Jocul de-a mobilizarea 12

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XII-a

XIV. COMUNISMUL/GLOBALISMUL IN OFENSIVA. OBIECTIV ROMANIA (1989 – 2014).

La 22 decembrie 1989, Socialismul a fost invins si in Romania. In locul Capitalismului (neoliberalism), preconizat si pentru noi de alianta statala amaericano-rusa, ne-am trezit sub asaltul comunismului/globalismului, orchestrat de neoconservatorismul american si european. Romania a ajuns o prada si a platit cu sange indrazneala de se impotrivi politicii de credite inrobitoare, patrunderii transnationalelor prin bunurile de consum contrafacute, de a visa o banca a Lumii a treia etc. Ca suprema umilinta, poporul roman a fost transformat in asasin in ziua de Craciun.

Obiectivele comunismului autentic, adica ale globalismului neoconservator, au fost si au ramas:

1. Impiedicarea, pe orice cale, a trecerii la liberalism (capitalism);
2. Distrugerea capacitatilor de productie concurentiale si eliminarea Romaniei din tranzitul mondial de valori;
3. Adjudecarea tuturor bogatiilor solului si subsolului prin jefuirea ca-n codru;
4. Impiedicarea unirii cu „Basarabia”;
5. Distrugerea capacitatii de aparare;
6. Sfartecarea teritoriala prin, deloc necesara, „regionalizare”.

Impiedicarea trecerii la liberalism s-a putut face cu ajutorul unor experti globalisti, gen Mugur Isarescu, Petre Roman, Theodor Stolojan si a fost sesizabila din prima secunda a postrevolutiei, prin anularea pasilor facuti de Ceausescu in aceasta directie: „partile sociale”, in fapt actiuni, detinute de cetateni in intreprinderile productive au fost imediat inapoiate detinatorilor, ca „restituiri”, facandu-se si o abila propaganda impotriva „comunismului” care i-a jefuit pe cetateni. Naivii le-au luat bucurosi ca-si pot cumpara trei surcele, fara a sesiza ca li se rupe legatura cu fabrica si ca se poate dispune de soarta acesteia prin anihilarea vointei „colectivelor de oameni ai muncii”, in fapt a actionariatului. Intreprinderile au fost capusate de firme fantoma, falimentate prin intreruperea circuitului aprovizionare cu materii prime – productie-vanzare, apoi vandute pe nimic unor intermediari ai transnationalelor, sub sloganul „privatizarii”. Tarziu si-a dat seama romanul ca „privatizarea” inseamna in fapt desfiintare, pierderea locurilor de munca si transformarea lui in paria.

Pentru agricultura s-a folosit conceptul  magnatilor unguri de la sfarsitul secolului XVIII – „Restitutio in integrum”, vizand intoarcerea romanilor la starea de robie de dinainte 1785, cand, in urma revolutiei lui Horea, imparatul Iosif al II-lea ii eliberase din iobagie.

CAP-urile erau asocieri in baza proprietatii colective si puteau fi transformate in 24 de ore, ca in RDG, in societati pe actiuni. Apelandu-se la gargara anticomunista, s-a trecut insa la restituirea aleatorie, nu a loturilor avute la intrarea in asociatie, ci doar partial a unor terenuri echivalente necomasate si fara a scoate o vorba despre inventarul de masini, utilaje si animale avut initial. Propagandistic, legea prevedea restituirea proprietatilor mobile si imobile luate dupa 6 martie 1945. In realitate s-a mers pe „restituiri” pana la „comunista” Maria Tereza sau comunistii Iosif al II-lea si Ferdinand Intregitorul. Ungurii, indeosebi, au solicitat, prin „eroul” Laszlo Tokes, proprietati pierdute de grofi la carti, confiscate cu despagubire prin reforma agrara a lui Ferdinand I ( a se vedea procesele „optantilor”), confiscate pentru colaborationism cu nazismul si crime de razboi, dupa 1944, sau inexistente. Cu mult tupeu, au transformat, in drept de proprietate, un drept de folosinta in contul obligatiilor militare feudale („composesoratele”), desfiintat de imparatul Franz Joseph in 1849, au inventat inexistenti subiecti de drept juridic (ex. „Status-ul Romano-Catolic”) sau au reclamat direct proprietatea statului roman, ca mostenitor al statului Habsburgic dupa 1918, profitand de faptul ca, la trecerea in proprietatea de stat, nu s-a facut intabularea fostelor proprietati habsburgice. S-au adaugat falsuri si uzul de fals, peste 60 % din cei improprietariti neavand un drept real. GAS-urile au fost distruse, sistemul de irigatii la fel, fermele model jefuite si desfiintate, apoi pamanturile au fost cumparate pe nimic, prin intermediari, de state straine (ex. Italia, Ungaria, Cipru) sau transnationale. Iar naivii au fost indemnati sa consume, adica sa-si arunce banii pe nimicuri. Cand se va face o investigatie la Sibiu, de exemplu, asupra modului in care primarul Johannis i-a scos pe romani din centrul orasului, inventand proprietari germani dupa repararea cladirilor pe banii cetatenilor, falsificand testamente (ex. pretinsa mostenire a catolicului Bruckenthal, de catre....  „Biserica Evanghelica”) sau daca vor fi facute publice metodele de „restituire” in „Dosarul Nana”, vom intelege cum am fost spoliati si distrusi ca natiune si ca stat. Ca toate acestea sa se poata intampla, s-a inventat un slogan, pe care Ion Iliescu, permanent atacat si timorat de amitirea trecutului sau tovarasesc, l-a inghitit si reprodus pe nerumegate, „Avem nevoie de o clasa bogata!”  Prin aceste cuvinte s-a dat frau liber la furtul generalizat. In secunda urmatoare, globalistul, din tata in fiu, Petre Roman, proclamand industria romaneasca, concurentiala in multe domenii (echipament si utilaje de forare, masini agricole, produse chimice,etc.), „un morman de fiare vechi”, a produs NATIONALIZAREA. Juridic, proprietar asupra subsolului, solului, intreprinderilor, cladirilor etc. era poporul roman, statul fiind angajat de el ca administrator. Petre Roman a transformat statul in proprietar, cu concurs extern, declansand distrugerea si vinderea la bucata. Au fost multi complici, adica multi profitori, veniti din afara sau din interiori, cu pantofii scalciati si nadragii rupti in fund, sa care cafele si Cola politicienilor inventati peste noapte si azi sunt mari miliardari. Estimarea este ca, la peste 200 de miliarde Euro, jefuite, sub diverse forme, de transnationale, se adauga peste 100 de miliarde furate in profit propriu de „baietii destepti” prin inginerii financiare, dupa inlocuirea initiala a statului in contractele aflate in derulare. Asta este marea suparare a lui Joe Biden si explicatia actualei activitati furibunde a DNA-ului. Cum sa-si permita slugile romane sa fure ditamai halca din vaca muribunda numita Romania, cand totul trebuia sa revina promotorilor globalismului mondial!?

Primul guvern de „tehnocrati”, manipulat din umbra de Silviu Brucan, a fost ajutat, ca si cele urmatoare, de eternul Mugur Isarescu, neprofesionist, dar membru al Clubului de la Roma (avansat, intre timp, la Bilderberg), mai important pentru globalisti decat toti politicienii nostri la un loc. El a produs concentrarea banului prin banci, care apoi au fost desfiintate sau vandute, nejustificat, pe nimic (ex. BCR a fost vanduta pe minus 1,5 miliarde euro), pauperizarea romanilor prin controlul valutei (interdictie de a avea mai mult de 500 USD, la inceput, jonglarea cu raportul leu – dolar, apoi cu raportul leu – euro etc.), contribuind decisiv la impiedicarea aparitiei unei necesare clase de mijloc. A fost asistat in momentele cheie de Theodor Stolojan, cel care a inventat confiscarea valutei. Dupa ce au scos banii cetatenilor si i-au imbogatit pe cei aflati pe lista (inclusiv pe George Bush), banci ca Bancorex si Columna au fost desfiintate. Prostiti initial cu politica de dobanzi de 120%, care a distrus orice idee de viata economica normala, oamenilor li s-au scos apoi banii prin jocuri piramidale, la care au fost atrasi prin propaganda oficioasa de catre reprezentanti ai puterii. Se adauga politica de dobanzi, politica guvernamentala de taxe si impozite, de intrerupere a circuitului firesc de aprovizionare-productie-vanzare si, astfel, producatorii care se visau independenti au ramas cu marfa (inclusiv fermierii cu varza, rosiile si laptele), au falimentat, ingrosand randul pauperilor. Au fost ajutati de deschiderea pietei pentru marile transnationale vanzatoare de produse contrafacute sau de proasta calitate, care au distrus complet comertul intern, instalandu-se, CAZ UNIC IN LUME, NU LA PERIFERIE, CI IN CENTRU ORASELOR ROMANESTI. Prin filme proaste americane, emisiuni infantile de televiziune si „jocuri” pentru retardati, ne-a fost implementat, dupa moartea sa in tara de bastina, visul american. Adica, stimulandu-se setea de inavutire peste noapte, in baza filozofiei maneliste „Eu am bani si am valoare”, s-a stimulat consumerismul. Dupa distrugerea intregii industrii, transnationalele au pus mana pe domeniile strategice, industria energetica, telefonie, sistemele de telecomunicatii in general, I.T. mai nou, controlandu-ne total. Transporturile au fost distruse, un mare rol avandu-l globalistul Basescu in disparitia flotei, punerea pe butuci a TAROM–ului, faramitarea si anihilarea CFR-ului (cu ajutorul rubedeniei Necolaiciuc), ultimele capusate de firme private, low-cost si de companii de transport auto, care concureaza neloial transportatorii nationali. Ilustrativa este modificarea basista a contractului cu transnationala Bechtel, sursa de bani a familiei Bush. Contra a doua miliarde euro, Adrian Nastase incredintase lui Bechtel cea mai importanta autostrada a tarii, care trebuia finalizata in 2008. CDR-ul a largit contractul la 8 miliarde, schimband si termenul de predare pentru ........ 2020. Si, mortal de ilustrativa este incredintarea gestionarii tuturor bunurilor statului, adica a Fondului Proprietatea, transnationalei Franklin Templeton!

