“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a
mobilizarea
(Urmare)
Partea a-VI-a
VIII. INAMICUL
COMUNISMULUI–SOCIALISMUL SI NEVOIA IMPERIOASA DE SCHIMBARE
In 1936, asadar, in plina epoca de epurare a
marxistilor kominternisti, Stalin a proclamat Victoria Socialismului. Repliati
in Occident, in faza de altoire pe traditiile conservatoare americane, vizand
organizarea unei ofensive puternice atat impotriva capitalismului
(liberalismului) cat si a socialismului, trotkystii au infiintat, in 1938,
Internationala a IV-a, replica a celei false de la Moscova. Stalin a raspuns
dand un ordin care ne guverneaza mintile si astazi - Istoria cunoaste doar
cinci moduri de productie, fiecare corespunzand unei oranduiri sociale: comuna
primitiva, sclavagism, feudalism, capitalism si socialism. Comunismul era
expediat undeva in viitor, la Sfantu’ asteapta, cea mai democratica oranduire a
omenirii fiind socialismul. A fost lovitura de gratie data marxismului
(comunismului) si aruncarea la cos a celei mai mari parti, sub aspectul
demonstratiei, a lui Karl Marx: “modul
de productie asiatic”.
Prin “modul de productie asiatic”, Marx a inteles o
societate atemporala, primitiva, prin care oamenii au inlocuit impasul produs
de slaba dezvoltare a tehnologiei cu o organizare la nivel inimaginabil a
muncii. O societate care exista in China, Corea, Vietnam, de 7000 de ani, care
a existat pe toate continentele si la toate popoarele, inclusiv la noi,
romanii, pana in veacul XIX (cu reminiscente, pana in sec. XX). Fie ca era
vorba despre societati agricole, ca in Egiptul antic, in America precolumbiana
sau in Evul Mediu romanesc, fie ca era vorba despre societati pastorale
(nomade) ca in Imperiul Mongolo-Tatar, sau dedicate comertului de tranzit, la
mare distanta (marile imperii africane Ghana, Mali, Songhai), acestea aveau
urmatoarele caracteristici:
- Proprietate comuna asupra mijloacelor de productie, exemplu pamantul. La noi, ceea ce la incasi se numea “aylu”, s-a numit obste taraneasca, atat in epoca traca, romana cat si Evul Mediu. Intrucat nu am avut nici sclavagism (decat paternal, de import, in orasele romane), nici feudalism (decat de import, de tip occidental, introdus de angevini, in Transilvania, suprapus dreptului romanesc de obste)! Pamantul era stapanit in comun (devalmasie) de catre obstea sateasca. Mai putin nevoia de organizare a muncii la noi, cat mai ales nevoia de organizare a apararii in comun impotriva invadatorilor, a dus la aparitia statului, in frunte cu Domnul, ca reprezentant al tuturor obstilor. In aceasta situatie a aparut dreptul comun de proprietate domn-obste (condominium). Boierii n-au fost niciodata proprietari, ci doar functionari delegati ai Domnului in teritoriu, cu atributii in primul rand militare si judecatoresti. Intrucat nu existau suficienti bani sa primeasca jold (solda, leafa), pentru a se intretine ei si “curtea” lor (termenul provine de la cohorta romana- cohors), primeau o parte din impozitele in produse, munca, mai rar bani, datorate de obstea, care remanea libera, statului;
- Statal, societatea se organiza piramidal, in varf, cu puteri depline, ajungand seful care tindea sa se autoconsidere zeu (despotul, faraonul, Inca, Dominus-ul sau….presedintele statului socialist);
- Acest
tip de societate, bazata pe proprietatea colectiva asupra mijloacelor de
productie, cunoastea, in viziunea lui Marx, „exploatarea omului de catre
om”, exercitata de catre „o
aristocratie birocratica, de functii, care tindea sa devina de nume”.
Adica functionarii beneficiari tindeau sa devina proprietari si stapani
absoluti, transmitandu-si pozitia din tata in fiu. In trecut, boierii,
apoi functionarii de partid si de stat pana la Kim Ir Sen cu fiii si
nepotii sau Ceausescu, fiul si nevasta, ori, astazi, Basescu, fiica si
amanta sau dinastiile de politicieni;
- Acest
tip de societate nu putea fi atacata frontal pentru ca, oamenii fiind
liberi, erau obligati (la noi, „de la 12 ani in sus ”) sa puna
mana pe arme si sa participe la „oastea cea mare” sau, pe vremea lui
Stalin, la „Marele Razboi pentru
Apararea Patriei”, caz in
care toate localitatile deveneau „cetati
de munca, lupta si aparare”. Aceasta a fost esenta doctrinei, numita
si de Ceausescu, a „luptei
intregului popor pentru apararea patriei”.
