoptisti, in clipa in care au ramas fara mate, pentru "patricieni"
(carnatii traditionali).
Cu data de 1 Mai 2012,
Sindicatul Militarilor a incercat sa aduca Romania, si din acest punct de
vedere, alaturi de traditia euroatlantica, proclamand 1 Mai drept zi, prin
excelenta, de proteste. Initiativa a prins, anul acesta, muncitorii anuntand
iesirea in strada pe 1 Mai.
SCMD sta in expectativa
pentru ca, visand de 4 ani guvernare, nu "coabitare", asteapta in
cursul lunii mai "dreptatea pana la capat", transpusa in doua legi: Legea
reparatorie si Legea pensiilor militare de stat. Daca acestea vor fi, din nou,
amanate, asa cum slavii l-au translatat pe Sfantul Gheorghe de pe 23 aprilie pe
1 mai, vom sti si noi sa-l transferam pe 1 iunie! De Ziua Copilului, sa marcam
sfarsitul copilariei politicii romanesti postdecembriste! Pana atunci, in
numele sperantei tuturor, lasam la libera alegere a constiintei fiecaruia, modul de aniversare/comemorare: parastas sau bairam!
PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea
Dogaru