Minele au fost inchise, inca din anii ’90, spre a fi distrus mineritul (cu ajutorul presei, care i-a anatemizat pe mineri) si a fi date pe nimic transnationalelor. Numai cand nu s-a putut, prin metodele clasice, Isarescu a iesit in fata, ca premier, si i-a dat celebrului „Gabriel” dreptul de exploatare a aurului, inexistent la Rosia Montana (se preconizeaza un mare tun de bursa, adica un crah al pietei aurului, pe mistificarea Rosia Montana), apoi, dupa ce acesta si-a vandut partile si a inventat Royal Oil, la Londra, dreptul de forare pentru 100 de planuri, in Estul tarii, pe linia faliei provocatoare de cutremure, pentru gazele de sist. Drepturi, deja vandute firmei Chevron, pe care, personal, Basescu a adus-o la noi, dupa ce a fost alungata din Bulgaria.

O abila politica de creditare propagandistica, urmata de legile „salvatoare” de o asazisa criza ale guvernelor Boc-Basescu, in perioada 2008-2012, au aruncat 80% dintre romani pe pragul disperarii, transformandu-i, practic, in dependenti de mila guvernelor, de „pomana” acestora, (care inlocuieste dreptul constitutional avut) depinzand supravietuirea lor. Intre diversiunile care au permis ca toate cele de mai sus sa se intample, un loc central l-a avut si diversiunea unirii cu „Basarabia”.

Deschizand „Cutia Pandorei”, in procesul de prefacere a Rusiei, rusii au gestionat profesionist crizele anticipate nedand drumul la „frau” decat atunci cand masurile de contracarare erau luate. De exemplu: limba romana a fost impusa, ca limba oficiala, in RSSM, la 3 august 1989.  S-au adoptat, intr-un entuziasm delirant, grafia latina, steagul tricolor, imnul national „Desteapta-te romane!”, iar in perioada 1990-1992, parlamentul de la Chsisinau a fost dominat de romani patrioti, dar....... Cu mult inainte, la 10 noiembrie 1988, Sovietul Suprem al URSS, prin Lukianov, daduse ordinul de creare a bandelor inarmate (structuri teroriste) pentru preconizatul viitor razboi nistrean. Bande conduse de urmasi demni ai lui Grigore Kotovski sau ai celebrului Terente, criminalul Iurie Kostenko si adjunctul sau Valeri Solicinoi, zis „Potosa”, a caror principala distractie era „Scutul de fier” (imbracarea victimei in echipament special de protectie, dupa care se tragea in ea, pana inebunea, facea infarct sau apoplexie). La 30 decembrie 1988, s-au infiintat in Transnistria, ca miscare internationala pentru unitate, organizatiile „Interdvijenie” si „Edinstvo”. Acestea au creat, in august 1989, detasamentele muncitoresti inarmate si de sprijin ale militiei (ROSM) in Transnistria, unitati paramilitare inarmate de Armata a 14-a. La 15 iulie 1990, Lukianov a transmis ordinul lui Gorbaciov de creare a republicilor Nistreana (RSSMN, adica Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana) si Gagauza (Gagauz Yeri) din 29 de sate in jurul Comrat-ului. Gorbaciov i-a transmis lui Snegur ca daca „moldovenii” vor opta pentru unirea cu Romania, RSSM se va sparge in 6 republici, una romaneasca doar in jurul Chisinaului, alta gagauza, altele bulgara, ucraineana, rusa si nistreana, concluzionand, la 4 noiembrie 1990, „Renuntati voi la separatism fata de Uniune si nu veti avea mai multe republici!.

Cand Chisinaul a inceput sa viseze Unirea, Romania l-a sprijinit cu „Podul de flori” si alte manifestari patriotarde, orchestrate de vechi comunisti si kominternisti, in timp ce media romaneasca pastra o tacere totala asupra evenimentelor de peste Prut. Iar daca RSSM nu avea armata, ci doar politie, prima unitate militara, Detasamentul Tyras – Tighina, insemnand 400 de voluntari, dotati cu camioane si cozi de lopeti pe post de arme, Tiraspolul avea, deja, la dispozitie, 5.500 de mercenari (fosti detinuti, criminali, eliberati din toate inchisorile Rusiei pentru aceasta misiune), 8.000 de luptatori in garzile separatiste, 5.000 in detasamentele de sprijin ale militiei, 4.000 in garzile muncitoresti, iar in spate, detasamentele SPETZNATZ – „Alfa”, „Delfin” si „Dnestr”, Armata a 14-a , comandata de generalii Netkaciov, apoi Lebed, cu 3000 cadre, 12.000 trupa, uriasul depozit de armament si munitie de la Colbasna (132 ha) si fortele Districtului militar Odessa. „Personal, am mobilizat” recunostea Lebed „circa 12.000 de soldati si ofiteri din rezerva; i-am inarmat cu toate cele necesare pentru razboi, iar armamentul si munitia am trecut-o la pierderi de lupta.”

La 2 martie 1992, noul razboi ruso-roman s-a declansat prin torturarea si uciderea a 32 de politisti romani, la Dubasari. Dupa care a urmat oferta, pe postul de radio „Ostankino”:”Refuzati limba romana si unirea cu Romania, recunoasteti independenta RSSMN si noi va vom lasa in pace!”  De partea cealalta, romanii dintre Prut si Nistru au avut politistii (fosti luptatori in Afganistan, demisionati, la chemare, din armata URSS), voluntari, „burunduci” (elevi de 12-18 ani care s-au specializat in actiuni de comando), multi tradatori la nivel de conducere (Maracuta, Chitac, col. Creanga, gen. Dabija-Kazarov) si o tacere totala din partea Romaniei, preocupata de spectacole politice, asezonate cu cocteiluri Molotov si mineriade.

Ati auzit vreodata despre fronturile de la Cocieri – Dubasari, Cosnita-Dorotkaia sau Causeni –Tighina si despre faptele eroice de acolo?  Ati auzit despre eroul Anton Gamurar, care a eliberat de trei ori Transnistria si a primit ordinul sa se retraga cu Batalionul sau de politie cu destinatie speciala (BPDS), care i-a arestat pe „eroii” secesiunii (Smirnov, Rileacov, Cindinghelean, Magov, Topal, Tausenji, Burundji), la Kiev, impiedicand producerea acesteia, si-a batut joc de toate fortele OMON si SPETZNATZ si i-a dus direct la Chisinau , in inchisoare? Personal, l-a sunat Gorbaciov, pe Snegur, noaptea si l-a amenintat sa le dea drumul, ca sa inceapa spectacolul. „Toti cei 10 participanti la aceasta actiune au fost vanati si ucisi”, am spus eu in mai multe emisiuni la OTV si TVRM, pana cand am fost contrazis, odata, in direct:”Nu, nu, nu toti. Eu traiesc! Puteti verifica, sunt in Germania, intr-o masina in mers. Confirm, asa s-au petrecut lucrurile, eu am scapat.”

Ati auzit de Filea, eroul de balada, trimis la moarte sigura, ciuruit in lupta de incercuire pentru a-si salva detasamentul si asupra cadavrului caruia s-a gasit, sub camasa, o carpa rosie de sange, pe post de maieu si care, la spalare, s-a dovedit a fi tricolorul?

Ati auzit de locotenent colonelul rus, Leonid Carasiov, care a aparat, ca patriot roman, podul de la Tighina, fiind in incrucisare de focuri, pentru ca se tragea in el, atat din cetate, cat si din fata, de catre grupurile de sustinere ale tancurilor lui Lebed. A incetat rezistenta, abia cand a fost ranit a patra oara. Astazi este membru SCMD.

 A difuzat vreo televiziune filmul lui Ioan Bujor „Masacrul de la Tighina”? Acolo ati fi putut vedea grupurile de luptatori ale lui Ion Sprancean, care se aruncau intre senile pentru a lovi tancurile T72, cu grenade, din spate. Dupa care se ridicau dintre ruine si atacau infanteria, insotiti de caini maidanezi. Din ce in ce mai putini oameni si din ce in ce mai multi caini. La ultimul contraatac, toti romanii fiind morti, doar cainii se duc la lupta. Documentarul se incheie cu imaginea cainilor scancind si lingand fetele mortilor. Ce se intampla atunci, la noi?.... „Jos Iliescu! ..... Traiasca Ratiu! ......Jos minerii, traiasca Alianta Civica!” etc.

La 27 august 1991, RSSM a fost obligata sa-si proclame independenta. De ce? Pentru ca delagatia Unirii , cu generalul Vitalie Usturoi, trimisa de parlamentul Unirii de la Chisinau, cu textul Declaratiei de unire cu Romania, a fost tinuta trei zile la Manastirea Pasarea, decidentii romani nefiind de gasit: Ion Iliescu – presedinte, Petre Roman – premier, Adrian Nastase – ministru de externe. Rastimp in care, delegati ai guvernului Romaniei s-au dus la Chisinau cu textul Declaratiei de independenta, convingandu-i pe naivii patrioti de acolo sa renunte la Unire.

Defavorabila noua, pacea s-a incheiat, la 21 iulie 1992, nu intre secesionisti si Chisinau, ci intre doua state: Moldova si Federatia Rusa, semnata fiind de Mircea Snegur si Boris Eltin.