Prin urmare, ceea ce
noi am numit stat socialist, oranduire socialista, Marx a analizat ca pe o
curiozitate, vorbind despre mod de productie asiatic si despotie orientala, iar
analistii occidentali au utilizat, ca nume, etichetele de „societate hidraulica”
si „stat hidraulic” (de la modelul societatilor faraonice, unde statul se
organiza din nevoia de realizare a marilor sisteme de irigatii).
Pe linia specialistilor
din acest domeniu (cubanezul Roger Bartra sau ungurul Francisc Tokei), intr-o
epoca in care la noi s-a lansat, cu fereala, termenul de „model de productie
tributal”, am inceput sa studiez acest tip de stat din punct de vedere
romanesc, rod al cercetarii, in perioada 1978-1988, fiind lucrarea: „Chemarea Soarelui. Sfarsitul Imperiului
Inca”. Cu mare bucurie mi-a primit-o Editura Academiei, dar perfectionist
fiind, am intarziat predarea si minunata „Revolutie” m-a prins cu manuscrisul
in geanta, la propriu. Publicata inainte, ar fi stimulat ridicarea la lupta.
Publicata dupa 22 decembrie 1989, devenea un pericol pentru ca explica ce s-a
intamplat. Analizand prabusirea Imperiului Inca (si a celui aztec, prin
comparatie) ofeream solutia imploziei sistemului socialist. Intrucat vointa
sefului statului era lege, dupa ani de studiu, Francisco Pizzaro si Hernando
Cortez au gasit solutia lichidarii, cu o mana de oameni, a Imperiilor Inca si Aztec. Au
luat prizonier Varful. Cu cutitul la gat, acesta a dat ordinele care au distrus
tara, nici o rezistenta nefiind posibila fara el. Prin similitudine, in sec.
XX, Varful a fost cumparat (Vaclav Havel) sau inconjurat de „curticeni” si
izolat complet de realitate (Nicolae Ceausescu). Ceausescu, insusi, a facut
toate gesturile care au dus la prabusirea lui in 1989, asa cum Basescu
procedeaza, de cateva luni, avand initiativa bizare, una mai antibasista decat
alta, soarta lui fiind pecetluita prin declaratia de la Bucuresti a stapanului
sau direct, Joe Biden, care si-a exprimat regretul ca nu vor mai colabora dupa
ce nu va mai fi presedinte (21 mai 2014).
In 1991, cand
entuziasmul mondial privind eliberarea romanilor de sub „tirania ceausista” se
stinsese la o simpla apasare pe buton, cand evreii romani au pierdut partida in
Israel si SUA fiind inlocuiti de evreii rusi, s-a produs contrareactia, vizand
pregatirea opiniei publice pentru destructurarea Romaniei. Soros a lansat
ordinul - nu tigan ci „rom”, strecurat pe usa din dos, ulterior, de Petre
Roman, prin abureala scrierii cu doi de „r” si s-a dezlantuit o mare campanie
mediatica impotriva romanilor prezentati drept hoti, puturosi si inadaptabili.
Am lovit aceasta campanie provocand un conflict deschis cu delegatii unguri la
Congresul International de Istorie Militara de la Zurich, soldat cu destituiri
masive in Ungaria. Consecintele pentru mine au fost: am fost scos din Comisia
Romana de Istorie Militara si mi s-a interzis participarea la Congresul Mondial
de la Torino din 1992, dedicat descoperirii Americii, desi eram singurul
istoric militar roman specializat in civilizatiile precolumbiene si formarea
marilor imperii coloniale; organizatorul, Statul major al armatei italiene, m-a
trecut ca moderator in ziua in care urmau sa prezinte comunicari ungurii,
obligand Bucurestiul sa ma includa in delegatie; am fost chemat la Budapesta,
avandu-l drept acoperire pe presedintele CRIM- general Ion Safta, pentru
discutii cu ministrul apararii din Ungaria, seful Statului major si seful
propagandei antiromanesti de atunci, secretarul de stat Raffai Erno, toti
nascuti in Romania, cu studii in Romania si trecuti dincolo ca antiromani. Organizatorul
era creierul guvernului ungar de atunci pe domeniul militar, marele meu
adversar si prieten, Razso Gyula, un istoric de exceptie. Conventia a fost sa-l
ajut sa-si repuna in functii pe cel pe care-l considera inlocuitorul sau,
Zachar Joseph, dat afara din cauza mea, oferta fiind ca, atata timp cat
gruparea lor va fi la putere, nu vom mai fi atacati de istoricii unguri (nici
nu aveau nevoie, ca ne atacau englezii si francezii). Spre cinstea lor s-au
tinut de cuvant pana in 1996. In acest context, spre stupefactia tuturor, am
moderat, plin de curtoazie, Congresul de la Torino, in ziua indicata, iar „dusmanul”
meu, Zachar Joseph, a anuntat ca renunta la 25 din cele 30 de minute afectate
comunicarii lui pentru ca vrea sa ofere „ilustrului moderator”, prietenul sau
Dogaru, posibilitatea de a sustine o comunicare extraordinara. Asa am putut
prezenta si publica in brosura, in 32 de pagini, rezumatul cartii mele despre
socialism, mergand pe comparatia intre suprimarea lui Atahualpa, ultimul Inca
si a lui Ceausescu, sub titlul nevinovat: „Conquista
si reconquista peruana. Cauzele infrangerii Inca de la Cajamarca”.
Povestea a avut o
urmare distractiva. L-am atacat pe Raffai Erno in 1993, in presa, cu furie,
pentru ca venise in Romania si daduse, tuturor papagalilor nostri politici,
materiale de propaganda pentru Ungaria Mare, pregatite pentru serbarea, din
1996, a Mileniului unguresc, drept alternativa in situatia in care nu ar fi
fost invitati sa intre in NATO. L-am
atacat la Antena TV si in Jurnalul National. Rezultatul a fost ca redactorul
care m-a publicat a fost dat afara iar
eu nu am mai fost invitat pe post. In schimb, anul urmator, in 1994, la Congresul
de la Varsovia, aflandu-ma in disputa cu liderii istoricilor militari estici in
fata palatului vicevoievodului Varsoviei, am auzit un strigat de bucurie si
l-am vazut toti, incremeniti, pe liderul istoricilor unguri Zachar Joseph
topaind fericit, venind in fuga spre mine si multumindu-mi: „-
Mircea, stii ce e prietenul tau Raffai Erno? – Am auzit ca l-ati dat jos si ca
e simplu profesor. – Nu mai e nimic, nici macar profesor. L-a angajat, din
mila, Biserica. Am folosit toate materialele tale aparute la Bucuresti, ca sa-l
dam jos, ca ne strica ploile tocmai acum in zbaterile pentru intrarea in NATO. –
Ati innebunit? Pai asta manca romani pe paine! Totul, la el in birou, era
Ungaria Mare. Pana si fructierele si scrumierele reproduceau, in relief,
Ungaria Mare cu urme de muscaturi, ale cainilor romani si slavi, pe margini.
Asta patriot revizionist! – Patriot, pe dracu’ (a urmat o injuratura
imposibila si suculenta, in acest domeniu ungurii surclasandu-ne), e
un imputit de agent KGB, de care abia am scapat! – Si asta, noul, cum e? – De asta
stim, de doi ani, ca e agent CIA.” A urmat o alta injuratura imposibila
si continuarea: „- Pastele ma-sii, nu reusim sa
promovam, si noi, un ungur pentru Ungaria (Si, intr-adevar, pana la
Viktor Orban, nu au reusit) ! – Te inteleg, frate! Nici noi. – Si atunci,
daca tot ati gasit solutia, de ce nu o aplicati? (au intervenit fratii
cehi si polonezi) – Adica? Adica tu ii trimiti datele despre tradatorii vostri la
Bucuresti, el ti-i loveste de acolo, tu
il citezi la Budapesta si invers! ”
Evident, totul a ramas
la stadiul de gluma, dar peste ani, cand am avut initiativa intemeierii SCMD,
am facut-o sub lozinca „Militari din
toate tarile, uniti-va!” Evident, impotriva dusmanului comun,
Comunism/Globalismul, care incearca sa ne distruga tuturor statele. A inceput
cu statul canadian, aproape ca a reusit in Rusia pana la revirimentul Putin, a
lansat o „Armata de eliberare a Texasului” si conceptul de „Latinidad” in SUA,
ideea Scotiei independente, a Cataloniei independente, aproape ca a spart
Italia prin experimentele „Padania”
si „Venetia” etc., dar a gasit cel
mai propice teren in Romania. Aici numarul politicienilor idioti si servili
este mai mare ca oriunde. Cand experimentul Boc privind scoaterea militarilor
la marginea societatii parea sa fi reusit (decembrie 2010), „Legile Boc-Basescu” s-au mutat in
Ungaria unde toti militarii unguri, activi si in rezerva, au iesit in strada,
sindicatul lor fiind mixt. Instantaneu, in sprijinul lor, a protestat, in plan
intern si international, SCMD.