Puteam face altceva? Greu de spus, deoarece aveam peste 100.000 de militari profesionisti straini pe teritoriu, iar distrugerea capacitatii noastre de aparare a inceput imediat, prin disponibilizarea specialistilor din informatii pe Rusia, Ungaria, Israel, lansarea conceptului „o armata mica dar vioare”, „de profesionisti”, prin incriminarea si vanarea mediatica a ofiterilor de informatii si contrainformatii ca securisti si „tortionari”, iar a militarilor ca „teroristi” pentru ca aveau arme si in decembrie s-a tras. S-a exclus, cu desavarsire, participarea strainilor, si Iliescu si Roman lansand conceptul de „revolutie spontana”. Toti cei cu carte trebuiau sa dispara, in politie si in armata, urmand a fi adusi copii „spalati” pe la cursuri in strainatate si convinsi ca ei sunt viitorii profesionisti. „O sa va luam capetele la toti!, tipase Zoe Petre la mine, in aula Academiei, in martie ’90. Pe langa imberbi, pusi comandanti peste noapte, au fost promovati servili si incapabili, iar patriotii tarati in procese. Sistemul centralizat de logistica a fost desfiintat, comandantii devenind, peste noapte, negustori, in timp ce absolventii de scoli militare primeau diplome de „manager de pluton”. DLEN-ul, care putea constitui coloana vertebrala a economiei nationale, a fost desfiintat si a inceput macelul unitatilor, agravat pe masura ce pofta de preluare, insusire si vindere a terenurilor lor crestea. La desfiintarea a tot ceea ce functiona, in locul comisarilor sovietici de odinioara, au venit, „kubicii”, comisarii globalisti americani si germani. „Care vor fi efectivele armatei Romaniei in final? l-am intrebat, conducandu-l la aeroport, pe adjunctul lui Manfred Voerner, in 1991? Raspuns:”- 52.500. – Cu totul? Cu tot cu civili, foarte multi civili si femei.- De ce, cand raportul este de 1/10? La 9 milioane populatie, Grecia are o armata de 180.000.”  Raspunsul m-a lasat praf: „Cate femei aveti in Congresul american, amante sau neveste? Ungurii asigura 80%. De aici atacurile impotriva voastra ale unor congresmani ca D’Amato.”  

A fost desfiintat tot ce functiona si, prin reforma, tot sistemul de invatamant si de cercetare in domeniul militar, adica tot ceea ce producea creiere sau „leadership”, incepand cu Academia Militara. Dupa sloganul initial al promovarii tineretului „necompromis”, reforma, adica distrugerea, a continuat in paralel cu distrugerea industriei de aparare, prin operatiunile „Tigareta”, sub lozinca integrarii in NATO si UE.

„Cum va arata armata Romaniei, in 2005?”, aveam sa-i raspund in 1994, secretarului de stat si viitor ministru al Apararii, I.M. Pascu, rezultat al „civilizarii” armatei prin aberantul „control al societatii civile asupra armatei”: „Simplu domnule ministru. Daca vom continua tot asa, fara bani si desfiintand tot ce se poate, peste zece ani vom avea, ca efective, un pluton de prastiasi, un pluton de sagetasi, un pluton de maciucasi si un batalion de fete topless, cu o sticla de votca in mana, in linia intai.”  Cum era mucalit, omul a intrebat: „-Topless-ul il inteleg. Dar, ce-i cu sticla de votca?- Pai, este elementar! Vine rusul, se uita la votca, se uita la sani, se uita la votca, se uita la sani, ameteste si cade.Si atunci, il incercuim noi, cu maciucile.” Din 27 decembrie 2008, dupa „integrarile” in NATO si UE, s-a trecut, prin legile Basescu-Boc, la distrugerea „rezervei”, care trebuia ....„sa paraseasca, pe cale naturala, sistemul”

Mai bine instruiti, mai bine ancorati in realitate si dirijati de emigratia lor americana, cu pozitii cheie intre neoconservatori, ungurii au actionat, profesionist si organizat in Romania, ca falanga de soc a destructurarii statale. Pregatita de Declaratia de la Budapesta, dezmembrarea Romaniei a esuat in decembrie ’89, datorita patriotismului si pregatirii de lupta a generatiei de atunci, revolutionarii clamand si inscriptionand pe ziduri „Transilvania, pamant romanesc” si „Basarabia, pamant romanesc”. Cu complicitatea externa, s-a incercat, in 1990, sub lozinca lui 15 Martie (Ziua inventatilor maghiari de pretutindeni), dar s-a esuat, tot datorita interventiei militarilor. Atunci s-a trecut la politica pasilor marunti: reinventarea „secuilor”, disparuti in istorie si organizarea lor, treptat, pana la aparitia Consiilor secuiesti, in 2003, paralel cu o propaganda lipsita de orice urma de bun simt in forumurile si media internationala, prin declaratii de genul: „Ieri, la Bucuresti, in autobuzul 368, doi maghiari au fost batuti si aruncati afara, pentru ca vorbeau maghiara!”. S-a folosit sloganul UE al drepturilor minoritatilor de prezervare a culturii si limbii, pana la dementa, pervertit in formula „drepturi colective”. S-au facut provocari: nu numai manifestatii religioase, cu zeci de mii de oameni, aducerea in tara, sub nume romanesti, a vechilor teroristi, la 13-15 iunie 1990, dar si prin solicitarea de acordare a numelor unor criminali de razboi, unor strazi si scoli (celebrul caz Albert Voss), de ridicare a unor monumente iredentiste (gen Monumentul Ungariei Mari , de la Arad), s-a impus bilingvismul in localitatile cu peste 20% minoritari, ceea ce a dus la alungarea romanilor din Harghita, Covasna si, partial, Mures. S-a jonglat, in permanenta, cu termenii „maghiar, secui, ceangau” si „catolic”, toate sinonime, in mintea lor, pentru „ungur”. S-a mistificat si se mistifica istoria cu ajutorul unor tradatori romanni, care merg pe linia tradatorului Maniu, organizatorul unei miscari de secesiune in 1938 si, ca globalist, adeptul unei Transilvanii independente intre Romania si Ungaria. S-au emis „legitimatii de maghiar” si s-au cumparat, cu bani, constiinte, nu numai ale intelectualilor lacomi si gata sa se vanda , din marile orase, dar si ale copiilor de tarani romani, atrasi spre scoli si gradinite unguresti. Cu bani avansati de doua banci vieneze si una de la Budapesta, s-au cuparat pamant, cladiri, intreprinderi, adica tot ceea ce nu s-a putut fura, oficial, prin Parlament, potrivit ordinului ministrului ungur al Apararii Lajos Furr:”Cine detine pamantul, are Ardealul!”. S-au infiintat fundatii, asociatii sportive (paramilitare) dotate inclusiv cu aerodromuri, s-a introdus armament in tara, dar .... stipendiati si de statul ungar si de statul roman, la vedere, de neoconservatorii unguri americani, in substart, UDMR-istii au devenit lacomi, adica au devenit ei insisi neoconservatori. Declaratiile oficiale pe care le-au facut Hunor, Marko Bela, Eckstein, Frunda etc. antiromanesti si belicoase, dupa 2005, nu au avut in vedere decat interesul de a-i mentine la ciolanul puterii, intrand, prin santaj, la guvernare.

Cum de am ajuns in aceasta situatie, ca popor si ca tara? De ce, comunistii globalisti au avut si par a avea, in continuare, succes? Vom vedea, in cele ce urmeaza.........

(VA URMA)

Col. (r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

Jocul de-a mobilizarea 11

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a XI-a

XIII. INTRAREA ROMANILOR IN NOAPTEA ISTORIEI

Cand batranul comunist-globalist, Silviu Brucan, ne-a facut „stupid people”, prezicandu-ne „desteptarea” dupa 20 ani, toti ne-am burzuluit, l-am urat si injurat. Stiind mult mai multe decat noi, bietul om facuse o analiza corecta, dar nu tinuse seama, insa, de specificul romanesc ce consta in „saritul calului”. Au trecut, nu 20, ci 25 de ani si noi suntem inca in „tunel”, cautand, probabil, la capatul gresit „luminita” pe care ne-o promitea, in ’96, CDR-ul care pare a se recoagula astazi ca dreapta basista. Dar avem o scuza! Cei 25 de ani de „circ” fara „paine” abatuti asupra noastra se adauga celor trei decenii de pregatire intensa si profesionista, de catre interesati, a „revolutiilor spontane”. In „Noaptea Istoriei” am intrat, nu in 1989, ci in 1978. Ca semnal al trecerii la etapa decisiva, fuga lui Pacipa a insemnat, nu numai adaugarea la cele 8 miliarde USD, paguba produsa de cutremurul din ’77 a inca 7 miliarde USD, ci si demantelarea serviciilor noastre de informatii si contrainformatii. Ori, fara informatii, orice armata, oricat de mare, devine o biata turma de sacrificiu. Inconjurat de „curticeni”, Geniul Carpatilor si-a sapat singur groapa, masurile sale logice transformandu-se, in practica, in dezastre economice care au adancit criza indusa, individul fiind usor de manipulat pe tema „iconomiilor”. De pilda, Canalul Dunare-Marea Neagra. Planul initial prevedea construirea unui canal pe care sa intre, direct din Marea Neagra, vasele de tonaj mic si mediu si sa navigheze pana la Viena. Era o rasturnare geostrategica fara precedent. Din antichitate se stie ca cine detine gurile fluviului controleaza in intregime fluviul si Europa. Rusii ne smulsesera controlul, odata cu Basarabia in 1940, devenind riverani. Canalul ar fi scurtcircuitat Bratul Chilia, aducand miliarde exclusiv Romaniei si impunand-o ca decidenta pe Dunare. Sub pretextul „iconomiilor”, Ceausescu a fost prostit sa accepte modificarea proiectului si s-a ajuns la actuala artera, aproape inutilizabila, necesitand transbordarea marfurilor pe barje, cu costuri mari si ritm lent, plus o eventuala reimbarcare. Putea conveni UE sau Rusiei Canalul? Si asa, plata ne-am primit-o, prin sabotarea senalului navigabil dunarean cu nava Rostok, in paralel cu desfiintarea Directiei Lucrari in Economia Nationala a Armatei, ca sa nu putem interveni, in vremea ministeriatului „portocaliului” Basescu la Transporturi. In paralel, rusii, prin intermediul ucrainenilor, ne-au inlaturat complet, prin amenajarea canalului Valcov, care sa le dea lor controlul exclusiv pe fluviu. Ca subminarea economiei nationale sa fie completa, toti pilotii fluviali au fost concediati, preluati de firma unui „ucrainean” din Galati, care a facut propaganda printre primarii Deltei, in ’90-’92, pentru „reintregirea” acesteia in cadrul „Ucrainei”. Tot „coincidente”, sunt, probabil, desfiintarea, exact atunci, a granicerilor, ca sa nu avem cu ce interveni si transformarea lor in politie de frontiera. De asemena, tentativa navei ucrainene Aura de a ermetiza complet Bratul Chilia, prin provocarea unui accident cu epava Rostok. Desi platit de ucraineni, din fericire, pilotul era roman si a salvat situatia in ultima secunda.