Nenorocirea cu sistemul
socialist era ca, din punct de vedere al dezvoltarii economice, era inert.
Lucrurile puteau dura, spunea Marx, propagandistic, o generatie. Impotriva
generatiei lui Ceausescu, ramase la minciunile idealurilor de la 1 Mai 1939,
s-a ridicat o alta generatie cu propriile ei idealuri. Ca societatea sa nu
stagneze, preciza Marx, este periodic nevoie de o „revolutie” pe orizontala,
care sa schimbe discul puterii. Sa apara oameni noi, cu alte idealuri si sa mai
impinga sistemul o generatie. La rusi situatia era mai grava deoarece razboiul
antinazist adusese la idealul socialist si a doua generatie. De asta, si astazi,
rusii sarbatoresc, cu fast, 9 Mai – zi simbol a unitatii lor national-statale. In
acest context, pentru a se mentine, in fata adversarilor numiti UE si China,
puterea bipolara mondiala, americano-rusa, a elaborat si pregatit, in comun,
trei decenii, schimbarea la fata a Rusiei. Pentru ca Imperiul Rus sa nu se
destrame, era nevoie de „perdeaua de fum”, adica de prabusirea cu zgomot a
regimurilor socialiste din satelitii europeni. Din nefericire, daca Gorbaciov
era OK., Bush era marioneta Globalismului/Comunismului transnational, in
fruntea careia se instalase, deja, seful mafiei energetice mondiale, Joseph
Biden. UE a sprijinit proiectul pentru ca urmarea propriile interese –
atragerea est-europenilor, cu resursele lor, in Proiectul „Statele Unite ale
Europei”. Tot din nefericire, in fruntea UE se afla, atunci, alt globalist,
Francois Miterrand. Globalistii au intrat si ei in joc, distrugerea statelor
existente fiind principalul obiectiv si acapararea de catre transnationale a
resurselor Est-ului. Se explica de ce toti kominternistii, adica brucanii,
romanii, patapievicii, tismanenii, fiii si nepotii lor sau discipolii lui Gogu
Radulescu, intr-un cuvant „quislingii” au fost in randul intai in toate
revolutiile estice, servind caruta de stapani comuni. Scandalul dintre ei, sfasierea reciproca aveau
sa se produca odata cu atingerea obiectivului, cand fiecare implicat, binomul
americano-rus, UE si globalistii a incercat sa-si asume, pentru sine, potul. Cu
o singura exceptie: gestionarea crizei de dupa deschiderea „Cutiei Pandorei”:
adica gestionarea miscarii de ultrastanga sau extrema dreapta de tineret si
studentesti, a miscarii sindicale care era previzibila si a miscarii nationale.
Aici, se actioneaza, inca in comun, prin intermediul slugilor comuniste, adica
al hotilor care striga „Hotii!”, patapievicii, tismanenii, liicenii,
blandienii, boii (de la Boia), giurgii etc., atacandu-i, cu spume la gura pe
patrioti, sub acuza de ...... „comunism”, indobitocind tineretul prin prestatii
media si imprastiindu-si veninul indeosebi impotriva militarilor care,
dintotdeanuna si la toate popoarele, constituie garantul existentei statului.
Din nefericire pentru ei, de 5 ani de zile, exista SCMD si nu numai ca exista,
dar si rezista!
Dar despre toate
acestea, in curand.........
(VAURMA)
Col.(r) dr. Mircea
Dogaru
Presedintele SCMD