Pe aceeasi directie, „Amenajarea Complexa a Raului Dambovita” trebuia sa transforme aceasta apa intr-o Sena a Bucurestiului. Tot sub pretextul „iconomiilor”, agentii l-au prostit pe Ceausescu sa accepte modificarea proiectului initial, sa renunte la cursul continuu si la podurile inalte pe sub care puteau trece vaporase, rezultatul fiind cel care se vede. Era batran, era bolnav, dar inca nu se tampise de tot. A acceptat ideea ca poate acoperi datoriile din exporturi, in special agricole, pe principiul taranesc „jumatate la export, jumatate la populatie”. I se raporta in fals ca avem o „productie record de 32 de milioane tone”, „o productie revolutionara”. Batranul vorbea singur in fata garzii: „Auzi, de 32 milioane tone. Astia isi bat joc de mine. Uita ca sunt de la tara si stiu cat da un hectar.Cred ca nu sunt nici jumate.”  Dupa care dadea ordinul telefonic: „Bine mai, dati 8 milioane la export si restul la populatie.” Dar erau 7 milioane de toate, fiindca Ceausescu nu isi dadea seama ca minciuna pleca de la comuna, unde primarul dubla productia din condei, la judet era din nou dublata de primul secretar si, cand ajungea la ministru, atingea proportii galactice. Mare succes globalist! Romanul era lovit in stomac fara drept de apel si pregatit pentru „revolutie”, iar „multiubitul Fiu al poporului” urat de toata lumea, fara sa priceapa de ce. Ca „bonus”, a fost distrusa armata, bagata, din ratiuni economice, in marile constructii, in minerit si, mai ales, in agricultura. Stie din interior, portocaliul Basescu, de ce ne insulta! Adio arme! Adio pregatire de lupta! Pentru ca se economisea benzina. Adio aplicatii si trageri! In deceniul IX, armata ajunsese principala forta de productie a tarii si principalul contributor la buget, in locul CAP-istilor, minerilor, constructorilor, care iau astazi pensii, in buna masura, de pe urma ei. Sutele de morti, ofiteri, de subofiteri si soldati in accidente de munca, erau cu grija escamotate pentru ca „tovarasului” nu i se putea raporta ca au murit militari, acolo unde oficial nu existau fiindca erau sectoarele de munca ale garzilor patriotice, CAP-istilor studentilor sau elevilor. Drept urmare, in decembrie 1989, soldatii, si la armata si la trupele de securitate, habar nu aveau ce inseamna o arma, cum se incarca si cum se trage. Ii instruiau „profesionisti” de pe margine, indemnandu-i sa traga in simulatoarele aduse de Sergiu Nicolaescu, din Germania, pentru noua lui versiune de „August in flacari”. Masura a avut insa si o urmare neasteptata. Prin’87, bolnav, Ceausescu a fost internat in spital, unde, de plictiseala, a citit cartea politista a lui Petre Salcudeanu (viitorul ministru PSD-ist, depus de SPP in actiunea „Chilotii in vine”) – „Bunicul si o lacrima de fata”. Actiunea se petrecea undeva in Ardeal, unde o tanara tehniciana de 22 de ani fusese gasita moarta, asasinii simuland violul drept cauza. Finalul era apoteotic. Fusese ucisa in urma unui complot pus la cale de presedintele CAP, seful de post, secretarul de partid, popa, directorul scolii et. , adica de toate notabilitatile localitatii. Batand cu pasul terenurile, fata constatase ca in acte erau 3.000 de hectare cultivabile, dar in realitate se cultivau 6.000, pentru a mari artificial productivitatea raportata la hectar. „Da’ daca o fi adevarat?”. Fara sa stim de ce, noi, istoricii militari, am primit de la ministru ordinul ca, in doua luni, sa ii punem pe masa situatia terenurilor agricole ale Romaniei, de la 1812, pana in aprilie 1944. Consternati, ne-am apucat de treaba, 24 de ore din 24 si am realizat-o. In 1990, aveam sa aflam ca Ceausescu ceruse aceeasi situatie de la Ministerul Agriculturii si, sa vezi dracie! Din raportul nostru rezulta ca, fata de Antonescu, in aprilie 1944, cand nu avea jumatate de Ardeal, NE Moldovei ocupat de rusi, cand nu fusesera desecate Baltile Brailei, Ialomitei, lacurile Greaca, Potelu etc., Ceausescu avea cu 2, 5 milioane mai putin. Iar fata de raportul Ministerului Agriculturii, diferenta se marea la 3 milioane. S-a deslantuit ancheta, ajungandu-se la concluzia ca mai toate CAP-urile ascundeau hectare, care existau fizic, dar nu in acte, ancheta stopandu-se cand s-a demonstrat ca si Complexul Scornicesti ascundea 12.000 de hectare. Tanar inca si naiv, am lansat in 1990 intrebarea care mi-a adus prima amenintare telefonica si anonima cu moartea: „Ce s-a intamplat cu cele 3 milioane de hectare agricole, care nu exista nicaieri in acte, dar exista fizic, in conditiile in care restituirea catre fostii proprietari mai mult nu se face decat se face?” Plin de elan, dupa numai doua saptamani, am fost din nou amenintat cu moartea, telefonic, pentru ca, intr-o emisiune „Pro Patria”, sub pulpana prietenului Valeriu Pricina, imi incoltise si lansasem alta idee traznita: „Ii cautati pe teroristi? Ii gasiti pe listele ICRAL-ului! Cautati grupurile de indivizi care au cumparat in 1988 – 1989, case in zone demolabile, pe nimic si, in centrul lor, il veti gasi pe acela care stia deja ceea ce avea sa se intample in Romania.

Un alt exemplu l-ar putea constitui distrugerea sistematica a invatamantului, prin deturnarea ideii logice de „imbinare a teoriei cu practica”. Locotenent fiind si cercetator la CSCITM, contiuam sa predau ore de istorie la Liceul 13 PTTR, unde eram diriginte la clasa XI. La o sedinta cu parintii, acestia m-au intrebat: „- Ce or sa iasa copiii nostri, dupa absolvirea acestui liceu? – Cretini cu diploma. Sunt intr-a XI-a, dar, ca nivel cunostinte, nu depasesc clasele V-VI din vremea dvs.Au trecut 3 luni si inca nu au definitivat orarul. Dupa cheful profesorilor, au 6 ore de matematica, fizica chimie intr-o zi si a doua zi, sport, muzica si mai stiu eu ce! Mai mult, au doua saptamani scoala si una sau doua practica. Carte nu invata ca vine practica, iar la practica joaca fotbal. Cand imi vine randul sa ii prind la cursuri, trebuie sa ii duc ba la blocuri in constructie pentru curatenie, ba la sosea, cu steaguri, ca vine Brejnev, ba la agricultura,  la cules porumb. Daca nu puneti piciorul in prag, sa fie comasate orele de clasa si practica s-o faca la sfarsit, tot comasat, nu-i pregatiti nici pentru carte, nici pentru munca. Eu nu am ce face pentru ca, deja, m-am certat cu inspectorii de la minister, ca de ce nu am incheiat situatia la clasa < X>. - Pentru ca nu i-am vazut nici o zi la fata, decat in prima zi de scoala, cand ne-am prezentat reciproc.- Pai le puneti o nota, o inmultiti cu doi, aia e si nota la teza,  impartiti la doi si asta e rezultatul. – Si pe ce le-o pun? Pe faptul ca isi cunosc numele?” Tovarasul Smarandache nu a stiut ce sa-mi raspunda. Dar raspunsul la intrebarea pentru ce pregateam elevii, l-am aflat in decembrie 1989: ii pregateam pentru strada, ca masa de manevra. Dovada ca 75% din mortii „revolutiei” au fost minori, stersi astazi de la drepturile acordate parintilor, prin globalista Ordonata 11/2014, care inlocuieste revolutionarii cu detinutii politici. Supravietuitorii au avut sanse, fiindca, de prin’90, au ajuns direct ministri. „Minunatul nostru tineret, necontaminat de comunism!”  urla Doina Cornea, soacra Serviciilor franceze si mama coautoarei Declaratiei tradatoare de la Budapesta in privinta Transilvaniei, Ariadne Combes. „Tinerii nostri!” mieuna Blandiana, mama motanului „dizident” Arpagic, in fruntea fanilor tineri manipulati sa se prostitueze politic. „Comunistilor, voi militarii sunteti retrograzi, o sa va luam capetele la toti. Inca existati, pentru ca asteptm sa creasca tinerii nostri!”  imi batea cu pumnul in masa in martie 1990, (pentru ca indraznisem sa declar ca participarea academicianului Stefan Pascu la Congresul Mondial de Istorie de la Madrid este benefica pentru noi, dat fiind ca primise acceptul a 38 de mari istorici sa participe la o masa rotunda pe tema istoriei romanilor) fosta mea secretara de partid, tovarasa Zoe Petre, autoarea candidaturii la presedintie a lui Emil Constantinescu si viitorul lui „guru”.

In conceptia comunista, bunicii kominternisti ne-au sarit ca generatie, apeland la fiii lor din generatia Petre Roman si la stranepotii cu cas la gura, buni de sacrificat pentru ca nu intelegeau nimic. Aceasta este generatia de sub 40 de ani, scolita de-ti vine sa plangi, specialista in „apcize”, pe care se bazeaza, astazi, Victor Ponta si el crescut in lozincile post revolutiei. Cum vechii kominternisti fusesera usuiti de Dej si Ceausescu, se repliasera in posturile calde de modelare a imaginii: radioteleviziune, presa scrisa, revistele de cultura, Uniunea Stalinista a Scriitorilor etc. si s-au pus pe facut „imagine” in tara si in afara in deceniul pregatitor, avandu-i pe „odiosii securisti” pe post de curieri la Europa Libera si raspandaci in interior: „Opriti, fratilor Congresul, ca va moare realesul!”; legarea, la propriu, a covrigilor de coada maidanezilor Capitalei (bunicii „cainilor comunitari” de azi); a perelor in plopii din Grozavesti (dupa discursul lui Ceausescu despre infrangerea Socialismului ”cand va face plopul pere si richita micsunele”); lansarea la apa a cosciugelor pe Dambovita cu efigiile cuplului dictatorial etc. Tanar si naiv fiind, am fost si eu angrenat in marea campanie de pregatire psihologica si indobitocire a romanului, in vederea manarii lui in strada, fara sa stiu.

In 1988, am primit ordinul, din partea ministrului Apararii, prin seful Departamentului Aviatiei Civile (pentru ca eram detasat in economie), sa scriu lucrarea „Dracula. Mit si realitate”, in urmatoarea structura: 70 pagini adevarul istoric, 70 pagini aparitia mitului, 70 pagini documente. Cartea era solicitata de istoricul italian Lauro Grassi, urma sa apara la Editura Xenia  din Milano, care remitea institutiei mele 1000USD si publica, la schimb, o carte a lui Mario Ruffini despre Transilvania, extrem de stanjenitoare pentru unguri. „Am inteles, sa traiti!”, am executat si, prin inscris oficial, i-am trimis manuscrisul lui Ioan Talpes la Editura Militara. Acolo, 2 treimi din manuscris s-au pierdut (partea documentara si analiza mitului), scandalul durand pana la „revolutie”. Devenind, dupa decembrie 1989, „mare si tare”, l-am bombardat cu scrisori pe Lauro Grassi, privind publicarea, fara raspuns. Ne-am intalnit in toamna lui ‚90, la Madrid, unde l-am abordat direct. Uluit, omul mi-a spus:”Credeam ca tu si noul tau general, presedinte al comisiei romane, sunteti niste nebuni! Habar n-am despre ce vorbiti! – Cum domnule, ca am intreg dosarul? N-a fost creierul lui Ilie Ceausescu, Ionescu E.Mihail, insotit de capitanul Ilie Schipor, la dumneata, acum doi ani? – Ba, da. – Si n-ati tratat aparitia unei carti „Dracula”? – Am vorbit despre colaborare pe al II-lea Razboi Mondial. - Pai ala, la intoarcere, a pus un intreg mecanism in functiune si am muncit, ca un nebun, la cererea ta. Uite actele! – Auzi, cand se intampla chestia asta?- In februarie 1988. – Aha! Si ce mit circula atunci, legat de Ceausescu? – Mitul Ceausescu – Nero. Nero a distrus Roma, asta satele. – Si cine dracu , crezi tu, ca a uzit in Rusia, in Germania sau in SUA de Nero? Era prea elitista chestia! Trebuia altceva! Ia, adu-ti aminte, ce s-a intamplat, dupa ce Talpes ti-a ratacit partea documentara? – A aparut mitul Ceausescu – Dracula. Adica, vampirul care suge sangele poporului!- Ei, vezi? De Dracula a auzit tot prostul. Era nevoie de un fraier sa stranga documentatia pentru justificarea evenimentelor sangeroase, deja, pregatite. Ala ai fost tu. Dar fii atent, pentru ca sunt foarte economi, folosesc acelasi material de mai multe ori. Vezi sa nu apara si cartea!” Dupa numai cateva luni, chemat la refec, impreuna cu sefii mei, de ministrul adjunct al Apararii, pentru ca ne opuneam revenirii globalistilor in Comisia Romana de Istorie Militara, am vazut, pe biroul demnitarului, semnalul cartii; coperta mea, titlul meu, dar alt nume: Kurt Treptow. Agentul strecurat in Romania, pe post de istoric, de neoconservatori, in 1988. Cel sustinut caineste de Troika istoricilor militari, ajunsi din ceausisti, mari europenisti, dupa evenimente. Cel arestat pentru pedofilie, la cererea expresa a FBI-ului, pentru ca americanii descoperisera ca inclina cam mult spre Germania, patria bunicului sau, amiralul Von Treptow. Cartea era o culegere de studii a acolitilor de la Insitututl N. Iorga, Treptow semnand exact partile care-mi disparusera mie. Am oprit publicarea in faza de semnal, sub amenintare, declansand razboiul mediatic pe care respectivul ministru adjunct avea sa-l piarda in fata mea in 1992. Cartea am publicat-o, in 1994, la Editura Ianus, cu intrega poveste.

Salvat in extremis, in decembrie 1989, de acuzele de „tradator al istoriografiei militare”, revenit din misiune pe data de 17, am constatat ca din blocurile militare de la Gara de Nord, ofiterii fugeau ca iepurii, la alarma. Se daduse indicativul „Radu cel Frumos”. Intrucat nu am reusit sa prind pe nimeni la telefon de la armata, i-am luat pe cunoscutii mei „securisti”, la rand. Toti erau acasa si habar nu aveau ce se intampla. In final, am dat de fostul complice al nostru din 1985 in scandalul cu analiza istoricilor, „Valer Pop”. L-am rugat sa se intereseze, sa afle ce se intampla, pentru ca eu nu stiu ce sa fac, fiind detasat in economie. Dupa o jumatate de ora m-a sunat, plangand la telefon: „- Unitatea ta e TAROM, te duci acolo si nu pleci, indiferent cine va  da ordinul sa plecati acasa! Si, tine minte........ suntem noi amici? – Da. – Daca esti acolo, in unitate,  ai o arma in mana si ma vezi pe mine venind spre tine in noptile urmatoare, nu ma intreba de sanatate, impusca-ma imediat. – Atat de grava e situatia? – Da. Astia vor sa ne lase fara tara”  Asa am intrat in ceea ce viitorul meu amic, luptatorul de pe inaltimile Golan, scriitorul si regizorul francez de origine romana, Tudor Eliad (Perahim), avea sa defineasca, in subtitlul la cartea sa „Timisoara mi amor”, drept „O coproductie franco-ungaro-americano-hispano-sovieto-italiano-polonezo-norvegiano - bulgaro-germano-iugoslava si Televiziunea Romana Libera”. Prima „revolutie televizata” a lumii, un spectacol de sunet si lumini, sustinut in direct, pe melodia „Mircea, fa-te ca lucrezi!”, de scriitori, poeti, regizori, scenaristi, actori, publicisti, foste amante a nomenclaturii comuniste si alti pregatiti in „laboratorul„ lui Gogu Radulescu de la Comana, care ne-au isterizat, trimitandu-ne sa aparam cu pieptul gol televiziunea, ce putea fi oprita printr-o simpla apasare de buton, ne-au adus la marginea nebuniei cu zvonuri despre otraviri si actiuni teroriste, pentru a masca adevarul! Adevar ce a scapat in amintitele cuvinte ale lui Brucan, adresate lui Petre Roman, favoritul lui Francois Mitterand: „Nu te baga, lasa-l pe asta, DEOCAMDATA, pentru ca pe tine nu te cunoaste, INCA, nimeni!” Deci, nu Iliescu era „pregatitul”, el trebuia doar sa asigure tranzitia de cateva luni, ca in toate tarile din Est spre acapararea puterii de catre „omul providential”. Dar, la noi, fiind multi competitori, a iesit totul pe dos. Oficialul puterii bipolare americano-ruse, Dumitru Mazilu , a fost maturat, fostul coleg al lui Gorbaciov, de camin studentesc, Vladut Nisipeanu, a disparut in Istorie, iar favoritul neoconservatorilor americani, Volodea Tismaneanu, fost lector al CC al PCR, marsrutizat, prin Mexic, in SUA si propus de grupul „Agora” la functia suprema, a ajuns prea tarziu, ca venea prea de departe. La fel a patit si Ioana Bratianu, venita de la Versoix, care l-a gasit instalat, in fotoliul liberal, pe un fost subaltern al sau, sot al maiorului DIE – Dina. Agentii tuturor serviciilor ne-au invadat, cei bastinasi, fosti profitori ai vechiului regim, au trecut la „marea naparlire”, iar noi am fost manati spre Niciunde si spre Nicaieri si deposedati, rapid, de troika Isarescu–Roman–Stolojan, de tot ce aveam ca popor si ca sperante individuale de realizare prin munca.

Nu putem incheia, insa, fara a reaminti ca primul ordin al noii „puteri” – „Numesc ministru al Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie Stanculescu!” a fost calcat, imediat, in  picioare ”Nu, e tovarasul Militaru aici!”, a urlat corul vechilor agenti KGB si GRU, dirijati de Mihai Lupoi si un amiral fara flota. Speriat, Iliescu a reconfirmat numirea spunand „Eu nu ma pricep la treburile dvs. militare. Procedati cum e obiceiul la armata!”  Obiceiul, adica regulamentul prevedea, in conditiile date, preluarea functiei de ctare prim loctiior, adica tot de Stanculescu. Numai in stare de razboi declarat, sarcina ar fi revenit sefului SMG. Dupa cateva ore ne-am trazit cu Militaru, numit ministru. Cine l-a numit, peste ordinul lui Iliescu?

Ca multi ofiteri, am pus mana pe „scurtul militar” si am intrebat, cui i se subordoneaza armata? Raspuns:”Din acest moment, pe teritoriul Romaniei, nu se executa nici un ordin care nu vine de la Stanculescu sau Gusa! - Dar astia nu se inghit, fiindca Milea l-a numit pe Gusa sef de stat major, direct din comandant de divizie . – Termina cu prostiile, sunt cei mai buni prieteni, sunt ca fratii. – De cand? – De doua ore.- Aoleu, asa e de grava situatia? – E atat de grava, ca pana maine dimineata e posibil sa nu mai avem tara!”

Dar, despre minunile „post revolutiei” (dupa unii, post lovilutiei), in cele ce vor urma..........

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

In atentia tuturor rezervistilor

La Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti SCMD a castigat, din nou, in actiunea absurda vizand desfiintarea sa, introdusa de catre persoane fizice care isi aroga calitatea de reprezentanti ai vointei persoanelor juridice ANCMRR si ACMDR.

Respectivii sunt buni de plata.

Transmitem multumiri tuturor rezervistilor care ne-au sprijinit, membri sau nu ai SCMD, exprimandu-ne speranta ca aceasta ticalosie, care submineaza demnitatea si onoarea militara, a incetat acum si prin aceasta sentinta judecatoreasca.

ANCMRR si ACMDR trebuie sa plateasca 2480 lei cheltuieli de judecata.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD

Jocul de-a mobilizarea 10

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU

- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -

(Urmare)

Partea a X-a

XII. INTRAREA IN NOAPTEA NATIUNILOR

In 1985, cu Mihail Gorbaciov in frunte, mizand pe sprijinul total al SUA, partenerul de dominatie mondiala, rusii au demarat proiectul de “schimbare la fata”, lansand, pentru a nu produce un soc psihologic generatiilor staliniste, lozinca “umanizarii” socialismului prin “Glasnosti” si “Perestroika”. In fond, Rusia a facut ce a facut China in decenii de actiune, fara tulburari majore, dar Rusia a fost obligata sa o faca arzand etapele. Schimbarea trebuia facuta rapid, indiferent de sacrificii, statul rus nedand doi bani pe vietile oamenilor, prin traditie, atunci cand este vorba de pastrarea si alimentarea visului imperial. Au fost lasate de izbeliste statele satelit din Est-ul Europei, in care Rusia nu mai putea investi, inutil, bani prin metoda dumping-ului, dar si republicile sovietice de la granita vestica a Uniunii. Prea costisitoare, trupele Armatei Rosii au fost retrase, s-a dat frau liber nationalismului si impulsurilor nationale spre “democratie” si “libertate” etc., Rusia urma sa gestioneze criza prin populatiile ruse colonizate sau prin “Coloanele V” din interior, formate, in mod deosebit, din vechii kominternisti si odraslele lor. Baze militare ruse urmau sa fie pastrate in puncte cheie (ex. Transnistria inclusa in RSSM) pentru a impiedica destramarea Imperiului. In acelasi scop aveau sa fie stimulate diferendele etnice (cazul Nagorno-Karabah) si, in cazuri extreme, prevazuta interventia armata, ca in Cecenia. In mare, insa, Rusia avea sa-si pastreze sferele de influenta prin cointeresare economica: deschiderea larga a pietelor rusesti, pentru produsele ramase fara cautare in tarile estice (a se vedea orientarea, actuala, comerciala a Tarilor Baltice, Poloniei, Cehiei, Ungariei etc.) si prin dependenta energetica, indeosebi de gazul rusesc. Locul trupelor de ocupatie avea sa fie luat de transnationalele rusesti, realizate, rapid, din ordin, cu bravii specialisti ai KGB-ului, devenit FSB, iar cuceririle extinse in vestul Europei si peste ocean, cu si mai bravii luptatori OMON si SPETZNATZ, transformati, peste noapte, dupa modelul triadelor chinezesti, in “racketi”. Latul de 2-3 metri, folosit anterior la priponirea esticilor, a fost extins la 20-30 de metri, pentru ca esticii sa poate alerga fericiti in cerc, clamandu-si “libertatea”.

Sub patronajul atent al KGB-ului si manageriatul CIA-ului, un sindicat polonez a capatat conotatii politice, spre a insufla incredere si a dovedi ca se poate. In ceea ce ne priveste, fratii de dincolo de Prut au fost inflamati prin visatorii lor (poeti, scriitori, artisti, profesori) sa aspire la libertate, inca din 1988, ca nada pentru noi, cei de dincoace. Proiectul prevedea inlocuirea URSS, odata cu renuntarea la Socialism, cu o Uniune a Statelor Independente, apoi, considerandu-se ca ar atrage mai mult cuvantul “comunitate”, dupa modelul european, pornit de la “Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului” (CECA), s-a inventat, sub presiunea Globalismului, Comunitatea Statelor Independente ( 21 decembrie 1991). Ca si experimentul european, experimentul CSI este, astazi, depasit, analistii rusi, coordonati de  Alecsandr Dughin, punand in circulatie, deja, un nou concept doctrinar – “Eurasia”.

In anul 1994, la Congresul de Istorie Militara, organizat de CIHMC (Comisia Militara de Istorie Militara Comparata) de la Varsovia, in timp ce toate delegatiile stateau la hoteluri de lux, noi, puii de cuc romani eram cazati, gratis, la caminul de garnizoana. Acolo m-am trezit cu vicepresedintele CIHMC, amiralul rus Amosov, ca ma cheama repede in hol, unde era televizorul: “-Vino, sa vezi ceva foarte important pentru voi!Uita-te, e Piata Rosie plina de oameni! Uita-te la steaguri! Aia sunt monarhisti, aia sunt comunisti, aia sunt nationalisti…. – Si ce urmeaza sa se intample?- Parada! Intrarea in Piata Rosie a trupelor noastre retrase din Germania.” Grupurile de rusi se uitau urat unele la altele, se auzeau vociferari, pe ici pe colo apareau incaierari, cand au intrat in pas de defilare regimentele. In acel moment, toata lumea a tacut, dupa care s-a auzit un urlet general: “Inapoi! Nu aveti ce cauta aici!”  si toti aratau cu degetul spre Vest:   “-Vreti sa spuneti ca, indiferent de orientare, toti sunt soldati ai visului Mamei Rusia, ca Imperiul nu se va destrama, ci dimpotriva, va iesi intarit, ca de obicei? – Exact! – Si atunci, de ce ati retras armatele?- Pentru ca sunt prea costisitoare si nu mai sunt necesare. Vor fi folosite, dar altfel.- Inseamna ca si americanii si le vor retrage pe ale lor. – Nu acum, mai tarziu, ale lor sunt inca necesare.- Adica, orice am face, noi, romanii, nu avem nici o sansa!- Voi?“ Nu era dispret in cuvintele amiralului, ci consternare! Si avea dreptate. La urma urmei, cei 57.000 de specialisti OMON si SPETZNATZ, care s-au antrenat pe noi, in iunie-decembrie ’89 si au parasit Romania la sfarsitul lui decembrie ’91, erau nativi romani din Transnistria si Basarabia. Dar aveau o scuza: fusesera crescuti in ideea stalinista ca formeaza un alt popor, “moldovenesc”, legat, ombilical, de rusi si ca dincolo de Prut se afla dusmanul, fascistii romani: “Noi suntem moldoveni si vorbim ruseste, iar romanii sunt tigani si nu stiu ruseste” a transmis pana la sfarsitul ui ’92, postul tv Ostankino. Teroristii antrenati in cele 12 lagare din Ungaria, cele 2 din Austria si lagarul din Germania, inclusiv pe macheta Transilvaniei de la Debretin, cei in cinstea carora s-a ridicat un monument al martirilor cazuti in “Revolutia” din Romania, intr-o unitate militara din Seghedin, aveau si ei o scuza: proveneau din familii mixte romano-germane, romano-sarbe si romano-unguresti, pentru ca era esential sa fie vorbitori de limba romana. Romanii, patapievicii, tismanenii si ceilalti din familiile komiterniste aveau si ei o scuza: erau internationalisti din mama in fiu, nu aveau patrie, nu aveau religie, fiind implementati, intamplator, in Romania. Dar ceilalti? Cei care constituie de 25 de ani, asazisa noastra elita politica si culturala, ei de ce au semnat cu diverse servicii straine? Pentru ca nu toti pot fi considerati imbecili manipulati. Evident, au facut-o din interese personale, din sete de parvenire, fiind combatuti de adversari de aceeasi teapa care nu vor libertate sau “dreptate pana la capat”, ci doar sa le ia locul la “ciolan”.

SUA au sprijinit si sprijina Rusia pentru ca le este un partener, deja, traditional si pentru ca s-au vazut amenintate in ceea ce priveste dominatia globala de pretentiile UE dar si ale “tigrilor asiatici” in frunte cu principalul concurent, China. In subsidiar, insa, si pentru ca liberalismul (capitalismul) era, deja, in colaps. Uitand complet Doctrina Monroe, SUA s-au implicat in al Doilea Razboi Mondial, profund economic, inmiind productia pentru toti partenerii ale caror teritorii erau devastate de razboi. Dupa razboi au pastrat ritmul, aprovizionand “reconstructia”. Germania si celelalte state occidentale si-au revenit, insa, rapid Proiectul “Statelor Unite ale Europei”, proiect antiamerican si antirus avand o importanta conotatie economica. Atunci, liberalismul a apelat la “consumerism” in granitele proprii, oamenii fiind indemnati sa se imprumute si sa cumpere de dragul de a cumpara. Cand insa produsele, chinezesti in primul rand, dar si cele coreene si vietnameze au invadat piata americano-canadiana, sistemul a intrat in colaps, transnationalele mutandu-si centrele de productie acolo unde materia prima si forta de munca erau mai ieftine. Revolutiile “spontane” erau esentiale si pentru americani, intrucat prin exportul de criza in Est, obtineau ragazul necesar gasirii de noi solutii, inclusiv a noi surse de energie. In plus, puteau dobandi acces la resursele neexploatate din statele aflate sub influenta Moscovei.

UE a sprijinit proiectul, direct interesata in trecerea la etapa finala a propriului proiect (SUE) prin atragerea resurselor statelor foste sateliti ai Moscovei, carora le-a deschis poarta spre “aderare”.

Cel mai important factor de sprijin al prefacerii Rusiei si desfiintarii Sistemului Socialist l-a constituit insa vechiul dusman al socialismului rus – comunismul/globalismul care a considerat clipa optima pentru impunerea propriei sale Noi Ordini Mondiale. Avea coloane de sustinatori in toate statele estice, nu numai la Moscova, din vechile familii komiterniste, acaparase pozitii la varf in conducerea UE, prin Francois Mitterand si, mai ales, infestase complet Partidul Republican in SUA, numind presedinti marioneta ca cei doi “cimpanzei” Bush. Nu este o insulta ci o constatare a jurnalistilor americani ca George Bush senior avea un IQ de 96, Juniorul George W. Bush, unul de 94, iar cel mai celebru “cimpanzeu-cobai” american pe care se faceau experimente, un IQ de 95. Neoconservatorii au infestat insa si Partidul Democrat, oamenii lor, in frunte cu senatorul de Delaware, ramanand in expectativa, ca “acoperiti” pentru situatia in care republicanii ar fi pierdut pozitia Numarul 1 in stat. Proiectul lor prevedea desfiintarea statelor si inlocuirea lor cu tipuri diferite de constructii administrative de  maximum 10.000.000 de locuitori care puteau fi conduse ca niste SRL-uri de niste transnationale, potrivit principiului, enuntat de germanul Leopold Kohr: “Tot ce este mic, este minunat!”.

Intr-o deplina unitate, bazata pe interese, toate fortele adverse au conlucrat in faza intai a destructrarii “Sistemului Socialist”, agentii lor colaborand perfect, intr-o mare fratietate al unui “FSN” universal. Cand victimele au cazut insa si s-a trecut la etapa a doua, “Prefacerea”, conflictele latente au declansat razboiul, agentii de influenta au inceput sa se anihileze reciproc si nimeni nu a mai inteles nimic.Internationalistii au incercat, dupa 1990, spargerea unitatii Canadei (prin Quebec), a SUA (prin Armata de Eliberare a Texasului si amplificarea constiintei de apartenenta la “Hispanidad”), a Marii Britanii (prin accelerarea luptei penru independenta a Irlandei de Nord, sugerarea independentei Scotiei si deschiderea directiei pentru destramarea “Commonwealth-ului”), a Frantei (Corsica), a Spaniei (Catalonia, Tara Bascilor), a Italiei (experimentele “Padania” si “Republica Venetia”) etc. Marea sansa le-a oferit-o, insa, spatiul exsovietic, unde au mers cu federalizarea pana la un stat minuscul, gen RSSM (Planul Kozac din 2003), marele lor obiectiv  constituindu-l, dupa victoria de moment a destramarii URSS, desprinderea si faramitarea, in faza a doua, a unor suprafete imense, cum ar fi cazul “Ucrainei”.

Ca mari succese pot fi inregistrate desprinderea Tarilor Baltice, proclamarea “independentei” unor foste republici sovietice, dar, mai ales, destramarea Cehoslovaciei si Iugoslaviei. Scenariul destramarii a vizat cu prioritate Romania, inca din 1989, dar interventia unor interesati (ungurii, prin declaratia de la Budapesta, Francois Mitterand, printr-o declaratie tot la Budapesta) a atras atentia, astfel ca interventia celorlalti factori a facut ca Romania sa scape pentru moment, dupa tentativa din 13-15 iunie 1990, “scenariul Bucuresti” mutandu-se la Belgrad. S-a profitat de lipsa de abilitate a sirbilor care nu au dus pana la capat mesajul banului croat Jellacic, omologul sirb al lui Avram Iancu, cel care proclama la 1848: “Fratilor, suntem fiii aceluiasi neam, vorbim aceeasi limba, avem acelasi sange. Doar bisericile ne despart, iar bisericile sunt rezultatul ocupatiei straine!”. El a cerut sarbilor, croatilor si slovenilor (sau, ca sa intelegeti mai bine, “moldovenilor”, “muntenilor” si “ardelenilor”) sa intemeieze un singur Regat, triunitar, sarbo-croato-sloven. Ceea ce s-a si intamplat la 1918. Si abia dupa 13 ani, sarbii si-au dat seama de greseala si au adoptat un nume comun: “iugoslav”. Un stat compus, enuntiativ, din trei parti, poate fi oricand spart in trei sau mai multe si a fost de doua ori in secolul trecut. S-a mers pana acolo incat s-au inventat, nu numai popoarele distincte “sirb, croat, sloven” ci si “musulman” (bosniaco-hertegovinean) si “macedonean”. Din fericire pentru noi, romanii, generatia pasoptista a respins darul otravit facut de Europa la 1859 – “Moldo-Vlahia”, care la 1918, prin asocierea Transilvaniei ar fi dus la aceeasi situatie “triunitara” si a proclamat, la 11 decembrie 1861, Romania. Numele dintotdeauna al teritoriului locuit de romani! Romania nu poate fi sparta in doua ca “Ro” si “Mania” decat de manelisti. Asta nu inseamna ca nu se lucreaza, si inca la greu, in privinta romanilor. Dupa ce s-au inventat, de catre serviciile germano-austro-ungare, un popor “ucrainean”, apoi, de cele sovietice, unul “moldovenesc”, cu concursul serviciilor germane s-a conturat, la Freiburg, in jurul silvicultorului Vasile Barba, comunist format la institutul Maxim Gorki, ideea ce romanii balcanici ar fi un alt popor, cu numele de “vlah”. Inca odata, observam ca nemtii nu au imaginatie, findca asta ar duce la existenta uni popor roman, complet inconjurat de poporul “vlah”, traitor, nu numai la sud de Dunare, dar si in Ucraina, Cehia, Slovacia si Ungaria. Din nenorocire, Vasile Barba a avut multi frati si surori care i-au incitat si pe aromanii primiti ca refugiati romani la nord de Dunare, cea mai activa fiind soacra dlui Mircea Geoana, ale carui prestatii ca ministru de externe au fost catastrofale pentru noi, ducand la cvasiunanima recunoastere in UE a “poporului vlah”. Inculti si paraziti, vechii nostri europarlamentari nu au avut nici o reactie la vremea respectiva, fiind la cumparaturi, sau au votat aiurea, stil “Degetu’ lu’ Toader”, fiind obligat sa se bata ca un leu pentru unitatea romanilor, “moldoveanul” Vlad Cubreacov. Mai mult, globalistii stipendiaza, astazi, ideea poporului “ardelean” si a limbii “ardelenesti”, care erau cat pe ce sa fie proclamate in 2003, in Congresul International, secret, de la Cluj, coordonat de Sabin Gherman, “satulul” de Romania. Luand in calcul si incultura monumentala a unor patriotarzi, care se vor, (in baza directivelor KGB, de distrugere a constiintei nationale a romanilor in deceniile V si VIII ale secolului trecut) “daci”,mai ramane sa proclamam un popor “banatean”, unul “ilfovean”, unul “oltean”, sau , de ce nu , unul “caleagrivitean”. Romania a rezistat si in 1999, cand globalistii, prin lojile masonice ale Frantei si Belgiei, au fost pe punctul de a impune secesiunea la Bucuresti. Intrucat presedinte al USA nu era o marioneta globalista, ci bietul Bill Clinton, pe care l-au compromis cu scandalul Lewinski, Marea Loja NATO si Marea Loja a SUA au intervenit in forta si ne-au salvat. Ramane de vazut ce ne rezerva anul acesta, dupa Conventul de la Bucuresti care a coincis cu vizita lui Joe Biden si proiectata “regionalizare” prin deloc necesara modificare a Constitutiei.

Cu Cehoslovacia, lucrurile au mers repede, datorita literatului tradator, Vaclav Havel. Acceptand acelasi dar otravit al Europei, in 1918, Ceho-Slovacia (sau cum am zice, ca sa intelegeti, Romano-Transilvania), cehii si-au pierdut, din nou, unitatea statala. Nesimtiti sau inculti, majoritatea europenilor au admis existenta a doua popoare: “ceh” si “slovac”.

Congresul Mondial de Isotrie Militara al CIHMC s-a desfasurat in 1995, la Praga. In fata generalimii euro altantice prezente, cehii si slovacii isi cereau scuze reciproc pentru ca nu au pregatit, inca, “dictionarele ceho-slovace” si-si vor tine comunicarile, fiecare in “limba lui”. Toate foloseau, insa, sintagma “Tarile Cehe”. Nici un cuvant despre Cehia. Mirosind intentia, am intrebat: “- Nu va suparati, ce inseamna Tarile Cehe?Am crezut ca numai noi, romanii, suntem singurii fraieri ai Europei, vorbind de Tarile Romane, cata vreme Italia si Germania, cu sute de statulete, vorbesc de Italia si Germania in Evul Mediu.” In acel moment, pe un ecran imens a aparut harta Cehoslovaciei interbelice, avand conturate statuletele cehe medievale. O voce din off, de tip “Armstrong”, intr-o engleza impecabila, s-a facut auzita: “- Tarile Cehe, locuite de unul si acelasi popor, poporul ceh, au fost urmatoarele: Bohemia, Moravia, Silezia, Slovacia si asazisa Ucraina Subarpatica. Observati, ca nici una nu se numeste Cehia, pentru ca Cehia sunt toate. Poporul ceh a avut, pana de curand, o patrie. Datorita dumneavoastra, n-o mai are. Poporul ceh va avea, insa, cu siguranta, candva, din nou, o patrie.” Apoi, s-au aprins luminile si, in timp ce generalimea occidentala se interoga din ochi, consternata, iar istoricii militari “cehi” si “slovaci” plangeau, dinspre partea romana s-au auzit injuraturi bastinase si cuvintele: “N-ati stiut ce faceti! Ati semanat vant, veti culege furtuna si la voi acasa!”.

Trei ani mai tarziu, in urma razboiului mediatic cu presedintele de atunci al Romaniei, eram pasaportat in Canada, pentru a invata, in Quebec, limba franceza, in cadrul unui program NATO spre studiere pe bani putini a comportamentului cobailor esteuropeni, in conditii de stres. Intrucat aveam 21 de ani de franceza acasa, am dat examenele de absolvire cu 4 zile inainte de a incepe cursul, cu rezultate mai bune decat decanul facultatii. Cobai perfect fiind, am fost transferat la un curs pentru politica de aparare in limba engleza, pe care nu o cunosteam, special organizat pentru „Grupul de la Visegrad”, in vederea integrarii in NATO. Protestand, ama aflat ca nu mai sunt ofiter roman, in baza unei legi idioate promovate in tara, care desfacea contractul de munca celor trimisi in misiune in strainatate mai mult de trei luni. Ca sunt ofiter NATO si voi redeveni ofiter roman pe 20 decembrie 1998. Am conditionat participarea de inscrierea oficiala a Romaniei, prin mine, la acest curs, intrucat, ca ofiter execut ultimul ordin primit de la superiorul direct. Asa am ajuns coleg cu militarii cehi, polonezi si unguri, pregatiti de doi ani de zile, in tara lor pentru integrare. Printre cehi se afla un pusti de 25 de ani cu ifose de „guru”, civil, personaj implementat de guvern in armata. I-am pus intrebarea: „- Care este diferenta dintre cehi si slovaci? – Ca de la cer la pamant! Sunt mai diferiti decat finlandezii de greci!” In ochii a 31 de militari cehi, de la locotenent la colonel, prezenti la discutie, bantuia pustiul Sahara. Dupa ce Ipochimenul a plecat, mi-au dat raspunsul: „- Diferenta dintre cehi si slovaci este de accent.Chiar mai mica decat la voi, intre olteni si ardeleni ca vorbire. –Cati mucosi din astia, care le stiu pe toate, cu creierul complet splalat, aveti? – Cu miile. – La noi, in Romania, s-au estimat, pana acum , vreo 40.000 cu diverse burse „Soros”. Dar omologul astuia, facut secretar general in armata, al doilea dupa ministrul Babiuc, are 28 de ani. Al vostru, la 25, detine recordul.- Astia sunt caii troieni ai Globalismului, astia si minoritatile. Noi, cei de 40 de ani, am fost cu grija sariti, pentru ca suntem pregatiti si intelegem prea multe.Bunicii kominternisti promoveaza nepotii de 20 de ani, usor de manipulat.- Si la noi e moda cu minunatul tineret, dar interdectia de promovare coboara la 35 de ani.Cu minoritatile cum stati? – Evident, in linia intai se manifesta, contra statului , ungurii, care mai folosesc, pentru abureala, termenul de maghiar.- La noi e si mai rau; folosesc inca doi termeni, la fel de lipsiti de orice legatura cu realitatea,”secui” si „ceangau”. Dar in prezentarea voastra de tara, am vazut ca aveti si o Regiune Autonoma Vlaha. Cine sunt vlahii? – Sunt pastori cehi, cu un mod de viata specific. Traiesc in munti. – Si cum spun, in graiul lor, la cuvantul „cheese”?- <Brenza>! - Adica, <branza>.E vorba de romani, fratilor. Vlah inseamna, numai, roman.Sunt urmasii bastinasilor pe care inaintasii vostri i-au gasit acolo. Tratati-i ca romani si va vor fi loiali, asa cum v-au fost de-a lungul intregii voastre istorii.Romanul este delasator in cauza nationala, slujeste excelent sub steag strain, dar nu se poate aduna sub steag propriu. – De ce? - Datorita napoleonismului nostru atavic. Toti vor sa fie sefi, toti se pricep la toate, toti vor sa conduca, nimeni sa execute. Asa ne-au zdrobit, asa ne manipuleaza, cunoscandu-ne psihologia colectiva.”

Cinci luni mai tarziu, ca absolvent, am participat la ceremonialul de inchidere a cursului si, dupa inca doua saptamani, ca sef al echipe romane, la cel similar al inchiderii cursului de limba franceza. Procedeul era urmatorul: intra cimpoierul cantand si sambelanul anunta „Vorbeste Maiestatea sa, regina Marii Britanii!”. Si toasta, pe post de „regina”, comandantul scolii: „Au cuvantul presedintii Ungariei, Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Romaniei etc.”  Eu am toastat in calitate de „Emil Constantinescu, presedintele Romaniei”. Dupa ceremonial, decanul, ca sa mai imblanzeasca atmosferea, s-a adresat sefului delegatiei slovace la cursul de franceza: „ -Ce zici, colonele Zvirlo? Cum e, sa ai si tu acum o tara a ta si o armata pe care sa le reprezinti?  Bietul slovac s-a inecat, ofiterii cehi si slovaci, prezenti, au scapat furculitele in farfurie. M-am simtit dator sa intervin: „- Majestate, va raspund eu, ca neutru, pentru ca sunt roman si ca specialist pentru ca sunt istoric.Slovacii si cehii sunt unul si acelasi popor ceh. A spune ca slovacii sunt altceva, e totuna cu a spune ca cei Auvergne sau din Gasconia nu sunt francezi, ci alte popoare. Ati fost pacaliti sa le distrugeti tara.Si ei, toti, spera ca vor reusi sa si-o refaca.”  Toti militarii cehi si slovaci prezenti au ridicat cupele strigand: „Traiasca Emil Constantinescu, presedintele Romaniei!” Ce gandeam eu despre Milica din Tighina, a alta poveste!

Militarii! Singurul adversar profesionist, care s-a impotrivit pretutindeni si se impotriveste nebuniei globalist-comuniste. Militarii au stopat globalizarea Chinei in 1989, in Piata Tien An Men, zburatacind Coloana a V-a „Feng-Shui”, a pseudointelectualitatii chineze tradatoare sau doar ametite de sloganurile „libertate” si „democratie”, pana in Canada si SUA. Militarii au reusit, cu greu si enorme sacrificii, sa intoarca situatia si in spatiul rus. Bizar este faptul ca, disparitia Imperiului Socialist si dezmembrarea, proiectata, teritorial a Rusiei, a inceput la Kiev, delegatia RSS Ucraina boicotand, la 25 noiembrie 1991, reinnoirea Tratatului Unional ceruta de Gorbaciov. La apelul la unitate, lansat de „Gorby”, la 3 decembrie 1991, comunistul Leonid Kravciuk, ales presedinte, a raspuns prin anuntarea, la 5 decembrie, a iesirii Republicii (Unionale) Sovietice Socialiste Ucraina din URSS. S-au asociat imediat „ursul betiv”, adica Boris Eltin, o clona a lui Bush in Federatia Rusa si, in egala masura, manipulatul globalist, Stanislav Suskevici, presedintele Sovietului Suprem din Belarus. La 7-8 decembrie 1991, la Belovejeskaia Puscia, langa Minsk, cei trei au decis: „URSS isi inceteaza existenta ca subiect de drept international si realitate geopolitica.”  Gorbaciov a calificat evenimentul drept o „greseala istorica....ilegala si periculoasa”, „o lovitura de stat”, „o pagina neagra in istoria Rusiei si a Uniunii Sovietice”. El a facut apel la presedintii statelor europene si la cel al SUA, care i l-a trimis, degeaba, pe secretarul de stat, James Baker.

La 12 decembrie 1991, Leonid Kravciuk a declarat toate unitatile Armatei Rosii din Republica Sovietica Socialista Ucraina, ca parte integranta a Ministerului Apararii din Ucraina. Ceea ce explica de ce astazi trec in masa de partea Patriei Mama. Petru ca Rusia s-a nascut la Kiev, nu Ucraina! Ca proiectie statala, aceasta a fost inventata la Liov, abia in 1894, de serviciile germano-austro-ungare. La 11 decembrie 1991, structurile de stat unionale isi incetasera existenta, iar la Alma Ata s-a dat Declaratia de constituire a CSI, cu resedinta la Minsk. In aceste conditii, Gorbaciov a apelat la George Bush si a obtinut ca mostenitor si inlocuitor al URSS la ONU sa fie Federatia Rusa, iar CSI sa fie sprijinita, dupa care si-a dat demisia, la 25 decembrie, concluzionand: „A invins linia orientata spre dezmembrarea si separarea statului!”  Marcand evenimentul ca pe o victorie definitiva a Globalismului, adica a neoconservatorilor concentrati in Partidul Republican, Brent Sowcroft, consilier pe probleme de securitate nationala la Washington, proclama: „Ne-am straduit, din toate puterile, sa impingem URSS in aceasta directie, intr-un asemenea ritm incat aceasta sa nu provoace e explozie la Moscova, cu atat mai mult o confruntare globala, ceea ce istoriceste adesea s-a intamplat in timpul convulsiilor dinaintea mortii marilor imperii. Noi ne-am jucat rolul in pregatirea deznodamantului favorabil al acestei mari drame........”

Globalistii nu au tinut, insa, cont de rezistenta militarilor care depusesera juramant de credinta tarii, nu conducatorilor si a serviciilor speciale, in mod deosebit a GRU. Dupa tentativele, cu greu infrante ale generalului Rutkoi si ale fratilor Lebed, Rusia a iesit la liman prin aducerea, de catre militari, la putere, in martie 2000, a lui Vladimir Putin. De parere ca disparitia imperiului multisecular rus a fost „cea mai puternica catastrofa geopolitica a secolului”, iar pentru rusi o „adevarata drama”, acesta a trecut la refacere, proclamand „Dictatura Legii” si construirea unei „Verticale a Puterii”. Ofiter operativ, seful „merkel-ilor” est-germani, Putin este, incontestabil, marea personalitate politica a acestui inceput de mileniu dar si un adversar nativ al romanilor. Daca as avea curajul, as pune, retoric, intrebarea: ”A fost vazut, sau nu., Vladimir Putin, alaturi de unul dintre actualii sai ministri, in Bucuresti, la Hotel Ambasador, in dupa amiaza zilei de 19 decembrie 1989?” Intrucat nu am curajul necesar, las aceasta intrebare si raspunsul aferent, ca mostenire, istoricilor si jurnalistilor romani ai viitorului.

Vladimir Putin a oferit tineretului scoala, distractie si locuri de munca, i-a arestat pe marii globalisti, transnationali miliardari sau i-a obligat sa fuga in Occident, a preluat sub control total, domeniul strategic al industriei energetice si a transat problema supradrepturilor „calului troian” al minoritatilor etnice, declarand, in fata Dumei de stat, fara drept de echivoc: „In Rusia traieste poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al vreunei minoritati; acestea trebuie sa respecte Rusia, pe rusi si legile, fara sa ceara favoruri speciale sub pretextul ca sunt discriminate; cine face altfel este invitat sa paraseasca imediat Rusia!

Nu Rusia ar nevoie de minoritati, ci ele au nevoie ca Rusia sa le primeasca, sa le ofere adapost, locuri de munca si hrana; in Rusia traiesc doar rusi!” A fost inteles si urmat, din pacate, pana acum, doar de premierii Slovaciei si Australiei.

Din infrangere, neoconservatorii au inteles ca trebuie sa distruga toate structurile militare pentru a distruge statele. Din aceasta ratiune s-au nascut noile revolutii „portocalii” si pachetul de masuri antimilitari, implementat pentru prima data in Romania, cu incepere de la 27 decembrie 2008, de catre „portocaliul” Traian Basescu. Din ratiuni opuse, a inceput sa prinda contur, insa, si confreria internationala a militarilor care isi protejeaza statele impotriva comunismului/globalismului. Acesta este contextul in care, in cea mai dezavantajata tara, datorita inexistentei unei clase politice si a unei elite intelectuale nationale reale, s-a nascut, din nevoia de autoprotectie si protejare a statului, in „noaptea lunga a romanilor” si SCMD.

Despre toate acestea, insa, in cele ce vor urma..........

(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru

Presedintele SCMD